Pretentii. Decizia nr. 6497/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6497/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-09-2014 în dosarul nr. 1821/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 6497/2014
Ședința publică de la 18 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. I. C.
Judecător A. J.
Judecător A. M.
Grefier M. P.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 BUCUREȘTI PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 1658/06.03.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. A. G. și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect „contestație act administrativ fiscal taxa de poluare”.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 11.09.2014, care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ș care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 18.09.2014, când a hotărât următoarele:
CERERILE
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucuresti-sectia aIX-a de contencios administrativ si fiscal, la data de 18.01.2013 sub nr._ reclamantul A. A. G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 1 anularea adresei de refuz de restituire a taxei nr._/01.11.2012 si restituirea taxei de poluare în cuantum de 9797 lei actualizata cu dobanda legala calculata conform art.124 Cpf, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că în fapt, în cursul anului 2010 a cumpărat din Germania autoturismul marca MERCEDES-BENZ, tip 221I020K0/_, având . AAMF1C6111CA9E4/2009, număr identificare WDD2210221A263447. In vederea înmatriculării în România a acestui autoturism a fost obligat să achite taxa pe poluare pentru autoturisme, taxă care a fost calculată de către pârât, în sumă de 9.797 lei, conform deciziei de calcul nr._ din 05.08.2010, fiind achitată conform chitanței ., nr._ din 05.08.2010. Reclamantul a solicitat restituirea taxei achitate, considerând-o nelegală, însă cererea sa a fost respinsă, așa cum rezultă din adresa cu nr._/01.11.2012 emisă de pârâtă, pe motiv ca nu are bază legală. Temeiul de drept pentru calcularea și perceperea taxei pe poluare pentru autoturisme îl constituie dispozițiile OUG nr.50/2008, prevederi legale care contravin reglementărilor comunitare, care prevăd în art.90 paragraful 1 din Tratatul Uniunii Europene că niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne, de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, urmărindu-se în acest mod reglementarea și asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare, în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de discriminare. Aplicarea taxei pe poluare pentru autoturisme introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatricularii lor în țara noastră, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, iar pentru autovehiculele reînmatriculate în România aceasta taxă nu se percepe. Principiile dreptului comunitar sunt obligatorii și se bucură de supremație față de dreptul intern, fiind aplicabile prevederile art. 148 alin.(2) din Constituția României, ori prin instituirea prevederilor legale invocate se aduce atingere in mod direct dispozițiilor Tratatului Uniunii Europene. TCE prevede, prin art.25, 28, 90, interzicerea taxelor cu efect echivalent, măsurilor cu efect echivalent, precum și discriminarea produselor importate, față de cele din statul membru. Prevederile menționate mai sus interzic discriminarea unor produse provenind din alt stat membru, față de cele ale statului membru care impune condiții în plus pentru acestea dintâi. Raportat la cele invocate mai sus, consideră că pârâta a procedat la calcularea și perceperea în mod nelegal a taxei pe poluare pentru autoturisme.
In drept au fost invocate dispozitiile Legii nr.554/2004, art.90 din TCE și art. 148 alin 2 și 4 din Constituție.
Reclamantul a solicitat judecarea in lipsa.
Pârâta AFP Sector 1, prin DGFPMB, a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive față de dispoz.art.1 și 3 al.5-8 din OUG nr.50/2008 și a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu. Pe fond pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, pentru că plata efectuata de reclamanta a fost legal incasata de către organul fiscal prin emiterea deciziei de calcul al taxei de poluare, la data plații fiind in vigoare prevederile O.U.G. nr.50/2008, privind instituirea taxei de poluare, aceasta taxa de poluare, fiind instituita ca urmare a respectării normelor de drept comunitar, inclusiv a jurisprudentei Curții de Justiție a Comunităților Europene. Cu privire la prevederile Tratatului de instituire a Comunității Europene, parata a precizat: Incidența in cauza a prevederilor art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene este inexistenta intrucat taxa de poluare urmează a fi plătită, conform art.4 din OUG nr.50/2008, cu modificările si completările ulterioare, cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in România si la repunerea in circulație a unui autovehicul dupa incetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art.3 si art.9. Totodată, in speța de fata, reclamanta nu se incadreaza nici in situațiile de excepție prevăzute de art.3 alin.2 din OUG nr.50/2008, si, ca atare, obligația de plata a taxei de poluare ii revine ca fiind legal datorata. Prin urmare, dispozițiile art. 90 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene devenit art.110 dupa consolidarea tratatului au in vedere reglementarea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne. Potrivit jurisprudentei Comunității Europene, art. 110 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene la care se face referire, este incalcat atunci cand taxa aplicata produselor importate si taxa aplicata produselor naționale similare sunt calculate pe baza unor criterii diferite. Astfel, atat tratatul menționat mai sus, cat si alte acte adoptate de instituții si organe ale Uniunii Europene, cum ar fi Directiva a șasea (Directiva 77/388/CE) nu interzic perceperea unei taxe precum taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, ci doar nasc discuții cu privire la modul de calcul al acestei taxe. In susținerea acestui punct de