Pretentii. Decizia nr. 5982/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5982/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-09-2014 în dosarul nr. 3901/87/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 5982
Ședința publică din data de 04.09.2014
Completul constituit din:
Președinte - R. M. V.
Judecător - I. F.
Judecător – S. P.
Grefier - C. I. Ș.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant S. A. S. M. împotriva sentinței civile nr. 27/16.01.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legală îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, constatând cauza în stare de judecată reține dosarul în pronunțare.
CU R T E A,
Asupra recursului de față,
Prin sentința nr. 27/16.01.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Administrația F. pentru Mediu, invocată din oficiu de instanță; a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul S.-A. S.-M., împotriva pârâtului Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman, ca inadmisibilă; a fost respinsă acțiunea reclamantului față de pârâta Administrația F. pentru Mediu, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva sentinței nr. 27/16.01.2014 a declarat recurs, în termen legal, reclamantul S. A. S. M., susținând că este nelegală și netemeinică.
Aceasta a solicitat casarea sentinței atacate pentru următoarele motive:
I. Instanța de fond, in mod greșit, în opinia recurentului, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei Administrația F. pentru Mediu București, față de prevederile art.l din OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Prin urmare, a solicitat sa se constate ca in mod greșit instanța de fond a invocat din oficiu si a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei Administrația F. pentru Mediu București.
II. Instanța de fond a făcut abstracție de dispozițiile deciziei nr. 24/2011 a Înaltei Curți de Casație si Justiție si greșit a dispus respingerea acțiunii ca inadmisibila .
In ceea ce privește respingerea ca inadmisibila a acțiunii motivat de faptul ca nu s-a urmat procedura prealabila prevăzuta de legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, recurentul a susținut că instanța de fond s-a aflat in eroare, neaplicând normele legale aflate in vigoare la data introducerii acțiunii si anume Decizia nr. 24/2011 privind interpretarea si aplicarea unitara a unor dispoziții legale cu referire la taxa de poluare, prin care s-a decis ca "procedura de contestare prevăzuta la art. 7 din OUG nr. 50/2008 aprobat prin legea nr. 140/2011 raportat la art. 205 -218 din C.pr. fiscala nu se aplica in cazul cererilor de restituire a taxei de poluare intemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d din aceeași lege".
Potrivit art. 517 alin. 4 C.pr.civ. dezlegarea data problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei in Monitorul Oficial al României, partea I, in speța de fata din data de 03.01.2012, data publicării in Monitorul Oficial al României a deciziei nr. 24/2011, decizie de care instanța de fond nu a ținut cont la soluționarea spetei.
Pentru toate aceste motive recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii de fond si trimiterea pricinii spre rejudecare instanței de fond.
In drept s-au invocat disp.art. 483 - 492 C.pr.civ. .
Intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.
Examinând motivele de recurs, precum și legislația aplicabilă în speță și situația de fapt dovedită cu probele administrate la instanța de fond, Curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs privind admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a paratei Administrația F. pentru Mediu București, este nefondat.
Astfel, așa cum a reținut și judecătorul fondului, potrivit art. 5 alin. 4 din OUG nr. 50/2008 taxa de poluare se plătește în numele Administrației F. pentru Mediu, aceasta se calculează și se încasează de către autoritatea fiscală competentă, în cauză de către Administrația Județeană Finanțelor Publice Teleorman.
Prin urmare, în prezenta acțiune al cărei obiect îl reprezintă restituirea taxei de poluare, calitate procesuală pasivă are autoritatea fiscală care a stabilit și încasat taxa, și nu Administrația F. pentru Mediu, motiv pentru care Curtea va respinge această critică.
Al doilea motiv de recurs privește respingerea acțiunii ca inadmisibila.
În ce privește acest motiv de recurs, Curtea constată că, sunt întemeiate criticile recurentului, în sensul că, in speța sunt incidente prevederile Deciziei nr. 24/ 14.11.2011 pronunțata de I.C.C.J. in recursul promovat de procurorul general in interesul legii, prin care s-a arătat ca acțiunile avand ca obiect restituirea taxei de poluare, sunt supuse restituirii, conform jurisprudentei Curții Europene de Justiție si in lipsa unei cereri prealabile care sa fie formulate in fata organului fiscal de catre contribuabil.
Astfel, I.C.C.J. in soluția sus menționata a statuat ca, „Principiul general este acela ca statele membre trebuie sa ramburseze taxele percepute in mod nelegal, Curtea de Justiție a Uniunii Europene insistând asupra ideii disponibilității unui remediu specific in cadrul sistemelor juridice naționale, ca remediu de drept european.
