Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 8841/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8841/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-11-2014 în dosarul nr. 2632/116/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 8841
Ședința publică din data de 27 noiembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: A. J.
JUDECĂTOR: A. P.
JUDECĂTOR: R. I. C.
GREFIER: P. B. B.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE împotriva sentinței civile nr.158/13.02.2014 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți G. V., P. L. N. și P. G. C. și intimata-pârâtă U. S. HARET, având ca obiect „obligare emitere act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații-reclamanți prin avocat C. C. cu împuternicire avocațială pe care o depune în ședință publică, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de ridicat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Intimații-reclamanți prin avocat solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată conform chitanței nr. 27/16.10.2014 pe care o depune în ședință publică.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 158/13.02.2014, Tribunalul Călărași a admis acțiunea formulată de reclamanții P. L. N., P. G. C. și G. V., împotriva pârâtei U. „S. Haret” București.
A obligat pârâta să elibereze diploma de licență și suplimentul de diplomă pentru studiile urmate de reclamanți.
A admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. „S. Haret” București împotriva chematului în garanție M. Educației Naționale.
A obligat M. Educației Naționale să aprobe tipărirea formularelor tipizate de diplomă de licență și a suplimentului de diplomă pentru reclamanți.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs chematul în garanție M. Educației Naționale.
În motivarea recursului, recurentul a arătat următoarele:
O prima critică adusă sentinței instanței de fond este că aceasta a admis în mod greșit cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale.
Prin raportare la dispozițiile art. 488 pct.8 din Codul de procedură civilă, învederat instanței de recurs faptul ca prima instanța a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de prevederile art.72 (art. 60) Cod Procedura Civila.
Astfel, conform prevederilor art. 72 Cod proc. civilă "partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni cu o cerere în garanție sau în despăgubire."
În genere, partea care ar cădea în pretenții s-ar putea întoarce împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubiri, dacă există un raport juridic. De asemenea în doctrina de specialitate se arată faptul că instituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau despăgubire și revine, în principiu, tuturor acelor care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune s-a făcut cu titlu oneros.
Admiterea cerererii de chemare în garanție formulată de U. "S. Haret " din București este neîntemeiată întrucât între M. Educației Naționale și U. „S. Haret" București, instituție de învățământ superior cu personalitate juridică nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea unei asemenea cererii.
Formularele diplomelor nu se eliberează oricui și oricând. Instituția de învățământ superior care solicită un anumit număr de exemplare trebuie să facă dovada că a înmatriculat studenții la forme de învățământ acreditate, autorizate să funcționeze provizoriu. Astfel, acest aviz este condiționat de desfășurarea în condițiile legii a procesului educațional.
În acest sens se pronunță și Curtea de Apel București care, în dosarul nr._/2012, respinge ce netemeinică și nelegală cererea reclamantului de eliberare a diplomei de licență prin decizia nr. 2395/2013, irevocabilă.
Conform hotărârii mai sus menționate, făcând referire la contract de studii încheiat între reclamant și universitatea pârâtă, instanța reține că"un act juridic încheiat cu nerespectarea prevederilor imperative ale legii, în cazul de față cu depășirea drepturilor conferite de lege universității organizatoare, nu poate beneficia de protecția jurisdicțională numai pentru motivul că niciuna din părțile actului nu a solicitat anularea acestuia.Cu alte cuvinte, un act juridic ce încalcă ordinea publică, fiind deci susceptibil de a fi lovit de nulitate absolută, nu poate genera drepturi și obligații legitime și, deci, nici de protecția jurisdicțională în cazul nerespectării lor."