vedere invocam (astfel cum am precizat) si prevederile art. 33 din Directiva a șasea (77/388/CEE) a Consiliului Comunităților Europene privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri -sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată- baza unitară de stabilire, care reglementează: "Fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare, dispozițiile prezentei directive nu împiedică nici un stat membru să mențină sau să introducă impozite pe contractele de asigurări, pe pariuri și jocuri de noroc, accize și taxe de timbru și, în general, orice impozite și taxe care nu pot fi caracterizate ca impozite pe cifra de afaceri". A menționat ca aceasta directiva a fost adoptata de Consiliul Comunităților Europene având in vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, precum si avizele Parlamentului European si Comitetului Economic si Social. De asemenea, a precizat ca principiul "poluatorul plătește", pe care se bazează si instituirea taxei de poluare, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene, iar 16 state membre ale Uniunii Europene practica o taxa care se percepe cu ocazia inmatricularii autovehiculelor ( intre care Ungaria, G., Danemarca, Spania, Belgia, Olanda, Cipru). Mai mult decât atat, se are in vedere armonizarea la nivel comunitar a regimului fiscal al taxei de poluare, in prezent, fiind in discuție la nivelul Comisiei Europene, un proiect de directive in acest sens, proiect care, dupa aprobare, va deveni obligatoriu de aplicat pentru toate statele membre.In ceea ce privește susținerea reclamantei ca taxa de poluare introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu, parata a amentionat următoarele: In literatura de specialitate s-a arătat ca, in conformitate cu jurisprudenta Curții de Justiție a Comunităților Europene, taxele vamale asupra importurilor sau exporturilor si orice taxe cu efect echivalent cuprind " orice taxe pecuniare, indiferent de mărimea lor si de denumirea sau de modul lor de aplicare, care sunt impuse unilateral asupra mărfurilor naționale sau străine pentru ca ele trec o frontiera si care nu sunt taxe vamale in sens strict". (O. M. - D. comunitar, E.. ALL ediția a 3-a, pag. 212). Rezulta din aceasta interpretare a Curții ca de esența taxelor cu efect echivalent taxelor vamale este discriminarea sau nu a unor mărfuri naționale sau străine pentru ca acestea trec o frontiera, in cazul taxei speciale pentru prima inmatriculare a autovehiculului in România aceasta discriminare nefiind fundamentata prin nici un argument de către reclamanta. Așadar, taxa se aplica tuturor autovehiculelor care nu au mai fost inmatriculate in România, fie romanești, fie străine. Prin modificările aduse Codului fiscal de către Legea nr. 343/2006 s-a respectat principiul neretroactiovitatii legii, intrucat aceste acte normative nu puteau dispune referitor la autovehiculele anterior inmatriculate in România. In acest caz, legislația arătata se aplica, iar taxa este perceputa, pentru o prima înregistrare a autovehiculului in tara si pentru utilizarea pe teritoriul statului si nu pentru ca acesta tranzitează o frontiera. La data de 26.06.2009, Comisia Europeana a emis o scrisoare de punere in intarziere prin care insista ca România sa modifice aceste prevederi controversate. La data de 17.10.2008, autoritățile romane au răspuns printr-o scrisoare in care isi exprimau poziția fata de chestiunea in discuții si, la data de 12.01.2010, au informat comisia cu privire la existenta OUG nr.l 17/2009 de abrogare, cu incepere de la 01.01.2010, a scutirii acordate in temeiul OUG nr.218/2008. In acest context, departamentul responsabil al Comisiei Europene este de parare ca autoritățile romane au luat masurile necesare pentru a asigura respectarea legislației comunitare si, in momentul de fata, legislația romana privind taxa de inmatriculare a autovehiculelor este conforma cu art.l 10 din TFUE. Acesta a fost motivul pentru care, departamentul responsabil va propune comisiei clasarea cazului, ceea ce s-a publicat in Jurnalul Oficial al U.E. nr.C29/8 din 05.02.2010. Prin urmare, existenta unei taxe de poluare nu este contrara dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa de poluare. In ceea ce privește cererea reclamantului prin care se solicita restituirea sumei reprezentând taxa de poluare, parata a invederat ca restituirea de sume de la buget la cerere se realizează in condițiile stabilite de art. 117 din O. G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare. Ori, restituirea solicitata nu poate fi incadrata in niciuna din situațiile stabilite de art. 117 lit. a) - h) din actul normativ menționat, sumele fiind plătite in temeiul unui text prevăzut de lege (similar cu taxele percepute pentru eliberarea documentelor de identificare, respectiv carte de identitate, pașaport etc). Totodată, a menționat ca, din textul O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se retine ca este vorba de restituirea taxei de poluare numai in anumite condiții, condiții reglementate in art.8 din OUG nr.50/2008, iar reclamanta nu se regăsește in niciuna din aceste prevederi. Ceea ce se restituie este numai diferența dintre taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule plătită cu respectarea art. 2141 - 2143 Cod fiscal si taxa pe poluare pentru autovehicule, in conformitate cu prevederile art. 11 din O.U.G. nr. 50/2008. Or, in speța de fata nu exista nici o diferența de restituit in acest sens, intrucat reclamanta nu a achitat taxa speciala pentru autoturisme, ci doar taxa pe poluare prevăzuta de dispozițiile legale in vigoare. Astfel, având in vedere ca taxa pe poluare a fost achitata de reclamant in baza unor dispoziții legale in vigoare, respectiv O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, considera ca suma nu poate fi restituita, motiv pentru care va rugam sa respingeți acțiunea ca neintemeiata. In ceea ce privește obligarea la plata dobânzii, parata a facut referire la dispozitiile art. 124 alin.l din O.G. nr.92/2003. De asemenea, a solicitat respingerea ca neintemeiata a solicitarii de plata a cheltuilelor de judecata.