Relevanta in aceasta privința este hotărârea pronunțata in Cauza 199/82 Amministrazione delle Finanze dello Stato c. San Giorgio SpA.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit cu claritate ca taxa de poluare reglementata de Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 50/2008, aprobata prin Legea nr. 140/2011 inclusiv cu modificările aduse prin Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 117/2009 pentru aplicarea unor masuri privind taxa de poluare pentru autovehicule, aprobata prin Legea nr. 17/2011 (potrivit paragrafului 27 din hotărârea preliminară prin care s-a soluționat Cauza C-263/10, N.), contravine dispozițiilor art. 110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene.
Prin urmare, conform jurisprudentei consecvente a Curții de Justiție a Uniunii Europene, contribuabilii au dreptul la restituirea taxei prelevate de un stat membru cu încălcarea dreptului european si, corelativ, statul are obligația de a o restitui.
Conform principiului autonomiei procedurale, regulile care guvernează rambursarea sumelor in discuție sunt regulile naționale.
Principiul existentei unor remedii naționale adecvate si efective a fost dezvoltat si explicitat mai ales in hotărârea pronunțata asupra afacerilor reunite C-397/98 si C-410/98, Metallgesellshaft Ltd. si alții si Hoechst UK Ltd., in care Curtea de la Luxembourg a punctat in sensul ca rambursarea taxelor prelevate nelegal nu poate fi condiționata de contestarea reglementarii naționale ori a actelor fiscale la momentul plații.
In esența, Curtea a arătat ca autoritățile fiscale naționale nu pot invoca o culpa a contribuabililor care nu au apelat la un remediu național ineficient, in condițiile in care ele insele sunt culpabile pentru aplicarea unor norme naționale
Incompatibile cu dreptul european.
Aceste reguli sau proceduri, la rândul lor, trebuie sa respecte principiul
echivalentei (neputand institui condiții mai puțin favorabile decât pentru cererile
similare bazate pe încălcarea dreptului național) si principiul efectivitatii (procedura naționala nu trebuie sa faca excesiv de dificil sau chiar imposibil
exercițiul drepturilor conferite de Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene).
Justitiabilii care au solicitat rambursarea taxei de poluare au apelat la procedura *restituirii de sume*, invocând preponderent, potrivit art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedura fiscala, *aplicarea eronata a prevederilor legale*.
Aceasta reglementare respecta cele doua principii enunțate anterior, al
echivalentei si al efectivitatii; nu s-a susținut ca art. 110 al Tratatului privind
funcționarea Uniunii Europene nu ar putea fi circumscris ipotezei vizate de norma naționala, adică nu ar putea constitui o prevedere legala aplicata eronat.
Problema controversata vizează admisibilitatea utilizării directe a acestei cai ori, dimpotrivă, parcurgerea obligatorie, in prealabil, a procedurii reglementate de art. 7 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 50/2008, aprobata prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedura fiscala.
Concluzionand, înalta Curte a reținut ca acțiunea judiciara având ca obiect restituirea taxei de poluare nu poate fi condiționata de parcurgerea procedurii de contestare a deciziei de calcul al taxei de poluare, cele doua proceduri fiind distinct reglementate de Codul de procedura fiscala.
Din aceasta perspectiva, se impun câteva precizări.
Astfel, in primul rand, a susține ca nu exista acces la procedura restituirii, reglementata de art. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedura fiscala (si,implicit, Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire si de rambursare a sumelor de la buget, precum si de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal), decât dupa epuizarea procedurii reglementate de art. 7 din Ordonanța de urgenta a Guvernului nr. 50/2008, aprobata prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205-218 din Codul de procedura fiscala înseamnă practic a inlatura din ordinea juridica prima dispoziție legala indicata.
.. 117 alin. (1) lit. d) din Codul de procedura fiscala nu ar mai avea nicio justificare logica daca restituirea sumelor nelegal plătite nu s-ar putea obține decât atacând direct decizia de calcul al taxei de poluare. Or, potrivit regulii de interpretare *actus interpretandus est potius ut valeat quam pereat*, un text de lege trebuie interpretat in sensul in care ar produce efecte, iar nu in sensul in care n-ar produce niciunul. Trimiterea la prevederile art. 117 alin. (1) lit. f) din Codul de procedura fiscala, pe care procurorul general o realizează in cuprinsul memoriului de recurs in interesul legii, nu face decât sa întărească argumentația expusa, cata vreme acesta nu este decât un alt caz distinct (dintre cele 8 reglementate de legiuitor) in care se restituie sumele încasate.
