Pretentii. Decizia nr. 1053/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1053/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-02-2014 în dosarul nr. 6470/87/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1053
Ședința publică de la 13.02.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: A. Ș.
JUDECĂTOR: L. E. F.
JUDECĂTOR: G. D.
GREFIER: ANIȘOARA N.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de către recurentul-reclamant S. N., împotriva sentinței civile nr. 298/27.02.2013, pronunțate de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă P. M. A., în cauza având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, au răspuns recurentul-reclamant S. N. personal și intimata-pârâtă P. M. A., reprezentată de consilier juridic Chesnoiu R. Postumia, cu delegație de reprezentare pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar, prin C. Registratură al instanței, în data de 20.09.2013, de către intimata-pârâtă P. M. A. a întâmpinării, în două exemplare, iar în data de 05.02.2014, de către intimatul-reclamant a dovezii privind achitarea taxei de timbru în sumă de 58,50 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,45 lei, după care:
Curtea comunică recurentului-reclamant un exemplar al întâmpinării formulată de către intimata-pârâtă.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurentul-reclamant, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat pentru considerentele prezentate în cererea de recurs. Precizează că cele trei fraze ale motivării instanței de fond nu conțin niciun cuvânt privind respingerea ca nefondată a cererii de restituire a unei sume încasată abuziv, prescrisă și nedatorată. În esență, arată că în anul 1990 a achiziționat un autoturism în coproprietate, l-a înregistrat la organul fiscal și a achitat impozitul. L-a înregistrat în circulație pe numele său, coproprietarul celălalt neavând permis. În anul 1992 l-a înstrăinat legal. În același an a depus toate documentele la organul fiscal, rolurile fiscale ale celor doi contribuabili fiind închise. A achiziționat un autoturism Dacia pentru care a achitat anual și pentru apartament impozit la organul fiscal. Timp de 16 ani nu a primit niciun înscris privind un impozit restant. În anul 2008, după 16 ani de plată a impozitului la casierie pentru autoturismul Dacia și pentru apartament, la închiderea rolului fiscal în vederea înscrierii autovehiculului în Programul Rabla, la pârâtă a apărut cu un impozit restant în sumă de 27 de milioane. A solicitat un înscris din care să rezulte că există acest impozit, însă nu a primit și, constrâns, a achitat cu permisiunea că ulterior se va verifica. Nu a existat pe demersul amiabil niciun răspuns și în anul 2012 pârâta a indus în eroare instanța de judecată locală prezentând o dispoziție de impunere fără nicio semnătură pe care nu a primit-o după 20 de ani. În concluzie, consideră că suma reținută achitată a fost încasată abuziv, prin constrângere, nefiind datorată. În anul 2008 a fost reținut după 16 ani, iar dreptul de a încasa se prescrie după 5 ani. Totodată, mai arată că a făcut demersuri amiabile și nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimata-pârâtă, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului pentru motivele arătate prin întâmpinare și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond. Cu privire la hotărârea celeilalte instanțe la care recurentul face referire, arată că a fost verificată și în calea de atac și a fost menținută. Prin urmare, apreciază că nu puteau să greșească două instanțe și să dea o soluție greșită. Atâta timp cât recurentul nu a făcut dovada că a înstrăinat acel imobil, consideră că trebuia să plătească în continuare acel impozit.
Curtea declară închise dezbaterile și reține recursul spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 298/27.02.2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița, Secția Civilă a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul S. N. în contradictoriu cu pârâta PRIMARIA M. A..
La data de 19 decembrie 2012, prin cererea înregistrată sub nr._, reclamantul S. N., a chemat în judecată pe pârâta P. M. A., și a solicitat instanței ca prin sentința ce va pronunța să fie obligata pârâta să-i restituie suma de 3.952,18 iei încasata nelegal și reprezentând impozit pentru mijlocul de transport marca TV, achitata prin Chitanțele nr. TRA nr._/22.07.2008 - 2.742,76 lei, sr. TRAE nr._/15.04.2009 - 352,62 lei, sr. TRA nr._/31.03.21 378,00 lei, sr. TRA nr._/ 31.01.2012 = 478,80 lei, cât și la plata unei dobânzi aferente calculata conform dispozițiilor legale.
În susținerea cererii formulate, a motivat:
La data de 16.08.1990 a achiziționat in coproprietate mijlocul de transport marca TV, aflat in stare de nefunctionare, pe care l-a recondiționat in vederea folosirii.
A depus la organul fiscal teritorial toate documentele solicitate in vederea inregistrarii autovehiculului marca TV, iar la organul de politie rutiera documentele solicitate, pentru radierea/înscrierea din/in circulație a autovehiculului.
La data de 21.07.2008, când s-a prezentat la Primaria municipiului A.-Serviciul de Taxe și Impozite,în vederea scoaterii din evidență a unui autovehicul marca Dacia pe care l-a înstrainat i s-a comunicat că trebuie sa plătească un impozit restant de 2.742,76 lei pentru autovehiculul marca TV.