În drept au fost invocate dispoz. art.115, 60 si urm. din C.p.civ., HG nr.520/2013, Legea nr. 554/2004, OUG nr.50/2008, HG nr.686/2008, Constituția României.
Parata a solicitat judecarea in lipsa.
Reclamantul a depus la dosar în fotocopii: factura nr._/22.07.2010, cartea de identitate reclamant, chitanta . nr._/05.08.2010, decizie de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr._/05.08.2010, cartea de identitate a vehiculului, adresa nr._/01.12.2012 emisa de AFP Sector 1, certificat de inmatriculare emis de autoritatile germane, cerere de restituire.
La termenul din 06.03.2014 tribunalul a respins ca neintemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, iar aparatorul reclamantului a precizat ca se renunta la primul capat de cerere avand ca obiect anularea adresei de refuz de restituire a taxei nr._/01.11.2012 si ca se solicita dobanda legala calculata de la data introducerii cererii de chemare in judecata.
TRIBUNALUL
Prin sentinta civila nr.1658/06.03.2014, tribunalul a admis in parte cererea, astfel cum a fost precizata, a obligat parata AFP Sector 1 la restituirea catre reclamant a sumei de 9797 lei taxa de poluare la care se adauga dobanda legala calculata de la data de 05.08.2012 si pina la data restituirii efective, a admis cererea de chemare in garantie a Administrației F. pentru Mediu, a obligat chemata in garantie AFM la plata catre parata AFP Sector 1 a sumei de 9797 lei taxa de poluare la care se adauga dobanda legala calculata de la data de 05.08.2012 si pina la data restituirii efective si a obligat parata la plata catre reclamant a sumei de 39,30 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, tribunalul a retinut urmatoarele:
Prin factura nr._/22.07.2010 (fila 4) reclamantul a achizitionat autovehiculul marca MERCEDES-BENZ, tip 221I020K0/_, având . AAMF1C6111CA9E4/2009, număr identificare WDD2210221A263447, iar pentru inmatricularea in Romania a fost nevoit sa plateasca o taxa de poluare in cuantum de 9797 lei, astfel cum rezulta din chitanta . nr._/05.08.2010 (fila 6). Vehiculul a fost inmatriculat pentru prima data in Germania la 17.10.2008, astfel cum rezulta din decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr._/05.08.2010 emisa de Administratia Finantelor Publice Sector 1 (fila 7) si din certificatul de inmatriculare emis de autoritatile germane (fila 30).
Reclamantul a solicitat paratei restituirea taxei achitate (fila 33), cererea fiind respinsa prin adresa nr._/01.12.2012 emisa de AFP Sector 1 (fila 10).
Instanța constată că refuzul pârâtei de a restitui reclamantului suma solicitata, reprezentand contravaloarea taxei auto incasata este nejustificat.
Potrivit art.3 din O.U.G. nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează această taxa pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip si eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr.211/2003. Autovehiculul achizitionat de reclamant nu intră in categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare prevăzute de art.3 alin.2 si art 9 alin.1.
Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România conform art.4 lit.a din O.U.G. nr.50/2008, fără ca textul să facă distincție nici între autoturismele produse in România și cele în afara acesteia, nici intre autoturismele noi și cele second - hand.
Deoarece actul normativ menționat a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008, așa cum se prevede la art.14 alin.1, rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja in circulație înmatriculate în țara. Așadar, se creează o diferență de tratament fiscal între autovehiculele înmatriculate în România înainte și după . O.U.G. nr. 50/2008.