In al doilea rand, nu trebuie ignorate obiectul si finalitatea celor doua proceduri care vizează, pe de o parte, anularea deciziei de calcul al taxei de poluare, cu consecința înlăturării acesteia din realitatea juridica, iar, pe de alta parte, cenzurarea refuzului nejustificat de soluționare a cererii de restituire a taxei de poluare si obligarea la restituirea sumei încasate cu acest titlu.
Procedura prealabila reglementata de dispozițiile legale amintite anterior este obligatorie numai in cazul primei categorii de acțiuni, in timp ce, pentru a doua, ea nu mai are un astfel de caracter in baza art. 7 alin. (5) din Legea nr.
554/2004, cu modificările si completările ulterioare.
In al treilea rand, soluția admisibilității unor asemenea acțiuni se impune mai ales prin prisma jurisprudentei Curții de Justiție a Uniunii Europene, care
recunoaște contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea unei taxe plătite cu
încălcarea dreptului european, independent de orice contestare a actului administrativ prin care aceasta taxa a fost stabilita.
Relevanta in aceasta privința este jurisprudenta Metallgesellshaft si Hoechst, in care s-a conchis in sensul ca *este contrar dreptului european ca o instanța naționala sa respingă sau sa admită doar in parte o cerere... pentru
rambursarea sau repararea prejudiciului financiar suferit ca o consecința a plații
impozitului pe profit... pentru simplul motiv ca acestea nu au solicitat autorității
fiscale beneficiul regimului fiscal... si ca nu s-au folosit de remediile juridice
aflate la dispoziția lor pentru a contesta refuzurile autorităților fiscale, prin
invocarea priorității si efectului direct al dreptului comunitar, in condițiile in care legislația naționala refuza... beneficiul regimului.
In fine, aceasta soluție se impune si prin prisma Convenției pentru apărarea drepturilor omului si libertăților fundamentale, respectiv a art. 13, potrivit căruia statele trebuie sa asigure un recurs efectiv, prin care o persoana sa se poată plânge de încălcarea drepturilor sale.
Or, parcurgerea procedurii administrative de contestare a deciziei de calcul al taxei de poluare, cu consecința previzibilă a respingerii contestației, fie ca tardiv formulată, fie ca nefondată, nu poate constitui un remediu național efectiv în sensul Convenției, ci, dimpotrivă, reprezintă un obstacol în calea recuperării prejudiciului cauzat particularilor prin aplicarea unor norme naționale incompatibile cu dreptul european, obstacol interpus chiar de autoritățile fiscale naționale aflate în culpă.
În justificarea soluției contrare, respectiv a inadmisibilității acțiunii de restituire a taxei de poluare fără parcurgerea procedurii prevăzute de art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, atât în considerentele hotărârilor judecătorești atașate, cât și în memoriul procurorului general s-au invocat hotărârile pronunțate în cauzele C-74/06 - Comisia Europeană c. Greciei, C-68/79 - Hans J. I c. Ministerului danez al impozitelor și accizelor și C-228/96 Aprile - S.R.L., în lichidare c. Amministrazione delle Finanze dello Stato.”
Pe de altă parte, din Decizia privind stabilirea sumei reprezentând timbrul de mediu pentru autovehicule nr. 1395/ 11.10.2013, fila 15 dosar fond, rezultă că recurentul, anterior sesizării instanței, s-a adresat intimatei, aceasta procedând la recalcularea taxei de poluare prin prisma OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule.
În consecință, Curtea va constata că, în mod greșit instanța de fond a respins ca inadmisibilă acțiunea, motivat de faptul ca nu s-a urmat procedura prealabila prevăzuta de legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, contrar celor dispuse prin Decizia nr. 24/2011, obligatorie potrivit art. 517 alin. 4 C.pr.civ.
Pe cale de consecință, in baza art. 496 NCPC si art. 14 din legea nr.554/2004, Curtea va admite recursul, va casa în parte sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. De asemenea, va menține soluția cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei AFM..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentul-reclamant S. A. S. M. împotriva sentinței civile nr. 27/16.01.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații-pârâți ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect pretenții.
Casează în parte sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Menține soluția cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei AFM.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.09.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. M. V. I. F. S. P.
GREFIER,
C. I. Ș.
Red./tehnored./ 5ex./ SP /Tehnored.
Tribunalul Teleorman
Judecător de fond: N. M.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 47/2014. Curtea de Apel... | Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti. Art.24... → |
|---|
