Litigiu privind domeniul public. Decizia nr. 9340/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9340/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-12-2014 în dosarul nr. 2159/93/2012
ROMÂNIA
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. A. ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.9340
Ședința publică de la 15.12.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - P. C. F.
JUDECĂTOR – I. M. C.
JUDECĂTOR - Z. G. L.
GREFIER - A. P.
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții-pârâți O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ ILFOV și . sentinței civile nr. 3455/18.11.2013, pronunțate de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. JUDEȚULUI ILFOV și intimații-pârâți P. M. BUCUREȘTI, M. BUCUREȘTI, O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ BUCUREȘTI, U. A. TERITORIALĂ SECTOR 6 PRIN PRIMAR, având ca obiect „litigiu privind domeniul public”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul-pârât O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ ILFOV prin consilier juridic O. N. cu delegație la dosar, recurenta-pârâtă . avocat care depune împuternicire avocațială la dosar, intimatul-pârât O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ BUCUREȘTI prin consilier juridic P. D. C., care depune delegație la dosar și intimata-pârâtă U. A. TERITORIALĂ SECTOR 6 PRIN PRIMAR prin consilier C. C. cu delegație la dosar, lipsind intimatul-reclamant P. JUDEȚULUI ILFOV și intimații-pârâți P. M. BUCUREȘTI, M. BUCUREȘTI.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat ori probatorii de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurentul-pârât O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ ILFOV, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței cu trimitere spre rejudecare pentru faptul că limita stabilită prin raportul de expertiză întocmit la instanța de la fond traversează niște cadastre, care nu corespund cu limita pe care o are OCPI Ilfov.
Având cuvântul asupra recursului formulat de recurentul-pârât O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ ILFOV, intimata-pârâtă U. A. TERITORIALĂ SECTOR 6 PRIN PRIMAR prin consilier juridic, solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat, avându-se în vedere motivele formulate prin întâmpinare.
Intimatul-pârât O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ BUCUREȘTI prin consilier juridic solicită menținerea dispozițiilor sentinței de fond în privința lipsei calității procesuale pasive a sa, iar în ce privește recursul formulat de recurentul-pârât O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ ILFOV, solicită admiterea acestuia achiesând la concluziile formulate de apărătorul recurentului pârât OCPI Ilfov.
Recurenta-pârâtă . avocat, solicită respingerea recursului formulat de recurentul-pârât O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ ILFOV, apreciind că în soluționarea cauzei nu trebuie avute în vedere semnele exterioare de hotar, cum ar fi gardurile, nici planurile cadastrale și nici limita de lucru, ci singurul parametru care trebuie avut în vedere este legea. Conform art. 22 alin. 1 din Legea 215/2001, limitele administrativ teritoriale se stabilesc pe baza legii și orice modificare ale acestor limite nu poate să aibă loc decât tot în baza legii și în urma unui referendum. Pe cale de consecință, dacă planurile cadastrale, limita de lucru, cadastrele nu corespund cu legea, atunci nu pot fi avute în vedere, chiar dacă stabilirea limitei corecte și legale între unitățile administrativ teritoriale ar produce anumite inconveniente titularilor acelor cadastre respectiv cărți funciare.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, cel legat de amenajarea râului Dâmbovița, apreciază că expertul care a efectuat raportul de expertiză ce a stat la baza hotărârii primei instanțe, a avut o abordare foarte strictă a problemei, și anume, că a considerat necesar să respecte fosta albie a râului din 1979 și nu albia regularizată. Dar, consideră că este discutabil raportat la faptul că în realitate, dacă s-ar urma această albie regularizată, nu ar încălca cu nimic prevederile Decretului 284/1979, care trasează ca limită dintre unitățile A. Teritoriale, râul Dâmbovița. Un al treilea motiv de recurs se bazează pe prevederile Ordinului Ministerului Administrației Publice 534/2001. Cu privire la acest motiv învederează că sunt două aspecte, respectiv că un ordin de ministru nu poate să amendeze un decret și în al doilea rând, punctul la care se face referire din anexa la acest ordin, respectiv 4216, nu se referă la limitele unităților administrativ teritoriale, ci se referă la simpla bornare, adică la marcarea pe teren a limitelor deja stabilite prin lege. În fine, cu referire la ultimul motiv de recurs, consideră că nu are nici o importanță faptul că raportul de expertiză nu a fost avizat de OCPI Ilfov, apreciind că trimiterea spre avizare a raportului de expertiză rămâne la latitudinea judecătorului.