Deși a solicitat în nenumarate rânduri pârâtei să-i comunice decizia de impunere în baza căreia i-a stabilit plata acestui impozit restant de pesete 16 ani nu a primit nici un fel de răspuns.
Fiind programat pentru cumpărarea unui alt autovehicul am fost constrâns, sa achite, impozitul pentru autovehiculul marca TV..
A concluzionat că mijlocul de transport marca TV a fost înstrăinat legal și scăzut din evidențele fiscale la data de 18.03.1992, motiv pentru care impozitul plătit pentru acest autovehicul reprezintă o plata nedatorată.
Prin cererea înregistrată sub nr. 2561/18.05.2012, a solicitat organului fiscal restituirea sumelor incasate pina la data de 31.01.2012, în cuantum de 3.952,18 lei, însă pirita a refuzat .
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, Codul de procedura civilă, Codul civil, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, OG 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, HG 44/2004.
In dovedirea cererii formulate a depus la dosar înscrisuri (filele 14-28)
La data de 8 ianuarie 2013, pârâta a formulat întâmpinare filele 34-35, prin care pe cale de excepție a invocat excepția lipsei calitatii procesuale pasive a Primăriei A. chemată în judecată în calitate de pârât de reclamantul S. N., iar pe fond a solicita instanței respingerea cererii reclamantului ca nefondată.
În susținerea excepției invocate a motivat că potrivit dis part 61 alin 4 din Legea nr. 215/2001, primăria reprezintă o structura funcțională făra personalitate juridica reprezentând în fapt aparatul de specialitate al primarului, în cauza având personalitate juridică municipiul.
Pe fondul, cauzei a motivat că prin somația nr._/02.05.2012 și titlu executoriu nr. 2439/02.05.2012, în baza art. 145 din OG nr. 92/2003, privind Codul d e procedura fiscala, Direcția Buget, Finanțe, Taxe și Impozite a municipiului A. a dispus obligarea pârâtului la plata sumelor restante reprezentând impozit pentru autovehiculul marca TV
A procedat la somarea contestatorului, ca în termen de 15 zile d e la primire să procedeze la achitare a sumelor menționate, somația și titlul executoriu fiind comunicate reclamantului, acesta semnând de luare la cunoștință, însă nici de această dată nu a achitat sumele datorate cu titlu de impozit.
Deși, reclamantul a contestat cuantumul impozitului stabilit pentru mijlocul de transport marca TV și a susținut că a depus înscrisuri din care reiese că nu mai deține acest mijloc de transport din anul 1992, i s-a comunicat că nu a depus nici o dovadă în acest sens, motiv pentru care datorează impozit conform dispozițiilor Legii ne. 571/2003.
Prin sentința civila nr. 4317/08.08.2012, definitiva și irevocabilă, instanța i-a respins ca nefondată contestația la executare reținând că simpla încheiere a unei chitanțe de mâna prin care a transmis dreptul de proprietate pentru autovehiculul marca TV, neurmata de celelalte formalități legale, pentru înstrăinarea unui autoturism nu echivalează cu înstrăinarea acestuia.
A concluzionat pârâtul că reclamantul datorează impozit pentru mijlocul de transport conform dispozițiilor art. 261 alin 1 Cod fiscal, motiv pentru care nu se impune restituirea sumei solicitate.
În susținerea întâmpinarii a depus la dosar înscrisuri(filele 36-48).
Soluționând cauza pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, Tribunalul a constatat că acțiunea reclamantului este nefondată.
Pentru a pronunța această soluție, a avut în vedere urmatoarele considerente:
Cu privire la excepția lipsei calitații procesuale pasive a Primariei Muncipiului A.:
Pârâtul a susținut că că potrivit dispozitiilor art 61 alin 4 din Legea nr. 215/2001, primaria reprezintă o structura funcțională făra personalitate juridica reprezentând în fapt aparatul de specialitate al primarului, în cauza având personalitate juridică municipiul.
Instanța a respins excepția ca nefondată.
Potrivit att.21 din Legea nr.215/2001 republicată,privind administrația publică locală,(1) Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii.
(2) În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.
În cauză ,pretenția din cererea de chemare în judecată vizează restituirea sumei de 3952, 18 lei, reprezentând impozit, stabilit de P. M. A. - Direcția de Impozite și Taxe;
Împrejurarea că în calitate de emitent al deciziei de stabilire a impozitului pentru autovehiculul marca TVD, figurează P. M. A. - Direcția de Impozite și Taxe,este fără relevanță,cel puțin sub aspectul calității procesuale pasive,ținând cont de prevederile legale,precum și de dispozițiile art. 77 din Legea nr.215/2001,care prevăd că: Primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
Chiar dacă reclamantul a chemat în judecată ,în calitate de pârât, ,, Primaria M. A.,, această atitudine procesuală s-a bazat pe faptul că decizia de stabilire a impozitului datorat pentru autovehiculul marca TVD, cât și somația de plată și titlul executoriu au fost emise sub antetul “Primăriei M. A. - Direcția de Impozite și Taxe”.
