Pretentii. Decizia nr. 5304/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5304/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-06-2014 în dosarul nr. 38932/3/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII -A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 5304
Ședința publică din data de 23.06.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. A. L.
JUDECĂTOR: P. C.
JUDECĂTOR: B. V.
GREFIER: B. M.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta – reclamanta S.C. P. A. S.R.L., împotriva Sentinței civile nr. 445/23.01.2014 pronunțate de Tribunalul București– Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI și cu intimata-chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, în cauza având ca obiect „pretenții – taxa de poluare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde, la prima strigare a dosarelor înscrise pe lista de amânări, recurenta – reclamanta, prin avocat M. I., având împuternicire avocațială în dosarul de fond, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că intimata – pârâtă a depus la dosar, la data de 05.06.2014, prin serviciul registratură, întâmpinare, în două exemplare, după care:
Curtea înmânează recurentei-reclamante un exemplar al întâmpinării formulate de către intimata-pârâtă.
Recurenta-reclamantă, prin avocat, depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, și solicită lăsarea dosarului la ordine pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării comunicate la acest termen.
Curtea dispune strigarea dosarului la ordine pentru a da posibilitatea recurentei-reclamante să ia cunoștință de conținutul întâmpinării formulate în cauză.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde, la a doua strigare recurenta – reclamanta, prin avocat M. I., având împuternicire avocațială în dosarul de fond, lipsă fiind celelalte părți.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, probe noi de administrat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului.
Recurenta-reclamantă, prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și, în principal, casarea hotărârii cu trimiterea spre rejudecare, iar, în subsidiar, modificarea sentinței civile în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, având în vedere că hotărârea instanței de fond nu este temeinică și legală din mai multe motive. Susține că sentința civilă recurată se impune a fi casată, pe de o parte, întrucât Tribunalul București nu a luat în considerare cererea de chemare în garanție formulată de către intimata-pârâtă, iar, pe de altă parte, având în vedere faptul că instanța a considerat că reclamanta nu are calitate procesuală activă. Învederează faptul că autoturismul a fost achiziționat de societatea reclamantă în baza unui contract de leasing, iar toate cheltuielile având legătură cu autoturismul au fost efectuate de beneficiar. Susține că societatea de leasing nu are interes să formuleze acțiune având în vedere că vătămată în drepturi este reclamanta, iar nu aceasta. Mai mult decât atât, la dosarul cauzei a fost depusă dovada că societetea de leasing a dat reclamantei acordul în privința recuperării sumei achitate integral de reclamantă. Depune înscrisuri
Curtea reține dosarul în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucuresti la data de 05.10.2012 sub nr._, reclamanta S.C. P. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtele ANAF-Directia Generala de Administrare a Marilor Contribuabili si Aministratia F. pentru Mediu, solicitând instantei ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună restituirea taxei de prima inmatriculare in cuantum de 12.622 lei, cu dobinda legala calculata de la data introducerii actiunii si pina la data platii efective, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii reclamanta a arătat că prin contractul de leasing financiar nr._/08.06.2010, a achiziționat autovehiculul marca Renault Mașter, categoria autoutilitara NI, . VF1UDC2K_ drept pentru care la data de 19.07.2010, insa, având in vedere
imposibilitatea înmatriculării in România a unui autovehicul fara plata, in prealabil, a taxei de poluare instituita prin OUG nr. 50/2008, subscrisa a achitat taxa de poluare in suma de_,28 lei (inclusiv TVA), reprezentândfactura fiscala emisa de finanțatorul UNICRED1T LEASING CORPORATION IFN SA, fapt consemnat prin ordinul de plata nr. 96 din data de 19.07.2010. După înmatricularea autoutilitarei (care se află si în prezent în proprietatea sa), considerând taxa de poluare este nelegala si drept urmare, nedatorata, s-a adresat Agendei Nationale de Administrare Fiscala - Direcția Generala de Administrare a Marilor Contribuabili București, cu o cerere de restituire a acestei sume inregistrata cu nr._/12.07.2012, insa nici