În ceea ce privește propriul recurs, în esență, solicită admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinței recurate prin stabilirea liniei de hotar dintre cele două unități administrativ-teritoriale pe râul Dâmbovița, respectiv în zona Lacul Morii conform Decretului nr. 284/1979. Cu cheltuieli de judecată conform documentelor depuse la dosarul cauzei.
Având cuvântul asupra recursului formulat de recurenta-pârâtă . O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ ILFOV, prin consilier juridic, arată că lasă la aprecierea instanței.
Intimata-pârâtă U. A. TERITORIALĂ SECTOR 6 PRIN PRIMAR prin consilier juridic, solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat.
Intimatul-pârât O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ BUCUREȘTI prin consilier juridic, arată că lasă la aprecierea instanței.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 21.09.2012 reclamantul a solicitat stabilirea linie de hotar între . București – Sector 6.
Prin sentința civilă nr.3455/18.11.2013, Tribunalul Ilfov a hotărât: respingerea ca neîntemeiata excepția lipsei calității procesual pasive a UAT Sector 6-prin primar.
Admiterea acțiunii formulată de reclamantul P. JUDEȚULUI ILFOV cu sediul în sector 3, București, ., în contradictoriu cu pârâții O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ ILFOV cu sediul în sector 1, București, ., nr. 34; P. M. BUCUREȘTI cu sediul în sector 1, București, Piața Presei Libere, nr. 1, . BUCUREȘTI cu sediul în sector 6, București, Splaiul Independenței, nr. 291-293; . în C., ., J. Ilfov și U. A. TERITORIALĂ SECTOR 6 PRIN PRIMAR cu sediul în sector 6, București, Calea Plevnei, nr. 147-149.
A omologat raportul de expertiza efectuat de expert tehnic B. S. D. S..
A stabilit linia de hotar între cele doua unitatea teritoriale pe limita UAT sector 6, conform Decretului nr. 284/1979 (linia albastra punctata).
A respins acțiunea in contradictoriu cu parata OCPI București cu sediul în sector 1, București, ., nr.34 ca fiind formulata împotriva unei persoane fără calitate procesual pasiva.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Ilfov a reținut următoarele:
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesual pasive a paratei UAT Sector 6, tribunalul a reținut ca, reclamantul a supus judecății un raport juridic civil întemeiat pe dreptul si obligația corelativa a proprietarilor unor terenuri învecinate de a solicita si de a obține stabilirea unei linii de hotar între proprietățile învecinate.
Având in vedere că potrivit art. 560 C.Civ. “proprietarii terenurilor învecinate sunt obligate sa contribuie la grănițuire, prin reconstituirea hotarului si fixarea semnelor corespunzătoare”, rezulta ca, părțile trebuie sa fie, in primul rând, titularele dreptului de proprietate ale terenului in cauza, si, in al doilea rând, aceste suprafețe de teren trebuie sa fie limitrofe.
Or, in cauza de fata, UAT sector 6 este titulara dreptului de proprietate fiind învecinat terenul proprietatea UAT C., prin urmare este parte a raportului juridic de drept material dedus prezentei judecății, având calitate procesuala pasiva in cauza, impunându-se respingerea excepției lipsei calității procesual pasive a acestei parate.
Pe fondul cauzei, tribunalul a retinut ca Prefectului Județului Ilfov si paratele au demarat operațiunile necesare realizării cadastrului general conform Ordinului M.A.I. nr. 534/2001 si Legii nr. 7/1996 si au întocmit planuri de delimitare teritoriala, fiind încheiat procesul verbal de conciliere a hotarelor intre .. București-Sector 6, cu care reprezentanții comunei C. nu au fost de acord.