Dată fiind împrejurarea că în calitate de emitent al deciziei de impunere, a somației și a titlului executoriu nu este menționată unitatea administrative teritorială în patrimonial căreia ajung taxele și impozitele,respective Municipiul A. ,reprezentat prin primar și nici Primarul Municipiul A.,în subordinea căruia funcționează serviciul de colectare a taxelor și impozitelor,ci primăria acestui municipiu,reprezentată de primar,nu se poate susține cu temei că efectele juridice nu s-ar produce față de unitatea administrativ teritorială sau față de primar ,care o reprezintă,ci față de primărie.
Dacă ar fi acceptată teza pârâtului, actele în baza cărora a fost stabilit impozitul, fiind emise de o persoană fără capacitate procesuală,ar fi nule.
O astfel de interpretare se caracterizează prin formalism extreme și prin lipsa unui temei legal.
Din aceste considerente instanța a respins ca nefondată excepția lipsei calitații procesuale pasive .
Cu privire la fondul cauzei:
La data de 16.08.1990 reclamantul S. N. a achiziționat in coproprietate un mijloc de transport marca TV, aflat in stare de nefuncționare, pe care l-a recondiționat in vederea folosirii și l-a înscris în evidențele fiscale la Primaria A.-județul Teleorman .
Reclamantul susține că a înstrăinat acest autovehicul în anul 1992, solicitând radierea acestuia din evidențele fiscale.
Probele administrate în cauza contrazic susținerile reclamantului, din considerentele sentinței civile nr. 4317/08.08.2012, definitivă și irevocabilă, pronunțată de Judecătoria A., reieșind că reclamantul S. N. este proprietarul autoturismului marca TVD cu nr de înmatriculare 2 T R 9594.
Din aceeași hotărâre judecătorească reiese că reclamantul a înstrainat acest autovehicul fara însa a finaliza procedurile legale și din acest motiv figurează cu acesta în patrimoniul său din punct de vedere juridic.
A concluzionat instanța că ,, simpla încheiere a unei chitanțe de mâna neurmata de celelalte formalitați legale prevazute pentru înstrainarea unui autoturism nu echivaleaza cu înstrainarea acestuia,, .
Într-o atare situație, susținerile reclamantului că ar fi achitat un impozit nedatorat în cuantum de 3952,18 lei sunt nefondate, motiv pentru care cererea acestuia urmează să fie respinsă .
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul S. N., pentru motive de nelegalitate, in condițiile prevăzute de art. 304, pct. 7, pct. 8 si pct. 9 din Codul de procedura civila, hotărârea pronunțata pe fondul cauzei,necuprinzând motivele legale pe care se sprijină, cuprinzând un motiv neîntemeiat si contradictoriu, străin de natura cauzei,instanța de fond interpretând greșit actul juridic dedus judecații, a schimbat natura si înțelesul lămurit, clar si vădit neîndoielnic al acestuia,hotărârea fiind data prin reinterpretarea legii in litera si spiritul ei si cu aplicarea greșita a legislației valabila in speța, prin neluarea in considerare a nici unui inscris, probe, dovezi legale prezentate de subsemnatul, contrar art. 261 din Codul de procedura civila, drept pentru care supune controlului judiciar sentința recurata si a dispune potrivit prevederilor din Codul de procedura civila,
În principal, in temeiul art. 312 alin. 3, raportat la art. 304 pct. 7, 8 si 9, admiterea recursului prin modificarea Sentinței nr. 298/27.02.2013 si admiterea acțiunii in sensul restituirii sumei de 3.952,18 lei, actualizata conform legii, suma încasata nelegal de către pirita intimata si in subsidiar, in temeiul art. 312 alin 3, alin. 4 si alin. 5, raportat la art. 304, admiterea recursului prin casarea sentinței recurate si trimiterea cauzei spre rejudecarea fondului cauzei la aceeași instanța.
art. 261 alin. (1) din Codul fiscal,"Orice persoana care are in proprietate un mijloc de transport care trebuie inmatriculat/inregistrat in România, datorează un impozit anual pentru mijlocul de transport."
Pct. 94 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, "Contribuabilii care dețin in proprietate mijloace de transport care trebuie inmatriculate/inregistrate in România, datorează impozit pe mijloacele de transport."
A.. ( 2 ) "Prin sintagma mijloc de transport care trebuie inmatriculat/inregistrat, se intelege orice mijloc de transport proprietate a unei persoane fizice ... care potrivit legii face obiectul inmatricularii/inregistrarii." art. 41 din Codul de procedura fiscala,
"Actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent in aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligațiilor fiscale."
