Pretentii. Sentința nr. 131/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 131/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-03-2014 în dosarul nr. 7206/2/2014
Operator de date cu caracter personal nr.3727
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL G.
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 131/C./2014
Ședința publică de la 13 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. R.
Grefier V.-I. M.
Pe rol judecarea cauzei C. administrativ și fiscal privind pe reclamant G. M. și pe pârât I. G.(G.), pârât E. A. ZIS S., pârât S. P. -functionar la primărie, pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, pârât P. L. NOUĂ, având ca obiect pretenții.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 06.03.2014, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța pentru a da părților posibilitatea de depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 13.03.2014, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei B. V. sub nr._ reclamantul G. M. a chemat în judecată pârâții I. G., E. A., S. P., pentru ca, prin hotărâre judecătorească să se constate refuzul pârâților, funcționari în cadrul Primăriei L. Nouă, de a-i elibera autorizația de construire, și obligarea acestora la despăgubiri de_ lei ROL.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că din anul 1998 aceștia refuză să-i elibereze autorizația de construire pentru casă în mod nejustificat și prin abuz.
Menționează reclamantul că suma pretinsă include și cheltuielile efectuate pentru obținerea autorizației.
În drept, cererea nu a fost motivată.
În dovedirea cererii au fost depuse înscrisuri în copii necertificate: certificat de urbanism ( f 9), cerere pentru eliberarea autorizației de construire ( f 10), aviz sanitar ( f 11-17), acord de mediu nr.453/22.09.1998 ( f 17 verso).
Ulterior, reclamantul a precizat că solicită obligarea la despăgubiri și a Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice, instanța Judecătoriei B. V. introducând în cauză acest pârât în ședința publică din 21.11.2012.
De asemenea, în ședința publică din 23.01.2013 instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de pârât a Primăriei comunei L. Nouă.
La data de 22.01.2013 Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului G. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B. V. precum și excepția inadmisibilității acțiunii.
Ceilalți pârâți, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 542/20.03.2013 Judecătoria B. V. a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei B. V., invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii, formulată de petentul G. M., în contradictoriu cu pârâții I. Gheoerge, E. A., S. P., în favoarea Tribunalului G..
Instanța a reținut că acțiunea prin care s-a solicitat eliberarea autorizației de construire este o acțiune întemeiată în drept pe dispozițiile Legii contenciosului administrativ, ori, în materia contenciosului administrativ, competența este reglementată de art.10 din Legea nr.554/2004 coroborat cu art.2 pct.1 lit. d și art.3 pct.1 Cod procedură civilă, în favoarea tribunalelor și curților de apel, prin excepție judecătoria fiind competentă numai în materia plângerii împotriva proceselor-verbale de contravenție.
Astfel, s-a reținut că nu este în competența Judecătoriei B. V. exercitarea atribuțiilor de control cu privire la legalitatea emiterii actului administrativ reprezentat de autorizarea de construire, motiv pentru care în temeiul art.158 alin.1 Cod procedură civilă, instanța a admis excepția și a declinat competența favoarea Tribunalului G..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului G. sub nr. 734/192/02.04.2012.
Prin precizări la acțiune (fila 32) reclamantul a arătat că solicită obligarea pârâtei P. L. Nouă la eliberarea autorizației de construire, toată documentația fiind la dosar, conform art. 1 alin. 1 și 2 din Legea nr. 554/204.
Potrivit legii solicită obligarea pârâtei și a pârâților persoane fizice, funcționari ai primăriei, și la plata despăgubirilor morale și materiale pentru refuzul și neîndeplinirea obligațiilor legale .
Totodată renunță la judecata cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, urmând a promova acțiune separată împotriva acestuia. În ședința publică din 14.11.2013 tribunalul a dispus scoaterea din cauză a pârâtului S. R..
Cu adresa nr. 5365/10.12.2013 P. Comunei L. Nouă a comunicat tribunalului că din verificările efectuate la nivelul primăriei a rezultat că pe numele reclamantului G. M. nu există depusă documentație în vederea eliberării autorizației de construire locuință.
Examinând acțiunea reclamantului astfel cum a fost precizată și restrânsă și probele cauzei tribunalul constată neîntemeiată acțiunea pentru următoarele considerente:
Acțiunea reclamantului a fost formulată la data de 12.04.2012 împotriva refuzului pârâtei de a elibera autorizație de construire la cererea reformulată de reclamant în anul 1998 (iunie).
Potrivit art. 11 din Legea nr. 554/2004:
1) Cererile prin care se solicita anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoasterea dreptului pretins si repararea pagubei cauzate se pot introduce in termen de 6 luni de la:
b) data comunicării refuzului nejustificat de solutionare a cererii;
d) data expirarii termenului prevazut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis in solutionarea favorabila a cererii sau, dupa caz, a plangerii prealabile;
(2) Pentru motive temeinice, in cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusa si peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunostinta, data introducerii cererii sau data incheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.
(5) Termenul prevazut la alin. (1) este termen de prescriptie, iar termenul prevăzut la alin. (2) este termen de decădere.
Cererea reclamantului este în mod evident tardivă față de prevederile art. 11 alin. 1, 2 și 5 din Legea nr. 554/2004, termenul de 6 luni, respectiv cel de 1 an, fiind de mult împlinite, de la data expirării termenului în care cererea trebuia soluționată (cel mult 30 de zile de la înregistrarea cererii conform art. 7 din Legea nr. 50/1991 în vigoare la acea dată) și până la sesizarea instanței trecând peste 13 ani.
Pe de altă parte, cererea este neîntemeiată, întrucât, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, prin act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal al unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Potrivit art. 2 alin. 1 lit. g, prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se înțelege faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen.
În susținerea cererii reclamantul a depus la dosar, în copie, o cerere completată pe numele său pentru eliberarea autorizației de construire în vederea executării lucrării de construire locuință pe numele său, datată 18.06.1998 și adresată Primăriei L. Nouă (fila 10), însă această cerere nu prezintă dovada că a fost depusă și înregistrată la primărie, nepurtând o ștampilă sau un număr de înregistrare.
În condițiile în care autoritatea administrației publice locale a comunicat tribunalului că o astfel de cerere și documentația aferentă nu figurează înregistrată la primărie, iar documentele depuse nu fac dovada depunerii sau expedierii cererii și a documentației aferente și menționate în cerere la primăria pârâtă, tribunalul nu poate reține că aceasta din urmă se face vinovată de refuzul nejustificat de eliberare a autorizației de construire, câtă vreme nu s-a cerut acest lucru.
În consecință, se impune respingerea acțiunii formulate împotriva pârâților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul G. M., domiciliat în București, ., ., ., sector 5, astfel cum a fost restrânsă împotriva pârâților I. G., E. A., S. P., toți cu domiciliul în . G., și P. L. NOUĂ, cu sediul în . G..
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Martie 2014.
Președinte, F. R. | ||
Grefier, V.-I. M. |
Tehnored. jud. FR/ex.4/16.06.2014
| ← Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Decizia nr.... | Anulare act administrativ. Încheierea nr. 20/2014. Curtea de... → |
|---|