pana la data formulării prezentei actiuni nu a primit un răspuns in sensul celor solicitate de subscrisa, fiind evident că autoritatea fiscală, prin lipsa răspunsului, si-a exprimat refuzul restituirii taxei de poluare perceputa nelegal, in condițiile in care restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, in termen de 45 de zile de la data depunerii si inregistrarii acesteia la organul fiscal căruia ii revine competenta de administrare a creanțelor bugetare, potrivit prevederilor art. 33 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicata. Astfel, obiectul prezentului demers judiciar il constituie refuzul nejustificat de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea unui drept, respectiv refuzul autorității fiscale de restituire a unei taxe, considerata ca fiind nedatorata, aceasta procedura fiind reglementata de art. 117 alin. 1 Ut. d din Codul de procedura fiscala, precum si de Ordinul MFP 1899 din 22.12.2004.) In acest sens, arata ca taxa de poluare a fost perceputa de către parata in baza OUG nr. 50/2008 care stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, taxa care constituie venit la bugetul F. pentru Mediu si se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, in vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului. Conform art.4 din OUG 50/2008, obligația de plata a taxei intervenind cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in România. Așadar, practica judiciara in materie a stabilit ca aceste sume de bani reprezentând taxe de poluare, au fost instituite cu incalcarea Tratatului Comunității Europene, inclusiv a Tratatului de aderare a României si Bulgariei, ratificat de România prin Legea nr. 157/2005 care prevede ca de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare înainte de aderare, sunt obligatorii pentru România. De aceea, apreciaza ca taxa impusa este o măsura discriminatorie si abuziva, ce contravine dreptului European si incalca art 110 din Tratatul Comunității Europene, si ca, in consecința, pentru suma plătită nu exista un titlu de creanța care sa întrunească toate condițiile legale de valabilitate. In acest sens, la data de 07 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat in Cauza C-263/10, cauza N., asupra interpretării art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) pornind de la mai multe întrebări adresate Curții de Tribunalul Gorj, sesizat cu o cerere de restituire a taxei pe poluare in care reclamantul a invocat ca taxa in cauza este incompatibila cu articolul 110 TFUE. Taxa pe poluare instituita prin dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 pentru autoturismele din achiziții intracomunitare este contrara dreptului comunitar, decizia Curții fiind obligatorie pentru instanța din România ce a adresat întrebarea preliminară si in egala măsura pentru toate instanțele naționale care sunt sesizate cu o problema similara. Dispozițiile din dreptul comunitar au prioritate fata de dreptul național, potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează ca prevederile tratatelor constituționale ale U.E. au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, iar alin. 4 al aceluiași articol prevede ca intre alte instituții, autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la U.E., statul nostru asumandu-si obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității Europene dinainte de aderare. In aplicarea prevederilor art. 148 din Constituția României, in sensul ca autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la indeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderarii, judecatorul national trebuie sa aplice, in caz de conflict intre norma nationala si norma comunitara, dreptul comunitar.
În drept au fost invocate prevederile art.110 din TCE, art. 148 al.2 din Constitutie, Legea nr.554/2004, OG nr.9/2000, art.274 C..
Pârâta ANAF, care a preluat DGAMC, a depus intimpinare prin care a invocat exceptia netimbrarii acțiunii in conformitate cu prevederile Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbrusi exceptia lipsei calitatii de reprezentant fata de dispozitiile art. 68 alin. (1) Cod proc. civ. Actul administrativ atacat, respectiv decizia de calcul a taxei, a fost emis pentru contribuabilul . IFN SA, astfel ca persoana juridica care a formulat acțiunea nu este o persoana vătămata in sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004. Ulterior achitării taxei pe poluare de către contribuabilul . IFN SA, finanțatorul a facturat suma către reclamanta .. Acest aspect insa nu este opozabil organelor fiscale, facturarea efectuandu-se in temeiul contractului de leasing, contract care conform regulilor generale in materie, art. 973 din Codul civil, este opozabil numai pârtilor care l-au