În ceea ce privește eliberarea adeverințelor,aceeași instanță menționează faptul dă,"acestea sunt emise de universitate care atestă absolvirea cursurilor și susținerea examenelor de licență, însă nu conferă prin ele însele dreptul la emiterea diplomei de licență, consfințind astfel o situație de fapt, fiind emise în vederea unei obligații contractuale a universității.Eventuala obligație a universității de a emite diplome de studii și-ar avea izvorul direct în lege. însă numai în condițiile în care contractul de studii ar fi fost încheiat cu respectarea legii, ceea ce nu este cazul în speță. "
In ceea ce privește eroarea comună, aceeași instanță reține " pentru a putea constitui temei al dobândiri unui drept de la o persoană care nu are calitate de a-l transmite, eroarea cu privire la calitatea persoanei trebuia să fie comună și invincibilă. Or, dacă în speța, s-ar putea accepta ca eroarea ar fi fost comună (deși se cunoaște numai poziția persoanelor acre s-au înscris la studii, nu și a celor care, la vremea respectivă, s-au interesat despre oferta educaționala a Universității S. Haret și au renunțat sa se înscrie) nu s-ar putea accepta ca eroarea a fost invincibilă.
Astfel, convingerea reclamanților, în sensul că U. S. Haret era autorizată să organizeze forma de învățământ pe care el a urmat-o, s-a bazat exclusiv pe afirmațiile universității, fără a se verifica autenticitatea informațiilor.
Or, verificarea informațiilor presupune consultarea hotărârilor de Guvern emise anual, în care erau menționate toate universitățile din țară, cu toate specializările și formele de învățământ acreditate sau autorizate. O astfel de verificare se impunea în acest caz, întrucât U. "S. Haret" este o instituție particulară ce nu beneficiază de încrederea așteptată în mod rezonabil de cetățeni de la instituțiile sau autoritățile publice."
Având în vedere cele de mai sus instanța în mod temeinic și legalreține că în speța nu sunt îndeplinite condițiile erorii comune și invincibile care să justifice emiterea diplomelor de studii.
Potrivit legii, în speță Legea nr.288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de M. Educației și Cercetării, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. M., potrivit hotărârilor de Guvern de organizare și funcționare a acestuia, are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ.
U. S. Haret din București a solicitat ministerului eliberarea avizului pentru ridicarea formularelor tipizate de la ROMDIDAC S.A. - Compania de Material Didactic, pentru absolvenții din anii 2008, 2009 și 2010.
Deci M. Educației Naționale și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în ceea ce privește emiterea avizului în vederea achiziționării tipizatelor de către U. S. Haret. Dacă aceste tipizate nu au fost gestionate corespunzător, în conformitate cu prevederile legale, nu este culpa Ministerului Educației Naționale.
Conform prevederilor art. 2 din Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare - "Organizarea fiecărui ciclu de studii este de competenta instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea Ministerului Educației și Cercetării. "
Îonsecință admiterea cererii de chemare în garanție și obligarea Ministerului Educației Naționale de a "aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și supliment la diplomă pentru reclamanta", care nu a urmat o formă de învățământ acreditată/autorizată să funcționeze provizoriu excede cadrului legal. Pentru a fi vătămată vreun drept trebuie ca acel drept să existe mai întâi. Cu toate acestea, în lipsa unui drept, M. Educației Naționale este obligat prin sentința pe care o critică să aprobe tipărirea de formulare tipizate.
Se poate vorbi de un drept doar dacă o persoană a urmat cursurile organizate conform prevederilor legale ale unei instituții de învățământ superior și ulterior finalizării i s-a refuzat eliberarea diplomei de licență.
Nu se află în această situație. Legea este foarte clară. OUG nr.75/2005 privind asigurarea calității educației, act normativ de forță juridică superioară Ordinului MECTS nr.5560/2011 la care se raportează instanța de fond statuează la art. 29 din OUG nr.2005: " (4) Acreditarea presupune parcurgerea a două etape succesive: a) autorizarea de funcționare provizorie, care acordă dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea la studii; b) acreditarea, care acordă, alături de drepturile prevăzute la Ut. a), și dreptul de a emite diplome, certificate și alte acte de studii recunoscute de M. Educației și Cercetării și de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat. "
Astfel, instituția de învățământ superior are dreptul de a organiza admiterea la studii dacă este autorizat să funcționeze provizoriu.
Ori, la momentul înscrierii la studii a părților reclamante U. S. Haret nu era autorizată să funcționeze provizoriu pentru forma de învățământ urmată de reclamantă, aspect ignorat de altfel de către instanța de fond.
