Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 312/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Sentința nr. 312/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-02-2014 în dosarul nr. 7154/2/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR._

SENTINȚA CIVILĂ NR. 312

Ședința publică de la 03 februarie 2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: S. O.

GREFIER: F. V. M.

Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta FEDERAȚIA S. DIN ROMANIA în contradictoriu cu pârâtul O. I. REGIONAL POS DRU REGIUNEA SUD EST (OIRPOSDRU), având ca obiect „suspendare executare act administrativ”.

La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:

Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, răspuns reclamanta, prin avocat Thnatec T., cu împuternicire avocațială la dosar lipsind pârâtul.

Reclamantul, prin avocat, depune la dosarul cauzei dovada achitării cauțiunii de 2% din suma contestată, în cuantum de_,68 lei.

Curtea dispune înaintarea originalului recipisei de consemnare a cauțiunii către Registrul de valori al secției.

Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.

Reclamanta, prin avocat, depune la dosarul cauzei concluzii scrise. Solicită instanței admiterea cererii de suspendare a procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență încheiat la data de 27.09.2013 privind Proiectul POSDRU/71/6.3/S/_ cu titlul „Șanse egale și respect pentru femeia din societatea românească”, având codul SMIS 8058, înregistrat în cadrul OIRPOSDRU sub nr._/27.09.2013 si la sediul S. sub nr. 1240/03.10.2013, până la pronunțarea instanței de fond. Procesul-verbal ce face obiectul prezentei contestații se referă la proiectul POSDRU/71/6.3/S/_ cu titlul „Șanse egale și respect pentru femeia din societatea românească”, având codul SMIS 8058 care a fost derulat de reclamantă în calitate de beneficiar. În prezent, Proiectul este finalizat, iar echipa de control nu a putut identifica nicio situație sau activitate pentru care sa nu se fi atins in totalitate parametrii prevăzuți prin acordul de finanțare și nici nu a avut nici un fel de sugestii sau nemulțumiri în legătură cu realizarea efectivă a Proiectului. Menționează că inclusiv același contract de finanțare și pentru aceeași perioadă, a mai avut loc un control efectuat de aceeași entitate, respectiv OIRPOSDRU și a cărui finalitate a fost nota de constatare nr. 8806/03.05.2012 și procesul-verbal de constatare nr. 8947/07.05.2012. La data de 28.10.2013, reclamanta, în conformitate cu art. 46 din O.U.G. nr. 66/2011 a contestat Procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea și temeinicia acestuia, solicitând anularea Procesului-verbal și, pe cale de consecință, a titlului de creanță în cuantum de 519.034,42 lei stabilit în sarcina S.. Prin Decizia nr. 238/26.11.2013 a fost soluționată contestația reclamantei, în sensul respingerii cererii sale. Depune la dosar copie a Hotărârii de soluționare a contestației.

Curtea pune în vedere reclamantei, prin avocat, să precizeze dacă mai sunt incidente prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 având în vedere că a fost soluționată contestația administrativă.

Reclamanta, prin avocat, învederează că în opinia sa mai sunt incidente prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 întrucât sunt îndeplinite cele 2 condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru admisibilitatea cererii de suspendare. Arată că prezumția de legalitate a actului administrativ poate fi răsturnată întrucât controlul efectuat de OIRPOSDRU este tardiv și inadmisibil, în condițiile în care sesizarea organului de control a fost efectuată cu mai bine de un an în urmă, având loc un control cu privire la acest proiect, neputându-se efectua un al doilea control care să vizeze aceeași perioadă, același contract de finanțare și același proiect.

Conform art. 18 din O.U.G. nr. 66/2011, sesizarea trebuia trimisă către organismul de control în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea ei, iar organismul de control avea, conform art. 21 alin (2) din O.U.G. nr. 66/2011, obligația să organizeze activitatea de control în maximum 10 zile de la primirea sesizării. Conform art. 21 alin.(23) din O.U.G. nr. 66/2011, organul de control avea obligația sa finalizeze controlul și sa emită un eventual proces-verbal de constatare a neregulilor în maximum 90 de zile.

Solicită instanței admiterea cererii de suspendare a executării astfel cum a fost formulată, pentru motivele expuse pe larg în cuprinsul cererii de chemare în judecată și al concluziilor scrise depuse la prezentul termen.

Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.

CURTEA

Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 30.10.2013 sub numărul de dosar_ reclamanta Federatia S. din Romania a chemat în judecată pe pârâta O. I. Regional POS DRU Regiunea Sud-Est solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență încheiat la data de 27.09.2013 privind Proiectul POSDRU/71/6.3/S/_ cu titlul „Șanse egale și respect pentru femeia din societatea românească”, având codul SMIS 8058, înregistrat în cadrul OIRPOSDRU sub nr._/27.09.2013 si la sediul S. sub nr 1240/03.10.2013 până la pronunțarea instanței de fond.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că în cauză sunt incidente prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, art. 215 din O.G. nr. 92/2003 privind Cod proc. fiscală coroborate cu dispozițiile art. 50 din O.U.G. nr. 66/2011 privind constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.

Având în vedere aparența de nelegalitate a actului administrativ a cărui suspendare se solicită, precum și suma considerabilă stabilită cu titlu de creanță bugetară, reclamanta a solicitat în temeiul art. 1056 Cod procedură civilă raportat la art. 50 pct.9 OUG 66/2011 stabilirea unei cauțiuni de maxim 1% din valoarea obiectului cererii/cuantumul creanței bugetare.

În motivarea cererii reclamanta a arătat următoarea situație de fapt și de drept

Procesul-verbal ce face obiectul prezentei contestații se referă la proiectul POSDRU/71/6.3/S/_ cu titlul „Șanse egale și respect pentru femeia din societatea românească”, având codul SMIS 8058 (“Proiectul”), care a fost derulat de subscrisa în calitate de beneficiar.

În prezent, Proiectul este finalizat, iar echipa de control nu a putut identifica nicio situație sau activitate pentru care sa nu se fi atins in totalitate parametrii prevăzuți prin acordul de finanțare și nici nu a avut nici un fel de sugestii sau nemulțumiri în legătură cu realizarea efectivă a Proiectului.

Menționăm că, în ceea ce privește Proiectul, inclusiv același contract de finanțare și pentru aceeași perioadă, a mai avut loc un control efectuat de aceeași entitate, respectiv OIRPOSDRU și a cărui finalitate a fost nota de constatare nr. 8806/03.05.2012 și procesul-verbal de constatare nr. 8947/07.05.2012.

La data de 28.10.2013, subscrisa, în conformitate cu art. 46 din O.U.G. nr. 66/2011 am contestat Procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea și temeinicia acestuia, solicitând anularea Procesului-verbal și, pe cale de consecință, a titlului de creanță în cuantum de 519.034,42 lei stabilit în sarcina S..

