Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 9143/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9143/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-12-2014 în dosarul nr. 3995/2/2014
DOSAR NR._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 9143
Ședința publică din data de 8 decembrie 2014
Curtea constituită din:
Președinte C. P.
Judecător I. C. G.
Judecător C. M. F.
Grefier C. M.
Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul F. G. S. împotriva deciziei civile nr. 4729/06.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/3/2012, în contradictoriu cu intimații I. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ „DEALU SPIRII” AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, P. A. V., L. M. S..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns contestatorul F. G. S. și intimatul – pârât I. pentru Situații de Urgență „Dealu Spirii” al Municipiului București, prin consilier juridic V. A., cu delegație pe care o depune la dosar, lipsind intimații I. G. pentru Situații de Urgență, P. A. V., L. M. S..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Contestatorul solicită admiterea cererii de probe, aflată la fila 68, pentru a se putea apăra, pentru a-și proba pretențiile, a-și dovedi nevinovăția, a dovedi că merită daunele morale solicitate.
Curtea pune în vedere contestatorului să pună concluzii pe admisibilitatea contestației în anulare, pe motivele contestației în anulare.
Contestatorul apreciază ca fiind admisibilă contestația în anulare. Arată că instanța de judecată nu a analizat motivele invocate în cererea de recurs. Cu rea voință instanța de recurs, care este România, a refuzat să-i judece cauza, încălcând astfel prevederile art. 6 CEDO, art. 13 CEDO. Pedeapsa i-a fost aplicată de I. G. pentru Situații de Urgență, care este România. Instanța de fond și instanța de recurs au refuzat să îi judece cauza, nu au analizat temeinicia susținerilor sale, i-au respins cererile de probe. Nu a putut să se apere. S-au încălcat prevederile art. 6 CEDO. Nu a fost un proces echitabil. Nu a fost analizată Legea nr. 53/2003. Consideră că a fost vătămat în drepturi, i s-a aplicat un tratament degradant, i s-a aplicat o pedeapsă discriminatorie. Nu i s-a aplicat prezumția de nevinovăție, nu a putut să facă dovezi. La dosar nu există probe. În ordinul contestat sunt redate niște texte de lege, nu există o descriere a faptei. I-a fost încălcat dreptul la justiție. Nici în procedura administrativă nu i-a fost respectat dreptul la apărare.
Intimatul I. pentru Situații de Urgență „Dealu Spirii” al Municipiului București, prin consilier juridic, prin consilier juridic, solicită respingerea contestației în anulare, ca inadmisibilă. Față de susținerile contestatorului, motivul contestației ar fi cel prevăzut de art. 318 Cod procedură civilă or, în această situație, contestația în anulare poate fi admisă când instanța de recurs s-a pronunțat printr-o decizie în care a apărut o eroare materială gravă. Contestatorul își întemeiază contestația pe motivele de recurs or, în contestația în anulare, instanța nu se poate pronunța pe fondul problemei. Pe motivele de recurs s-a pronunțat instanța de recurs. Vizavi de probatorii, arată că instanța de recurs s-a pronunțat pe toate motivele de recurs invocate. Solicită respingerea contestației în anulare, ca inadmisibilă.
Contestatorul arată că contestația în anulare presupune existența unei greșeli. E evident că este o greșeală faptul că a fost găsit vinovat, că nu i s-a respectat dreptul la apărare. Solicită să se verifice dacă s-au respectat drepturile procesuale, dacă s-au analizat toate motivele din cererea de recurs. În mod ilegal a fost găsit vinovat, cu încălcarea CEDO. Solicită admiterea contestației în anulare, astfel cum a fost formulată și motivată, cu acordarea daunelor morale.