Art. 45 alin. (1) "Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul in care este comunicat contribuabilului sau la o data ulterioara menționata in actul administrativ comunicat potrivit legii."
A.. ( 2 ) "Actul administrativ ce nu a fost comunicat potrivit art. 44, nu este opozabil contribuabilului si nu produce nici un efect juridic."
Art. 91 alin. (1) "Dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie in termen de 5 ani, cu excepția cazurilor in care legea dispune altfel."
Art. 93 "Daca organul fiscal constata împlinirea termenului de prescripție a dreptului de stabilire a obligației fiscale, va proceda la încetarea procedurii de emitere a titlului de creanța fiscala."
Instanța de judecata, in sentința recurată a reținut, consemnat;
"Soluționând cauza pe baza actelor si lucrărilor de la dosar, Tribunalul a constatat ca acțiunea reclamantului este nefondata.
Pentru a pronunța aceasta soluție, a avut in vedere următoarele considerente:
Motivarea hotărârii privind fondul cauzei nu are temei legal in fapt si de drept,hotărârea pronunțata nu cuprinde motivele legale pe care se sprijină, cuprinzând un motiv contradictoriu, străin de natura cauzei, instanța de fond, inter pretind greșit actul juridic dedus judecații, a schimbat natura si intelesul lămurit si vădit neîndoielnic, clar, precis si concret al acestuia,hotărârea pronunțata in sentința recurată este lipsita de temei legal fiind data cu interpretarea si aplicarea greșita a legii, astfel:
1-Instanța de fond a motivat hotărârea in cele trei fraze, prin preluarea integrala a motivării unei sentințe a judecătoriei locale, prin care aceasta instanța de judecata a stabilit faptul ca, in anul 2012, subsemnatul sunt proprietarul mijlocului de transport marca TV,autovehicul deținut legal in coproprietate in perioada 1990 - 1992, înstrăinat legal de către cei doi coproprietari in data de 18.03.1992, radiat din evidenta fiscală pe plătitori, rolurile fiscale ale coproprietarilor fiind închise conform legislației în data de 18.03.1992,autovehiculul fiind conform legii si radiat din circulația pe drumurile publice,mijloc de transport pentru care pârâta a redeschis rolul fiscal doar si numai pe numele recurentului fost coproprietar, in data de 22.07.2008, dupa trecerea unei perioade de timp de peste 16 ani.
Prezenta consemnare motivare preluata, nu are nici un temei legal, neavând nici o legătura cu obiectul cauzei supuse judecații instanței si anume încasarea de către pirita intimata prin condiționare, constrângerea subsemnatului, prin Chitanța nr. 664/22.07.2008 a sumei de 2.42,76 lei reprezentând "impozit restant aparut in calculator pentru mașina marca TV," în lipsa oricărui act administrativ fiscal legal, după trecerea a peste 16 ani si de asemenea,încasarea nelegala prin chitanțele nr. 237/15.04.2009 = 352,62 lei, nr.665/3U&.2010 = 378,00 lei si nr. 391/31._ = 478,80 lei, sume incasate in continuare in mod condiționat, reprezentând impozit anual pentru autovehiculul marca TV, in lipsa unui act administrativ fiscal legal si de asemenea fiind prescris dreptul piritei de a restabili aceasta obligație fiscala.
2 - Motivarea hotărârii privind fondul cauzei in fraza a doua
"Din aceeași hotărâre judecătoreasca reiese ca reclamantul a înstrăinat acest autovehicul fara insa a finaliza procedurile legale si din acest motiv figurează cu acesta in patrimoniul sau din punct de vedere juridic,"este o consemnare motivare preluata, contrara realității si fara nici o legătura cu obiectul cererii si prezentei spete.
Astfel, recurentul fost coproprietar împreuna cu celalalt fost coproprietar al autovehiculului marca TV, in data de 18.03.1992 urmare înstrăinării legale a bunului mobil, a îndeplinit toate formalitățile legale, a depus toate documentele solicitate de/la organul fiscal, achitând la zi ultimul impozit stabilit, înregistrat, comunicat si datorat legal(chitanța nr._/18.03.1992 ), mijlocul de transport fiind radiat de către pirita din evidenta fiscala, obligația fiscala încetând a mai fi înregistrata, impusa, calculata, datorata, comunicata, plătită, încasata, începând cu data de 18.03.1992, rolurile fiscale ale coproprietarilor fiind închise.
Dovada, proba neechivoca este faptul ca in perioada 13.03._08, nu a primit niciun fel de înscris document de natura, adresa, notificare, precizare, atenționare, înștiințare sau act administrativ fiscal legal, decizie de impunere sau titlu de creanța fiscala, comunicate prin corespondenta oficiala sau direct sub semnătura de primire, privind existenta unui impozit restant pentru autovehiculul marca TV.