Admisibilitatea cererii de suspendare

Actul a cărei suspendare se solicită este un act administrativ în accepțiunea art. 2 alin.1 lit.c din Legea nr. 554/2004 din privind contenciosul administrativ.

Subscrisa este o persoană vătămată de actul administrativ a cărei suspendare se solicită.

Așa cum reiese din din Secțiunea I de mai sus, subscrisa am formulat contestație împotriva Procesului-verbal a cărei suspendare o solicită.

III.Temeinicia cererii de suspendare

Potrivit art. 14 alin.1 din Legea nr. 554/2004:

“În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.”

Legea instituie așadar două condiții pentru ca instanța să dispună suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea pe fond a cererii de anulare a acestuia, și anume

prevenirea unei pagube iminente, și
existența unui caz bine justificat, astfel cum acesta este definit de lege.

Ambele condiții sunt îndeplinite în speță.

(i) Condiția prevenirii unei pagube iminente este dovedită

Paguba iminentă este definită de art. 2 alin.1 lit (ș) din Legea nr. 554/2004 ca fiind “prejudiciul material și previzibil” ce ar putea fi suferit de persoana vătămată de actul administrativ.

Subscrisa consideră că ar suferi un prejudiciu material și previzibil dacă nu s-ar dispune suspendarea executării Procesului-verbal, deoarece:

prin Procesul-verbal se stabilește în sarcina subscrisei obligația de plată a unei sume considerabile – 519.034,42 lei- în termen de 30 de zile de la comunicarea acestuia, iar potrivit prevederilor art. 141 alin (2) din Cod. proc. fiscală și art. 43 lit a) din O.U.G. nr. 66/2011, Procesul-verbal constituie titlu de creanță ce devine titlu executoriu prin ajungerea la scadență, dată care va expira la data de 4 noiembrie 2013;

dată fiind valoarea foarte mare e debitului, executarea va conduce la un dezechilibru însemnat la nivelul S., în condițiile în care „dificultatea executării unei obligații de plată în valoare de 519.034,42 lei este un fapt notoriu care nu necesită administrare de probe”;
imposibilitatea recuperării într-un termen rezonabil a sumelor achitate, în eventualitatea anulării Procesului-verbal, deoarece ar fi necesară nu doar o acțiune în judecată pentru restituirea sumei percepute nelegal, dar și executarea OIRPOSDRU (care beneficiază de termenul de grație de 6 luni). S. este deja într-o situație financiară grea, astfel cum rezultă din extrasul de cont depus la dosar, disponibilitățile societății fiind foarte reduse;
S. s-ar afla în imposibilitatea de a asigura sumelor necesare pentru implementarea proiectului european care se află in derulare, respectiv proiectul POSDRU/80/3.2/S/_, pentru finalizare fiind necesar un cash flow de 943.600 lei.

Aceasta întrucât în conformitate cu regulile aplicabile implementării fondurilor europene, în măsura în care nu este asigurată finanțarea continuă a proiectelor respective, aceasta va antrena consecința necesității restituirii și a sumelor achitate până în acel moment.

imposibilitatea efectuării la timp de către S. a plăților scadente față de alți furnizori de bunuri și servicii, scadente în prezent, aspecte care privesc inclusiv cele proiectul european menționat mai sus.

(ii) Condiția existenței unui caz bine justificat

Cazurile bine justificate sunt definite de art. 2 alin.1 lit. t din Legea nr. 554/2004 ca fiind

“împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”.

Cu alte cuvinte, fără a prejudeca fondul cauzei, instanța învestită cu o cerere de suspendare urmează să cerceteze aparența de nelegalitate a actului adminstrativ atacat, pe baza stării de fapt și a normelor de drept aplicabile în cauză.

Procesul-verbal prezintă elemente de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității, deoarece:

●controlul efectuat de OIRPOSDRU este tardiv și inadmisibil;

●organul de control nu avea competența de a recalifica convențiile civile de prestări servicii în pretinse contracte de muncă mascate;

constatările cuprinse în Procesul-verbal sunt nelegale și netemeinice.

Pentru dezvoltarea motivelor de nelegalitate facem trimitere în întregime la contestația administrativă formulată (anexată prezentei cereri).

Reiteram în continuare un sumar al principalelor motive de nelgalitate a actului administrativ atacat.

Cu privire la tardivitatea și inadmisibilitatea controlului efectuat de către OIRPOSDRU

Verificarea care stă la baza emiterii Porcesului-verbal a cărei suspendare o cerem a avut drept scop controlul implementării recomandărilor din raportul de audit nr. 50947AP/09.08.2011, rămase deschise prin raportul de audit nr._/..

Așa cum am menționat deja la Secțiunea I de mai sus, OIRPOSDRU a mai efectuat un control cu privire la Proiect, finalizat prin emiterea:

notei de constatare nr. 8806/03.05.2012 prin care a fost stabilită o creanță bugetară în cuantum de 71.337,56 lei; și
a procesului-verbal de constatare nr. 8947/07.05.2012, prin care a fost stabilită o creanță bugetară în cuantum de 795.371,32 lei.

Astfel, în condițiile în care sesizarea organului de control a fost efectuată cu mai bine de un an în urmă, având loc un control cu privire la acest proiect, un alt doilea control care să vizeze aceeași perioadă, același contract de finanțare și același proiect este tardiv și inadmisibil.

Conform art. 18 din O.U.G. nr. 66/2011, sesizarea trebuia trimisă către organismul de control în termen de 5 zile lucratoare de la primirea ei, iar organismul de control avea, conform art. 21 alin (2) din O.U.G. nr. 66/2011, obligația să organizeze activitatea de control în maximum 10 zile de la primirea sesizării. Conform art. 21 alin.(23) din O.U.G. nr. 66/2011, organul de control avea obligația sa finalizeze controlul și sa emită un eventual proces-verbal de constatare a neregulilor în maximum 90 de zile.

Or, un prim control a avut loc cu mai bine de un an în urmă, acesta având ca finalitate emiterea a două acte de sancționare a subscrisei.

Având în vedere că de la momentul finalizării controlului anterior au trecut mai mult de 90 de zile, un alt proces-verbal de sancționare nu mai poate fi emis.

Pe de altă parte, din interpretarea coroborată și sistematică a textelor invocate rezultă că nu pot avea loc două controale pentru aceeași perioadă, același proiect, același beneficiar, aspect consacrat în materie fiscală și de art. 105 alin. 3 Cod proc. fiscală, care stabilește că inspecția fiscală se efectuează o singură dată pentru fiecare sumă datorată bugetului general consolidat și pentru fiecare perioadă supusă impozitării.