încheiat: "Convențiile n-au efect decât intre partite contractante.» Pe fondul cauzei, parata a solicitat respingerea actiunii deoarece, contrar celor susținute de reclamanta, "taxa pe poluare" nu este "discriminatorie si ilegala" in ansamblul ei, instituțiile europene criticând modalitatea de aplicare a acesteia in anumite cazuri, si nu instituirea taxei propriu-zise. Dreptul comunitar nu urmărește sa restrângă posibilitatea statelor membre de a introduce impozite noi sau sa modifice impozitele existente. Mai mult decât atat, textul național nu instituie o discriminare in sensul dispozițiilor art. 90 paragr.1 (actual 110) din Tratatul privind instituirea Comunității Europene, conform cărora "niciun stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natura mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare". OUG nr. 50/2008 si ulterior, Legea nr. 9/2012 nu reglementează o taxa cu efect echivalent taxelor vamale, având in vedere, in primul rand, ca aceasta se aplica si autovehiculelor romanești. In literatura de specialitate s-a arătat ca, in conformitate cu jurisprudenta Curții de Justiție a Comunităților Europene, taxele vamale asupra importurilor sau exporturilor si orice taxe cu efect echivalent cuprind "orice taxe pecuniare, indiferent de mărimea lor si de denumirea sau de modul lor de aplicare, care sunt impuse unilateral asupra mărfurilor naționale sau străine pentru ca ele trec o frontiera si care nu sunt taxe vamale in sens strict". (O. M. - D. comunitar, E..AII ediția a 3-a, pag.212). Rezulta din aceasta interpretare a Curții ca de esența taxelor cu efect echivalent taxelor vamale este discriminarea sau nu a unor mărfuri naționale sau străine pentru ca acestea trec o frontiera, in prezenta speța aceasta discriminare nefiind fundamentata prin niciun argument de către reclamanta. Taxa se aplica tuturor autovehiculelor care nu au mai fost inmatriculate in România, fie romanești, fie străine. Taxa de poluare a fost perceputa pentru o prima inregistrare a autovehiculului in tara si pentru utilizarea lui pe teritoriul statului, si nu pentru ca acesta tranzitează o frontiera. De altfel, Curtea de Justiție a Comunităților Europene, a cărei jurisprudenta nu are un caracter de izvor de drept, insa care are rolul de a lamuri si interpreta dispozițiile Tratatelor comunitare, a mai fost sesizata (in cauza C-333/05) cu problema de a lamuri daca o taxa pentru înmatricularea autovehiculului este taxa vamala sau taxa cu efect echivalent. Curtea s-a pronunțat in sensul ca taxa pentru inmatriculare nu reprezintă taxa vamala sau taxa cu efect echivalent. Impunerea contribuabililor prin instituirea taxei a avut ca principala motivație protejarea mediului, criteriile in funcție de care se calculează incluzând categoria autovehiculului, norma de poluare, capacitatea cilindrica si anul de fabricație, aceste criterii aplicandu-se tuturor autovehiculelor ce nu au mai fost inmatriculate in România, indiferent deci de proveniența străina sau autohtona. Astfel, prin actul normativ invocat s-au prevăzut criterii precise pentru determinarea cuantumului taxei, dupa cum urmează:"Calculul taxei speciale se face pe baza următoarelor elemente, cuprinse în cartea de identitate a vehiculului: a) categoria autovehiculului; b) norma de poluare; c) capacitatea cilindrică; d) anul de fabricație. Cu privire la prejudiciul invocat de reclamanta, precizam ca in fapt acesta nu exista, suma arătata fiind achitata pentru ca autoturismul cumpărat sa poată fi inmatriculat si sa poată circula pe teritoriul României. Obligarea unui contribuabil la plata unei taxe nu poate fi interpretata ca un prejudiciu, atat timp cat contribuabilul beneficiază de o contraprestatie, respectiv inregistrarea autoturismului. Prin urmare, nu poate fi reținuta o discriminare in cazul autovehiculelor reclamantei, pentru inmatricularea acestora percepandu-se o taxa auto, la fel cum a fost perceputa si pentru autovehiculele din producția interna. Nu se poate retine o discriminare, cu atat mai mult cu cat din documentele anexate cererii de chemare in judecata se poate concluziona ca autoturismul este nou si nu s-a mai plătit o taxa similara . membru al Uniunii Europene. Referitor la cererea reclamantei cu privire la restituirea sumei de 12.622 lei actualizata in raport de indicele de inflație de la data plații si pana la restituirea efectiva si obligarea la plata dobânzii legale de la data plații pana la restituirea efectiva, parata a mentionat următoarele: Referitor la capătul de cerere privind actualizarea cu indicele de inflație pana la data plații efective, va invederam faptul ca fundamentul juridic al cererii rezida in principiul reparării integrale a daunei cauzate prin deprecierea monedei