Precizează faptul ca in perioada 18.03._08, prin prezentare personala la casieria sediului organului fiscal la termenele legale, subsemnatul a achitat impozitele pentru locuința apartament si pentru autovehiculul marca Dacia, deținute in fapt si in drept deplin de proprietare, impozite stabilite si comunicate in momentul achitării sumelor calculate de către pirita intimata.
Menționează si faptul ca incepind cu data de 22.07.2008 si pana la data prezenta, a efectuat toate demersurile legale prezentând organului fiscal toate documentele legale privind inexistenta obligației fiscale legale - impozit pentru autovehiculul marca TV, pirita intimata contrar legii, refuzând luarea in considerare a înscrisurilor legale prezentate.
Consemnarea motivării preluata din sentința judecătoriei nu are nici o legătura cu obiectul cauzei supuse judecații instanței, acesta fiind încasarea de către pirita intimata prin condiționare, constrângerea recurentului, prin Chitanța nr. 664/22.07.2008 a sumei de 2.42,76 lei reprezentând "impozit restant apărut in calculator pentru mașina MARCA TV" in lipsa oricărui act administrativ fiscal legal, necomunicat, necunoscut, după trecerea a peste 16 ani si de asemenea, încasarea nelegala prin chitanțele nr. 237/15.04.2009 = 352,62 lei, nr.665/31.03.2010 = 378,00 lei si nr. 391/31.01.2012 = 478,80 lei, sume încasate in continuare in mod condiționat, reprezentând impozit anual pentru autovehiculul marca TV, in lipsa unui act administrativ fiscal legal si de asemenea fiind prescris dreptul piritei de a restabili o obligație fiscala.
Ultima fraza preluata din invocata sentința a judecătoriei, in motivarea hotărârii privind fondul cauzei de către instanța de fond si anume"A concluzionat instanța ca simpla încheiere a unei chitanțe de mina neurmata de celelalte formalități legale prevăzute pentru înstrăinarea unui autoturism nu echivalează cu înstrăinarea acestuia," este de asemenea contradictorie, străina de natura pricinii, obiectul cererii subsemnatului nefiind judecarea "instrainarii" autovehiculului, obiectul cererii de chemare in judecata fiind exprimat clar, concret si anume analiza, examinarea, judecarea încasării nelegale de către pirita intimata prin condiționare, constrângerea prin Chitanța nr. 664/22.07.2008 a sumei de 2.42,76 lei reprezentând "impozit restant apărut in calculator pentru mașina MARCA TV" in lipsa oricărui act administrativ fiscal legal, necomunicat, necunoscut, după trecerea a peste 16 ani si de asemenea, încasarea ulterioara in mod nelegal a impozitului pentru anii 2009-2011.
Concluzia instanței de fond, motivare a hotărârii privind fondul cauzei, "., susținerile reclamantului ca ar fi achitat un impozit nedatorat in cuantum de 3.952,18 lei sunt nefondate, motiv pentru care cererea acestuia urmează sa fie respinsa," este fundamentata pe interpretarea greșita a legii, prima instanța neluând in considerare faptul real ca suma a fost încasata nelegal de către pârâta intimata, condiționat, in lipsa unui act administrativ fiscal, in mod retroactiv, dupa trecerea unui interval de timp de peste 16 ani.
Instanța de fond, "soluționând cauza pe baza actelor si lucrărilor de la dosar", privind fondul cauzei nu a motivat in nici un fel, in fapt si in drept, faptul ca a luat in considerare numai susținerea pârâtei intimata, susținere netemeinica,fara nici o legătura cu speța prezenta, dovedita cu adrese de corespondenta si decizie de impunere, somație de plata, titlu executoriu si sentința judecătoriei locale, toate înscrisurile privind restabilirea nelegala a impozitului privind autovehiculul marca TV, pentru anul 2012.
Prima instanța, "soluționând cauza pe baza actelor si lucrărilor de la dosar", privind fondul cauzei nu a motivat in nici un fel, in fapt si in drept, faptul de a nu fi luat in realitate deloc in analiza, examinare, judecata si susținerea subsemnatului dovedita cu înscrisuri probe legale privind nelegalitatea încasării de către pirita intimata, a unui impozit restant si accesorii aferente, prin constrângere, in mod condiționat, in lipsa unui act administrativ legal justificativ, pentru perioada 1992 — 2011, dupa trecerea a peste 16 ani.