In consecință soluția instanței de fond cu privire la admiterea cererii de chemare în garanție este nelegală.
Sistemul de drept românesc se bazează pe aplicarea și interpretarea legii. Mai mult fiecare caz este studiat în mod individual. Instanța de fond în speța dedusă judecății a refuzat practice să judece cauza prin prisma prevederilor legale existente, raportat la înscrisurile depuse și s-a raportat doar la susținerile părților reclamante.
Motivarea instanței de fond legată de adeverințele emise absolvenților USH nu reprezintă o justificare legală și pertinentă pentru eliberarea actelor de studii.
Adeverințele sunt emise în primul rând de instituția care a organizat procesul de învățământ. Adeverința are termen limitat de valabilitate și mai mult nu este un înscris opozabil Ministerului Educației Naționale.
M. Educației Naționale este obligat să respecte și să aplice legea și nu înscrisurile emise de terți.
Acest aspect a fost omis de către instanța de fond care a admis în mod neîntemeiat cererea de chemare în garanție.
Într-adevăr instituțiile de învățământ superior au dreptul să solicite MECTS formulare tipizate pentru absolvenții săi, dar MECTS are dreptul de a analiza dacă instituția de învățământ superior a organizat în mod temeinic și legal procesul de învățământ. în caz contrar oricine poate organiza fără drept proces de învățământ și primi dipomă doar pentru că absolventul are o adeverință emisă chiar de către instituția care a organizat procesul de învățământ fără să respecte legea.
O a doua critica adusa soluției instanței de fond se refera la depășirea atribuțiilor sale deoarece a conferit legitimitate unui proces de învățământ organizat în afara cadrului legal și mai ales pentru că a dat o hotărâre cu încălcarea atribuțiilor judecătorești fiind astfel incidente prevederile art. 488 pct. 4 Cod procedură Civilă.
Actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare Ia momentul înscrierii în anul I de facultate.
Aceste acreditări/autorizări provizorii sunt aprobate prin hotărâri de Guvern care se actualizează anual.
Conform prevederilor legale formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică. De asemenea potrivit prevederilor art.29 din O.U.G. nr.75/2005, rezultă că dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea la studii, îl are numai o instituție care a parcurs pentru programul de studiu respectiv procedura de autorizare de funcționare provizorie.
U. "S. Haret" din București a solicitat în dosarul nr._ anularea H.G. nr.676/2007 și HG nr.635/2008.
Prin Decizia nr.4726/29.10.2009 pronunțată în dosarul nr._, înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de către U. "S. Haret" din București.
De precizat este faptul că în considerentele acestei hotărâri judecătorești, instanța supremă a reținut următoarele: "Guvernul are competența atât de a reglementa durata cursurilor la formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță, cât și de a exercita controlul asupra duratei stabilite de universități pentru cursurile de zi, în raport cu criteriile oferite de standardele europene de calitate și eficiență a învățământului și pe baza procedurilor de evaluare prestabilite prin acte normative speciale.
Prin urmare, o instituție care înscrie „studenți" și eliberează diplome la formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță care nu au parcurs procedura obligatorie autorizării nu este îndreptățită să înmatriculeze, să elibereze diplome, să desfășoare procesul de învățământ pentru formele de învățământ care nu au parcurs etapele obligatorii ale acreditării și autorizării provizorii.
Astfel, prin dispoziția dată, instanța de fond obligă MEN la aprobarea tipăririi formularelor tipizate necesare pentru eliberarea diplomelor de licență ignorând în mod vădit cadrul legal în vigoare respectiv Legea nr.288/2004 privind organizarea studiilor universitare, Legea învățământului nr. 84/1995 republicată cu modificările și completările ulterioare si OUG. 75/2005.
În cazul Universității „S. Haret" din București, specializările/ programele de studii de la forma de învățământ la distanță au fost organizate și desfășurate fără respectarea prevederilor legale, respectiv cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.88/1993, a OUG. nr.75/2005 și ale H.G. nr.1011/2001. Nu s-a parcurs procedura prevăzută de către legiuitor în vederea desfășurării procesului de învățământ.