naționale. Legat de acest aspect, solicita instanței ca in temeiul art. 132 Cod proc.civ., sa dispună ca reclamanta sa-si precizeze acțiunea cu privire la acest capăt de cerere, deoarece putem spune ca aceasta solicitare nu se justifica, având in vedere practica judiciara care a statuat ca „in principiu, dobânda legala cuprinde si rata inflației, deci si despăgubirea pentru prejudiciul cauzat prin deprecierea monedei naționale in perioada dintre data exigibilității creanței si data plații". In consecința, actualizarea sumei in funcție de rata inflației nu poate fi cumulata cu dobânda legala deoarece aceasta dobânda include si rata inflației. In situația in care s-ar acorda atat dobânda legala cat si actualizarea sumei in raport de rata inflației, ar insemna sa se repare de doua ori același prejudiciu. . de idei, referitor la acest capăt de cerere, invoca prevederile speciale ale art. 124 alin. (1) din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare, potrivit cărora „pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobânda din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 117 alin. (2) sau la art. 70, dupa caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor". Insa, intrucat nu sunt indeplinite condițiile stabilite pentru restituirea sumelor, dispozițiile legale privind acordarea dobânzilor nu isi găsesc aplicabilitatea in speța. Având in vedere prevederile actului normativ care stabilește nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, respectiv OG nr. 13/2011, acordarea dobânzii legale este inadmisibila. In cuprinsul art. 9 din actul normativ mai sus menționat, este prevăzut imperativ faptul ca: "Dobânzile percepute sau plătite de Banca Națională a României, de instituțiile de credit, de instituțiile financiare nebancare și de Ministerul Finanțelor Publice, precum și modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementări specifice." Referitor la capătul de cerere privind cheltuielile de judecata, solicitam instanței respingerea lui, ca neintemeiat, având in vedere ca nu sunt intrunite condițiile prevăzute de art. 274 alin. (1) Cod proc.civila. Conform acestor prevederi, partea care a pierdut procesul poate fi obligata sa suporte cheltuielile ocazionate de proces, insa, prin aceasta, trebuie ca partea care a pierdut procesul sa se afle in culpa procesuala, sau, prin atitudinea sa in cursul derulării procesului, sa fi determinat aceste cheltuieli. O alta condiție care trebuie indeplinita pentru a se acorda cheltuielile de judecata, este ca partea care le solicita sa fi câștigat in mod irevocabil procesul, ori in situația de fata nu ne incadram in aceasta categorie. De asemenea, nici aspecte privind reaua credința, comportarea neglijenta sau exercitarea abuziva a drepturilor procesuale nu pot fi reținute in sarcina noastră pentru ca sa fim obligați la plata cheltuielilor de judecata. Or, in cazul de fata, nu este indeplinita nici una din aceste condiții, actele atacate de către reclamanta, fiind temeinic si legal intocmite, motiv pentru care solicitam respingerea si acestui capăt de cerere.
In drept au fost invocate prevederile art. 115 - 118 si art. 274 alin. (1) din Codul de procedura civila, O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare, art. 9 din OG nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar.
Parata a depus si cerere de chemare in garantie a Administratiei F. pentru Mediu.
În dovedirea cererii reclamanta a depus la dosar în fotocopii următoarele înscrisuri: cerere de restituire, decizie de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr._/02.07.2010, OP nr.96/19.07.2010, factura nr._/06.07.2010, OP nr.2/05.07.2010, extras de cont, acord, contractul de leasing financiar nr._/08.06.2010.
La termenul din 23.01.2014 tribunalul a respins ca neintemeiata exceptia netimbrarii, a pus in discutia partilor exceptia lipsei calitatii de reprezentant si a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active.
Prin sentinta civila nr. 445/23.01,2014, Tribunalul Bucuresti a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active si a respins cererea ca fiind formulata de o persoana fara calitate procesuala activa.
In motivare, prima instanta a aratat ca in baza contractului de leasing financiar nr._/08.06.2010 (fila 18) reclamanta a achizitonat de la Unicredit Leasing Corporation IFN SA vehiculul marca Renault M., categoria autoutilitara NI, . VF1UDC2K_, iar prin factura fiscala nr._/06.07.2010 Unicredit Leasing Corporation IFN SA a imputat reclamantei taxa de poluare in cuantum de 12.622 lei (fila 11). Reclamanta a achitat taxa cu TVA prin OP nr.96/19.07.2010 (fila 10).
Reclamanta a adresat DGAMC cererea de restituire a taxei nr._/12.07.2012 (fila 7), la care nu a primit raspuns.