De asemenea, trebuie avut în vedere și prevederile cuprinse în art. 4 din Normele Metodologice din 2011 de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, conform cărora

”[…] în cazul în care, pentru același contract de achiziție verificat, se constată existența mai multor neereguli/abateri privind regimul achizițiilor pentru care trebuie aplicate corecțiile financiar/reducerile procentuale prevăzute în anexa la ordonanță, se va aplica valoarea cea mai mare a corecției/reducerii procentuale propuse.”

Din prevederile de mai sus, rezultă cu claritate, că în cazul constatării unor pretinse nereguli, se va aplica o singură sancțiune, respectiv cea a cărei valoare este cea mai mare. Cu alte cuvinte, este reglementată inadmisibilitatea emiterii mai multor corecții/reduceri procentuale pentru același proiect și același contract de achiziție.

Din interpretarea teleologică a textului legal invocat, rezultă că și în ceea ce privește emiterea a două procese-verbale prin care sunt stabilite creanțe bugetare, cu privire la același proiect, aceeași perioadă de timp, același beneficiar, intervine inadmisibilitatea. Cu atât mai mult cu cât prin procesul-verbal de constatare nr. 8947/07.05.2012, emis inițial, a fost stabilită creanța bugetară în cuantumul cel mai mare, respectiv 795.371,32 lei.

În cadrul primului control au fost identificate pretinse nereguli în legătură cu desfășurarea Proiectului respectiv pentru care au fost aplicate sancțiuni. În cadrul acelui control, OIRPOSDRU ar fi trebuit să identifice toate pretinsele nereguli, iar nu să le constate pe acestea în mai multe etape.

De asemenea, pentru a întări cele susținute la paragraful anterior, facem referire la art. 31 din O.U.G. nr. 66/2011, care trebuie coroborat cu prevederile art. 14 din Capitolul II al Normelor Metodologice din 2011, conform căruia

“Datele suplimentare necunoscute la data efectuării verificărilor, prevăzute la art. 31 alin. (1) din ordonanță, sunt cuprinse, fără a se limita la acestea: în sesizări, în rapoarte de control/audit interne sau externe ori în hotărâri definitive și irevocabile pronunțate de instanțele judecătorești, primite de către autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene după data emiterii Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare inițial.” Astfel, raportându-ne la cele de mai sus, OIRPOSDRU putea să efectueze un nou control, în condițiile în care datele suplimentare ar fi fost primite după data emiterii primului proces-verbal. Or, controlul efectuat s-a făcut în baza raportului de audit nr. 50947AP/09.08.2011. Acest raport, după cum se poate observa, nu doar că este anterior primului proces-verbal, care a fost emis la data de 07.05.2012, dar este anterior chiar și raportului final de audit nr._/16.08.2011, în urma căruia s-a efectuat primul control.

Cu privire la lipsa de competență a OIRPOSDRU privind recalificarea convențiilor civile de prestări servicii

Recalificarea convențiilor civile de prestări servicii, în baza cărora au desfășurat activitatea de implementare a Proiectului o parte a membrilor echipei de implementare, în contracte de muncă mascate, este netemeinică și nelegală.

Atribuțiile conferite organului de control de O.U.G. nr. 66/2011 sunt limitate la dispozițiile acestui act normativ, respectiv art. 2 lit. h) care definește activitatea de constatare a neregulilor, și art. 2 lit. i) care definește activitatea de stabilire a creanțelor bugetare precum și art. 6 care reglementează obligația autorităților competente de a exclude de la rambursare/plată cheltuielile care nu respectă condițiile de legalitate, regularitate ori conformitate stabilite prin prevederile legislației naționale sau comunitare, însă nu prevede posiblitatea ca aceste autorități să acționeze peste limitele atribuțiilor lor, în sensul de a exclude prin orice mijloc cheltuieli.

De asemenea, o astfel de atribuție nu este prevăzută nici de art. 20 din O.U.G. nr. 66/2011.

În acest sens, subliniem că organul de control nu avea competența de a „recalifica” convențiile civile de prestări servicii în pretinse contracte de muncă mascată, iar procedând astfel și-a depășit atribuțiile strict și limitativ prevăzute de OUG nr. 66/2011.

Mai mult, nici din interpretarea prevederilor art. 2 lit a) din O.U.G. nr. 66/2011 invocate de către OIRPOSDRU în Procesul-verbal, nu rezultă competența organului de control cu privire la posibilitatea de a recalifica respectivele convenții civile.

Și din interpretarea prevederilor art. 7 Cod fiscal precum și cele ale art. 11 Cod fiscal, invocate de către organul de control, rezultă că doar organul fiscal (ori eventual instanța de judecată) ar putea proceda la reconsiderarea unei activități ca fiind activitate dependentă, în sensul Codului fiscal.

Organul de control nu a indicat dacă există vreo interdicție legală privind implementarea proiectului prin intermediul convențiilor civile de prestări servicii.

De asemenea, organul de control nu indică temeiul legal al pretinsei interdicții de a fi încheiate convenții civile pentru implementarea proiectului, pentru că, în realitate un astfel de temei legal nu există.

Luând în considerare interdicția de a încheia astfel de convenții civile începând cu 01.08.2010, rezultă, interpretând per a contrario, că până la acel moment încheierea de astfel de convenții civile era permisă.

Practic, organul de control s-a mulțumit să reconsidere convenții civile perfect valabil încheiate ca fiind contracte de muncă, doar în scopul vădit de a extrage o cheltuială pretins neeligibilă.

Din verificarea conținutului convențiilor civile în cauză se observă ca beneficiarul de venit nu s-a aflat in niciun moment in raport de subordonare fata de platitorul de venit. Beneficiarii de venit și-au desfășurat activitatea de o manieră independentă, din punct de vedere fiscal, față de plătitorul venitului, mai exact:

convenția nu era însoțită de o fișă a postului, ca în cazul contractelor individuale de muncă;
remunerația a fost stabilită pentru intregul serviciu/intreaga lucrare;
prin convențiile respective nu s-a prevăzut că plătitorul de venit suportă indemnizația de concediu de odihnă și indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă, în contul beneficiarului de venit;
prin convențiile respective nu s-a prevăzut faptul că beneficiarul de venit isi va desfasura activitatea exclusiv la baza materială a plătitorului de venit si că acesta din urmă va suporta, în interesul desfășurării activității, cheltuielile de deplasare ale beneficiarului de venit.

Elementul de diferență dintre un contract individual de muncă și o convenție civilă de prestări servicii este raportul de subordonare al salariatului față de angajator, astfel încât rezultă că activitatea care a format obiectul conventiilor este prestata in afara unui raport juridic de munca.