În expunerea de motive care însoțește proiectul de lege privind aprobarea O.U.G. nr. 50/2008 depus la Parlament sub nr.PL-x 536/10.09.2008 și disponibil pe site-ul Camerei Deputaților, este menționat în mod expres că dacă nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecință ar fi fost facilitarea intrării in România a unui număr foarte mare de autovehicule second hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achiziționate datorită prețului foarte mic.
Așadar, se vrea ca taxa pe poluare, al cărei scop este, în principiu, corect – „poluatorul plătește”, să aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru.
Însă, în conformitate cu art.110 (fost art.90 par.1) din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005. Astfel, potrivit art.11 alin.1 și 2 din Constituție, „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”. Art.148 alin.2 și 4 din Constituție statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”.
Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr.157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CEJ în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a (9 martie 1978), astfel ca nu pot fi retinute sustinerile paratei in sensul ca nici o lege in vigoare nu acorda competenta unei instante de drept comun de a se pronunta asupra compatibilitatii unor prevederi legale ale dreptului intern cu Constitutia si cu tratatele internationale.
Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”. Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prev. art.10 din Tratat.
Este de menționat că pe rolul Curții Europene de Justiție s-au aflat cauzele reunite Akos Nadasdi și I. N. contra autorităților ungare, soluționate prin Hotărârea din 5 decembrie 2006, Curtea stabilind că art.90 par.1 din Tratat trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de legea maghiară privind taxele de înmatriculare, asemănătoare celei introduse de autoritățile române.
În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Analizând dispozițiile O.U.G. nr.50/2008 cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe la o noua înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România. Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru: cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România.
O.U.G. nr.50/2008 este deci contrară art.90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second- hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu (Germania), favorizând astfel vânzarea autoturismelor second - hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Or după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea.
In acest sens s-a pronuntat si Curtea Europeana de Justiție in cauza C‑402/09 (cauza T.) având ca obiect o cerere de pronuntare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul art. 234 CE de Tribunalul Sibiu (România). Astfel, prin decizia din 07.04.2011 Curtea a stabilit ca „Articolul 110 TFUE (fost art.90) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Pe cale de consecință, tribunalul constată că refuzul pârâtei Administratia Finantelor Publice Sector 1 de a restitui taxa este nejustificat, astfel că sunt îndeplinite cerințele art. 1 alin.1 si 2 alin.2 și art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004, republicată, pentru ca reclamantul să se adreseze instanței de contencios administrativ, în vederea recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, văzând și prevederile art.18 alin. 1 din Legea nr.554/2004 republicată, tribunalul va admite cererea principala astfel cum a fost precizata, in sensul ca va obliga pârâta Administratia Finantelor Publice Sector 1 la restituirea către reclamant a sumei de 9797 lei reprezentând taxa de poluare.
Tribunalul admite si solicitarea de plata a dobinzii legale in vederea realizarii unei reparatii integrale a prejudiciului suportat de reclamant ca urmare a achitarii taxei impuse de parata AFP Sector 1. In acest sens se retin, pe de o parte, mentiunile din cauza C-565/11 M. Iremie, iar, pe de alta parte, faptul ca prin cererea de restituire din data de 25.10.2012 (fila 33) reclamantul a solicitat si restituirea dobanzii legale. In consecinta, dobanda legala va fi acordata de la data platii taxei, 05.08.2010, si pina la data restiturii efective de catre parata.
F. de solutia pronuntata pe cererea principala, in considerarea dispozitiilor art.60 C., si avind in vedere ca taxa a fost virata de AFP Sector 1 in contul AFM, tribunalul va admite si cererea de chemare in garantie, cu consecinta obligarii chematei in garantie AFM la plata catre parata a sumei de 9797 lei taxa de poluare la care se adauga dobanda legala calculata de la data platii taxei, 05.08.2010, si pina la data restiturii efective.
In temeiul art.274 C. tribunalul va obliga parata la plata catre reclamant a sumei de 39,30 lei cheltuieli de judecata (aferente actiunii astfel cum a fost precizata).
RECURSUL
Parata Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice a introdus recurs impotriva sentintei de mai sus, afirmand ca instanta de fond trebuia sa admita excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Sector 1 a Finanțelor Publice, deoarece taxa pe poluare se face venit la bugetul F. pentru Mediu, administrat de Administratia F. pentru Mediu.
Cu privire la fondul cauzei, recurenta a afirmat ca plata efectuata a fost legal incasata de către Trezoreria statului sector 1 pentru Administrația F. pentru Mediu, la data plații fiind in vigoare O.U.G. nr.50/2008, privind taxa de poluare si H.G. nr. 686/2008, privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 50/2008.
