Pretentii. Decizia nr. 4929/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4929/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-06-2014 în dosarul nr. 660/98/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI F.
DOSAR nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 4929
Ședința publică din data de 12 iunie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: R. I. C.
JUDECĂTOR: A. J.
JUDECĂTOR: A. P.
GREFIER: P. B. B.
Pe rol se află pronunțarea în cauza ce are ca obiect soluționarea recursului formulat de recurentul – pârât S. fiscal municipal Urziceni, în contradictoriu cu intimatul – reclamant I. C. și intimații – pârâți Direcția G. a Finanțelor Publice Ialomița, Administrația F. pentru Mediu și Ministerul Finanțelor Publice, împotriva Sentinței civile nr.1547/10.04.2013, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05.06.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea în cauză la data de 12.06.2014, când a hotărât următoarele.
CERERILE
Prin cererea înregistrată pe rolul acestui tribunal la data de 18.02.2013, sub nr._, reclamantul I. C., domiciliat în . și cu domiciliul ales în Târgoviște, Micro 6, ., etaj 1 (imobil Chimaltex), jud. Dâmbovița a formulat plângere împotriva refuzului restituirii taxei pentru emisiile poluante provenind de la autovehicule, chemând în judecată pârâții:
- ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE a Municipiului Urziceni (date) (în continuare A.F.P.),
- Direcția G. a Finanțelor Publice Ialomița,
- Ministerul Finanțelor Publice,
- Administrația F. pentru Mediu, în continuare AFM invocând dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României, art. 41,117 alin.1 lit. d din Codul de procedură fiscală, art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, dar și ale art. 110 ( fost paragraf 1) din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene.
Totodată, reclamantul a solicitat obligarea pârâților la restituirea sumei de 816 lei achitată cu titlu de taxă pentru emisii poluante provenite de la autovehicule, actualizată cu dobânda legală, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul arată că potrivit art. 110, fost 90 paragraf 1 din TFUE, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare.
Reclamantul consideră că, separat de neconstituționalitatea legii care va fi constată curând, între OUG nr. 50/2008 și Legea nr. 9/2012 nu există nici o diferență, în condițiile în care art. 1 din OUG nr. 1/2012 suspendă aplicare acelor articole ( art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012) care diferențiau cele două acte normative, respectiv eliminarea discriminării între autoturismele deja înmatriculate pentru care nu s-a plătit taxă și cele pentru care se percepe taxă la admisie.
În vederea primei înmatriculări în România, reclamantul a fost nevoit să achite taxa de poluare în cuantum de 816 lei pentru un autovehicul marca Wolkswagen Passat, având numărul de identificare WVWZZZ3CZ9E104796, înmatriculat pentru prima dată în Comunitatea Europeană în anul 2009.
În dovedirea cererii sale, reclamantul a solicitat proba cu înscrisurile depuse la dosar .
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea sa pe dispozițiile menționate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Cererea este legal timbrată, potrivit înscrisurilor anulate la dosar (pag. 6).
Pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE a Municipiului Urziceni a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale a organului fiscal întrucât potrivit OUG nr. 50/2008 „prezenta ordonanță stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehiculele denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. de mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Pârâta AFP a mai invocat excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului în ceea ce privește capătul de cerere privind restituirea taxei în discuție, întrucât nu acesta nu na făcut dovada procedurii administrative prealabile conform art. 207 Cod procedură fiscală.
Pe fondul cauzei, pârâta AFP solicită respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, taxa fiind percepută nu doar persoanelor care doresc să înmatriculeze și să utilizeze un autoturism, indiferent de proveniența sau de vechimea acestuia, astfel încât nu se poate susține caracterul discriminatoriu al taxei. Instituirea taxei reprezintă opțiunea legiuitorului național, iar organele fiscale sunt obligate să respecte prevederile art. 13 din OG 92/2003 conform cărora interpretarea reglementărilor fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului așa cum este exprimată în lege.
În drept, pârâta AFP invocă dispozițiile Codul de proc. Civilă, art. 13 OG nr. 92/2003 actualizată, HG nr. 686/2008, art. 14 din OUG nr. 50/2008, art. 1-33 alin. 1 din Tratatul de aderare ratificat prin Legea nr. 157/2005.