CURTEA
Asupra contestatiei in anulare de fata;
La data de 17.06.2014 sub nr._ s-a inregistrat cererea contestatorului F. G. S. prin care a chemat in judecata pe intimatii I. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ „DEALU SPIRII” AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, I. G. P. SITUATII DE URGENTA, P. A. V., L. M. S. pentru ca prin decizia ce se va pronunta sa se admita contestatia in anulare impotriva deciziei nr. 4729 din data de 6.06.2014, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția aVIII a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._/3/2012.
A solicitat admiterea contestatiei in anulare in baza art. 317, 318 si 319 cod procedura civila si modificarea sau casarea deciziei, admiterea actiunii, constatarea nulitatii absolute sau anularea ordinului Inspectorului Sef nr._/22.12.2011 prin care a fost sanctionat disciplinar cu avertisment.
A mai solicitat obligarea paratilor sa ii plateasca daune morale si cheltuieli de judecata.
In esenta contestatorul a invocat aspecte ce tin de fondul cauzei solutionate prin decizia atacata si care nu se incadreaza in motivele contestatiei in anulare, prevazute la art. 317 si 318 din codul de procedura civila (1865).
Astfel la punctul 1 a invocat faptul ca nu a fost descrisa fapta in actul sanctionator, astfel ca aceasta lipsa se sanctioneaza cu anularea actului.
La punctul 2 contestatorul a solicitat ca instanta sa puna in aplicare o alta decizie civila, nr. 5679/12.12.2013 a acestei instante prin care a fost anulata o alta sanciune disciplinara cu avertisment.
De asemenea, la pct. 3 a solicitat respectarea deciziei nr. 413/29.01.2013 a ICCJ, decizie pe care a citat-o in integralitate.
A precizat la pct. 4 ca ordinul atacat este lovit de nulitate absoluta deoarece incalca art. 252 al. 2 lit a, c, e f din legea nr. 53/2003, Codul Muncii.
A invocat incalcarea dreptului sau la aparare, la informare, la a fi asistat de un aparator ales, la audierea martorilor, la a fi audiat in legatura cu acuzatiile.
A fost incalcata practica judiciara si art. 124 al. 2, art. 1 al. 4 si 5, art 15 al. 1, 16 al. 1 si 2, art 21 al. 1, 2, 3 si 4, art. 24 al. 1 si art. 124 al. 1 din Constitutia Romaniei.
Ulterior si la alte puncte contestatorul a reluat aceleasi aspecte privind incalcarea articolelor din Constitutia Romaniei ori dreptul la aparare, la un proces echitabil, dreptul la informatie, dreptul la justitie.
A sustinut la pct. 17 ca se incalca art. 1 al. 1 din legea nr. 554/2004, aspect reiterat si la pct. 28.
A mai aratat (pct. 18) ca ordinul atacat este lovit de nulitate absoluta deoarece nu este precizat termenul in care decizia poate fi contestata la instanta si nu este precizata nici instanta la care poate fi atacata.
A reiterat aspectul privind anularea anterioara a unei alte sanctiuni.
Actul atacat nu a fost motivat, persoana nu avea competenta de a-l sanctiona, nu era semnat, nu era aplicata stampila rotunda a ISU Dealul Spirii.
In continuare a sustinut ca este nevinovat, ca paratii persoane fizice au vrut sa il bage la puscarie, ca judecatorii prin minciuni l-au gasit vinovat.
Instantele au fost subiective si apara cauza si interesele paratilor, nu i s-a permis sa se apere.
Au mai fost inclcate si prevederile art. 129 al. 5, 6 cod procedura civila, art. 1, 2 din OG nr. 137/2000.
In opinia sa nu trebuia sa fie pedepsit conform art. 42 al. 1 lit h si k, art. 42 al. 2 lit e din Regulamentul disciplinei si conform art. 8 lit b din legea nr. 80/1995.
La pct. 40 a sustinut ca instanta a pronuntat o hotarare bazata pe un inscris fals, care nu i-a fost comunicat (in fapt, ordinul contestat).