Susținerile reclamantului ca taxa de poluare, asa cum aceasta era reglementata in legislația interna a României la data plații, ar contraveni art.90 paragraful 1 din Tratatul instituind Comunitățile Europene, sunt neîntemeiate intrucat valorile sociale a căror ocrotire au fost avute in vedere de legiuitorul național atunci cand a edictat norma juridica in temeiul căreia a fost încasata taxa respectiva sunt diferite fata de cele avute in vedere legiuitorul comunitar cand a edictat textul art.90 paragraful 1 din T.C.E.
Instanța de fond, trebuia sa circumstantieze corect si legal cadrul legislativ, atunci cand a dispus analizarea dispozițiilor legale prevăzute de O.G. nr. 50/2008, precum si susținerile reclamantului care (asa cum rezulta din considerentele sentinței) susține ca perceperea taxei de poluare ar incalca dispozițiile din Tratatul Institutiv al Comunității Europene, instanța de fond in mod greșit pronunțând o sentința fara a dispune o abordare cu particularizare stricta la speța, prin administrarea probatoriului propus de către parti si fara sa constate ca exista diferența de regim juridic intre taxa de poluare si fosta taxa de prima înmatriculare.
Potrivit legislației naționale in vigoare la data plații taxei de poluare, aceasta taxa speciala trebuia achitata cu ocazia primei înmatriculări in România, atat pentru autovehiculele noi, indiferent de proveniența acestora, producție interna sau achiziții din afara tarii, cat si pentru autovehicule la mana a doua, achiziționate dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau din afara spațiului comunitar, chiar daca acel autovehicul a mai fost înmatriculat in circulație in tara de proveniența.
Instituția Comisia Europeana a recomandat reașezarea acesteia pe alte principii, astfel incat nivelul taxei sa se reducă pe măsura ce se diminuează valoarea autovehicului, pastrandu-se totuși principiul „poluatorul plătește", ceea ce s-a si întâmplat prin abrogarea dispozițiilor Codului fiscal art.214/1-214/3 si . dispozițiilor art. 14 din OUG nr. 50/2008 care prevede:
"...(2) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă art. 214A1 - 214A3 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscaT, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările și completările ulterioare."
De asemenea instanța nu poate face o abordare globala a judecații prezentei cauze fara particularizarea stricta la speța dedusa judecații, si fara administrarea probatoriului despre care am făcut vorbire mai sus.
Prin urmare, pana nu se stabilește daca s-a născut raportul juridic in temeiul căruia bugetul de stat al României sa fie obligat la restituirea către plătitor a sumei legal plătite cu titlul de taxa de poluare si nu se poate retine ca plata făcuta de reclamant, cu titlu de taxa de poluare, ar fi nedatorata si incasata ilegal, astfel ca instanța de fond nu putea pronunța in mod temeinic si legal sentința recurata.
In ceea ce privește obligarea pârâtei Administrației Sector 1 a Finanțelor Publice la plata dobânzii conform art. 124 din O.G. nr. 92/2003, arata ca aceasta cerere ar fi trebuit respinsa ca neintemeiata intrucat, prin cererea de chemare in judecata, reclamantul a solicitat dobânda legala, ce se aplica in raporturile civile, nu dobânda fiscala in temeiul art. 124 din O.G. nr. 92/2003.
Considera ca instanța de fond, trebuia sa respingă acest capăt de cerere ca neintemeiat, neputand fi primita cererea de obligare la plata dobânzii legale in condițiile in care primează dispozițiile legii fiscale care au caracter special si sa nu acorde mai mult decât s-a cerut.
Totodată, arata faptul ca aceasta cerere ar fi trebuit respinsa ca neintemeiata intrucat, data de la care se impune restituirea este data de la care petentul a primit un răspuns nefavorabil la contestația formulata, pentru ca numai in aceasta condiție se poate spune ca este vorba de un refuz nejustificat.
Soluția instanței de fond este nelegală, calculul dobânzii putând începe după expirarea termenului de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii de restituire a taxei, conform 24 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, obligația instituției la plata dobânzii nu este născută, întrucât nu a expirat termenul legal în care aceasta poate restitui taxa de poluare reclamantului.
De asemenea, instanța de fond nu a reținut că AFP Sector 1 a acționat în baza unui act normativ cu putere de lege, emis conform dispozițiilor Constituției de către autoritățile publice abilitate.
In ceea ce privește obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 39,3 lei, arata faptul ca, in conformitate cu dispozițiile art. 274 C.pr.civ., partea care a pierdut procesul poate fi obligata sa suporte cheltuielile ocazionate de proces, insa, prin aceasta, trebuie ca partea care a pierdut procesul sa se afle in culpa procesuala, sau, prin atitudinea sa in cursul derulării procesului, sa fi determinat aceste cheltuieli.
