Pretentii. Decizia nr. 985/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 985/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-02-2014 în dosarul nr. 4933/98/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII –A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 985
Ședința publică din data de 13 februarie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: E. C. V.
JUDECĂTOR: M. N.
JUDECĂTOR: B. L. PATRAȘ
GREFIER: B. A. I.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINAȚELOR PUBLICE IALOMIȚA (fosta A.F.P. SLOBOZIA) împotriva sentinței civile nr. 1270/F /14.03.2013 pronunțată de TRIBUNALUL IALOMIȚA – SECȚIA CIVILĂ, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-chemată în garanție ADMINISTRATIA F. PENTRU MEDIU și intimatul-reclamant V. M., având ca obiect” pretentii - taxă poluare” .
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, arătând că procedura de citare este legal îndeplinită, dosarul se află la primul termen de judecată în recurs, după care:
Curtea constatând că în cauză s-a solicitat de către recurenta-pârâtă judecarea cauzei în lipsă, reține cauza spre deliberare și pronunțare asupra cererii de recurs.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1270/F /14.03.2013 Tribunalul Ialomița – Secția Civilă a admis în parte cererea principală formulată de reclamantul V. M. împotriva pârâtei A.F.P. Slobozia, a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 5.975 lei, încasată cu titlu de taxă de poluare pentru autoturismul marca Renault cu nr. de identificare (.) nr. VF1K56LJ18017498, precum și dobânda fiscală aferentă acestei sume, de la data de 07.01.2013, la data plății efective, a admis cererea de chemare în garanție a pârâtei Administrația F. pentru Mediu formulată de pârâtă, a obligat chemata în garanție să vireze în contul pârâtei suma de 5975 lei precum și dobânda fiscală aferentă acestei sume, de la data de 07.01.2013 la data plății efective și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 339,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a dobândit în anul 2008 autoturismul marca Renault cu nr. de identificare (.) nr. VF1K56LJF18017498, înmatriculat pentru prima dată în Spania.
Pârâta a emis decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr._ la data de 29.09.2008 prin care a fost stabilita o taxa în suma de 5975 lei.
Reclamanta a contestat actul administrativ fiscal enunțat mai sus la data de 27.11.2012, fiind emisa adresa nr._/27.11.2012 prin care se respinge contestația.
Tribunalul a analizat legalitatea perceperii taxei speciale de înmatriculare în raport de normele interne, cât mai ales de normele legale impuse de Uniunea Europeană.
Taxa specială de înmatriculare cunoscută sub denumirea de taxă de primă înmatriculare este prevăzută de art.2141, 2142 și 2143 din Legea nr.571/2003. Cu începere de la 01.07.2008, odată cu . O.U.G nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule prevederile art. 214 ,214 și 214 din Codul Fiscal urmează a fi abrogate.
Textele de lege mai sus arătate au fost introduse în Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal prin Legea nr.343/2006 modificată prin O.U.G nr. 110/2006.
Prin aceste texte de lege a fost instituită obligația de plată a obligației fiscale denumită „ taxă de primă înmatriculare" se plătește „cu ocazia primei înmatriculări în România".
În cauză au incidență în mod direct și dispozițiile dreptului comun direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
Astfel are incidență art.90 paragraful 2 din Tratatul Constituției al Uniunii Europene potrivit cărora „nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
De asemenea, obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Un efect indirect al taxei instituite prin art.2141 - 2143 din Codul Fiscal și apoi preluat de prevederile O.U.G. 50/2008, și apoi de prevederile Legii nr. 9/2012, după ce a intervenit O.U.G. nr. 1/2012, este regimul fiscal discriminatoriu între autovehiculele second-hand provenite din România și autovehiculele second-hand provenite din alte state membre ale Uniunii Europene. Dacă autoturismele second-hand înmatriculate deja în România sunt exceptate potrivit art.2142 din Legea nr.571/2003 de la plata taxei de primă înmatriculare, nu de același regim fiscal se bucură și autoturismele second-hand înmatriculate în alte state.
Indiferent de scopul declarat de legiuitorul român (în speță Guvernul sau Parlamentul României) atâta timp cât regimul fiscal este diferit prin regimul fiscal impus de dreptul intern se încalcă dispozițiile art.90 paragraful 1 din Tratat.
Deși prevederile art.2141- 2143 din Codul Fiscal, prevederile O.U.G. nr. 50/2008, ca și prevederile Legii nr. 9/2012, nu au fost declarate nici neconstituționale și nici discriminatorii, potrivit art.148 alin 2 și 4 din Constituția României, prevederile art.90 paragraful 1 din Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are prioritate față de dispozițiile contrare cum sunt cele ale art. 4 din Legea nr. 9/2012 autorității judecătorești îi revine obligația de a da eficiență normelor de drept comunitar.
Această obligație este prevăzută atât în Constituției României art. 148 cât și din Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
De asemenea, jurisprudența Curții de Justiție Europene este în acest sens, exemplu fiind cauza C./Enel (1964 ) și cauza Simmenthal (1976) care reglementează efectual direct al normelor comunitare.
Pentru motivele astfel arătate temeiul juridic invocat de autoritatea fiscală, are natura unei taxe cu efect echivalent și discriminatoriu fiind în contradicție cu dreptul comunitar direct aplicabil în statele membre ale Uniunii Europene.
De asemenea, temeiul juridic în baza căreia a fost încasată taxa de primă înmatriculare este în contradicție și cu jurisprudența recentă a Curții Europene de Justiție Europene (cauza Nadasdi și Nemeeth - Ungaria și cauza Berezinischi –Polonia) care stabileste incompatibilitatea taxei de primă înmatriculare instituite în Ungaria și Polonia. Tribunalul are în vedere și hotărârea Curții de Justiție Europene din 7 aprilie 2011 în afacerea T., prin care s-a stabilit că taxa de poluare prelevată în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008 contravine art. 110 TFUE, precum și Hotărârea Curții de Justiție Europene din 7 iulie 2011 privind cauza N..