Instanța de judecata, "soluționând cauza pe baza actelor si lucrărilor de la dosar", privind fondul cauzei, "a constatat ca acțiunea reclamantului este nefondata", nemotivând in nici un fel in fapt sau in drept, considerentele avute in vedere pentru înlăturarea, respingerea integrala a susținerilor subsemnatului, dovedite in fapt cu înscrisuri probe legale si in drept temei legal, conform prevederilor: art. 261 alin. (1) din Codul fiscal - recurentul nu are in proprietate mijlocul de transport marca TV, asupra acestui autovehicul a deținut drept de coproprietate fiind coproprietar, pâna in data de 02.03.1992, data la care a fost instrainat legal, rolurile fiscale ale coproprietarilor fiind inchise, nemaifiind înregistrat, calculat, comunicat impozit aferent timp de peste 16 ani,
- pct. 94 alin. (1) si ( 2 ) din Normele de aplicare a Codului fiscal - mijlocul de transport marca TV fiind radiat conform legii si din circulația pe drumurile publice, potrivit legii nu mai face obiectul/nu mai trebuie inmatriculat, inregistrat, nemaidatorindu-se legal obligație fiscala aferenta,
- art. 41 din Codul de procedura fiscala - impozitul restant si accesoriile pentru autovehiculul marca TV, calculate de pirita intimata pentru perioada 1992 - 2008 si încasate prin constrângere, nu au la baza nici un act administrativ fiscal legal, cum de asemenea au fost încasate si sumele obligație fiscala nedatorata pentru anii 2009-2011,
- art. 45 alin. (1) si ( 2 ) din Codul de procedura fiscala - nu a primit, nu i-a fost comunicat legal in perioada 1992 - 2011, niciun fel de act administrativ fiscal legal privind impozitul restant pentru autovehiculul TV,
- art. 91 alin. (1) si art. 93 din Codul de procedura fiscala - dreptul pârâtei de a stabili obligații fiscale se prescrie in termen de 5 ani, in cazul prezent nefiind nici o excepție astfel incit legea sa dispune altfel, încasarea condiționata a unui impozit restant in lipsa oricărui act administrativ fiscal legal, după trecerea unei perioade de timp de peste 16 ani, este o operațiune nelegala.
Constatarea instanței de fond "Soluționând cauza pe baza actelor si lucrărilor de la dosar, Tribunalul a constatat ca acțiunea reclamantului este nefondata," nu are nici o motivare legala privind fondul cauzei, neluarea in considerare, înlăturarea susținerii dovedita cu probe legale, a ilegalității pârâtei de a incasa abuziv o obligație fiscala in lipsa unui înscris act administrativ fiscal si in situația de prescripție a dreptului de a restabili impozit asupra autovehiculului marca TV, după trecerea a peste 16 ani, neavând, nefiind in sentința precizat, consemnat, in drept nici un temei legal.
În fapt si drept susținerea prezentului recurs privind lipsa motivării legale asupra fondului cauzei a sentinței civile nr.298/27.02.2013, hotărârea pronunțata se încadrează in prevederile art. 304, pct. 6, 7, 8 si 9 din Codul de procedura civila, in sinteza din următoarele considerente;
Având in vedere făptui ca motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, in sensul strict si minim al termenului, consemnarea, precizarea in scris a sintezei raționamentului care determina instanța sa respingă cererea urmând a fi analizată respectarea acestei cerințe a motivării legale a actului jurisdicțional aflat in prezenta cale extraordinara de atac a recursului, in raport de motivele prezentate in acțiunea dedusa judecații si de argumentele aduse in susținere.
Hotarirea judecătoreasca recurata, in mod necesar trebuia sa cuprindă in motivarea sa, argumentele pro si contra care au format, in fapt si in drept, convingerea primei instanțe cu privire la soluția pronunțata, argumente care necesarmente trebuiau sa se raporteze si la susținerea si probele dovezi legale prezentate si in mod obligatoriu si la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecații, nefiind cazul in aceasta situație, hotărârea este lipsita de suport probator si legal, fiind pronunțata contrar prevederilor art. 261 alin. (1) pct. 5 din Codul de procedura civila.
Motivarea hotărârii recurate, fiind un element esențial, o garanție deplina a imparțialității, obiectivității judecații si a calității actului de justiție, precum si o premisa a exercitării corespunzătoare de către instanța superioara a atribuțiilor de control judiciar de legalitate si temeinicie, obligativitatea motivării privind fondul cauzei in prezenta speța a hotărârii pronunțate, constituie o condiție a procesului echitabil, exigenta a art. 21 alin. ( 3 ) din Constituția României si art. 6 alin.(l)din Convenția pentru apărarea drepturilor omului si libertăților fundamentale.
Instanța de fond nu a făcut o analiza substanțiala a pricinii, nu a rezolvat fondul cauzei, expunând o motivare a soluției sumara, succinta, lapidara, printr-o motivare a judecătoriei locale privind o alta speța, fara nici o legătura, contradictorie, străina de obiectul cauzei deduse judecații, lacune necesar a fi complinite de către instanța superioara in analiza, examinarea si judecarea spetei in baza prerogativelor de control judiciar.