O alta condiție care trebuie indeplinita pentru a se acorda cheltuielile de judecata, este ca partea care le solicita sa fi câștigat in mod irevocabil procesul, ori in situația de fata nu ne încadram in aceasta categorie.
De asemenea, nici aspecte privind reaua credința, comportarea neglijenta sau exercitarea abuziva a drepturilor procesuale nu pot fi reținute pentru ca sa fie obligata la plata cheltuielilor de judecata.
Insa, in cazul de fata, instanța de fond nu a reținut îndeplinirea niciuneia dintre aceste condiții, taxa de prima înmatriculare fiind datorata in temeiul legii, motiv pentru care solicita modificarea sentinței recurate în sensul respingerii cererii de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate de reclamant.
In drept, recurenta a invocat dispozițiile art.304 indice 1 C.pr.civ., OUG nr.50/2008 privind taxa pe poluare.
Intimatul-reclamant nu a depus intampinare.
CURTEA
Asa cum in mod corect a retinut prima instanta, restituirea taxelor speciale de prima inmatriculare/taxelor pe poluare/taxelor pe emisiile poluante provenite de la autovehicule reprezinta o modalitate de reparare a incalcarii principiului egalitatii de tratament fiscal intre produsele nationale si produsele comunitare, ca expresie a uniunii vamale urmarite de Tratatul de funnctionare a Uniunii Europene.
Ca atare, trebuie cercetat daca legislatia nationala sub imperiul careia s-a achitat taxa in discutie, in speta OUG nr.50/2008, a avut efectul discriminatoriu de mai sus.
Compatibilitatea OUG nr.50/2008 cu art.110 TFUE a fost amplu analizata de Curtea de Justitie a Uniunii Europene in cauza I. T. contra Romaniei.
Se impune a preciza ca instanta europeana a facut distinctie intre situatia autovehiculelor rulate inmatriculate pentru prima data in Uniunea Europeana anterior anului datei de 01.07.2008 si cele inmatriculate ulterior.
Astfel, in paragraful 38 al hotararii, Curtea a precizat ca „pentru a verifica daca o taxa precum cea in cauza in actiunea principala creeaza o discriminare indirecta intre autovehiculele de ocazie importate si autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul national, este necesar sa se examineze mai intai daca aceasta taxa este neutra fata de concurenta dintre vehiculele de ocazie importate si vehiculele de ocazie similare care au fost inmatriculate anterior pe teritoriul national si au fost supuse, cu ocazia acelei inmatriculari, taxei prevazute de OUG nr.50/2008. In continuare, va fi necesar sa se examineze neutralitatea aceleiasi taxe intre vehiculele de ocazie importate si vehiculele de ocazie similare care au fost inmatriculate pe teritoriul national anterior intrarii in vigoare a OUG nr.50/2008”.
Analizand separat cele doua situatii, Curtea retine ca OUG este susceptibila sa incalce art.110 TFUE numai in una din cele doua ipoteze, respectiv numai in cazul vehiculelor de ocazie importate si vehiculelor de ocazie similare care au fost inmatriculate pe teritoriul national anterior intrarii in vigoare a OUG nr.50/2008, mai exact numai in cazul autovehiculelor care au fost inmatriculate pentru prima data in UE anterior datei de 01.07.2008.
In privinta autovehiculelor care au fost inmatriculate pentru prima data in UE ulterior datei de 01.07.2008, asa cum este autovehiculul reclamantei, inmatriculat in data de 31.10.2008, Curtea a retinut ca legislatia nationala nu afecteaza libera concurenta a produselor, prezentand urmatorul rationament:
“40.In aceasta privinta, Curtea a precizat ca, din momentul achitarii unei taxe de inmatriculare ., valoarea acestei taxe se incorporeaza in valoarea vehiculului. Astfel, atunci cand un vehicul inmatriculat in statul membru in cauza este, ulterior, vandut ca vehicul de ocazie in acelasi stat membru, valoarea sa de piata, care include valoarea reziduala a taxei de inmatriculare, va fi egala cu un procentaj, determinat de deprecierea acestui vehicul, din valoarea sa initiala (Hotararea Nádasdi si Németh, citata anterior, punctul 54). Prin urmare, pentru a garanta neutralitatea taxei, valoarea vehiculului de ocazie importat retinuta ca baza de impozitare trebuie sa reflecte valoarea unui vehicul similar deja inmatriculat pe teritoriul national (Hotararea Weigel, citata anterior, punctul 71, si Hotararea din 20 septembrie 2007, Comisia/G., C-74/06, Rep., p.I-7585, punctul 28).
