Pretentii. Decizia nr. 7914/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7914/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-10-2014 în dosarul nr. 3382/93/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI F.
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.7914
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 27 OCTOMBRIE 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - H. V.
JUDECĂTOR - O. D. P.
JUDECĂTOR - B. C.
GREFIER - G. P.
Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind recursul declarat de recurenta-pârâtă S. F. ORĂȘENESC B. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr.394 din 03.02.2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă P. C., având ca obiect „pretenții-restituire taxă poluare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei de ședință, a răspuns intimata-reclamantă personal și asistată de avocat D. A. în baza împuternicirii avocațiale . NR._/2014 pe care o depune la dosar, lipsind recurenta-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea procedează la identificarea intimatei-reclamante care se legitimează cu cartea de identitate.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursul formulat.
Intimata-reclamantă, prin avocat solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond.
Apreciază că, instanța de fond in mod corect si legal a admis cererea reclamantei prin raportare la dispozițiile legale aplicabile in prezenta cauza
Mai arată că, instanța de fond a constatat in mod corect si legal ca, taxa de poluare in cuantum de 9.971,00 lei, este o taxa contrara dreptului comunitar si este discriminatorie.
De asemenea în mod corect si legal, instanța de fond a reținut ca, dispozițiile O.U.G. nr.50/2008, in baza cărora a fost solicitata si achitata taxa de poluare, sunt contrare dispozițiilor art.90 ale Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, iar dispoziții. O.U.G. 50/2008 încălcă principiul liberei circulații a mărfurilor si instituie o taxa discriminatorie, deoarece așa cum rezulta din actele aflate la dosarul cauzei autoturismul în cauză, se încadrează în dispozițiile legale care prevăd neplata taxei de prima înmatriculare/taxei de poluare, fiind astfel îndeplinite condițiile de restituirea taxei de poluare pentru prima înmatriculare.
Solicită respingerea recursului ca nefondat menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond și obligarea pârâtei la restituirea taxei de primă înmatriculare în cuantum de 9.971,00 lei la care să se adauge și dobânda fiscală calculată de la data când a achitat taxa respectiv 04.05.2010 până la plata dății efective.
De asemenea, arată că își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Curtea, în conformitate cu prevederile art.494 Noul Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prinsentința civilă nr. 394 din 03.02.2014, Tribunalul Ilfov - Secția Civilă a admis acțiunea formulată de reclamanta P. C. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANA A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV – S. F. ORASENESC B. - DIRECȚIA GENERALA REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE A MUN. BUCURESTI, a obligat parata să restituie reclamantei suma de 9971 lei reprezentând taxa pe poluare, la care se adăuga dobânda fiscala calculata începând cu data când a fost achitată taxa (04.05.2010), pana la data plății efective și a luat act ca reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva sentinței civile nr.394 din 03.02.2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în dosarul nr._ a declaratrecurspârâta S. F. ORĂȘENESC B. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, cererea fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 07.04.2014, sub nr._ .
Recurenta a solicitat admiterea recursului asa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate si, in consecința, respingerea cererii de chemare in judecata formulata de intimata- reclamanta, ca netemeinica si nelegala si respingerea cererii cu privire la restituirea taxei de poluare.
În motivare, recurenta a arătat că dispozițiile OUG nr. 50/2008 sunt recunoscute de Uniunea Europeană, iar din jurdisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene a rezultat că tratatul nu este încălcat prin instituirea unei taxe pe poluare în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru.
Din jurisprudența constată a Curții de Justiție a Comunității Europene a rezultat că tratatul nu este încălcat prin instituirea unei astfel de taxe întrucât prin caracterul ei taxa intră în regimul intern de impozitare, domeniu rezervat prerogativelor suverane ale statelor membre.
In concluzie, instituirea taxei de poluare reprezintă opțiunea legiuitorului național, iar organul fiscal a respectat prevederile OUG nr. 50/2008, cu modificările si completările ulterioare, si ale H.G. nr. 686/2008, cu modificările si completările ulterioare, stabilind corect suma de plata.
În privința dobânzii fiscal, a arătat că nu sunt întrunite condițiile art. 124 cod procedură fiscală.
In drept, au fost invocate dispozițiile art. 483 si urm. din Codul de procedura civila, O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, O.M.F.P. nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, O.M.E.F. nr. 418/2007 pentru aprobarea Procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, Legea nr. 157/2005, Constituția României, prevederile art. 229 din OG 92/2003, coroborate cu dispozițiile art. 30 alin 1 din OUG NR 80/2013 privind taxele judiciare de timbru si timbru judiciar și, in conformitate cu art. 411 alin. 2 din Codul de procedura civila a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Prin întâmpinarea formulată la data de 08.05.2014 intimata-reclamantă P. C. a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat si menținerea ca temeinica si legala a sentinței civile nr.394 din 03.02.2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în dosarul nr._ .