Așa cum rezulta neechivoc din considerentele consemnate in hotărârea recurată, privind fondul cauzei, prima instanța nu a luat in considerare nici o susținere, nu a analizat nici o proba legala prezentata de recurent, nu a stabilit nici o împrejurare de fapt in cauza, nu a evocat nici o norma si procedura incidența si aplicabila in speța, soluția exprimata in dispozitiv fiind formala, arbitrara, nesusținută, nelegala, nefiind corolarul motivelor ce o preced, încadrându-se in situațiile prevăzute de art. 304, pct. 6, 7, 8 si 9 din Codul de procedura civila.
Conform jurisprudenței Instanței de la Strasbourg, procesul echitabil presupune necesarmente ca instanța de fond interna, care nu a motivat decât foarte pe scurt si lapidar hotărârea pronunțata, sa fi examinat totuși in mod real problemele esențiale care i-au fost supuse judecații si nu doar sa reia pur si simplu concluziile unei alte instanțe privind o alta speța, asa cum este cazul in prezenta sentința supusa controlului judiciar.
Art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, implica si atribuția instanței de a proceda la un examen efectiv al tuturor susținerilor, mijloacelor, argumentelor, dovezilor, elementelor probatorii prezentate si de către subsemnatul parte in acest proces necesar a fi desfășurat si finalizat in mod echitabil.
Convenția Europeana a Drepturilor Omului neavând ca scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete si efective, dreptul aflat in judecata instanței nu poate fi considerat efectiv decât daca toate probele si susținerile sunt in mod real si corect analizate, examinate, de către instanța sesizată.
În drept au fost invocate disp. Codul Civil, art. 9 alin. ( 3 ). Codul de Procedura Civila, art. 261, art. 299 - 312 si art. 315, Legea 554/2004, legea contenciosului administrativ, art. 20.
Intimatul-pârât MUNICIPIUL A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de recurs ca nefondată, având în vedere următoarele considerente:
Prin cererea dedusă judecății, reclamantul recurent pretinde că instanța de fond, a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, iar hotărârea nu a fost dată cu interpretarea și aplicarea corectă a legii vizavi de solicitările sale privind restituirea sumei de 3.932,18 lei, actualizată, reprezentând impozit pentru mijlocul de transport TV cu număr de înmatriculare 2 TR 9524.
Cererea este neîntemeiată.
În mod corect a reținut instanța de fond că, din probele administrate în cauză, a reieșit cert faptul că reclamantul recurent a înstrăinat mijlocul de transport TV cu număr de înmatriculare 2 TR 9524 fără a finaliza procedurile legale, motiv pentru care figurează încă în patrimoniul său din punct de vedere juridic.
Reclamantul recurent S. N. contestă cuantumul impozitului stabilit pentru mijlocul de transport TV, invocând faptul că ar fi depus în dovedire înscrisuri din care ar rezulta că nu mai deține acest mijloc de transport din anul 1992.
Așa cum i s-a comunicat prin nenumărate adrese, în lipsa unor dovezi certe cu privire la transferul mijlocului de transport, furtul sau radierea acestuia, impozitul pentru mijlocul de transport rămâne datorat, în conformitate cu prevederile Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare instituția a procedat în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Deliberând asupra recursului, prin prisma susținerilor părților, a probelor administrate în fața primei instanțe, a dispozițiilor legale aplicabile, precum și a sentinței civile recurate, Curtea constată că este nefondat urmând a fi respins ca atare având în vedere următoarele considerente:
Astfel, criticile întemeiate pe disp. art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.proc.civ. nu pot fi reținute având în vedere că în mod corect prima instanță a reținut situația de fapt întemeiat atât pe susținerile părților, cât și pe probele administrative în prezenta cauză, înlăturându-i în mod logic și având în vedere dispozițiile legale relevante susținerile invocate prin acțiunea introductivă și ulterior reluate în cadrul concluziilor vizând fondul cauzei.
În concret, Curtea constată că recurentul-reclamant a susținut că a înstrăinat în cursul anului 1992 acest autovehicul însă a considerat că a operat și radierea acestuia din evidențele aparținând intimatului-pârât, fără însă a face o astfel de dovadă în sensul prezentării unor înscrisuri din care să rezulte atât faptul înstrăinării acestui autovehicul, cât și a înregistrării convenției de vânzare-cumpărare la organele fiscale astfel încât acesta să fie radiat din rolul fiscal al recurentului-reclamant.
Din această perspectivă, susținerile recurentului în sensul că atât pârâtul, cât și prima instanță nu i-au luat în considerare susținerile, respectiv faptul că în mod eronat ar fi solicitat intimatul-pârât, fără emiterea unei decizii de impunere, a taxei asupra autovehiculului în cauză, fără a-i aduce la cunoștință anterior împrejurarea că figurează încă la rolul fiscal cu acesta, în condițiile în care acesta nu a dovedit că ar fi solicitat intimatului-pârât radierea autovehiculului din evidențele fiscale, nu pot fi reținute, neavând relevanță faptul că ulterior i-a fost solicitată plata în mod retroactiv a taxei asupra acestuia, în limita termenului de prescripție extinctivă.
