Pretentii. Decizia nr. 9513/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9513/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-12-2014 în dosarul nr. 33904/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr.9513
Ședința publică din 18.12.2014
Curtea constituită din:
Președinte: S. D. G.
Judecător: R. I.
Judecător: V. D. C.
Grefier: T. M.
Pe rol spre soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 5 A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.4014/29.05.2014 pronunțată de Tribunalul București, Secția de C. Administrativ și Fiscal în dosar nr._ în contradictoriu cu intimatul reclamant M. M. și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect „contestație act administrativ fiscal – taxa de poluare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că s-a solicitat judecarea în lipsă, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și reținând că s-a solicitat judecarea în lipsă, rămâne în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe Tribunalului București SCAF la data de 18.10.2013 sub nr._/3/2013, reclamantul M. M. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 5, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea deciziei privind stabilirea taxei pentru emisii poluante provenite de la autovehicule nr._/10.02.2012, restituirea taxei in cuantum de 6539 lei si a dobânzii de la data perceperii și până la data restituirii, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.4014/29.05.2014 Tribunalul București SCAF a admis cererea principala formulată de reclamantul M. M. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 5 prin Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București, a anulat decizia privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr._/10.02.2012, a obligat pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 6539 lei taxa privind emisiile poluante la care se adaugă dobânda legală calculată de la data de 14.02.2012 și până la data restituirii efective, a admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. Pentru Mediu, a obligat chemata în garanție la plata către pârâtă a sumei de 6.539 lei taxa privind emisiile poluante la care se adaugă dobânda legală calculată de la data de 14.02.2012 și până la data restituirii efective și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 350 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că:
Prin contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit din data de 06.01.2012 (fila 20) reclamantul a achiziționat autoturismul marca Opel Vectra cu . WOLOZCF_, cumpărat anterior din Spania (fila 21). Pentru înmatricularea în România reclamantul a fost nevoit să plătească o taxă pentru emisii poluante în cuantum de 6.539 lei, astfel cum rezultă din decizia privind stabilirea taxei pentru emisii poluante provenite de la autovehicule nr._/10.02.2012 si din chitanța . nr._/14.02.2012 (filele 14-15). Autovehiculul a fost înmatriculat pentru prima dată în Spania la 19.09.2007, astfel cum rezultă din decizia privind stabilirea taxei pentru emisii poluante provenite de la autovehicule nr. nr._/10.02.2012 si din factura nr.J0267672/29.11.2011 (fila 21).
Reclamantul a comunicat pârâtei plângerea prealabilă prin care a solicitat si restituire a taxei (filele 23-27), la care parata nu a răspuns.
Tribunalul a constatat că refuzul pârâtei AFP Sector 5 de a restitui reclamantei suma solicitata, reprezentând contravaloarea taxei auto încasata este nejustificat.
A reținut prima instanță că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare (legea nr.9/2012) contravin dispozițiilor art. 90 din Tratatul de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Tribunalul a remarcat un alt tip de discriminare - între persoanele care au solicitat înmatricularea autovehiculelor anterior datei de 13.01.2012 (respectiv 1.07.2008, conform O.U.G.50/2008) și cele care înmatriculează autovehicule ulterior, doar aceste din urmă persoane plătesc taxa pentru emisiile poluante (respectiv de poluare), deși este evident că poluare deriva de la ambele categorii de autoturisme.
Discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei pentru emisiile poluante (respectiv de poluare) de faptul înmatriculării, deși din preambulul L. 9/2012 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului, ceea ce implica instituirea unei taxe de emisii poluante (de poluare) pentru toate autovehiculele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 5 A FINANȚELOR PUBLICE.
Recurenta critică sentința de fond, apreciind că a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material (art.488 pct.8 C.), pentru următoarele:
1. În mod nelegal instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Sector 5 a Finanțelor Publice
Astfel, faptul că taxa de poluare se plătește într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu arată clar că titularul contului și în același timp destinatarul direct al taxei de poluare este exclusiv Administrația F. pentru Mediu, iar între reclamant și instituția sa nu există nici un raport juridic fiscal.
2. În ceea ce privește excepția inadmisibilității, recurenta arată că decizia nr._/10.02.2012 reprezintă titlu de creanță și totodată înștiințare de plată ce poate fi contestată în termen de 30 de zile de la comunicare sub sancțiunea decăderii la organul fiscal, în conformitate cu art.207 al.1 și art.209 al.1 din OG nr.92/2003. În speță, reclamantul nu a formulat o astfel de contestație ci s-a adresat direct instanței, motiv pentru care se impune admiterea excepției inadmisibilității acțiunii cu consecința respingerii acțiunii ca inadmisibilă.
3. În ceea ce privește fondul cauzei, prima instanță în mod nelegal a admis acțiunea.
În mod greșit instanța de fond a apreciat că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de primă înmatriculare în România pentru autoturismele second-hand contravin art.90 paragraf 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene.
Consideră că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului, însă autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
Cu privire la faptul că taxa de înmatriculare auto din România este discriminatorie, apreciază că argumentele care stau la baza acestei afirmații nu pot fi reținute întrucât regimul fiscal este același pentru toate personale care înmatriculează autoturisme/autovehicule în România.
Arată și că legislația europeană nu interzice instituirea taxei ci doar prevede ca nivelul acesteia să nu fie mai mare decât al taxelor care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin urmare, instanța ar trebui să stabilească prin mijloace procedurale specifice dacă taxa achitată în concret de reclamant este sau nu mai mare decât nivelul taxelor achitate direct sau indirect pentru produsele interne similare.
Recurenta invocă disp. art.33 din Directiva a șasea (77/388/CEE) a Consiliului Comunităților Europene și principiul „poluatorul plătește” care este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene.