41.Pentru a obtine acest rezultat, deprecierea reala a vehiculelor de ocazie importate trebuie luata in considerare la calcularea valorii taxei. Aceasta luare in considerare nu trebuie in mod necesar sa dea nastere la o evaluare sau la o expertiza a fiecarui vehicul. Astfel, evitand dificultatile inerente unui astfel de sistem, un stat membru poate stabili, prin intermediul unor bareme forfetare determinate de un act cu putere de lege sau de un act administrativ si calculate pe baza unor criterii precum vechimea, rulajul, starea generala, modul de propulsie, marca sau modelul vehiculului, o valoare a vehiculelor de ocazie care, ca regula generala, ar fi foarte apropiata de valoarea lor reala (Hotararile citate anterior Gomes Valente, punctul 24, Weigel, punctul 73, si Comisia/G., punctul 29).
42.Aceste criterii obiective care servesc la evaluarea deprecierii autovehiculelor nu au fost enumerate de Curte . (Hotararea Comisia/G., citata anterior, punctul 37). Prin urmare, acestea nu trebuie in mod necesar sa fie aplicate cumulativ. Cu toate acestea, aplicarea unui barem intemeiat pe un singur criteriu de depreciere, precum vechimea autovehiculului, nu garanteaza ca baremul reflecta deprecierea reala a acestor vehicule (a se vedea in acest sens Hotararile citate anterior Gomes Valente, punctele 28 si 29, precum si Comisia/G., punctele 38-42). In special, in lipsa luarii in considerare a rulajului, baremul retinut de legislatia in cauza nu conduce, ca regula generala, la o aproximare rezonabila a valorii reale a vehiculelor de ocazie importate (Hotararea Comisia/G., citata anterior, punctul 43).
43.In actiunea principala, din dosarul prezentat Curtii reiese fara echivoc ca valoarea taxei este stabilita, pe de o parte, in functie de parametri care reflecta . poluarea cauzata de vehicul, precum capacitatea cilindrica a acestuia si norma Euro careia ii corespunde, si, pe de alta parte, tinand seama de deprecierea vehiculului mentionat. Aceasta depreciere, care conduce la reducerea valorii obtinute pe baza parametrilor de mediu, este determinata nu numai in functie de vechimea vehiculului [elementul E in formulele prevazute la articolul 6 alineatul (1) din OUG nr.50/2008], ci si, astfel cum rezulta din articolul 6 alineatul (3) din OUG nr.50/2008 si din articolele 4 si 5 din normele metodologice, de rulajul mediu anual real al acestuia din urma, cu conditia ca o declaratie care sa ateste acest rulaj sa fi fost depusa de contribuabil. Pe de alta parte, in cazul in care apreciaza ca vechimea si rulajul mediu anual real nu reflecta, in mod corect si suficient, deprecierea reala a vehiculului, contribuabilul poate, in temeiul articolului 10 din OUG nr.50/2008, sa ceara ca aceasta sa fie determinata printr-o expertiza ale carei costuri, suportate de contribuabil, nu pot depasi costul operatiunilor aferente expertizei.
44.Prin introducerea, in calculul taxei, a vechimii vehiculului si a rulajului mediu anual real al acestuia si prin adaugarea, la aplicarea acestor criterii, a luarii in considerare facultative, cu costuri neexcesive, a starii acestui vehicul si a dotarilor sale prin intermediul unei expertize obtinute din partea autoritatilor competente in materie de inregistrare a autovehiculelor, o reglementare precum cea in cauza in actiunea principala garanteaza ca valoarea taxei este redusa in functie de o aproximare rezonabila a valorii reale a vehiculului.
45.Aceasta concluzie este confirmata de imprejurarea ca, in baremele forfetare care figureaza in anexa nr.4 la OUG nr.50/2008, s-a tinut seama in mod corespunzator de faptul ca diminuarea anuala a valorii autovehiculelor este in general mai mare de 5% si ca aceasta depreciere nu este lineara, in special in primii ani, in care se dovedeste mult mai pronuntata decat ulterior (a se vedea Hotararea Comisia/G., citata anterior, punctul 43 si jurisprudenta citata).
46.De altfel, guvernul roman a apreciat in mod intemeiat ca criteriile de depreciere referitoare la starea vehiculului si a dotarilor sale nu pot fi aplicate corespunzator decat prin recurgerea la o verificare individuala a acestui vehicul de catre un expert si ca, pentru ca expertizele sa nu aiba loc prea frecvent si sa nu ingreuneze astfel, atat din punct de vedere administrativ, cat si financiar, sistemul instituit, contribuabilului i se cere sa suporte costurile expertizei.