Avind in vedere ca prin intimpinare parata a invocat exceptia lipsei calitatii de reprezentat, iar la termenul din 23.01.2014 tribunalul a invocat din oficiu exceptia lipsei calitatii procesuale active, fata de dispozitiile art.137 al.1 C. si fata de ordinea de prioritate in analizarea exceptiilor, tribunalul va solutiona prioritar exceptia lipsei calitatii procesuale active.
Probele administrate in cauza confirma sustinerile paratei in sensul ca există raporturi juridice fiscale urmare a platii/ încasării de taxei de prima inmatriculare numai intre Unicredit Leasing Corporation IFN SA si organul fiscal, unde societatea de leasing este inregistrata ca platitor de taxe si impozite.
In ceea ce priveste subiectele raportului juridic fiscal, art.17 din OG nr.92/2003 mentioneaza „(1) Subiecte ale raportului juridic fiscal sunt statul, unitățile administrativ-teritoriale, contribuabilul, precum și alte persoane care dobândesc drepturi și obligații în cadrul acestui raport.(2) Contribuabilul este orice persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate fără personalitate juridică ce datorează impozite, taxe, contribuții și alte sume bugetului general consolidat, în condițiile legii. (3) Statul este reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile sale subordonate cu personalitate juridică.(4) Unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate de autoritățile administrației publice locale, precum și de compartimentele de specialitate ale acestora, în limita atribuțiilor delegate de către autoritățile respective.(5) Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile subordonate acesteia, precum și compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale sunt denumite în prezentul cod organe fiscale”.
Reclamanta nu are calitatea de contribuabil in sensul art.17 al.2 din OG nr.92/2003, iar obligatia de plata a taxei de poluare s-a nascut in sarcina Unicredit Leasing Corporation IFN SA, ca urmare a inmatricularii vehiculului nou marca Renault M., categoria autoutilitara NI, . VF1UDC2K_, societate de leasing care a achitat taxa cu OP nr.2/05.07.2010 (fila 12), iar ulterior a facturat-o cumparatorului, respectiv reclamanta S.C. P. A. S.R.L.
Existenta raporturilor comerciale intre reclamanta si Unicredit Leasing Corporation IFN SA nu produce consecinte fata de organul fiscal ANAF (care a absorbit Directia Generala de Administrare a Marilor Contribuabili-HG nr.495/2007) si nici nu este de natura a determina in persoana reclamantei calitatea de subiect al rasportului juridic fiscal.
Tribunalul apreciaza ca numai Unicredit Leasing Corporation IFN SA ar fi avut calitatea legala de a solicitat restituirea taxei de poluare intructi numai aceasta a actionat in calitate de contribuabil si a efectuat plata stabilita de organul fiscal competent in sarcina sa. Reclamanta, desi a suportat financiar aceasta taxa, nu se poate subroga in drepturile societatii de leasing in conditiile in care la data incheierii contractului de leasing a avut reprezentarea drepturilor si obligatiilor pe care si le asuma.
De altfel, reclamanta nu are calitate procesuala activa nici prin raportare la art.1 al.1 din Legea nr.554/2004- „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public”. Reclamanta nu are calitatea de persoana vatamata in acceptiunea art.2 al.1 lit.a din Legea nr.554/2004 („orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri; în sensul prezentei legi, sunt asimilate persoanei vătămate și grupul de persoane fizice, fără personalitate juridică, titular al unor drepturi subiective sau interese legitime private, precum și organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor și intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate”) si nici nu poate invoca o astfel de vatamare ca urmare a achitarii taxei de catre societatea de leasing in conditiile in care aceasta din urma a platit taxa si nu a facut nici un demers in vederea contestarii acesteia.
Imprejurarea ca Unicredit Leasing Corporation IFN SA a facturat taxa catre reclamanta nu reprezinta o vatamare in sensul art.1 al.1 si art.2 al.1 lit.a din Legea nr.554/2004, ci este o forma de exercitare a prevederilor contractului de leasing. Mai mult, reclamanta, daca se considera prejudiciata financiar, nu poate imputa acest fapt decit societatii de leasing si nu unui organ fiscal fata de care nu a derulat vreun raport juridic.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta, solicitand:
(i)IN PRINCIPAL, in temeiul disp. art. 312 alin. (5) Cod.proc.civ, casarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond;
(ii)IN SUBSIDIAR, in temeiul disp. art. 304 pct. 9 si 304 ind. 1 Cod.proc.civ coroborat cu art. 312 alin. (3) Cod.proc.civ., modificarea în tot a sentinței civile nr. 445/23.01.2014, iar pe fondul cauzei admiterea acțiunii principala asa cum a fost formulata.