A aratat ca santiunea disciplinara a contribuit la darea sa afara din serviciu, a fost furat la bani.
Consilierul juridic a mintit in sedinta publica din 18.06.2013 in legatura cu inexistenta unei cereri scrise de invoire.
S-a incalcat si prezumtia de nevinovatie, egalitatea in drepturi, art. 9 din Declaratia Drepturilor Omului si Cetateanului, art. 11 din DUDO, art. 14 pct. 2 din Pactul International al Drepturilor Civile si Politice, art. 6 al. 1 din CEDO, ART. 23 din Constitutia Romaniei.
In drept, contestatorul a invocat dispozitiile art. 105 alin. 2, art. 114-118,129 alin. 5, art. 129 alin. art. 261 pct. 5, 304 pct. 4, pct. 5, pct. 7, pct. 8 și pct. 9, art. 3041 art. 312, art. 317, art, 318, art. 319 din Codul de Procedură Civilă,art. 11, art. 12, art. 13 din Legea nr. 24 din 27 martie 2000, art. 1 (fostul art 7), art. 39 lit. d) (fostul art 39 lit d), art. 61 (fostul art 61 art. 62 (fostul art 62), art. 79 (fostul art 77 anterior republicării din 18,05.2011 art. 251 (fostul art 267), art. 252 (fostul art 268 anterior republicării din 18.05.2011), art. 253 (fostul art 269), art. 266 (fostul art 281), art. 267 (fostul art 282), art. 270 (fostul art 285), art. 272 (fostul art 287) din Legea nr. 53/2003 codul muncii republicat în M.O. din 18.05.2011, art. 1, art. 4, art. 5, art. 11, art. 15, art. 16 alin. 1, art. 16 alin. 2, art. 20, art. 21, art. 23 alin. 11, art. 23 alin. 12, art. 24 alin. 1, art. 29, art. 30, art. 31, art. 51, art. 52, art. 124, art. 147 alin. 4 din Constituția României, art. 1, art. 6, art. 9, din Declarația Drepturilor Omului și Cetățeanului (adoptată de Adunarea Națională a Franței la data de 26 august 1789), art. 1, 2, 7, 8,11, 18, 19, din Declarația Universală a Drepturilor Omului adoptată de O. la 10 decembrie 1948, art. 14 pct. 2 din Pactul Internațional al Drepturilor Civile și Politice, art. 6, art. 9 alin. 1, art 10 alin. 1, art. 13, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 75, 76 din Legea nr. 188/1999, art.l - 31 din legea 554/2004 a Contenciosului administrativ, art. 1357,1359, 1369, 1370, 1371,1381, 1382,1383, 1385, 1386, 1388,1532 din Codul civil în vigoare din 1.10.2011, art. 1, 3, 6, 7, 9 din legea 544 din 2001, art. 2, 9, 18 din normele metodologice din 2002 de aplicare a Legii nr. 544/2001 aprobate prin H.G. nr. 123 din 2002, art. 2, 9, 18 din normele metodologice din 2002 de aplicare a Legii nr. 544/2001 aprobate prin ILG. nr. 123 din 2002, art. 1, art. 2 din ORDONANȚA nr. 137 din 31 august 2000 aprobată prin Legea 48/2002, punctul 1 și 2 din Legea nr. 48/2002 (publicată în Monitorul Oficial nr. 69 din 31 ianuarie 2002), punctul 1 și 2 din Legea nr. 324 din 14 iulie 2006 (act publicat în Monitorul Oficial NR. 626 diji 20 iulie 2006), art. 7 diu Ordouauța de guvern 291 din 29 decembrie 2000 art. 1 și 2 din Ordonanța de Guvern nr. 88 din 2001, punctelor 14 și 15 din Legea Nr. 363 din 7 iunie 2002, art. 2 din Ordonanța de Guvern 25 din 21 aprilie 2004.