Din înscrisurile depuse la dosar si din raportul de expertiza întocmit in cauza de expert tehnic judiciar B. S. D.-S., cu completările constând in răspunsul la obiecțiuni, tribunalul a retinut ca linia de hotar dintre cele doua unități administrativ teritoriale s-a efectuat după planurile cadastrale OCAOTA si planul cadastral al Bucureștiului, fiind reconstituită limita administrativa a Sectorului 6, strict conform descrierii din Decretul Consiliului de Stat nr. 284/1979 pe secțiunile reunite din planul cadastral ala Bucureștiului, fiind comparate cu limita administrativa a UAT C., observându-se diferențe ca si forma.
Potrivit raportului de expertiza efectuat in cauza de expertul tehnic judiciar si care a avut in vedere limita administrativ-teritoriala între cele doua unități administrative stabilita conform Decretului Consiliului de Stat nr. 284/1979 s-a stabilit ca limita de hotar propusa de OCPI Ilfov este in mare parte identica cu cea stabilita prin actul normativ sus-menționat.
In cauza acțiunea este întemeiata pe dispozițiile art. II din legea nr. 133/2012, potrivit cu care „… prefectul, in termen de 30 de zile de la primirea documentației de delimitare, inițiază concilieri sau, in caz contrar, sesizează instanțele de contencios administrativ cu privire la acțiunea privind stabilirea hotarelor unităților administrativ teritoriale”.
C. legal al organizării administrativ-teritoriale din România îl reprezintă Legea nr. 2/1968 privind organizarea administrativă a teritoriului Republicii Socialiste România, cu modificările ulterioare. Anexa legii menționate enumera localitățile care aparțin fiecărui județ, fiind astfel delimitate administrativ teritoriile județelor. Ceea ce este important este că limitele teritoriale ale județelor coincid cu hotarele administrative ale localităților din județul respectiv și din județele învecinate.
Art.73 alin.3 lit."o" din Constituția României statuează ca organizarea administrației locale, a teritoriului, precum si regimul general privind autonomia locala, se reglementează prin lege organica.
Față de dispozițiile art. 22 din Legea nr. 215/2001 care stabilesc ca numai prin lege se determina delimitarea comunelor, orașelor, județelor, tot prin lege se poate modifica delimitarea anterioara, cu cerința consultării prealabile prin referendum a cetățenilor, instanțele de judecata nu au nici competenta de a schimba conținutul legii sau a altor acte normative care reglementează aceasta problema si nici nu au calitatea de a constata inaplicabilitatea unui asemenea act normativ. Aceasta întrucât organizarea administrativ-teritoriala si delimitarea administrativa a localităților sunt atribute care aparțin in exclusivitate puterii legislative si executive.
Din interpretarea dispozițiilor legale rezulta ca delimitarea unităților administrativ-teritoriale, care implica stabilirea limitelor teritoriale înlăuntrul cărora ființează si își exercita competentele autoritățile publice, este de atributul puterii legislative, care numai prin lege organica o poate reglementa.
In măsura in care exista o delimitare teritoriala legala nesocotita de unitățile administrativ teritoriale vecine, prin operațiunea de „stabilire a hotarelor unităților administrativ teritoriale „ neurmărindu-se modificarea limitelor teritoriale ci doar corecta verificare a acestora in condițiile recunoscute ale existentei unui act normativ care sa stabilească in prealabil care sunt suprafețele deținute, dispozițiile art. 22 din Legea nr. 215/2001 nu sunt aplicabile, fiind admisibila cenzura instanțelor judecătorești.
In aceasta ultima ipoteza, instanța nu ar depăși atribuțiile puterii judecătorești, si nu s-ar efectua o imixtiune în sfera activității legislative sau executive, un exces de putere, prin trecerea abuzivă a barierelor dintre funcțiile care revin autorităților publice.
Procedând la soluționarea litigiului, cu o interpretare a normei legale în sensul pe care îl consideră corect, tribunalul a reținut că sunt îndeplinite cerințele pronunțării unei sentințe in condițiile art. II din legea nr. 133/2012, întrucât s-a dovedit ca s-au stabilit printr-o lege organica hotarele celor doua unități administrative, si că s-au delimitat in anul 1979 punctele liniei de hotar in cadastrul funciar.
Neînțelegerile dintre cele doua parți au apărut o data cu operațiunile demarate in vederea realizării cadastrului general conform Ordinului MAI nr. 534/2001.