(iii) De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 274 C. proc. civ obligarea intimaților - parați la plata cheltuielilor de judecată.
In motivare, recurenta reclamanta a aratat ca hotărârea este afectata de motivul de casare prev.de art.312 alin.5 C.proc.civ. in sensul ca instanța a soluționat procesul fara a cerceta fondul cauzei.
Astfel, prin intampinarea aflata la dosarul de fond, parata A.N.A.F. -DIRECȚIA GENERALA DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI BUCUREȘTI, a solicitat chemarea in garanție a AFP in conditile art.60 si urm. Cproc.civ. iar instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestei cereri si nu a verificat daca indeplineste condițiile legale, incalcand principiul disponibilității si al dreptului la apărare.
a) - HOTĂRÂREA A FOST DATA CU APLICAREA GREȘITA A LEGII.
Prin contractul de leasing financiar nr._/08.06.2010, reclamanta a achiziționat autovehicolul marca Renault Mașter, categoria autoutilitara NI, . VF1UDC2K_ drept pentru care la data de 19.07.2010, insa, având in vedere imposibilitatea inmatricularii in România a unui autovehicul fara plata, in prealabil, a taxei de poluare instituita prin OUG nr. 50/2008, subscrisa a achitat taxa de poluare in suma de_,28 lei (inclusiv TVA), reprezentând factura fiscala emisa de finanțatorul UNICREDIT LEASING CORPORATION IFN SA, fapt consemnat prin ordinul de plata nr. 96 din data de 19.07.2010.
Așadar, ea a dobândit dreptul de folosința asupra autovehicolul marca Renault Mașter in baza contractului de leasing financiar incheiat cu UNICREDIT LEASING CORPORATION IFN SA.
In baza acestui contract, societatea de leasing a emis factura cu aceasta taxa de poluare reclamantei care a platit-o prin O.P. nr. 96 din data de 19.07.2010.
Analizând hotărârea instanței fond, se poate observa ca instanța a invocat din oficiu la termenul din data de 23.01.2014 excepția lipsei calității procesuale active in raport de disp. art 17 din OG 93/2003 precum si in rap. de disp. art 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, excepția pe care a si admis-o prin hotărârea atacata.
Critica prin acest motiv de recurs greșita reținere a lipsei calității procesuale active intrucat, contrar celor reținute de instanța, potrivit art. 17 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, subiect al raportului juridic fiscal este și contribuabilul (in speța reclamanta) care, potrivit alin. (2) al aceluiași text de lege, este orice persoană fizică ori juridică sau orice altă entitate fară personalitate juridică ce datorează impozite, taxe, contribuții și alte sume bugetului general consolidat, în condițiile legii.
Reclamanta este persoană juridică de drept privat, organizată ca societate comercială cu răspundere limitată, și are obligația de plată a impozitelor, taxelor și contribuțiilor către bugetul de stat, (asumata inclusiv prin contractul de leasing financiar in privința taxei de poluare instituita prin OUG 50/2008)
Pe cale de consecința, rezulta că prin aplicarea acestei taxe neachitata de societatea de leasing catre bugetul de stat fiind facturata catre ea si achitata) SA MICȘORAT PATRIMONIUL SAU SI NU CEL AL SOCIETĂȚII DE LEASING (aceasta neavand nici un interes în formularea unei acțiuni în restituirea taxei de primă înmatriculare, patrimoniul ei rămânând neschimbat) astfel că reclamanta are calitatea de subiect al raportului juridic fiscal, si implicit calitate procesuala activa in cauza.
b) - HOTĂRÂREA ESTE LIPSITA DE TEMEI LEGAL. Argumente de fond.
Verificând legalitatea si temeinicia sentinței instanței de fond, se poate constata ca prima instanța a interpretat greșit probele dosarului, facand o injusta aplicare a dispozițiilor legale in materie, pronunțând o hotărâre ce necesita a fi reformata.
Din analiza inscrisurilor atașate cauzei, rezulta ca taxa de poluare a fost perceputa de catre parata in baza OUG nr. 50/2008 care stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, taxa care constituie venit la bugetul F. pentru Mediu si se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, in vederea finanțării programelor si proiectelor pentru protecția mediului, iar conform art.4 din OUG 50/2008, obligația de plata a taxei intervenind cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România.