47.Din consideratiile de mai sus rezulta ca un sistem precum cel instituit prin OUG nr.50/2008, care ia in considerare, la calcularea taxei de inmatriculare, deprecierea autovehiculului prin utilizarea unor bareme forfetare, detaliate si fundamentate din punct de vedere statistic, bazate pe elementele referitoare la vechimea si la rulajul mediu anual real ale acestui vehicul, la care se poate adauga, la cererea contribuabilului si pe cheltuiala acestuia, realizarea unei expertize cu privire la starea generala a vehiculului mentionat si a dotarilor sale, asigura ca aceasta taxa, atunci cand este aplicata vehiculelor de ocazie importate, nu depaseste valoarea reziduala a taxei mentionate incorporata in valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost inmatriculate anterior pe teritoriul national si au fost supuse, cu ocazia acelei inmatriculari, taxei prevazute de OUG nr.50/2008”.
Ca atare, trebuie analizat daca taxa achitata de reclamant depaseste valoarea taxei reziduale incorporata in pretul de vanzare a unui vehicul second-hand similar existent pe piata interna.
Mai exact, trebuie stabilita valoarea taxei reziduale pentru un autovehicul care ar fi fost inmatriculat pentru prima data in Romania in data de 17.10.2008 si scos din parcul national auto in data de 05.08.2010.
Potrivit art.8, alin.1 din OUG nr.50/2008, atunci cand un autovehicul pentru care s-a platit taxa in Romania este ulterior scos din parcul auto national se restituie valoarea reziduala a taxei, calculata in raport cu prevederile legale in vigoare la momentul inmatricularii autovehiculului in Romania, potrivit prevederilor alin.2, alineat care precizeaza ca valoarea reziduala a taxei reprezinta taxa care ar fi platita pentru respectivul autovehicul daca acesta ar fi inmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto national.
Prevederile legale in vigoare la data de 17.10.2008 erau OUG nr.50/2008, potrivit carora taxa pe poluare se calcula dupa formula:
Suma de plată = [(A x B x 30) + (C x D x 70) ] x (100 - E),
─── ─── ────────
_
unde:
A = valoarea combinată a emisiilor de CO2, exprimată în grame/km;
B = taxa specifică, exprimată în euro/1 gram CO2, prevăzută în coloana 3 din anexa nr. 1;
C = cilindree (capacitatea cilindrică);
D = taxa specifică pe cilindree, prevăzută în coloana 3 din anexa nr. 2;
E = cota de reducere a taxei, prevăzută în coloana 2 din anexa nr. 4;
Tinand seama ca autovehiculul reclamantului era de tip M1, cu norma de poluare E4, valoarea combinata a emisiilor de carbon de 220gr/km, capacitatea cilindrica a motorului de 2.987 cmc, de faptul ca in data de 05.08.2010 acesta ar fi avut o vechime de 1-2 ani, ceea ce ar fi generat o reducere a taxei cu 21 %, precum si de faptul ca era dotat cu filtru de particule, ceea ce genera o reducere a taxei cu inca 75%, curtea constata ca taxa pe poluare ce s-ar fi platit pentru autovehiculul reclamantului, potrivit legislatiei in vigoare la data de 17.10.2008, tinand seama de vechimea avuta la data de 05.08.2010, deci in concluzie taxa reziduala, ar fi fost urmatoarea:
- 220 gr/km x 4 euro x 30/100= 264 euro
- 2.987 cmc x 0,80 euro x 70/100=1672,72 euro
- 264 euro+1672,72 euro=1936,72 euro
- 1936,72 euro x 79/100 =1530 euro
- 1530 euro x 75/100=1147,50 euro
- 1147,50 euro x 3,3565 lei (curs euro publicat in JOUE)=3.852 lei.
Se observa deci ca reclamantul a platit o taxa pe poluare de 9.797 lei, mai mare deci decat valoarea taxei reziduale de 3.852 lei, astfel incat este indreptatit numai la restituirea diferentei de 5.945. lei.
In consecinta, fata de cele de mai sus, curtea va admite recursul, va modifica in parte sentinta atacata si va admite în parte acțiunea si cererea de chemare in garantie, va obliga pârâta la restituirea către reclamant si pe chemata in garantie la restituirea catre parata, a sumei de 5.945 lei, la care se adaugă dobânda fiscală, calculată de la data de 05.08.2012 pana la data restituirii acesteia.
Curtea va mentine in rest sentinta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 BUCUREȘTI PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 1658/06.03.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A. A. G. și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că:
Admite în parte acțiunea.
Admite în parte cererea de chemare în garanție.
Obligă pârâta la plata către reclamant, precum și pe chemata în garanție la plata către pârâtă a sumei de 5.945 lei, precum și la plata dobânzilor fiscale calculate de la data de 05.08.2012, până la data restituirii acesteia.
Menține în rest sentința atacată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.09.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. R. I. J. A. M. A.
GREFIER
P. M.
Red./tehn. A.J.
Jud. fond: I. S. – Trib.București – SCAF.
M.P. 02 Octombrie 2014
| ← Litigiu privind regimul străinilor. Sentința nr. 461/2014.... | Pretentii. Decizia nr. 5432/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