Asupra recursului formulat în cauză, Curtea analizând sentința civilă recurată, prin prisma criticilor formulate, reține următoarele:
Din analiza înscrisurilor aflate la dosarul tribunalului, Curtea constată că taxa litigioasă a fost stabilită și percepută la data de 04.05.2010, fiind achitată pentru un autoturism a cărui primă înmatriculare a intervenit anterior într-un alt stat membru al Uniunii Europene.
Curtea arată astfel că perceperea taxei pe poluare s-a făcut sub incidența OUG nr. 50/2008, publicată în M.Of. nr. 327/25.04.2008 și care a intrat în vigoare la 01.07.2008.
Astfel, Curtea apreciază că în mod legal instanța de fond a instituit în sarcina pârâtei obligația de restituire, întrucât reglementarea națională a taxei pe poluare, reprezentată de O.U.G. nr. 50/2008, cu modificările și completările ulterioare, este contrară art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, prin regimul discriminatoriu instituit pentru vehiculele de ocazie importate în România dintr-un stat membru al Uniunii Europene și reînmatriculate pe teritoriul României, față de vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și pentru care, cu ocazia reînmatriculării, taxa pe poluare nu se percepe.
În acest sens, a statuat Curtea de Justiție prin hotărârea pronunțată la 7 aprilie 2011, în cauza C-402/09, T., confirmată prin Hotărârea pronunțată la 7 iulie 2011, în cauza C-263/10, N., prin care a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa pe poluare) doar pentru autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în România, după . O.U.G. nr. 50/2008, creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie, fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de autovehicule similare existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Astfel, în hotărârea N., instanța din Luxemburg a arătat că „(26) (…) o reglementare precum O.U.G. nr. 50/2008 are ca efect faptul că autovehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri mari a cuantumului taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, reglementarea națională menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre. (27). Aceleași considerații se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de O.U.G. nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 și, respectiv, O.U.G. nr. 117/2009. Astfel, din dosarul cauzei rezultă că toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală. Pe de altă parte, cu ocazia ședinței, care a avut loc după pronunțarea Hotărârii T., citată anterior, guvernul român nu a susținut că ar exista o diferență relevantă, în scopul examinării compatibilității cu articolul 110 TFUE a unei taxe precum cea reglementată de OUG nr. 50/2008, între versiunea inițială a OUG nr. 50/2008 și versiunile ulterioare ale acesteia. (28) În sfârșit, trebuie amintit că obiectivul protecției mediului, care se materializează în faptul, pe de o parte, de a împiedica, prin aplicarea unei taxe disuasive, circulația în România a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor Euro 1 și Euro 2 și care au o capacitate cilindrică mare, și, pe de altă parte, de a folosi veniturile generate de această taxă pentru finanțarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa pe poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă, nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului poluatorul plătește”. Astfel, considerentele CJUE susțin în mod evident concluzia efectului descurajant al taxei pe poluare instituită prin O.U.G. nr. 50/2008, relativ la importul și punerea în circulație în România a autovehiculelor de ocazie cumpărate din alte state membre.
Or, disp. art. 117 alin. 1 lit. (d) din Codul de procedură fiscală prevăd că „Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume: … d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale; …”. De principiu, instanța nu poate fi legată de temeiul de drept indicat de parte în cererea de chemare în judecată, dacă acesta este eronat sau incomplet indicat, întrucât judecătorul este cel chemat să realizeze încadrarea în drept corectă, având la dispoziție obiectul și motivele de fapt, în condițiile în care reclamantul nu insistă cu privire la o anumită cale procesuală (principiul iura novit curia).