In speța s-a demonstrat ca între cele două unități administrativ teritoriale, așa cum au fost înființate urmare a Legii nr. 2/1968 si Decretului Consiliului de Stat nr. 284/1979, exista o delimitare teritoriala legala nesocotita de parata . deci confirmarea semnelor de hotar si . conform variantei de expertiza agreata de OCPI Ilfov si parata Sectorul 6.
Pronunțând o hotărâre asupra delimitării teritoriale a hotarului dintre cele două localități în sensul că această delimitare este cea prevăzută de Legea nr.2/1968 si Decretul Consiliului de Stat nr. 284/1979, in absenta unui alt act normativ in temeiul căruia sa se fi modificat aceasta delimitare, tribunalul nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești, acțiunea fiind admisibila.
F. de aspectele învederate tribunalul a admis acțiunea, a omologa raportul de expertiză întocmit de expert tehnic judiciar B. S. D. S. și să stabilească linia de hotar intre cele doua unități administrative, pe limita UAT Sector 6 (linia albastra punctata).
F. de soluția pronunțată asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a paratelor OCPI București, tribunalul a respins acțiunea formulată in contradictoriu cu acest parat ca fiind formulata împotriva unei persoane fără calitate procesual pasiva.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs recurenții-pârâți O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ ILFOV și .>
Prin cererea de recurs formulată de O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ ILFOV s-a solicitat admiterea recursului, în principal prin modificarea în parte a deciziei recurate ca urmare a avizării raportului de expertiză și în subsidiar în sensul stabilirii limitei de hotar ca fiind cea folosită de OCPI Ilfov ca limită de lucru.
În motivarea recursului, în esență, s-a solicitat a se avea în vedere că soluția pronunțată de Tribunalul Ifov este nelegală și netemeinică, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, sens în care invocă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct 9 coroborat cu dispozițiile art. 312 alin 2 și alin 3 Cod procedură civilă cerând instanței de control judiciar să analizeze speța sub toate aspectele potrivit art. 304/1 Cod procedură civilă .
O. teritorial de cadastru are atribuția de a verifica dacă înscrisurile prezentate ce stau la baza înscrierii întrunesc condițiile prevăzute de lege și tocmai pentru că efectuează operațiuni de cadastru și publicitate imobiliară trebuie aduse toate datele necesare înscrierii imobilului în cartea funciară în formula simplă stabilită de legiuitor.
Consideră recurentul că în baza acestor note transmise de instituție instanța în administrarea probatoriului trebuia să revină cu înscrisuri în completare, însă a rămas în pronunțare fără să țină cont de opinia OCPI Ilfov. Deși s-a efectuat expertiza tehnică judiciară în cauză, apreciază recurentul că aspectele legate de hotarul unitatea administrativ teritorială C., județul Ilfov și unitatea administrativ teritorială Municipiul București-Sector 1 și Sector 6 nu sunt lămurite.
În consecință pentru toate motivele invocate, în lumina argumentelor de fapt și de drept expuse, consideră că soluția instanței anterioare ca fiind eronată.
Prin cererea de recurs formulată de .-a solicitat admiterea recursului, în sensul modificării în parte a hotărârii recurate, prin stabilirea liniei de hotar dintre cele două unități administrative-teritoriale pe râul Dâmbovița, respectiv în zona Lacul Morii conform Decretului nr.284/1979 (linia roșie punctată).
În motivarea recursului, în esență, s-a solicitat a se avea în vedere că prin această soluție, prima instanță nu a observat că, în realitate, linia albastră punctată figurată în planurile anexate raportului de expertiză nu corespunde în întregime Decretului nr.284/1979.
Arată recurenta că Lacul Morii constituie un element în amenajarea râului Dâmbovița decisă prin Decr.nr.242/1987 apărut în consecință ulterior anului 1979.
Expertul a arătat că „singura alternativă este după vechea limită a UAT C. de dinainte de amenajarea Lacului Morii, limita expusă deja în Raportul de expertiză”.
Deci, dacă prima instanță a hotărâri stabilirea liniei de hotar conform Decretului nr.284/1979, atunci zona Lacul Morii trebuia a se conduce după linia roșie punctată, care marchează limita anterioară amenajării acestui obiectiv, expusă în Raportul de expertiză ca „Limita inițială dinaintea amenajării Lacului Dâmbovița/Morii-adică marchează cursul râului Dâmbovița.
În consecință, consideră neavenit considerentul potrivit căruia delimitarea teritorială legală ar fi fost nesocotită de recurenta . cât, în realitate, neconcordanțele constatate prin expertiză au fost cauzate de către O. de C. și Publicitate Imobiliară Ilfov, iar Municipiul București și chiar mai mult, unitatea administrativ teritorială sectorul 6 București au nesocotit limitele stabilite prin Decretul 284/1979 de o manieră incomparabil mai gravă.
Pentru toate motivele invocate, recurenta . recursului astfel cum a fost formulat.
Prin întâmpinarea formulată de Sectorul 6 și Instituția Primarului sector 6 București s-a solicitat respingerea celor două recursuri formulate de recurenții pârâți O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ ILFOV și .> Analizând cererile de recurs prin prisma criticilor invocate, Curtea a admis recursurile formulate de recurenții pârâți, pentru următoarele considerente:
În fapt, Prefectului Județului Ilfov si paratele au demarat operațiunile necesare realizării cadastrului general conform Ordinului M.A.I. nr. 534/2001 si Legii nr. 7/1996 si au întocmit planuri de delimitare teritoriala, fiind încheiat procesul verbal de conciliere a hotarelor intre .. București-Sector 6, cu care reprezentanții comunei C. nu au fost de acord.
Din înscrisurile depuse la dosar si din raportul de expertiza întocmit in cauza de expert tehnic judiciar B. S. D.-S., cu completările constând in răspunsul la obiecțiuni, tribunalul a retinut ca linia de hotar dintre cele doua unități administrativ teritoriale s-a efectuat după planurile cadastrale OCAOTA si planul cadastral al Bucureștiului, fiind reconstituită limita administrativa a Sectorului 6, strict conform descrierii din Decretul Consiliului de Stat nr. 284/1979 pe secțiunile reunite din planul cadastral ala Bucureștiului, fiind comparate cu limita administrativa a UAT C., observându-se diferențe ca si forma.
Curtea a constatat că motivele de recurs fac referire la faptul că „prima instanță nu a observat că, în realitate, linia albastră punctată figurată în planurile anexate raportului de expertiză nu corespunde în întregime Decretului nr.284/1979” și că „deși s-a efectuat expertiza tehnică judiciară în cauză, aspectele legate de hotarul unitatea administrativ teritorială C., județul Ilfov și unitatea administrativ teritorială Municipiul București-Sector 1 și Sector 6 nu sunt lămurite, deoarece nu s-a ținut cont de opinia OCPI”.
Curtea a constatat că opinia OCPI este esențială, raportat la art. 11 din Legea nr.7/1996 și la existența planurilor parcelare care corespund vechilor hărți topografice și noilor măsurători cadastrale, operațiuni care sunt prealabile măsurii legislative prin care se delimitează teritoriul unei unități administrativ-teritoriale.
Prin Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, legiuitorul a urmărit formarea unui sistem unitar și obligatoriu de evidență tehnică, economică și juridică a tuturor imobilelor de pe întreg teritoriul țării, prin cadastru realizându-se, potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 7/1996, identificarea, măsurarea, descrierea și înregistrarea imobilelor în documentele cadastrale și reprezentarea acestora pe hărți și planuri cadastrale, în scopul asigurării publicității drepturilor reale imobiliare, a drepturilor personale, a actelor și faptelor juridice, precum și a oricăror altor raporturi juridice, prin cartea funciară.
Lucrările sistematice de cadastru cuprind și determinarea, pe bază de măsurători, a poziției limitelor dintre imobilele învecinate, iar suprafața terenurilor și a construcțiilor este consemnată în cadrul documentațiilor cadastrale, potrivit art. 10 alin. (1) și (2) din Legea nr. 7/1996.
În temeiul art. 11 din același act normativ, procedura detaliată de realizare a lucrărilor de înregistrare sistematică în cadastru și cartea funciară este stabilită prin ordin al directorului Agenției Naționale de C. și Publicitate Imobiliară și cuprinde identificarea limitelor unității administrativ-teritoriale, în vederea stabilirii sectoarelor cadastrale, definite în art. 2 alin. (1) teza a doua din lege ca fiind unități de suprafață delimitate de elemente liniare stabile în timp - șosele, ape, canale, diguri, căi ferate etc., și, în cadrul sectoarelor cadastrale din cuprinsul aceleiași unități administrativ-teritoriale, a planurilor cadastrale, care, în sensul art. 2 alin. (3) din același act normativ, cuprind reprezentarea grafică a limitelor imobilelor dintr-o unitate administrativ-teritorială, care se înscriu în cartea funciară.
În acest scop, prin ordin al prefectului, este instituită o comisie de delimitare a hotarelor unităților administrativ-teritoriale, care, în baza reprezentărilor grafice ale limitelor unităților administrativ-teritoriale și ale limitelor intravilanelor, deținute de oficiile teritoriale ale Agenției Naționale de C. și Publicitate Imobiliară (înființată ca urmare a reorganizării fostului Oficiu de C., Geodezie și Cartografie), întocmește procesele-verbale de delimitare a hotarelor unităților administrativ-teritoriale.
Potrivit art. 11 alin. (4) din lege, în cazul în care reprezentanții unităților administrativ-teritoriale învecinate recunosc reciproc hotarele, astfel cum acestea au fost delimitate și marcate de către comisia de delimitare, în baza lucrărilor tehnice de cadastru, acestea rămân definitive și reprezintă limitele oficiale ale respectivei unități administrativ-teritoriale.
În caz contrar, și anume atunci când procesele-verbale de delimitare a hotarelor nu au fost semnate sau au fost semnate cu obiecțiuni de membrii comisiei de delimitare, art. II din Legea nr. 133/2012 instituie atribuția prefectului de a iniția concilieri asupra documentației de delimitare, iar atunci când acestea nu se finalizează cu semnarea proceselor-verbale de delimitare a hotarelor, prefectul sesizează instanța de contencios administrativ cu acțiunea în stabilirea hotarelor unității administrativ-teritoriale.
Din analiza prevederilor legale incidente, respectiv art. 11 alin. (3) - (7) din Legea nr. 7/1996, Curtea constată că există două modalități posibile de finalizare a operațiunilor cadastrale prin care se delimitează și se marchează hotarele unităților administrativ-teritoriale, și anume fie procesele-verbale de delimitare a hotarelor, semnate de membrii comisiei de delimitare și recunoscute reciproc de reprezentanții unităților administrativ-teritoriale, fie, în cazul unor neînțelegeri legate de stabilirea liniei de hotar între două unități administrativ-teritoriale, hotărârea judecătorească care stabilește hotarele unităților administrativ-teritoriale învecinate, în baza probatoriului administrat.
Curtea reține că aceste două modalități prin care se ajunge la întocmirea documentației tehnice cadastrale, documentație ce se concretizează, potrivit prevederilor pct. 4.3.1 din Normele tehnice pentru introducerea cadastrului general, aprobate prin Ordinul ministrului administrației publice nr. 534/2001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 744 din 21 noiembrie 2001, cu modificările și completările ulterioare, în dosarul de delimitare, constituie operațiuni tehnice de identificare a hotarelor a două unități administrativ-teritoriale, pe baza planurilor parcelare care corespund vechilor hărți topografice și noilor măsurători cadastrale, operațiuni care sunt prealabile măsurii legislative prin care se delimitează teritoriul unei unități administrativ-teritoriale și nu se confundă cu aceasta.
De altfel, aceeași concluzie se impune și din interpretarea sistematică a prevederilor art. 11 din Legea nr. 7/1996, legiuitorul făcând distincție între operațiunea de delimitare și marcare a hotarelor unităților administrativ-teritoriale, prevăzută la art. 11 alin. (3), pe de o parte, și modificarea, prin lege, a limitelor teritoriale ale unităților administrativ-teritoriale, pe de altă parte, prin precizarea expresă inserată în cuprinsul art. 11 alin. (7) din același act normativ.
Potrivit acestui text de lege, modificarea limitelor teritoriale privește înființarea, reînființarea sau reorganizarea unităților administrativ-teritoriale, în condițiile legii, respectiv ale art. 22 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, potrivit căruia delimitarea teritorială a comunelor, orașelor, municipiilor și județelor se stabilește prin lege, iar orice modificare a limitelor teritoriale ale acestora se poate efectua numai prin lege și numai după consultarea prealabilă a cetățenilor din unitățile administrativ-teritoriale respective, prin referendum, care se organizează potrivit legii.