Toate aceste elemente, atrag asupra activitatii prestate in baza conventiilor civile analizate, caracterul de activitate independenta, situatie care odata constatata, exclude suspiciunea de aprecierea a conventiilor ca mascând contracte de munca.

Conform prevederilor din Codul civil, acolo unde obiectul contractului consta . text legal nu interzice incheierea unei conventii civile, cu următoarele condiții:

respectarea condițiilor generale de validitate a convențiilor;

-lucrarea sau timpul să fie determinate;

-de a nu se specifica nicaieri timpul de munca, ci numai obligatia de a executa un produs, o lucrare sau un serviciu, situatie pe care conventiile analizate o respecta.

Prin urmare, convențiile civile îndeplinesc toate cerințele legale astfel încât nu pot fi considerate ca mascând contracte de muncă și prin urmare toate cheltuielile respective reprezintă cheltuieli eligibile.

Cu privire la constatările cuprinse în Procesul-verbal

Suma declarata neeligibila in proiectul de proces verbal nr._/04.09.2013, iar ulterior prin Procesul-verbal, este în cuantum total de 529.626,96 lei.

Declararea ca neeligibile a cheltuielilor menționate în Procesul-verbal este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

-primele cereri de rambursare CRC1, CRC2,CRC3 si CRC4, care conțin salariile plătite sub forma de conventii civile de prestari servicii au fost validate la momentul solicitarii rambursarii cheltuielilor, iar in luna mai 2012 (penultima luna de implementare a proiectului-a 35-a din 36) ni s-a comunicat prin notele de debit 17 si 18 ca aceste cheltuieli sunt neeligibile. Daca subscrisa ar fi cunoscut de la prima cerere de ramburasare acest aspect l-ar fi remediat imediat;

-in nota de debit 17 sunt declarate cheltuieli neeligibile onorarii platite in baza contractelor civile de prestari servicii pentru membrii echipei de implementare, iar in nota de debit 18 se renunta la acestea, pentru ca ulterior in Procesul-verbal să se revina la considerarea acestora ca fiind cheltuieli neeligibile; or, în condițiile în care chiar organul de control a recunoscut anterior (nota de debit 18) că aceste cheltuieli sunt eligibile, considerăm că nu se poate reveni asupra acestora pentru a fi declarate din nou neeligibile;

-nu putem fi de acord in nici un caz cu declararea ca neeligibile a salariilor echipei care a lucrat la acest proiect in perioada iulie 2009-iulie 2010 pentru ca in aceasta perioada proiectul s-a derulat pe toate tipurile de activitati, finalizandu-se cu100% indicatori realizati;

-toate persoanele care au lucrat in acest proiect au pontaje raportate, rapoarte de activitate lunare, deci se poate constata ca s-a lucrat in aceasta perioada;

-toate cheltuielile efectuate de subscrisa îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 2 din H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operațiunilorfinanțate prin programele operaționale și de art. 56 din Regulamentul nr. 1083/2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999.

De asemenea, aplicarea de către organul de control a reducerii salariului consilierului juridic proportional cu norma de lucru este netemeinică și nelegală.

Organul de control a încălcat principiile de dreptul muncii în conformitate cu care în raporturile de muncă nu se aplica principiul proportionalitatii, ceea ce înseamnă că diminuarea normei de lucru nu atrage scăderea salariului.

Organul de control nu indică nicio normă sau text legal care să stabilească că părțile unui contract de munca sunt obligate sa diminueze salariul proportional cu timpul de lucru, atat timp cat tarifarul orar se incadreaza in prevederile ghidului.

Menționăm că toată derularea proiectului a fost făcută cu aprobarea OIRPOSDRU, astfel încât dupa ce cheltuielile au fost recunoscute ca fiind eligibile, atitudinea autoritatii de a le considera neeligibile este cel puțin contradictorie.

În drept: Legea nr. 554/2004; OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală; OUG 66/2011, precum și toate celelalte texte legale invocate.

În dovedirea cererii reclamanta a solicitat ,iar instanța a încuviințat pentru aceasta proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Pârâta legal citată s-a prezentat în fața instanței și a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Instanța a încuviințat pentru pârâtă proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Analizând cererea de suspendare a executării actului administrativ curtea reține că aceasta este neîntemeiată, urmând fi respinsă ca atare .

Cu titlu preliminar curtea învederează faptul că în prezenta cauză suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență încheiat la data de 27.09.2013 privind Proiectul POSDRU/71/6.3/S/_ cu titlul „Șanse egale și respect pentru femeia din societatea românească”, având codul SMIS 8058 nu se poate dispune în condițiile art 14 din Legea contenciosului administrativ nr 554/2004 .

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență încheiat la data de 27.09.2013 privind Proiectul POSDRU/71/6.3/S/_ cu titlul „Șanse egale și respect pentru femeia din societatea românească”, având codul SMIS 8058 s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a unei sumei de 519.034,42 lei în termen de 30 de zile de la comunicarea acestuia, iar potrivit prevederilor art. 141 alin (2) din Cod. proc. fiscală și art. 43 lit a) din O.U.G. nr. 66/2011, procesul-verbal constituie titlu de creanță ce devine titlu executoriu prin ajungerea la scadență, dată care va expira la data de 4 noiembrie 2013;

Potrivit art 46 din OUG Nr. 66 din 29 iunie 2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora:

(1) Împotriva titlului de creanță se poate formula contestație în condițiile prezentei ordonanțe de urgență.

(2) Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătura dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ, în condițiile legii.

(3) Este îndreptățit la contestație debitorul, personal sau prin reprezentant legal.

Potrivit art 50 alin 7,8 și 9 din OUG Nr. 66 din 29 iunie 2011:

(7) Introducerea contestației pe calea administrativă nu suspendă executarea titlului de creanță.

(8) Prevederile alin (7) nu aduc atingere dreptului contestatarului sau al împuternicitului acestuia de a cere suspendarea executării titlului de creanță, în temeiul Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

(9) Instanța competentă poate suspenda executarea (titlului de creanță) dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate.

Potrivit art 51 alin 1 și 2 din OUG Nr. 66 din 29 iunie 2011:

(1) Decizia de soluționare a contestației este definitivă în sistemul căilor administrative de atac.

(2) Deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit art 14 alin 1 din Legea contenciosului administrativ nr 554/2004 în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.

Prin Decizia nr 238/26.11.2013 emisă de Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice –O. I. Regional POS DRU Regiunea Sud-Est a fost respinsă ca neîntemeiată contestația administrativă formulată de către reclamantă în temeiul art 46 din OUG Nr. 66 din 29 iunie 2011 împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență încheiat la data de 27.09.2013 privind Proiectul POSDRU/71/6.3/S/_ cu titlul „Șanse egale și respect pentru femeia din societatea românească”, având codul SMIS 8058 .

Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 30.10.2013 ,iar contestația administrativă a fost soluționată la data de 26.11.2013 prin Decizia nr 238/26.11.2013 emisă de Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice –O. I. Regional POS DRU Regiunea Sud-Est.

Raportând prevederile art 51 alin 2 din OUG Nr. 66 din 29 iunie 2011 potrivit cărora Deciziile pronunțate în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă la prevederile art 14 și 15 din Legea contenciosului administrativ nr 554/2004 curtea reține că, ulterior soluționării contestației administrative, reclamantul poate să solicite instanței de contencios administrativ competente anularea sau suspendarea deciziei emisă în soluționarea contestației administrative doar în condițiile art 15 din Legea 554/2004.

Prevederile art 14 din Legea 554/2004 reglementează un caz de suspendare a executării actului administrativ la cerere, dispusă de instanța de judecată, pe parcursul etapei procedurii prealabile administrative ,or, în prezenta cauză la data soluționării de către instanța de judecată a fondului cererii având ca obiect suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare, contestația administrativă fusese deja soluționată prin emiterea Deciziei nr 238/26.11.2013 emisă de Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice –O. I. Regional POS DRU Regiunea Sud-Est a fost respinsă ca neîntemeiată contestația administrativă formulată de către reclamantă în temeiul art 46 din OUG Nr. 66 din 29 iunie 2011.

Așadar, la data soluționării cererii de către instanța de judecată a cererii având ca obiect suspendarea executării actului administrativ în condițiile art 14 din Legea nr 554/2004, etapa contestație administrative fusese finalizată prin emiterea Deciziei nr 238/26.11.2013 emisă de Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice –O. I. Regional POS DRU Regiunea Sud-Est prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestația administrativă formulată de către reclamantă în temeiul art 46 din OUG Nr. 66 din 29 iunie 2011.

Așadar, din interpretarea coroborată a prevederilor art 14 alin 1 din Legea contenciosului administrativ nr 554/2004 cu prevederile art 51 alin 1 și 2 din OUG Nr. 66 din 29 iunie 2011 curtea reține că ulterior soluționării contestației administrative reclamantul poate să solicite instanței de judecată suspendarea Deciziei nr 238/26.11.2013 emisă de Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice –O. I. Regional POS DRU Regiunea Sud-Est doar în condițiile prevăzute de art 15 din Legea nr 554/2004.

Pentru îndeplinirea cerințelor prevăzute de art 15 din Legea 554/2004 este necesar reclamantul să facă dovada faptului că a introdus o acțiunea în justiție având ca obiect anularea actului administrativ a cărui suspendare se solicită în prezent cauză ,însă o astfel de condiție nu este îndeplinită în prezenta cauză.

Potrivit art 14 alin 1, teza finală din Legea contenciosului administrativ nr 554/2004 în cazul în care persoana vătămată nu introduce acțiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept și fără nicio formalitate.

Raportând prevederile legale menționate anterior la situația de fapt din prezenta cauză curtea reține că sintagma acțiunea în anularea actului prevăzută de art 14 alin 1, teza finală din Lege nr 554/2004 trebuie să fie interpretată prin raportare la prevederile art 51 alin 1 și 2 din OUG Nr. 66 din 29 iunie 2011 ,așadar acțiunea în anulare a actului administrativ are ca obiect Decizia nr 238/26.11.2013 emisă de Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice –O. I. Regional POS DRU Regiunea Sud-Est prin care a fost respinsă ca neîntemeiată contestația administrativă formulată de către reclamantă în temeiul art 46 din OUG Nr. 66 din 29 iunie 2011.

Având în vedere prevederile art 51 alin 1 și 2 din OUG Nr. 66 din 29 iunie 2011,curtea reține că obiectul acțiunii în contencios administrativ este reprezentat de actul administrativ emis în soluționarea contestației administrative,iar nu actul administrativ împotriva căruia s-a formulat contestația administrativă întrucât există o prevedere specială în acest sens.

Sintetic, după soluționarea contestației administrative îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare reclamantul este obligat să solicite instanței de contencios administrativ în condițiile art 15 din Legea 554/2004 suspendarea și anularea Deciziei emisă în soluționarea contestației administrative.

Totodată, în prezenta cauză reclamantul nu a înțeles să își modifice cererea de chemare în judecată și să solicite instanței de judecată suspendarea executării Decizia nr 238/26.11.2013 emisă de Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice –O. I. Regional POS DRU Regiunea Sud-Est.

în condițiile art 15 din Legea 554/2004.

Chintesența raționamentului juridic menționat anterior constă în faptul că din momentul soluționării contestației administrative prevăzută de art 46 din OUG Nr. 66 din 29 iunie 2011 sau a plângerii prealabile reglementată de art 7 din Legea nr 554/2004 prevederile art 14 din Legea 554/2004 și-au încetat aplicabilitatea întrucât procedura contestației administrative a fost finalizată ,iar suspendarea executării actului administrativ emis în soluționarea contestației administrative poate fi dispusă doar în condițiile art 15 din Legea 554/2004 ,or această situație nu este incidentă în prezenta cauză.

De altfel, la termenul de judecată din data de 20.01.2014 reclamanta a depus la dosarul cauzei Decizia nr 238/26.11.2013 a Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice –O. I. Regional POS DRU Regiunea Sud-Est privind soluționarea contestației administrative,iar la interpelarea instanței avocatul reclamantei a arătat că suspendarea procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență încheiat la data de 27.09.2013 privind Proiectul POSDRU/71/6.3/S/_ se poate dispune în condițiile art 14 din Legea 554/2004, concluzie pe care curtea nu și-a însușit-o pentru argumentele expuse anterior.

În prezenta cauză (similar prevederilor art 218 alin 2 din Codul de procedură fiscală potrivit cărora Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii) suntem un prezența unui text de lege special potrivit căruia după momentul soluționării contestației administrative, în contenciosul administrativ poate fi atacată doar decizia emisă în soluționarea contestației administrative în condițiile art 15 din Legea 554/2004,iar nu actul administrativ împotriva căruia s-a exercitat contestația administrativă.

Având în vedere situația de fapt și de drept menționată anterior curtea reține că nu sunt îndeplinite cerințele referitoare la formularea plângerii prealabile prevăzută de art 14 din Legea 554/2004 întrucât:

- la data sesizării instanței de judecată etapa contestația administrativă a reclamantei fost finalizată prin soluționarea și emiterea deciziei de soluționare a contestației administrative,

-dispozițiile art 14 din Legea 554/2004 sunt aplicabile doar în intervalul de timp în care contestația administrativă, respectiv plângerea prealabilă, este în curs de soluționare ,or în prezenta cauza aceasta era finalizată anterior sesizării instanței de judecată

-în prezenta cauză există o dispoziției expresă potrivit căreia în contenciosul administrativ, ulterior soluționării contestației administrative, poate fi contestată decizia emisă în soluționarea contestației administrative, desigur în condițiile art 15 din Legea 554/2004.