A formulat întâmpinare și pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice Ialomița invocând lipsa calității procesuale pasive a MFP și DGFP IL având în vedere că nu se contestă nici un act administrativ emis de către acestea, iar conform art. 10 din Legea nr. 9/2012 și art. 33 din OG nr. 92/2003, contribuabilul este arondat AFP Urziceni, organ fiscal cu personalitate juridică proprie. Pe fondul cauzei, solicită respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată, organul fiscal emițând corect Decizia de calcul a taxei de poluare respectând prevederile Legii nr. 9/2012 cu modificările și completările ulterioare.
TRIBUNALUL
Prin sentinta civila nr.1547/10.04.2013, tribunalul a respins ca nefondată excepția inadmisibilității petitului privind restituirea sumei de 816 lei cu titlu de taxă emisii poluante, excepție invocată prin întâmpinare de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE Urziceni, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Direcția G. a Finanțelor Publice Ialomița și Ministerul Finanțelor Publice, a respins cererea formulată de reclamantul I. C. în contradictoriu cu pârâții Direcția G. a Finanțelor Publice Ialomița și Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate, a admis cererea reclamantului în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE Urziceni și ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU MEDIU, și, pe cale de consecință, a obligat aceste pârâte să restituie către reclamant suma de 816 lei, reprezentând taxă pentru emisii poluante încasată necuvenit și a dobânzii calculată potrivit art. 124 Cod procedură fiscală, începând cu data de 1 aprilie 2013 și până la plata efectivă a debitului si a obligat paratele Administrația Finanțelor Publice Urziceni și Administrației F. Pentru Mediu către reclamant la plata sumei de 39,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunta aceasta solutie, tribunalul a retinut urmatoarele:
Potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, rezultă că reclamantul a achiziționat autoturismul marca Wolkswagen Passat, având numărul de identificare WVWZZZ3CZ9E104796, înmatriculat pentru prima dată în Comunitatea Europeană în anul 2009.
Pentru ca autoturismul să fie înmatriculat în România, parata A.F.P. Urziceni a calculat și încasat reclamantului suma de 816 lei, cu titlu de taxă de poluare auto, achitată cu chitanța nr. . 4A, nr._ din 13.09.2012.
Instanța se va pronunța cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 137 alin. 1 Cod. Pr. civ. asupra excepțiilor invocate în cauză de pârâtele AFP Și DGFP IL.
1. Asupra excepției inadmisibilității acțiunii reclamantului, întrucât acesta nu ar solicitat anularea deciziei de calcul a taxei emisii poluante, excepție invocată de pârâta AFP Urziceni, prin întâmpinare.
Instanța are în vedere că interesul promovării acțiunii este restituirea taxei de poluare printr-o cerere distinctă.
Contestația împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale, prevăzută de art. 205 din Codul de procedură fiscală și următoarele, este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul persoanei care se consideră lezată în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii, de a se adresa instanței de judecată.
Tot astfel, prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 care dispun că actele administrative susceptibile potrivit legii organice, să facă obiectul unei jurisdicții speciale administrative pot fi atacate la instanța de contencios administrativ, cu respectarea dispozițiilor art. 7 alin. (1), dacă partea înțelege să nu exercite procedura administrativ jurisdicțională, nu sunt altceva decât o consacrare în plan legislativ a principiului fundamental privind "liberul acces la justiție" prevăzut de art. 21 din Constituția României.
Și dispozițiile art. 7 din Legea contenciosului administrativ care instituie procedura recursului grațios", trebuie analizate și aplicate într-o manieră care să nu contravină principiului enunțat și care se circumscrie "dreptului la un proces echitabil".
Necontestarea deciziei de calcul a taxei pe poluare nu ar prezentă relevanță, întrucât reclamantul poate uza de o altă reglementare, respectiv de dispozițiile art. 117 din Codul de procedură fiscală, contestând însăși legalitatea, de plano, a taxei prelevate, în integralitatea ei.