În plus, astfel cum a constatat și prima instanță în mod întemeiat, se reține că prin sentința civilă nr. 4317/08.08.2012 pronunțată de Judecătoria A. în dosarul nr._, rezultă că a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare formulată de către recurentul-reclamant, reținându-se în esență faptul că nu au fost dovedite susținerile contestatorului cu privire la pretinsa înstrăinare a autovehiculului în cauză.
Mai mult, Curtea analizând înscrisul olograf atașat în fotocopie la dosarul cauzei de fond-fila nr. 16, reține că acesta nu poartă mențiunea unei înregistrări la organele fiscale ale intimatului-pârât, astfel încât acestuia din urmă să îi fie opozabilă o asemenea convenție de înstrăinare a autovehiculului pe perioada vizată prin acțiunea introductivă, fiind considerat prin urmare un terț față de convenția de înstrăinare astfel încheiată de către recurentul-reclamant.
În plus, analizând chitanța aflată la fila 17 a dosarului de fond, Curtea constată că aceasta nu constată operațiunea radierii autovehiculului în cauză din rolul fiscal al recurentului-reclamant, menționând exclusiv operațiunea plății sumei de 1300 lei la data de 18.03.1992, astfel încât nu i se poate reține acestui înscris semnificația juridică atribuită prin acțiunea introductivă de către recurentul-reclamant în sensul dovedirii radierii din evidențele fiscale a autovehiculului marca TV.
Curtea constată că nu poate fi reținută nici prescripția stabilirii impozitului aferent autovehiculului în cauză pentru perioada 2008-2012, având în vedere că termenul de 5 cinci a început, pentru anul 2008, să curgă la începutul anului fiscal următor, respectiv la data de 01.01.2009, astfel încât stabilirea în sarcina acestuia a unui astfel de impozit nu poate fi apreciată ca prescrisă.
Curtea mai reține că nu prezintă relevanță împrejurarea că intimatul-pârât nu a procedat la emiterea unei decizii anuale de impunere, având în vedere că autovehiculul figura la rolul fiscal indicat în răspunsul comunicat reclamantului la solicitarea acestuia din urmă de a-i fi restituite sumele achitate anterior cu acest titlu-fila 43 dosar fond, impozitul fiind stabilit din oficiu, în raport de evidențele fiscale ale intimatului, generate de declarația inițială a recurentului de înregistrare a autovehiculului în cauză.
În plus, Curtea constată că în măsura în care recurentul urmărește recuperarea acestor sume pretins a fi achitate fără temei, urmare a încheierii unei convenții de înstrăinare, are posibilitatea de a se adresa pe calea dreptului comun împotriva pretinsului proprietar care a dobândit începând cu data înstrăinării acest autovehicul, astfel încât nu îi poate fi imputată intimatului-pârât neradierea din evidențele acestuia în condițiile în care o astfel de operațiune nu a fost solicitată și nu a fost adusă la cunoștința intimatului convenția de vânzare-cumpărare.
De asemenea, împrejurarea că ulterior nu ar fi achitat impozitul pentru acest autovehicul, ci exclusiv pentru bunurile menționate în cuprinsul acțiunii nu poate conduce la împrejurarea că autovehiculul în cauză ar fi fost radiat din oficiu de către intimatul-pârât, ca de altfel nici un eventual refuz al autorității de a emite o astfel de dovadă-nefiind dovedită o astfel de împrejurare-, recurentul având posibilitatea de a obține în cadrul unei acțiuni având ca obiect radierea autoturismului, prin prezentarea convenției de înstrăinare, la data refuzului pretins a fi fost exprimat de către autoritatea publică intimată-pârâtă, demersuri care însă nu au fost dovedite în prezenta cauză, considerente care coroborate conduc la concluzia că nu sunt fondate motivele întemeiate pe disp. art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.proc.civ., prima instanța interpretând și aplicând în mod corespunzător dispozițiile fiscale aplicabile cauzei, reținând că susținerile recurentului-reclamant nu pot fi apreciate ca întemeiate în contextul în care nu a dovedit că ar fi înregistrat convenția de înstrăinare la organele fiscale ale intimatului-pârât, nefiind obligatorie înlăturarea fiecărei susțineri ale recurentului, în contextul aplicării art. 6 din CEDO, ci exclusiv analizarea argumentelor și a probelor apreciate de către acesta ca esențiale pentru soluționarea cauzei, demers întreprins prin sentința recurată, astfel încât în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de către recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA Respinge recursul formulat de către recurentul-reclamant S. N., împotriva sentinței civile nr. 298/27.02.2013, pronunțate de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă P. M. A., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.02.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, A. Ș. L. E. F. G. D.
GREFIER,
ANIȘOARA N.
Red. GD./AC
2 ex./28.02.2014
Jud. fond: T. I.
| ← Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 312/2014.... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1157/2014.... → |
|---|