În subsidiar, în măsura în care se consideră că prevederile art 14 din Legea 554/2004 sunt aplicabile în prezenta cauză curtea reține că cererea de suspendare a executării procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență încheiat la data de 27.09.2013 privind Proiectul POSDRU/71/6.3/S/_ cu titlul „Șanse egale și respect pentru femeia din societatea românească este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.

Curtea reține că reclamanta a făcut dovada introducerii contestației administrative ( urmând linia raționamentului juridic menționat anterior curtea reține că nu este îndeplinită condiția introducerii contestației administrative întrucât aceasta nu doar că a fost introdusă, ci fost și soluționată la data introducerii cererii de chemare în judecată) împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență încheiat la data de 27.09.2013 privind Proiectul POSDRU/71/6.3/S/_ cu titlul „Șanse egale și respect pentru femeia din societatea românească, contestație administrativă care de altfel a fost soluționată prin Deciziei nr 238/26.11.2013 a Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice –O. I. Regional POS DRU Regiunea Sud-Est.

Curtea reține că potrivit art 50 alin 9 din instanța competentă poate suspenda executarea dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate,iar în prezenta cauză reclamanta a făcut dovada achitării cauțiunii în cuantum de 2 % din cuantumul sumei contestate.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei curtea reține că la data de 01.06.2009 între Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale – Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane (AMPOSDRU) și Federația S. din România a fost semnat contractul de finanțare nerambursabilă nr.POSDRU/71/6.3/S/_ cu titlul ”Șanse egale și respect pentru femeia din societatea românească”, înregistrat la AMPOSDRU sub nr.161/01.06.2009.

Potrivit art.1 alin.1 din contractul de finanțare obiectul contractului a fost acordarea finanțării nerambursabile de către AMPOSDRU pentru implementarea proiectului ”Șanse egale și respect pentru femeia din societatea românească”, așa cum era descris în cererea de finanțare - anexa nr.1 la contractul de finanțare.

Totodată, art.1 alin.4 din contractul de finanțare stipulează că ”beneficiarul acceptă să implementeze proiectul pe propria răspundere, în conformitate cu prevederile cuprinse în prezentul contract și cu legislația comunitară și națională”.

Valoarea totală eligibilă a proiectului a fost estimată la suma de 9.264.250lei, din care contribuția reclamantei a fost de 2% (185.300 lei), iar diferența de 98% a reprezentat contribuție UE și contribuție buget național.

Prin Ordinul ministrului muncii, familiei și egalității de șanse nr.600 din 23.09.2008 a fost aprobat Acordul de delegare de funcții privind implementarea Programului Operațional Sectorial ”Dezvoltarea Resurselor Umane” 2007-2013, încheiat între Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse – Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane (AMPOSDRU) și OIRPOSDRU Regiunea Sud-Est.

Ulterior semnării contractului, prin actul adițional nr.5 de modificare a contractului de finanțare, înregistrat la DGAMPOSDRU sub nr.E 6463/04.08.2010, părțile contractante au convenit ca începând cu data de 04.08.2010, atribuțiile, competențele, drepturile și obligațiile sau angajamentele prevăzute în contractul de finanțare nr. POSDRU/71/6.3/S/_ în sarcina AMPOSDRU, cu privire la modificările contractuale, rezilierea, precum și gestionarea implementării proiectului să fie exercitate de OIRPOSDRU Regiunea Sud-Est, în numele și pe seama Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale – Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane.

C. constatare și stabilire nereguli din cadrul OIPOSDRU Regiunea Sud Est a procedat la efectuarea unei verificări documentare exclusiv a cazului de suspiciune de neregula înregistrat la OIRPOSDRU SE cu nr._/23.07.2013, ce a avut drept scop implementarea recomandărilor din Raportul de audit pe operațiuni nr.50947AP/09.08.2011, rămase deschise prin raportul de audit nr._/., în temeiul OUG nr.66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.

Verificarea s-a desfășurat în perioada 29.07.2013 – 27.09.2013 și a fost finalizată prin întocmirea Procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare privind proiectul pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență încheiat la data de 27.09.2013 privind Proiectul POSDRU/71/6.3/S/_ cu titlul ”Șanse egale și respect pentru femeia din societatea românească”, cod SMIS 8058, înregistrat la OIRPOSDRU SE sub nr._/27.09.2013

Prin acest proces verbal au fost constatate și stabilite cheltuieli neeligibile în sumă de 519.034,42 lei, din care: 460.798,76 lei contribuție din fonduri UE și 58.235,66 lei contribuție publică națională de la bugetul de stat.

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, pe care se întemeiază cererea reclamantei, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.

Or,din conținutul cererii de chemare în judecată și din conținutul actelor administrative a căror suspendare se solicită în prezenta cauză nu rezultă existența unor împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ în sensul celor menționate anterior.

Totodată, simpla existență a unei îndoieli asupra legalității și temeiniciei actului administrativ nu este de natură a conduce la suspendarea executării, pentru aceasta fiind necesară administrarea unui probatoriu complex, specific acțiunii în anulare. Raportat la situația de speță, în cazul suspendării executării unui act administrativ, instanța trebuie să respecte limitele învestirii față de obiectul și temeiul juridic al cererii, fără a se pronunța asupra nelegalității actelor administrative, aceasta neputând fi cercetată decât în cadrul acțiunii în anulare.

Întrucât sintagma caz bine justificat presupune cercetarea indiciilor de nelegalitate, elemente aparente de nelegalitate, instanța nu poate într-o cerere de suspendare să dezlege fondul pricinii motivând suspendarea referindu-se la dreptul substanțial aplicat de organele de control.

Curtea reține că motivele invocate de către reclamant nu sunt de natură să conducă la îndeplinirea condiției cazului bine justificat prevăzută de art 2 alin 1 litera t din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul reținerii unei îndoieli evidente asupra legalității actului administrativ a cărui anulare se solicită în prezent cauză.

În această privință din analiza sumară ,aparentă a legalității actului procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență încheiat la data de 27.09.2013 privind Proiectul POSDRU/71/6.3/S/_ cu titlul „Șanse egale și respect pentru femeia din societatea românească”, având codul SMIS 8058 curtea reține că au fost respectate dispozițiile legale aplicabile în cauză.