Pentru a exista studii universitare trebuie ca acestea să fie reglementate, să existe atât în fapt cât și în drept. Nu e suficient ca o persoană să afirme că a urmat niște studii pentru a primi o diplomă. Pentru a fi numit absolvent trebuie să fi înscris la o facultate din cadrul unei instituții de învățământ superior care a fost acreditată /autorizată să funcționeze la forma de învățământ specializarea ce urmează a fi trecută pe diplomă.
Așa cum a menționat, conform prevederilor legale formele de învățământ la distanță și fără frecvență trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.
In concluzie instanța de fond încălcând principiul separației puterilor în stat dispune peste atribuțiile trasate acesteia de către legiuitor și admite în mod netemeinic și nelegal acțiunea reclamanților care nu au urmat o formă de învățământ reglementată conform dispozițiilor legale.
Faptul că au fost emise niște adeverințe nu presupune că au fost urmate forme de învățământ cu respectarea dispozițiilor legale. Instanța de fond se raportează la adeverințele emise, deși acestea sunt înscrisuri cu valabilitate redusă și care nu pot înlocui legea.
Ca să te prevalezi de un drept trebuie ca acesta să existe. MECTS nu i se poate opune un proces de învățământ care nu a fost desfășurat în condițiile legii și nici nu poate aproba eliberarea de tipizate peste numărul de studenți care au fost admiși la forme de învățământ cu nerespectarea prevederilor legale.
Critică astfel soluția dată întrucât, pentru o hotărâre temeinică și legală, era suficient a se analiza cuprinsul hotărârilor de guvern care reglementau în privința structurii fiecărei instituții de învățământ superior, inclusiv a Universității S. Haret a specializărilor autorizate/acreditate să funcționeze provizoriu. O lecturare a H.G. nr.410/2002. H.G. nr.940/2004. H.G. nr.1609/2004. H.G. 676/2007 în paralel cu Iecturarea adeverințelor de studii ale reclamanților din care să reiasă și forma de învățământ erau suficiente pentru corecta dezlegare a pricinii.
Raportat la cele de mai sus solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și rejudecarea acțiunii în sensul respingerii cererii de chemare în garanție precum și a acțiunii ca neîntemeiate fața de MEN.
In drept, a invocat art.72, art. 486 si art. 488 pct. 4 si pct. 8 din Codul de Procedură Civilă, Legea nr. 288/2004, O.U.G. nr.75/2005, OMECT nr.2284/2007, Legea nr. 1/2011, H.G. nr.410/2002, H.G. nr.940/2004, H.G. nr. 1609/2004, H.G. 676/2007.
Prin întâmpinare, intimații-reclamanți au solicitat respingerea recursului.
Au arătat că, în mod legal instanța de fond a admis acțiunea "formulata de subsemnații impotriva paratei U. S. Haret dar si cererea de chemare in garanție formulata de parata impotriva Ministerului Educației Naționale, dispunând obligarea MEN sa aprobe tipărirea formularelor tipizate de diploma de licența si a suplimentului de diploma.
Cererea de chemare in garanție a fost formulata in conformitate cu dispozițiile art. 72-74 Cod de procedura civila, intrucat intre cele doua cauze exista o evidenta interdependenta. Diplomele de licența se completează pe formulare tipizate care sunt realizate de o unitate specializata desemnata de M. Educației si Cercetării, fiind necesar ca cererea Universității de eliberare a formularelor tipizate ale diplomelor de licența sa fie aprobata de MEN( fosta MECTS). Odată ce instanța de fond a apreciat ca cererea reclamanților a fost intemeiata sub aspectul obligării Universității S. Haret la eliberarea diplomelor de licența este justificata, pe temeiul dispozițiilor art. 7 din Regulamentul privind regimul actelor de studii in sistemul de invatamant aprobat prin Ordinul ministrului educației nr. 2284/2007, si cererea USH București de obligare a Ministerului Educației in calitate de autoritate administrativa competenta, sa aprobe tipizarea formularelor de diploma de licența. Dealtfel, intre parata si chemata in garanție exista un raport juridic născut din lege in temeiul căruia la solicitarea paratei USH ministerul este obligat sa analizeze daca sunt indeplinite condițiile pentru emiterea unui aviz in vederea tipăririi formularelor actelor de studii, sa emită aviz daca este cazul dar si sa desemneze o societate comerciala care sa tipărească aceste formulare. Cat timp MECTS nu va aproba tipărirea formularelor tipizate, parata nu poate elibera efectiv diploma de licența pârtilor reclamante, fiind pusa astfel in imposibilitatea de a executa obligația ce se impune fata de reclamanții din sentința instanței de fond.