Așadar, practica judiciara in materie a stabilit ca aceste sume de bani reprezentând taxe de poluare, au fost instituite cu încălcarea Tratatului Comunității Europene, inclusiv a Tratatului de aderare a României si Bulgariei, ratificat de România prin Legea nr. 157/2005 care prevede ca de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare înainte de aderare, sunt obligatorii pentru România.
De aceea, apreciem ca taxa impusa este o măsura discriminatorie si abuziva, ce contravine dreptului European si incaica art 110 din Tratatul Comunității Europene, si ca, in consecința, pentru suma plătită nu exista un titlu de creanța care sa intruneasca toate condițiile legale de valabilitate.
In acest sens, la data de 07 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat in Cauza C-263/10, cauza N., asupra interpretării art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) pornind de la mai multe intrebari adresate Curții de Tribunalul Gorj, sesizat cu o cerere de restituire a taxei pe poluare in care reclamantul a invocat ca taxa in cauza este incompatibila cu articolul 110 TFUE.
Taxa pe poluare instituita prin dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 pentru autoturismele din achiziții intracomunitare este contrara dreptului comunitar, decizia Curții fiind obligatorie pentru instanța din România ce a adresat intrebarea preliminară si in egala măsura pentru toate instanțele naționale care sunt sesizate cu o problema similara.
Dispozițiile din dreptul comunitar au prioritate fata de dreptul național, potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, care statuează ca prevederile tratatelor constituționale ale U.E. au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, iar alin. 4 al aceluiași articol prevede ca intre alte instituții, autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la indeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la U.E., statul nostru asumandu-si obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității Europene dinainte de aderare.
Examinand recursul formulat de reclamanta, Curtea retine ca ca in baza contractului de leasing financiar nr._/08.06.2010 (fila 18) reclamanta a achizitonat de la Unicredit Leasing Corporation IFN SA vehiculul marca Renault M., categoria autoutilitara NI, . VF1UDC2K_, iar prin factura fiscala nr._/06.07.2010 Unicredit Leasing Corporation IFN SA a imputat reclamantei taxa de poluare in cuantum de 12.622 lei (fila 11). Reclamanta a achitat taxa cu TVA prin OP nr.96/19.07.2010 (fila 10).
Reclamanta a adresat DGAMC cererea de restituire a taxei nr._/12.07.2012 (fila 7), la care nu a primit raspuns.
Curtea apreciaza ca există raporturi juridice fiscale urmare a platii/încasării de taxei de prima inmatriculare numai intre Unicredit Leasing Corporation IFN SA si organul fiscal, unde societatea de leasing este inregistrata ca platitor de taxe si impozite.
Reclamanta nu are calitatea de contribuabil in sensul art.17 al.2 din OG nr.92/2003, iar obligatia de plata a taxei de poluare s-a nascut in sarcina Unicredit Leasing Corporation IFN SA, ca urmare a inmatricularii vehiculului nou marca Renault M., categoria autoutilitara NI, . VF1UDC2K_, societate de leasing care a achitat taxa cu OP nr.2/05.07.2010 (fila 12), iar ulterior a facturat-o cumparatorului, respectiv reclamanta S.C. P. A. S.R.L.
De aceea, numai Unicredit Leasing Corporation IFN SA ar fi avut calitatea legala de a solicitat restituirea taxei de poluare intrucat numai aceasta a actionat in calitate de contribuabil si a efectuat plata stabilita de organul fiscal competent in sarcina sa. Reclamanta, desi a suportat financiar aceasta taxa, nu se poate subroga in drepturile societatii de leasing in conditiile in care la data incheierii contractului de leasing a avut reprezentarea drepturilor si obligatiilor pe care si le asuma.
Din aceste motive, in baza art. 304 pct. 9, 3041 si 312 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta – reclamanta S.C. P. A. S.R.L., împotriva Sentinței civile nr. 445/23.01.2014 pronunțate de Tribunalul București– Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – DIRECȚIA GENERALĂ DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI și cu intimata-chemata în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 iunie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. A. L. P. C. B. V.
GREFIER,
B. M.
Tribunalul București
Secția a IX-a C.
Administrativ și Fiscal
Jud. fond I. S.
Red. jud. B.V./2 ex./7.07.2014
| ← Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5131/2014.... → |
|---|