În plus, referitor la efectul hotărârilor pronunțate de CJUE, se impun a fi amintite disp. art. 19 alin. 3 lit. (b) din Tratatul privind Uniunea Europeană, în care se arată: „Curtea de Justiție a Uniunii Europene hotărăște în conformitate cu tratatele: (…) b) cu titlu preliminar, la solicitarea instanțelor judecătorești naționale, cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea actelor adoptate de instituții”, dar și pe cele ale art. 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene unde s-a prevăzut: „Curtea de Justiție a Uniunii Europene este competentă să se pronunțe, cu titlu preliminar, cu privire la: (a) interpretarea tratatelor; (b) validitatea și interpretarea actelor adoptate de instituțiile, organele, oficiile sau agențiile Uniunii; În cazul în care o asemenea chestiune se invocă în fața unei instanțe dintr-un stat membru, această instanță poate, în cazul în care apreciază că o decizie în această privință îi este necesară pentru a pronunța o hotărâre, să ceară Curții să se pronunțe cu privire la această chestiune. În cazul în care o asemenea chestiune se invocă într-o cauză pendinte în fața unei instanțe naționale ale cărei decizii nu sunt supuse vreunei căi de atac în dreptul intern, această instanță este obligată să sesizeze Curtea. …”.
Totodată, art. 148 alin. 2 și 4 prevede că „urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare”, respectiv „Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului (2)”.
De asemenea, relativ la jurisprudența instanței din Luxemburg, se impun a fi amintite, cu titlu exemplificativ, cauza V. Gend & Loos, hotărârea din 5 februarie 1963, unde CJCE a judecat că „… faptul că tratatul, în articolele menționate anterior, permite Comisiei și statelor membre să sesizeze Curtea despre fapta unui stat care nu și-a îndeplinit obligațiile nu înseamnă că persoanele de drept privat nu pot invoca aceste obligații, după caz, în fața unei instanțe naționale …”, sau cauza The Queen și Secretary of S. for Transport, Ex parte: Factortame LTD și alții, hotărârea din 19 iunie 1990, în care s-a statuat că „Dreptul comunitar trebuie să fie interpretat în sensul că instanța națională care, sesizată într-un litigiu privind dreptul comunitar, consideră că singurul obstacol care se opune ca aceasta să dispună măsuri provizorii este o normă de drept național, trebuie să înlăture aplicarea acestei norme”. Totodată, potrivit hotărârii pronunțate la data de 9 martie 1978 în cauza Administrazione delle finanze dello stato c. Simmenthal S.p.a., „[i]nstanța națională însărcinată cu aplicarea, în cadrul competenței sale, a dispozițiilor dreptului comunitar, are obligația de a asigura deplina aplicare a acestor norme, în cazul în care este necesar refuzând aplicarea, din oficiu, a oricărei dispoziții contrare din legislația națională, chiar ulterioară, fără a solicita sau a aștepta abrogarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional”.
Cât despre calitatea procesuală pasivă a pârâtei, Curtea arată, în esență, că pârâta este o autoritate publică, în sensul art. 2 alin. 1 lit. b din Legea nr. 554/2004, care a perceput taxa și a emis actele administrativ-fiscale pentru perceperea acesteia, neavând relevanță în privința răspunderii sale modul de utilizare ulterioară a banilor în stabilirea calității procesuale. Pe cale de consecință, nu se poate reține că pârâta nu ar avea calitate procesuală în cauză, iar faptul că suma a fost virată în beneficiul AFM implică un raport juridic distinct stabilit între AFP și AFM, indiferent din perspectiva pretenției părții reclamante.
În ce privește criticile părții recurente - pârâte sub aspectul dobânzii fiscale, Curtea arată că și acestea sunt lipsite de temei.
Prevederile art. 124 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală reglementează dobânzile în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget, respectiv nivelul și modul de calcul al acestora. Astfel, textul menționat prevede că „(1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) și (2^1) sau la art. 70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor. (2) Nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 120 alin. (7) și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori”.
În ce privește criticile părții recurentei - pârâte sub aspectul greșitei obligări la plata dobânzii fiscale, Curtea reține că acestea sunt neîntemeiate, recurenta limitând-se la a arăta generic că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile art. 124 Cod proc.civilă. or, Curtea, la fel ca și tribunalul reține incidența în cauză a prevederilor art. 124 Cod proc.civilă, în temeiul cărora recurenta pârâtă datorează dobândă fiscală, nefiind identificat nici un motiv pentru a se reține că nu ar fi îndeplinite condițiile acestui text legal.
Față de cele arătate în precedent, în raport de disp. art. 496 din Noul Cod de procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă S. F. ORĂȘENESC B. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., sector 2, împotriva sentinței civile nr.394 din 03.02.2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă P. C., cu domiciliul în comuna Mogoșoia, . nr.34, județul Ilfov, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 27.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
H. V. O. D. P. B. C.
GREFIER
G. P.
Red P.O.D - 4 ex./2.12.2014
Tribunalul Ilfov - Secția Civilă – jud. A. D.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 6553/2014. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 2872/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