Prin întâmpinare, intimata-pârâtă U. "S. HARET" a soliciat respingerea recursului.
A arătat că, în prezenta cauza instanța de fond a constatat ca sunt indeplinite condițiile de admitere a cererii de chemare in garanție, deoarece admiterea acestei cereri, asigura efectiv punerea in executare a obligației sale de a elibera intimaților-reclamanți diploma de licența pentru care aceștia au devenit eligibili prin susținerii si promovarea examenului de licența organizat legal in sesiunea iulie 2009. În cauza exista o interdependenta intre cele doua obligații menționate in cereri, respectiv cererea de chemare in judecata si cererea de chemare in garanție, in raport de competenta fiecărei autorități.
În baza art.60 alin. 1 din Legea nr.84/1995 (in vigoare pe întreaga perioada de școlarizare a reclamanților) activitatea didactica se poate organiza in următoarele forme:de zi,seral,cu frecventa redusa si la distanta.Formele de invatamant seral,cu frecventa redusa si la distanta pot fi organizate de instituțiile de invatamant superior,care au cursuri la zi.
Ca atare, singura condiție pentru desfășurarea formei de invatamant la distanta era ca specializarea sa fie acreditata sau autorizata sa funcționeze provizoriu si sa aiba forma de invatamant la zi.
Actul normativ care reglementa procedura de acreditare si autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație si a programelor de studiu la momentul începerii studiilor de către recurenții- reclamanți era OUG nr.75/2005 privind asigurarea calității educației.
Potrivit prevederilor art. 29 alin.3 si 4 din acest act normativ „in invatamantul superior evaluarea si acreditarea se face la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licenta, care duce la o calificare universitara distincta. Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive: a) autorizarea de funcționare provizorie,care acorda dreptul de a desfășura procesul de invatamant si de a organiza, dupa caz, admiterea la studii; b) dreptul de a emite diplome,certificate studii recunoscute de M. Educației si organiza,dupa caz,examen de absolvire,doctorat."
Dispozițiile art.29 din OUG nr.,1"5/2005 nu conduc la concluzia necesitații unei acreditări distincte pentru fiecare forma de invatamantci doar pentru fiecare program din ciclul de licența care conduce la o calificare universitara distincta.
Noțiunea de „program de studii" a fost definita in cuprinsul Metodologiei aprobate prin HG nr.1418/2006 ca fiind totalitatea activităților de proiectare, organizare, conducere si realizare efectiva a predării, invatarii si cercetării dintr-un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.
Din adresa nr._/25.06.2009, emisa de MECTS, rezulta fara echivoc ca tipărirea si eliberarea actelor de studii, ale reclamantului, nu se poate realiza decât cu aprobarea scrisa a MECTS, in calitate de autoritate competenta si chemat in garanție.
Simplul refuz nu poate inlocui lipsa de acțiune si nefinalizarea vreunui demers legal,menit a constata pretinsa incalcare de către organizatoarea examenului de licența cu respectarea tuturor regulilor referitoare la organizarea si desfășurarea procesului educațional pe parcursul perioadei ce a trecut de la momentul infiintarii Universității S. Haret prin lege.
Susținerile din recurs privind avizarea formularelor destinate actelor de studii pentru intimat, in vederea tipizării, nu pot fi reținute intrucat recurentul nu a făcut dovada aprobării in totalitate a cererilor sale prin adresele atașate cauzei.