Astfel, în ambele hotărâri, C.J.E. a statuat ca articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Față de considerentele sus arătate, tribunalul, constatând caracterul discriminatoriu al taxei de poluare, are obligația impusă de prevederile art. 148 din Constituția României să înlăture aplicarea acesteia.
Mai mult, tribunalul apreciază nelegalitatea încasării taxei de poluare în raport de prevederile legale interne la momentul perceperii taxei de poluare față de prevederile art.6 alin.2 Noul Cod Civil.
Prin urmare, reclamantul este îndreptățit să obțină restituirea taxei instituită de Statul Român cu încălcarea dispozițiilor Tratatului Uniunii Europene.
Potrivit art.124 și următoarele Cod procedură fiscală pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului de 45 de zile de la înregistrarea cererii de restituire.
În acord cu prevederile legale sus menționate, suma totală va fi actualizată cu această dobândă fiscală, de le expirarea celor 45 de zile de la data înregistrării cererii de restituire la organul fiscal încasator, la data plății efective și nu de la data achitării de poluare, motiv pentru care acțiunea formulată de reclamantă va fi admisă în parte.
De asemenea, având în vedere că taxa de poluare s-a făcut venit la Administrația F. pentru Mediu, tribunalul a admis cererea de chemare în garanție a pârâtei Administrația F. pentru Mediu.
A obligat chemata în garanție să vireze în contul pârâtei A.FP. Slobozia suma de 5.975 lei încasată cu titlu de taxă de poluare, precum și suma reprezentând dobânda fiscală de la data de 07.01.2013 la data plății efective.
In baza art. 274 din C.proc.civ. a obligat pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecata în suma de 339,3 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINAȚELOR PUBLICE IALOMIȚA (fosta A.F.P. SLOBOZIA), solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii cererii ca neîntemeiată, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
În motivare arată că prevederile OUG nr.50/2008 sunt recunoscute de Uniunea Europeană, concludentă în acest sens fiind Comunicarea către membrii transmisă de Comisia pentru petiții din cadrul Parlamentului European, potrivit căreia dispozițiile OUG nr. 117/2009, prin care a fost modificată OUG nr. 50/2008, sunt conforme cu dreptul european.
Din jurisprudența CJUE a rezultat că TFUE nu este încălcat prin instituirea unei taxe de poluare în momentul primei înmatriculări a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru iar, prin caracterul ei fiscal, taxa intră în regimul intern de impozitare, domeniu rezervat exercitării prerogativelor suverane ale statelor membre. Nivelul taxei este determinat de norma de poluare corelat cu vechimea, rulajul mediu anual și starea generală standard și reprezintă reflecția în plan fiscal a principiului „ poluatorul plătește”, unanim acceptat la nivelul UE.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate, care privesc fondul cererii principale, Curtea îl constată nefondat întrucât prima instanță a procedat la o corectă analiză a compatibilității dispozițiilor din OUG nr.50/2008 care au instituit taxa de poluare cu dispoz. art. 110 TFUE (fost art. 90 alin. 1 TCE).
În conformitate cu prevederile art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE), niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Reglementarea națională a taxei pe poluare, reprezentată de O.U.G. nr. 50/2008, cu modificările ulterioare, a instituit un regim discriminatoriu pentru vehiculele de ocazie importate în România dintr-un stat membru al Uniunii Europene și reînmatriculate pe teritoriul României, față de vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și pentru care, cu ocazia reînmatriculării, taxa pe poluare nu se percepe.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare este destinată să diminueze introducerea în România a unor vehicule de ocazie deja înmatriculate într-un alt stat membru, cumpărătorii fiind orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze vehicule de ocazie similare deja înmatriculate în România.
Prin urmare, O.U.G. nr. 50/2008 este contrară art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene, astfel că refuzul autorității pârâte de restituire a sumei achitată cu titlu de taxă de poluare este un refuz nejustificat, în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, împrejurare constatată legal de instanța de fond.
Este esențială în cauză Hotărârea Curții de Justiție pronunțată la 7 aprilie 2011, în cauza C-402/09, T., prin care, pe calea procedurii întrebării preliminare, Curtea de decis că: „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
Jurisprudența CJUE creată prin pronunțarea Hotărârii în cauza T. a fost confirmată de Hotărârea pronunțată la data de 7 iulie_ în cauza C-263/10, N., prin care s-a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa pe poluare) doar autovehiculele înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr. 50/2008 creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Instanțele naționale (indiferent de gradul de jurisdicție) au obligația de aplicare a normei comunitare ținând cont de interpretarea dată de Curte articolului 110 TFUE, urmând ca soluționarea cauzelor cu care sunt sesizate să respecte interpretarea Curții.
Instanțele naționale trebuie să aplice cu prioritate normele dreptului comunitar, lăsând neaplicată legislația națională contrară acestora, în speță O.U.G. nr. 50/2008 (cauza C-106/77, Simmenthal, punctele 21-24).
Pentru toate aceste motive, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINAȚELOR PUBLICE IALOMIȚA în contradictoriu cu intimatul-reclamant V. M. și cu intimata-chemată în garanție ADMINISTRATIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 februarie 2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
E. C. V. | M. N. | B. L. PATRAȘ |
GREFIER |
A. I. B. |
Red. VEC/tehnored. B./2 ex
Jud. fond T. I.
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 8841/2014.... | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 5116/2014.... → |
|---|