Totodată, arată că nicio lege în vigoare nu acordă competența unei instanțe de drept comun de a se pronunța supra compatibilități unor prevederi legale ale dreptului intern cu constituția și tratatele internaționale.
A arătat că în prezenta cauză există act administrativ fiscal, reclamantul neputând primi suma decât dacă anulează actul de impunere ceea ce nu s-a întâmplat.
4. În ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicită restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, arată că solicitarea nu poate fi încadrată în niciuna din situațiile prev. de art.117 lit. a) – h) din OG nr.92/2003.
5. În ceea ce privește obligarea la plata dobânzii fiscale reglementată de art.124 al.1 din O.G. nr.92/2003 privind Cpf, rep., apreciază că în cauză nu este îndeplinită condiția pentru acordarea acestora. Reclamantul nu se încadrează în dispozițiile art.117 Cpf pentru a fi îndreptățit la restituirea taxei de poluare cu aceasta a fost stabilită în conformitate cu dispozițiile OUG nr.9/2012.
6.Soluția de obligare a pârâtei AFP Sector 5 la plata cheltuielilor de judecată este de asemenea criticată, considerând că instanța de fond nu a reținut îndeplinirea niciuneia dintre condițiile prevăzute de art.274 alin.1 C..
Intimatul-reclamant M. M. nu a depus întâmpinare.
Analizând probele administrate în cauză Curtea constată că recursul este nefondat.
Prima instanță a reținut în mod corect caracterul discriminatoriu al taxei pe emisiile poluante și faptul că normele care au instituit această taxă contravin art. 110 din TFUE, fostul art. 90 din TCE. Acest fapt este confirmat de hotărârile pronunțate de CJUE în cauzele T. c. României, N. c. României și C. c. României. Așa cum s-a statuat prin aceste hotărârinormele prin care s-au instituit aceste taxe sunt de natură să descurajeze importul intracomunitar, și să protejeze piața internă, fapt care contravine articolului menționat.
Situația este identică și în cazul taxei pentru emisiile poluante, în condițiile în care, prin OUG 1/2013 a fost suspendată aplicabilitatea legii 9/2012 în ceea ce privește autovehiculele de pe piața internă, taxa fiind aplicată exclusiv pentru autovehiculele importate.
De asemenea, prima instanță a procedat în mod corect, dând eficiență normelor de drept european și înlăturând normele din dreptul intern care sunt contrare Tratatului, fapt conform cu hotărârile pronunțate de CJCE în cauzele C. /Enel și Simmenthal.
Jurisprudența Curții de Justiție Europene-cauza C./Enel (1964) a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept – nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare în fața dreptului național.
De asemenea, în cazul Simmenthal, CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau unei alte proceduri constituționale.
Ca și calitate procesuală pasivă Curtea constată că restituirea taxei trebuie să se facă de organul care a încasat-o, fiind nerelevant pentru ce instituție a fost încasată respectiva taxă. Actul nelegal emană de la această instituție și vătămarea a fost produsă, în mod direct de către aceasta, repararea prejudiciului, în sensul restituirii taxei, urmând să se realizeze tot de către instituția fiscală care a impus și a încasat taxa de poluare.
În ceea ce privește procedura prealabilă, se constată că această procedură era una ineficientă, normele interne impunând plata taxei iar practica autorităților fiscale fiind în sensul impuneri taxei. Astfel, în cauza Metallgesellschaft și Hoechst CJUE statuat faptul că restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european nu poate fi condiționată de contestarea reglementării la momentul efectuării plății, mai ales atunci când practica administrativă era în sensul respingerii contestațiilor contribuabililor (par. 105 – 106 din hotărârea Curții). Cu alte cuvinte, Curtea menționează faptul că autoritățile fiscale naționale nu pot invoca culpa contribuabililor, care nu au apelat la un remediu național ineficient, în condițiile în care ele însele sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli naționale incompatibile cu dreptul european.
Încasarea unei taxe ce contravine dreptului european constituie un fapt generator de prejudiciu, impunându-se repararea integrală a acestui prejudiciu, inclusiv a celui produs prin lipsirea pentru o perioadă de timp, de suma de bani plătită, așa cum s-a reținut și în cauza CJUE I. c. României
În aceste condiții, soluția de obligare a autorității care a încasat taxa nelegală la repararea integrală a prejudiciului, apare ca temeinică și legală. De asemenea, obligarea autorități la plata cheltuielilor de judecată este conformă cu prevederile art. 453 din Codul de Procedură Civilă. În speță nu se pune problema restituirii taxei de la buget în condițiile în care acțiunea a fost analizată pe fond, reclamantul neavând altă cale de a-și recupera cheltuielile avansate decât de la partea care a pierdut litigiul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 5 A FINANȚELOR PUBLICE cu sediu procedural ales la DGRFPB din București, sector 2, . împotriva sentinței civile nr.4014/29.05.2014 pronunțată de Tribunalul București, Secția de C. Administrativ și Fiscal în dosar nr._ în contradictoriu intimatul reclamant M. M. cu sediu proc. ales la „C.Av. Colțuc M.” din București, sector 5, Calea Rahovei nr.266-268, Electromagnetica Business Park, Clădirea 60, . și intimata pârâtă chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU cu sediul în București, sector 6, Splaiul Unirii nr.294, corp A ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.12.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
S. D. G. R. I. V. D. C.
GREFIER,
T. M.
Red. Jud. SDG/5 ex.
.
Tribunalul București, SCAF
Jud. fond, S. I.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 9116/2014. Curtea de Apel... | Despăgubire. Decizia nr. 2130/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