Refuzul MECTS nu este justificat, nu exista niciun temei legal care sa legitimeze aceasta poziție adoptata de recurent deoarece intimatul reclamant este indreptatit a pretinde eliberarea actelor de studii.cerința acestuia fiind legitima, justificata mai ales de obligația pe care si-a onorata prin parcurgerea cursurilor legal organizate si prin însușirea cunoștințelor (dovedita prin promovarea examenului de licenta).
Avand in vedere dispozițiile legale, a emis reclamantului adeverința ca este licențiat, aceasta adeverința a fost emisa sub egida recurentului-chemat in garanție si mai mult a produs efecte juridice. Adeverința emisa este in ființa, nu a fost revocata, iar efectele pe care le-a produs se bucura de prezumția de legalitate si veridicitate proprie unui act administrativ.
Celelalte susțineri din recurs, privind neanalizarea instanței de fond a hotărârilor de guvern, prin care U.S.H. a fost acreditata/autorizata sa funcționeze provizoriu si a dreptului de a elibera acte de studii pentru absolvenții anului 2009, nu pot fi reținute deoarece acestea nu vizează si nu fac obiectul cererii de chemare in garanție, instanța de fond nefiind investita cu o astfel de cerere.
In temeiul art.453 N Cod proc.civ., a solicitat cheltuieli de judecata (onorariu avocat) asa cum rezulta din documentele atașate (extras de cont, contract de asistență juridică).
Curtea, examinând sentința recurată, în raport de criticile formulate, constată ca recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește primul motiv de recurs:
Conform adeverințelor depuse la dosar, intimații–reclamanți au urmat cursurile unor facultăți din cadrul Universității S. Haret, forma de învățământ ID, pe care le-au absolvit, și au promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009.
Potrivit jurisprudenței constante a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în spețe similare, astfel de acte, precum adeverințele în cauză, se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate specifică actelor administrative, nefiind atacate de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau de o altă autoritate publică, în condițiile art. 1 alin. (8) teza finală din Legea nr. 554/2004.
În astfel de litigii, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a statuat că M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă (a se vedea, în acest sens, cu titlu de exemplu, deciziile nr. 5386 din 15 noiembrie 2011, nr. 5656 din 24 noiembrie 2011, nr. 5722 din 29 noiembrie 2011, nr. 628 din 8 februarie 2012, nr. 690 din 9 februarie 2012 și nr. 709 din 10 februarie 2012).
Principalul rol al Înaltei Curți de Casație și Justiție, din perspectiva dispozițiilor constituționale dar și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (ex.: hotărârea din 6.12.2007 în cauza B. contra României), este acela de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești.
Potrivit principiilor consacrate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (ex. hotărârea din 2.11.2010, în cauza Ș. și alții împotriva României, hotărârea din 24.03.2009, în cauza T. T. împotriva României, hotărârea din 6.12.2007 în cauza B. contra României), dreptul la un proces echitabil include dreptul la securitatea raporturilor juridice. Principiul securității raporturilor juridice decurge din Convenție și constituie unul dintre elementele de bază ale statului de drept.
A reținut Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Ș. și alții împotriva României că, atunci când există divergențe cu privire la aplicarea unor dispoziții legale în esență similare în cazul persoanelor aflate în grupuri aproape identice, apare o problemă în privința securității raporturilor juridice.
A mai statuat instanța de contencios european că, în absența unui remediu care să rezolve aceste divergențe, soluționarea diferită a cererilor prezentate de mai multe persoane aflate în situații similare conduce la o stare de incertitudine, de natură să diminueze încrederea publicului în actul de justiție, această încredere fiind o componentă esențială a statului de drept.
În vederea interpretării și aplicării unitare a legislației în materia contenciosului administrativ și fiscal, judecătorii Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întruniți în condițiile art. 33 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, republicat, cu modificările și completările ulterioare, au adoptat, în ședința din 7.11.2013, o soluție pentru unificarea jurisprudenței, în ceea ce privește problema de drept a obligării pârâtei U. “S. Haret” să elibereze reclamantului diploma de licență și/sau suplimentul la diplomă și cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației pentru a fi obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă.
Soluția adoptată a fost în sensul jurisprudenței de obligare a pârâtei U. “S. Haret” să elibereze diploma de licență și/sau suplimentul la diplomă, de admitere a cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și de obligare a ministerului, în calitate de chemat în garanție, să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele de diplomă.
La adoptarea soluției a fost avută în vedere jurisprudența reprezentată de următoarele decizii: nr. 690/2012, nr. 953/2012, nr. 1638/2012 și nr. 3302/2012.
În consecință, această soluție se impune și în prezenta cauză, în considerarea principiului unității jurisprudenței consacrat în practica sus-menționată a Curții Europene a Drepturilor Omului.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs:
Conform art. 488 alin. (1) pct. 8 C.proc.civ., casarea unor hotărâri se poate cere „când instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești”.
Depășirea atribuțiilor puterii judecătorești presupune incursiunea autorității judecătorești în sfera activității autorității executive sau legislative, așa cum a fost consacrată de Constituție sau de o lege organică.
Prin urmare, instanța săvârșește un exces de putere dacă îndeplinește un act pe care numai un organ al puterii executive sau al puterii legislative îl poate face, când consfințește, cu valoare legală, texte abrogate sau contestă puterea legală a unor texte, ori aplică o lege adoptată înainte de ., se pronunță pe cale de dispoziții generale, etc.
Susținerile recurentului-chemat în garanție, în sensul că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, substituindu-se organismelor de certificare a calității studiilor universitare, nu pot fi reținute.
Instanța de fond a fost învestită cu o acțiune în contencios administrativ privind refuzul nejustificat de soluționare a cererilor reclamanților de eliberare a diplomei de licență și a suplimentului la aceasta, ca urmare a promovării examenului de licență organizat de U. S. Haret.
Cererea reclamanților, îndreptată împotriva unor acte administrative asimilate, în temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, se încadrează în prevederile art. 1 alin. (1) teza a II-a și art. 8 alin. (1) teza a II-a din acest act normativ.
Admițând acțiunea reclamanților, în mod corect a apreciat instanța de fond că sunt îndeplinite dispozițiile art. 72 C.proc.civ., admiterea cererii de chemare în garanție asigurând punerea în executare a obligației stabilite în sarcina pârâtei, astfel cum s-a reținut în situații similare în jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În lipsa obligării chematului în garanție la aprobarea tipăririi formularelor tipizate a diplomelor de licență, U. S. Haret se află în imposibilitate de a elibera diplomele de licență.
Dreptul absolvenților de a li se elibera diplomele de licență nu poate fi realizat în lipsa admiterii cererii de chemare în garanție.
Prin urmare, nu se poate reține încălcarea de către instanța de fond a atribuțiilor puterii judecătorești, sentința fiind pronunțată în aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) teza a II-a, art. 8 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 5544/2004 și art. 72 C.proc.civ.
Având în vedere aceste considerente, în baza art. 483 alin. (4) și art. 496 alin. (1) C.proc.civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
În baza art. 453 C.proc.civ., va obliga recurentul la plata către intimata-pârâtă U. S. Haret a sumei de 620 lei și către intimații-reclamanți a sumei de 450 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, cu sediul în sector 1, București, .. 28-30, împotriva sentinței civile nr.158/13.02.2014 pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți G. V., P. L. N. și P. G. C., cu domiciliul procesual ales în CĂLĂRAȘI, ., J. CĂLĂRAȘI și intimata-pârâtă U. S. HARET, cu sediul în sector 3, București, .. 13, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata către intimata U.S.H. a sumei de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs si la plata către intimații-reclamanți a sumei de 450 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. J. A. P. R. I. C.
GREFIER,
P. B. B.
Red: CRI/5 ex.
Tehnored:CRI /BPB
Tribunalul Călărași - Secția Civilă
Judecător: Ș. G.
| ← Despăgubire. Decizia nr. 7801/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 985/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