La 17.10.2014 intimatul I. pentru Situatii de Urgenta « Dealul Spirii » a depus intampinare prin care a oslicitat respingerea contestatiei in anulare ca inadmisibila.
La 10.10.2014 a depus intampinare is intimatul I. G. P. SITUATII DE URGENTA care a solicitat respingerea cotnestatiei in anulare ca nefondata.
La 27.10.2014 cotnesttorul a depus o cerere de probe.
Analizand actele si lucrarile dosarului curtea constata nefondata contestatia in anulare pentru urmatoarele considerente.
Conform art. 317 cod procedura civila (1865) « Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos … 1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii; 2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.”
Potrivit art. 318 cod procedura civila (1865) incident in cauza ca urmare a faptului ca actiunea introductiva, deci litigiul a inceput sub imperiul legii vechi, ca « Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.
In speta se constata ca prin decizia nr. 4729/6.06.2014, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/3/2012 s-a respins ca nefondat recursul formulat de recurentul reclamant F. G. S..
Din analiza motivelor contestatiei in anulare se constata ca in fapt contestatorul nu a invocat niciunul dintre motivele contestatiei in anulare, nici pe cele de la art. 317 cod procedura civila (1865) si nici pe cele de la art. 318 din acelasi cod.
Toate sustinerile contestatorul tin de fondul cauzei si de nemultumirile acestuia fata de solutiile pronuntate atat de catre instanta de fond cat si cea de recurs.
Contestatorul nu a indicat nici care ar fi fost greseala materiala care ar fi dus la solutionarea recursului ca nefondat si nici nu a invocat care ar fi fost motivele de recurs, de modificare sau de casare care nu ar fi fost analizate.
Practic reclamantul critica decizia de mai sus, considerand-o nelegala, aspect care nu poate fi cenzurat de instanta care solutioneaza contestatia in anulare, pentru ca legea, respectiv art. 317 si 318 cod procedura civila (1865) limiteaza motivele unei contestatii in anulare strict la motivele invocate in cele doua articole.
Nelegalitatea ori netemeinicia unor decizii nu pot face obiectul contestatiei in anulare si nici interpretarea ori aplicarea gresita a legii.
In speta nu se poate constata o eroare, o greseala materiala care ar fi dus la solutionarea cauzei prin respingerea recursului reclamantului.
Nici incalcarea unor principii de drept ori a unor reglementari interne din Constitutia Romaniei, codul de procedura civila, legea nr. 554/2004, codul muncii, OG nr. 137/2000 ori a unor tratate sau conventii internationale nu pot forma obiectul contestatiei in anulare.
De asemenea nici neadministrarea unor probe nu se incadreaza in prevederile art. 318 din codul sus invocat.
In contestatia in anulare probele nu erau necesare a se administra tocmai pentru faptul ca numai in ipoteza anularii deciziei si rejudecarii se puteau administra noi probe in legatura cu situatia de fapt si cu fondul cauzei.
Practic contestatorul nu a facut decat sa reitereze motivele din recurs si sa le dezvolte, ca motive ale contestatiei in anulare.
Contestatorul a fost prezent la dezbateri, asa cum reiese din incheierea de sedinta de la 30.05.2014, iar instanta de fond a fost competenta sa judece pricina.
D. urmare se constata ca nu sunt incidente nici motivele de la art. 317 cod procedura civila (1865).
Ca urmare fata de cele invocate mai sus se constata nefondata contestatia in anulare si in baza art. 317, 318 si urmatoarele cod procedura civila (1865) va respinge contestatia in anulare ca atare.
P. ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul F. G. S. împotriva deciziei civile nr. 4729/06.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/3/2012, în contradictoriu cu intimații I. P. SITUAȚII DE URGENȚĂ „DEALU SPIRII” AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, P. A. V., L. M. S..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8.12.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. P. I. C. G. C. M. F.
GREFIER,
C. M.
Red. C.P. /2 ex./
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 5903/2014. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 6553/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