Astfel, în baza prevederilor art.21 alin.23 din OUG nr.66/2011 legiuitorul a avut în vedere finalizarea cât mai urgentă a procedurilor de constatare și recuperare de la debitori a sumelor reprezentând corecții financiare stabilite în conformitate cu prevederile reglementărilor comunitare, nicidecum decăderea autorităților cu competențe în gestionarea fondurilor comunitare din dreptul de a mai emite acte de constatare a neregulilor și de reparare a prejudiciilor aduse bugetului Uniunii Europene.

În acest sens curtea învederează că există aparența respectării prevederilor art.21 alin.23 din OUG nr.66/2011 întrucât termenele de decădere sunt prevăzute în mod expres în cuprinsul art.47 alin 4 din OUG nr.66/2011 însă, cu privire la art.21 alin.23 o astfel de precizare lipsește.

În aceste condiții, în mod aparent ,nerespectarea acestui termen nu este de natură să afectează validitatea procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență încheiat la data de 27.09.2013.

Potrivit prevederilor art. 27^1 alin.1 și 2 din Hotărârea nr. 875 din 31 august 2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora:

(1) În cazul în care, prin hotărâre definitivă și irevocabilă a instanțelor judecătorești, se anulează un titlu de creanță, autoritatea de management pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență care a emis acest titlu are obligația să analizeze natura motivelor invocate de instanță pentru anularea titlului de creanță și, după caz, va acționa potrivit prevederilor de la alin. (2) și (3).

(2) În cazul în care instanța a admis existența unui prejudiciu sau nu se exprimă în această privință, dar a anulat titlul de creanță din motive de formă ori de nelegalitate a stabilirii debitorului, autoritatea de management pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență are obligația de a solicita în scris structurii de control competente, conform prevederilor art. 20 din ordonanță, să întreprindă măsurile prevăzute la art. 21 din ordonanță în vederea elaborării unui nou titlu de creanță.

Potrivit art. 9A alin.22 din notificarea pentru modificarea contractului de finanțare strategic, ca urmare a modificărilor legislative, aprobată prin decizia AMPOSDRU nr.53/13.12.2010, ”beneficiarul are obligația de a păstra toate documentele originale, inclusiv documentele contabile, privind activitățile și cheltuielile eligibile în vederea asigurării unei piste de audit adecvate, în conformitate cu regulamentele comunitare și naționale.

Toate documentele vor fi păstrate până la 31 decembrie 2021, cu posibilitatea prelungirii acestui termen până la închiderea oficială a POSDRU .

Potrivit art.45 alin.1 din OUG nr.66/2011 ”dreptul de a stabili creanța bugetară se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor datei de închidere a programului, comunicată oficial de către Comisia Europeană/donatorul public internațional prin emiterea declarației finale de închidere, cu excepția cazului în care normele Uniunii Europene sau ale donatorului public internațional prevăd un termen mai mare”. Data estimată de închidere a programului este 31 decembrie 2021.

Nu este fondată susținerea reclamantei referitoare la îndeplinirea condiției cazului bine justificat care derivă din lipsa de temei legal a autorității publice în ce privește posibilitatea emiterii mai multor corecții/reduceri procentuale pentru același proiect și același contract de achiziție.

În această privință curtea reține existența unui text de lege care a fundamentat luarea măsurii de către autoritatea publică pârâtă, însă corecta aplicare a acestor texte de lege nu poate fi analizată în cadrul procedurii suspendării executării actelor administrativ.

Astfel,potrivit prevederilor art.4 din Normele de aplicare a OUG nr.66/2011 în aplicarea prevederilor art. 6 alin. (3), art. 27, 28 și ale anexei din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, denumită în continuare ordonanță, în cazul în care, pentru același contract de achiziție verificat, se constată existența mai multor nereguli/abateri privind regimul achizițiilor pentru care trebuie aplicate corecțiile financiare/reducerile procentuale prevăzute în anexa la ordonanță, se va aplica valoarea cea mai mare a corecției financiare/reducerii procentuale propuse.

Emiterea procesului-verbal de constatare a neregulilor si de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență încheiat la data de 27.09.2013 a avut ca scop constatarea neregulilor și stabilirea creanțelor bugetare rezultate din neregulile apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, în temeiul contractului de finanțare nerambursabilă nr.POSDRU/71/6.3/S/_ cu titlul ”Șanse egale și respect pentru femeia din societatea românească” .

Potrivit art.1 alin.4 lit. b) din HG nr.759/2007 contractul de finanțare reprezintă documentul juridic prin care se acordă asistența financiară nerambursabilă aferentă unei operațiuni în scopul atingerii obiectivelor axei prioritare dintr-un program operațional și care stabilește drepturile și obligațiile părților .

Raportând prevederile legale menționate anterior la situația de fapt din prezenta cauză ,instanța reține aparența încadrării contractului nr.POSDRU/71/6.3/S/_ în categoria contractelor de finanțare prin care se acordă asistența financiară nerambursabilă din Programul operațional sectorial Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013” ,iar nu într-un contract de achiziție.

În implementarea activităților prevăzute în cererea de finanțare reclamanta încheie contracte de achiziție care intră sub incidența prevederilor art.4 din HG nr.875/2011 Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.

Curtea reține că dovedirea îndeplinirii cerinței cazului bine justificat prevăzută de art 2 alin 2 litera t din Legea contenciosului administrativ nr 554/2004 nu poate fi argumentată prin invocarea unor aspecte ce țin de legalitatea actului administrativ, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul acțiunii în anulare .

În considerarea argumentului menționat anterior curtea reține că dovedirea cerinței cazului bine justificat prevăzută de art 2 alin 2 litera t din Legea contenciosului administrativ nr 554/2004 nu poate fi făcută prin raportare la criticile reclamantei privind constatarea neeligibilității cheltuielilor plătite în temeiul unor convenții civile de către reclamantă.

Cazurile bine justificate sunt exemplificate generic de dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. t din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Prin urmare, constituie împrejurări de natură să creeze o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ: necompetența autorității administrative de a emite actul, lipsa temeiului legal, declararea ca neconstituțională a O.G. în baza căreia a fost emis actul administrativ, modificarea parțială a actului administrativ de către autoritatea emitentă ori chiar anularea parțială a actului administrativ de către autoritatea ierarhic superioară.

Or, critica recalamantei referitoare la constatarea neeligibilității cheltuielilor plătite în temeiul unor convenții civile de către reclamantă antamează fondul legalității actului administrativ a cărui suspendare se solicită și nu se subsumează cazurilor menționate anterior privind împrejurările de natură să creeze o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ care pot fi avute în vedere în dovedirea cerinței cazului cazului bine justificat prevăzută de art 2 alin 2 litera t din Legea contenciosului administrativ nr 554/2004 ,respectiv necompetența autorității administrative de a emite actul, lipsa temeiului legal, declararea ca neconstituțională a O.G. în baza căreia a fost emis actul administrativ, modificarea parțială a actului administrativ de către autoritatea emitentă ori chiar anularea parțială a actului administrativ de către autoritatea ierarhic superioară.