Chiar și așa, reclamantul s-a adresat cu contestație împotriva deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr._/13.09.2012, prin Decizia nr. 439 din 14.11.2012, depusă la dosarul cauzei, filele 10-19, pârâta Direcția G. a Finanțelor Publice Ialomița respingând în totalitate contestația reclamantului, ca fiind neîntemeiată.
Procedura prevăzută de dispozițiile art. 10 raportat la art. 7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, de Cap. VI – „Restituirea sumelor reprezentând diferențe de taxe plătite” – din Hotărârea Guvernului nr. 686/2008, precum și de Ordinul nr. 986/2008 emis de Ministerul Finanțelor Publice, nu sunt incidente în cauză, deoarece reglementează numai posibilitatea contestării modalității de stabilire a cuantumului taxei pe poluare și restituirea diferenței de taxă plătită.
Prin urmare nu se impune efectuarea procedurii prealabile în situația în care judecătorul național are obligația să aplice normele comunitare, în mod direct și prioritar, dacă se constată că normele interne contravin acestora.
Așa cum a stabilit și Î.C.C.J. în rezolvarea unui RIL, prin decizia nr.24/17 noiembrie 2011, obligația parcurgerii procedurii reglementată de art.205 și următoarele din Codul de procedură fiscală există doar atunci când reclamantul înțelege să atace în instanță și decizia de calcul a taxei de poluare, ceea ce nu este cazul în speța de față .
Prin urmare, tribunalul va respinge ca nefondată excepția inadmisibilității cererii introductive, excepție ridicată de parata Administrația Finanțelor Publice Urziceni, prin întâmpinare.
2. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelorDirecția G. a Finanțelor Publice Ialomița și Ministerul Finanțelor Publice, instanța o privește ca fondată, acestea nu au emis nici un act administrativ fiscal și nu au competențe în ceea ce privește stabilirea, verificarea și colectarea taxei pentru emisii poluante autovehicule.
Potrivit art. 110 din Tratatul de Funcționare a Comunității Europene, niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. Pe fondul cauzei cererea formulată de reclamantă apare ca fiind întemeiată.
Deși în dezvoltarea motivelor de drept care stau la baza cererii introductive reclamanta face trimitere la art.214 1 Cod fiscal, care reglementa taxa de primă înmatriculare, totuși în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 9/2012, având în vedere că suma încasată de pârâta A.F.P. Urziceni a cărei restituire o solicită reclamanta s-a făcut la data de 23.07.2012, când a intrat în vigoare Legea nr.9/2012 și în baza unei decizii de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule emisă de aceeași pârâtă, astfel încât, în virtutea rolului activ al instanței, cererea reclamantei va fi tratată prin prisma dispozițiilor acestui act normativ.
Prin Legea nr.9/2012, lege sub imperiul căreia s-a produs raportul juridic analizat în prezentul litigiu, O.U.G. nr.50/2008 a fost abrogată, reglementările cuprinse la art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 urmând a elimina taxa discriminatorie cuprinsă în O.U.G. nr.50/2008 și a pune reglementările naționale în concordanță cu art.110 din T.F.U.E. în sensul că obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule există și cu ocazia primei transmiteri a dreptului de proprietate în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu s-a plătit taxa specială pentru autovehicule și autoturisme, conform Legii nr.571/2003 .
Numai că prin O.U.G. nr.1/2012 s-a dispus suspendarea aplicării dispozițiilor art.4 alin.2 din Legea nr.9/2012 până la 1 ianuarie 2012, situație în raport de care instanța consideră că discriminarea constatată de Curtea de Justiție a U.E. în cauza T. contra României și neconcordanțele reglementărilor naționale cu normele europene persistă .
Astfel, potrivit art. 110 din Tratatul de Funcționare a Comunității Europene, niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.
Coroborând textele de lege cuprinse în dreptul intern și cele din dreptul comunitar în raport de Constituția României și Jurisprudența Curții Europene de Justiție, instanța constată că în cauza dedusă judecății sunt aplicabile dispozițiile dreptului comunitar, care are prioritate față de dreptul național.
Astfel, Constituția României, în art. 148, prevede urmare a aderării la Uniunea Europeană prevederile tratatelor constitutive precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare ( alin. 2) iar Parlamentul, Președintele, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinirea obligațiilor, din actul de aderare asumate prin Legea 157/2005 de ratificare a tratatului.
Prin decizia în cauza C./ENEL (1964), Curtea de Justiție Europeană a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept - nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare chiar și în fața dreptului național ulterior .
De asemenea, în cauza SIMMENTHAL (1976) Curtea de Justiție Europeană a statuat că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte procedură constituționale.
Din analiza dispozițiilor legale care au stabilit condițiile și modalitățile de percepere a taxei de emisii poluante, tribunalul ajunge la concluzia că între norma de drept intern și cea comunitară, aplicabile în speță, există o stare de incompatibilitate .
Astfel, potrivit dispozițiilor Legii nr.9/2012, cu modificările aduse de O.U.G. nr.1/2012, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre U.E. nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru U.E., dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Reglementată în acest mod, taxa pentru emisii poluante diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru ; cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România .
Scopul general al art.110 din T.F.U.E. este acela de a asigura respectarea unuia dintre principiile de bază ale funcționării Comunității, respectiv principiul liberei circulații a mărfurilor, iar acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai mare produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
Prin reglementările sale, Legii nr.9/2012, cu modificările aduse de O.U.G. nr.1/2012 este contrară art.110 din T.F.U.E, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un stat membru U.E., precum cel pentru care s-a calculat taxa de poluare în litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Ori, după aderarea României la U.E., acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale U.E., atât timp cât norma fiscală națională sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJE, hotărâre din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co – Frutta SRL c. Amministrazione delle finanze dello stato – în speță, taxa menită să descurajeze importul de banane în Italia) .
Asupra încălcării art.110 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferență de tratament s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C – 377/93, F.G. Roders BV ș.a. x. Inspecteur der Invoerrechten en Accijnzen ( discriminare între vinurile din Luxembourg și vinurile din fructe provenite din alte state membre), sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia C. Italia ( bananele importate în Italia și fructele cultivate în Italia ).
În mod concret, cu privire la faptul dacă prevederile Legii nr.9/2012, cu modificările aduse de O.U.G. nr.1/2012 încalca sau nu normele comunitare a avut a se pronunța Curtea de la Luxembourg în cauza C-402/09, cauza T. contra Statului R., cand pronunțand o hotarare preliminară a statuat prin hotararea din 7 aprilie 2011, pct.61, că instituirea taxei de poluare cu ocazia înmatriculării numai asupra autovehiculelor second – hand achiziționate dintr-un stat membru U.E. nu și a autovehiculelor similare achiziționate de pe piața națională se opune prevederilor art.110 TFUE, întrucat regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încat descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor autovehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor autovehicule de ocazie avand aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
3.În ceea ce privește lipsa calității procesuale invocată de pârâta AFP Urziceni, instanța o privește ca nefondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit O.U.G. nr.50/2008, cât și potrivit art.1 alin.2 din legea nr.9/2012, taxa încasată se face venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului.
Mai mult decât atât, potrivit art.13 din Legea nr.9/2012, cheltuielile bănești stabilite de instanțele de judecată prin hotărâri definitive și irevocabile în sarcina statului, precum și orice alte cheltuieli ocazionate de executarea silită se suportă din taxa încasată în conturile organului fiscal competent sau din taxa virată la bugetul F. pentru mediu, după caz.
Așadar, taxa pentru emisii poluante a fost încasată prin conturile organului fiscal competent, adică prin conturile pârâtei AFP Urziceni, cu chitanța nr. . 4A, nr._ din 13.09.2012 aflată la fila 9 din dosarul cauzei, ceea ce o îndreptățește să aibă calitatea procesuală în cauză, urmând ca tot prin conturile ei să se plătească sume încasate necuvenit din bugetul fondului pentru mediu, buget gestionat de AFM.
Față de toate aceste considerente, tribunalul va admite ca întemeiată cererea formulată de reclamantul I. C. împotriva paratelor ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE Urziceni și ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU MEDIU, urmând a obliga paratele să restituie reclamantului suma de 816 lei, achitată cu titlu de taxă emisii poluare pentru autoturismul marca Wolkswagen Passat, având numărul de identificare WVWZZZ3CZ9E104796 precum și a dobânzii legale calculată potrivit art.124 Cod procedură fiscală, începând de la data de 1 aprilie 2013 ( 45 de zile de la data solicitării de restituire, reclamantul adresându-se pentru restituire dobânzii doar instanței de judecată la data de 13.02.2013, data poștei de pe plicul de la fila 25 din dosar prin care s-a depus la poștă cererea de chemare în judecată) și până la plata efectivă a debitului.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ., va obliga pârâtele AFP Urziceni și AFM să achite reclamantului suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxele de judecată.
Văzând și dispozițiile art.20 din Legea nr.554/2004,
RECURSUL
Paratul S. F. Municipal Urziceni a introdus recurs impotriva sentintei de mai sus, afirmand:
Taxa de poluare pentru autovehicule, reglementata de OUG nr. 50 /2008 asa cum prevede si Legea 9/2012 care o abroga, se calculează de organul fiscal competent din subordines Agenției Naționale de Administrare Fiscala.
Asa cum reiese in mod evident din legislația in vigoare, instituția fiscala competenta are obligația doar de a stabilii taxa auto prin calcularea acesteia conform programului informatic, la solicitarea persoanei fizice sau juridice, iar in ultima zi lucratoare a lunii, unitățile Trezoreriei Statului transfera in contul" Disponibil al fondului pentru mediu " sumele colectate.
Cu privire la acest capăt de cerere invoca exceptia inadmisibilitatii acțiunii reclamantului intrucat acesta nu a dovada procedurii procedurii prealabile administrative.
Prin urmare pentru a se putea dispune restituirea taxei ca nedatorata presupune ca in prealabil sau concomitent sa se solicite anularea tittutui de creanța in baza căruia aceasta este datorata.
Pe fondul cauzei in ceea ce privesc prevederile comunitare invocate in susținerea cererii de chemare in judecata de către reclamant, prin Legea nr.157/2005 România a ratificat tratatul prin aderarea Republicii Bulgaria si România la Uniunea Europeana efectele acestei ratificări fiind reglementate de art 148 alin. 2 si 4 din Constituția României astfel cum aceasta a fost republicata, in conformitate cu care prevederile Tratatele Constitutive ale UE si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Legea cadru europeana este un act legislativ care obliga orice stat membru destinatar in ceeace privește rezultatul care trebuie obținut, lasand in același timp autoritățile naționale competente in ceea ce privește alegerea formelor si a mijloacelor.
In consecința rezulta ca legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre numai in privința rezultatului, autorităților naționale având competenta de a alege forma si mijlocul prin care se asigura obținerea rezultatului. Referitor la motivația reclamantului cu privire la art.90 paragraf 1 din Tratatul Comunităților Uniunii Europene conform căruia nici un stat membru nu aplica, direct sau indirect produselor altor state membre . impozite interne de orice natura, mai mari decât cele care se aplica, dimet sau indirect, produselor naționale similare precizeaza faptul ca din jurisprrudenta constanta a Curții de Justiție a Comunităților Europene a rezultat ca tratatul nu este incalcat prin instituirea unei taxe de poluare in momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar caracterul
ei fiscal taxa intra in regimul intern de impozitare, domeniu rezervat exercitării prerogativelor suverane ale statelor membre. In relație cu art. 90 din Tratatul CE, un atat membru are voie sa perceapă o taxa de poluare a unui autovehicul in statul respectiv, cu condiția ca taxa sa fie conforma cu art.90 din tratat, ceea ce înseamnă ca prin taxa respectiva sa nu fie defavorizate produse din alte state membre.
In concluzie, instituirea taxei de poluare reprezinta opțiunea legiuitorului național iar organele fiscale sunt obligate sa respecte prevederile art. 13 din OG 92/2003 privind Codul de procedura fiscala cu modificările si completările ulterioare, conform căruia: Interpretarea reglementarilor fiscale trebuie sa respecte voința legiuitorului asa cum este exprimata in lege". Organul fiscal a respectat prevederile art. 4 din Legea nr, 0/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, stabilind corect suma de plata.
In drept, recurenta a invocat disp Codului de proc, civila si ale actelor normative respectiv art. 115 Cod proc, civila, art, 13 OG.92/2003 actualizata, precum si dispozițiile art 304 pct,6.8 si 9 ale art. 304 C.pr.civila.
Intimatul-reclamant nu a depus intampinare.
CURTEA
Autovehiculul achizitionat de reclamant a fost inmatriculat pentru prima data in Uniunea Europeana in 19.02.2009.
Ulterior, la inmatricularea acestuia in Romania, reclamantul a fost nevoit sa plateasca taxa de poluare prevazuta de Legea nr.9/2012, in cuantum de 819 lei, astfel cum a fost stabilita de parata prin decizia din 13.09.2012.
Instanta constata ca taxa speciala prevazuta de Legea nr.9/2012 aplicata la inmatricularea in Romania, dupa cumparare, a autoturismelor deja inmatriculate . Uniunea Europeana reprezinta o taxa fiscala cu efect echivalent unei taxe vamale de import si care este interzisa in mod expres de art.110 din Tratatul Privind functionarea Uniunii Europene, deoarece incalca principiul fundamental al liberei circulatii a marfurilor in cadrul Uniunii Europene consacrat de acelasi tratat.
Astfel, se constata ca exista o diferenta de tratament fiscal intre autoturismele second-hand importate dintr-un stat membru si care sunt supuse taxei de prima inmatriculare/taxei pe poluare/taxei pe emisiile poluante provenite de la autovehicule si cele second-hand existente deja pe piata interna, de acceasi natura si vechime cu cel importat, si care nu au fost supuse taxei prevazute de OUG nr.50/2008/Legea nr.9/2012, ci taxelor modice existente anterior instituirii acestei taxe prin art.214 1 C.F..
Rezulta deci ca finalitatea acestei taxe consta in protejarea vanzarii masinilor second-hand aflate deja in circulatie in Romania, in detrimentul celor de aceeasi vechime si tip aflate in circulatie in alte tari UE.
Cum potrivit art.148, alin.2 din Constitutia Romaniei tratatele constitutive si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate fata de dispozitiile interne, instanta urmeaza a inlatura aplicarea art.214 1 C.F./OUG nr.50/2008/Legea nr.9/2012 si a face aplicarea directa in dreptul intern a prevederilor comunitare de mai sus.
Ramanand lipsita de temei legal, taxa speciala de mai sus este susceptibila de restituire catre reclamanta in baza art.117, alin.1, lit.d C.pr.fiscala, astfel incat in mod legal prima instanta a obligat parata, in baza art.8, alin.1 din Legea nr.554/2004, la restituirea efectiva catre reclamanta a sumei de 816 lei achitata cu titlu de taxa.
Potrivit art.124, alin.1 C.pr.fiscala, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă.
Facand aplicarea acestui text legal, in mod corect prima instanta a obligat parata la plata catre reclamanta a dobanzilor prevazute de C.pr.fiscala.
Ca urmare a admiterii actiunii principale, se constata, ca in mod legal, prima instanta a facut aplicarea dispozitiilor art.274 C.pr.civila, obligand parata la plata cheltuielilor de judecata.
F. de aceste motive, instanta va respinge recursul ca neintemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul – pârât S. fiscal municipal Urziceni, în contradictoriu cu intimatul – reclamant I. C. și intimații – pârâți Direcția G. a Finanțelor Publice Ialomița, Administrația F. pentru Mediu și Ministerul Finanțelor Publice, împotriva Sentinței civile nr.1547/10.04.2013, pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._ , ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.06.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
R. I. C. A. J. A. P.
GREFIER
P. B. B.
Red: AJ
Tehnored: AJ/BPB
2 ex. /
Tribunalul Ialomița
Judecător: D. R.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5264/2014.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5296/2014.... → |
|---|