Distincția dintre acestea două operațiuni este esențială, deoarece delimitarea și marcarea hotarelor reprezintă operațiunea tehnică de materializare la teren a hotarelor unităților administrativ-teritoriale, în condițiile prevăzute de lege sau de actele administrative cu caracter normativ date în aplicarea acesteia [art. 11 alin. (3) din Legea nr. 7/1996, Regulamentul de organizare și funcționare a comisiilor de delimitare], în timp ce modificarea limitelor teritoriale ale unităților administrativ-teritoriale este măsura legislativă care privește exclusiv înființarea, reînființarea sau reorganizarea unităților administrativ-teritoriale.
În această logică a argumentării, Curtea reține că nu se poate echivala o operațiune tehnică cu o măsură legislativă, cu atât mai mult cu cât și delimitarea, și marcarea hotarelor unităților administrativ-teritoriale pot face obiectul reglementării printr-un act normativ.
Pe de altă parte, Curtea reține că atribuirea, în temeiul textului de lege criticat, a competenței instanțelor judecătorești de a soluționa acțiunea în stabilirea hotarelor unității administrativ-teritoriale nu are semnificația unei încălcări a dispozițiilor constituționale cuprinse în art. 1 alin. (4) privind principiul separației puterilor în stat și în art. 61 alin. (1) referitoare la rolul Parlamentului.
Instanța de judecată nu se substituie Parlamentului, care, în calitatea sa de unică autoritate legiuitoare a țării, este singurul abilitat să legifereze cu privire la delimitarea teritorială sau modificarea limitelor teritoriale ale comunelor, orașelor, municipiilor și județelor, astfel cum prevede art. 22 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 și art. 11 alin. (7) din Legea nr. 7/1996.
Instanța de judecată verifică operațiunea tehnică de delimitare a hotarelor unităților administrativ-teritoriale efectuată de către comisia de delimitare, pronunțând o hotărâre ale cărei efecte nu sunt constitutive de drepturi, ci declarative, în sensul că se pronunță asupra întregii documentații cadastrale, stabilind hotarele unităților administrativ-teritoriale, în conformitate cu legile în vigoare și cu prescripțiile tehnice incidente.
Cu alte cuvinte, se reține că documentațiile cadastrale cuprinse în dosarul de delimitare, care a fost finalizat fie prin semnarea procesului-verbal de delimitare a hotarelor, fie prin hotărârea judecătorească care tranșează neînțelegerile dintre vecini la stabilirea liniei de hotar, reprezintă operațiuni prealabile, pur tehnice, efectuate în vederea delimitării teritoriale, care se efectuează printr-un act normativ. În acest sens, dispozițiile pct. 4.3.7 din Normele tehnice pentru introducerea cadastrului general, aprobate prin Ordinul ministrului administrației publice nr. 534/2001, modificat și completat prin Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 259/2010, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 815 din 7 decembrie 2010, prevăd că, "După stabilirea limitelor unităților administrativ-teritoriale de către comisiile numite în acest scop prin ordinele prefecților, Ministerul Administrației și Internelor, prin Agenția Națională de C. și Publicitate Imobiliară, va propune actul normativ de promovare a hărții în format digital cu limitele administrativ-teritoriale ale României".
Pentru aceste motive, în temeiul art.312 cpciv., Curtea va admite recursurile și va casa sentința recurată, trimițând cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursurile formulate de recurenții-pârâți O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ ILFOV și . sentinței civile nr. 3455/18.11.2013, pronunțate de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. JUDEȚULUI ILFOV și intimații-pârâți P. M. BUCUREȘTI, MUNICIPIUL BUCUREȘTI, O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ BUCUREȘTI, U. A. TERITORIALĂ SECTOR 6 PRIN PRIMAR.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 15.12.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
P. C. F. I. M. C. Z. G. L.
GREFIER
A. P.
Red. jud. IMC/2 ex./… .01.2015
Tribunalul Ilfov – Secția civilă
Judecător – L. G. A.
| ← Pretentii. Decizia nr. 5432/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 1664/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