Mai mult decât atât ,susținerea reclamantei potrivit căreia contractele civile de prestări servicii au fost reconsiderate ca fiind contracte de muncă pare a fi nefondată, pentru soluționarea cauzei prezintă importanță faptul că aceste cheltuieli au declarate de către autoritatea publică pârâtă în baza unui text de lege expres, respectiv art.2 alin.1 din HG nr.759/2007 potrivit căruia pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții cu caracter general, fără a încălca prevederile alin. (3), art. 3, art. 4 și art. 5 alin. (2):

a) să fie efectiv plătită de către beneficiar, între 1 ianuarie 2007 și 31 decembrie 2015, dacă autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru și în numele acesteia, nu decide altfel prin contractul de finanțare/decizia/ordinul de finanțare;

b) să fie însoțită de facturi, în conformitate cu prevederile legislației naționale, sau de alte documente contabile cu valoare probatorie, echivalentă facturilor, pe baza cărora cheltuielile să poată fi auditate și identificate;

c) să fie în conformitate cu prevederile deciziei/ordinului de finanțare sau ale contractului de finanțare, încheiat de către autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru și în numele acesteia, pentru aprobarea operațiunii, cu respectarea art. 54 alin. (5) și art. 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006;

d) să fie conformă cu prevederile legislației naționale și comunitare.

- potrivit prevederilor art.3 alin.3 din OUG nr.66/2011 în activitatea efectuată de beneficiar pentru executarea contractului de finanțare nerambursabilă acesta avea obligația de a respecta următoarele principii:

a) o bună gestiune financiară bazată pe aplicarea principiilor economicității, eficacității și eficienței;

b) respectarea principiilor de liberă concurență și de tratament egal și nediscriminatoriu;

c) transparența - punerea la dispoziția tuturor celor interesați a informațiilor referitoare la aplicarea procedurii pentru acordarea fondurilor europene;

d) prevenirea apariției situațiilor de conflict de interese în cursul întregii proceduri de selecție a proiectelor de finanțat;

e) excluderea cumulului - activitatea ce face obiectul cererii de finanțare din fonduri europene nu poate să beneficieze de sprijin financiar din alte surse de finanțare nerambursabilă, cu excepția sumelor ce constituie ajutor de stat acordat în condițiile legii.

Constatările organelor de control au susținere aparentă în textele legale invocate, motiv pentru care se va da relevanță prezumției de legalitate și temeinicie a actelor administrative, precum și prezumțiilor simple ce creează aparența situației de fapt reținute în acestea.

Curtea reține, așadar, prin analiza tuturor argumentelor reclamantei, că nu s-au dovedit împrejurări legate de starea de fapt și de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, aparența rezultată din probele administrate fiindu-i defavorabilă și necesitând o dezlegare a litigiului pe fondul cauzei, care nu impune însă în prezent lipsirea actului administrativ de caracterul său executoriu.

Pentru aceste motive curtea reține că nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat prevăzută de art 2 alin 2 litera t din Legea contenciosului administrativ nr 554/2004

Conform art. 2 alin. 1 lit. ș din aceeași lege, paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Suspendarea executării actului administrativ constituie o măsură excepțională prin care instanța de judecată înlătură caracterul executoriu din oficiu al actului administrativ, astfel că luarea acestei măsuri presupune dovedirea existenței acelor împrejurări care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, dar mai ales a necesității înlăturării temporare a caracterului executoriu al actului pentru a preveni o pagubă iminentă.

Fără a prejudeca fondul, în ceea ce privește paguba iminentă, instanța reține că nu s-a făcut dovada prejudiciului material viitor și previzibil (art. 2 alin. 1 lit. ș din Legea nr. 554/2004), reclamanta invocând un prejudiciu de imagine imprevizibil, folosindu-se de simple supoziții în legătură cu efectele procedurii de executare silită asupra activității sale și a relațiilor de afaceri.

În primul rând, curtea constată că nu s-a dovedit situația financiară dificilă a reclamantei care ar determina perturbarea gravă a funcționării activității acesteia. Prin urmare, reclamanta nu poate invoca în prezent cu credibilitate dificultățile financiare pe care le-ar suporta în perioada imediat următoare.

De asemenea, curtea mai reține că paguba materială invocată de către reclamantă are un caracter ireversibil, deoarece, în cazul anulării actelor administrative, există posibilitatea întoarcerii executării silite conform procedurii prevăzute de Ordinul nr. 1899/2004, care prevede și posibilitatea de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal.

Din interpretarea logico-gramaticală a prevederilor art. 14 alin. 1 și 15 din Legea nr. 554/2004, prin raportare la alineatele următoare și la definiția dată de art. 2 lit. ș) din lege, rezultă că măsura suspendării, astfel cum a fost avută în vedere de legiuitor, reclamă un caracter urgent în ceea ce privește prejudicierea persoanei fizice/juridice, însă, din această perspectivă, reclamanta nu a făcut dovada că riscul invocat este unul actual sau iminent, ci doar eventual.

În al doilea rând, instanța observă că nu a început până la acest moment executarea silită, astfel că nu este dovedită iminența producerii unei pagube patrimoniale.

Executarea unei obligații bugetare, stabilită printr-un act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate nu poate constitui prin ea însăși o pagubă în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

Într-adevăr, din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, dar din punct de vedere juridic, paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului.

Or, executarea unei obligații bugetare, care a fost stabilită printr-un act administrativ fiscal care se bucură de prezumția de legalitate nu poate constitui prin ea însăși o pagubă.

În ceea ce privește perturbarea activității unui serviciu public, în sensul art.14 din Lg. nr.554/2004 aceasta privește situația când perturbarea este cauzată în mod direct prin emiterea actului administrativ a cărui suspendare se solicită producând o dezorganizare la nivel instituțional și de aceea este necesară suspendarea, nu paguba cauzată prin executarea silită a actului administrativ care este consecința directă a emiterii actului administrativ.

Având în vedere aceste considerente, nefiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, Curtea apreciază că cererea de suspendare formulată de reclamant este neîntemeiată, urmând a o respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge cererea formulată de reclamanta FEDERAȚIA S. DIN ROMANIA în contradictoriu cu pârâtul O. I. REGIONAL POS DRU REGIUNEA SUD EST (OIRPOSDRU), ca neîntemeiată.

Cu recurs în 5 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 03.02.2014.

PREȘEDINTE, GREFIER,

S. O. F. V. M.

← Anulare act administrativ. Decizia nr. 908/2014. Curtea de Apel...		Pretentii. Decizia nr. 1053/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI →

Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 312/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 312/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI