Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2353/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2353/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-09-2014 în dosarul nr. 4047/2/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A - C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2353
Ședința publică de la 11 septembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M. D.
GREFIER - E. S.
Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta AGENȚIA NAȚIONALĂ A FUNCȚIONARILOR PUBLICI în contradictoriu cu pârâtul C. NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect suspendare executare act administrativ - anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamanta prin consilier juridic S. C., care depune delegație de reprezentare la dosarul cauzei, lipsind pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că, la data de 03.09.2014, prin serviciul registratură, pârâtul a depus întâmpinare în 2 exemplare, după care:
Verificându-și competența conform dispozițiilor art. 131 C.pr.civ., Curtea constată competența generală, materială și teritorială de soluționare a cauzei în raport de prevederile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, precum și caracterul de autoritate publică centrală a pârâtului.
Totodată, Curtea procedează la comunicarea unui exemplar al întâmpinării formulate în cauză către apărătorul reclamantei.
De asemenea, pune în discuție, în temeiul dispozițiilor art. 208 alin. 2 C.pr.civ. decăderea pârâtului din dreptul de a formula întâmpinare având în vedere că aceasta a fost depusă cu nerespectarea termenului stabilit de către instanță.
Având cuvântul, apărătorul reclamantei solicită admiterea excepției decăderii pârâtului din termenul de a depune întâmpinare.
În raport de prevederile art. 208 alin. 2 C.pr.civ., Curtea constată că a intervenit decăderea pârâtului din dreptul de a formula întâmpinare, de a propune probe și de a invoca excepții în afara celor de ordine publică. De asemenea, lecturând întâmpinarea, Curtea observă că nu au fost invocate în cuprinsul acesteia eventuale excepții de ordine publică.
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea acordă cuvântul pe propunere de probe.
Având cuvântul, apărătorul reclamantei solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Deliberând, în temeiul dispozițiilor art. 255 raportat la art. 258 C.pr.civ., Curtea urmează a încuviința pentru părți proba cu înscrisuri, apreciind-o ca fiind concludentă, pertinentă și utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului.
Având cuvântul, apărătorul reclamantei solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. Cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată că următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 19.06.2014 sub nr._, reclamanta Agenția Națională a Funcționarilor Publici a solicitat instanței de contencios administrativ, în contradictoriu cu pârâtul C. Național pentru Combaterea Discriminării, ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună suspendarea hotărârii nr. 289/21.05.2014 a Colegiului Director al CNCD până la pronunțarea definitivă a unei soluții, precum și să se constate nulitatea hotărârii nr. 289/21.05.2014 pronunțată de Colegiul Director al CNCD.
În motivare, reclamanta a arătat că, în raport de art. 12 alin. (4) și (5) și art. 16 alin. (4) din Legea nr. 108/1999, studiile menționate sunt solicitate doar persoanelor care candidează pentru ocuparea unei funcții publice de conducere specifice a direcțiilor/ serviciilor/birourilor cu atribuții de control și de evidență a relațiilor de muncă.
Prin urmare, rezultă că Hotărârea nr. 259/21.05.2014 prin care Colegiul Director al C.N.C.D. a stabilit discriminator întregul anunț al A.N.F.P., respectiv și în ce privește condițiile de studii impuse pentru scoaterea la concurs a posturilor de conducere vacante de Director al Direcției Economice și de Șef Serviciu al Serviciului Gestiune Resurse Umane și Formare Profesională din cadrul Inspecției Muncii, nu a fost fundamentată legal.
Reclamanta a menționat că funcțiile publice de conducere de Director al Direcției Economice și de Șef Serviciu al Serviciului Gestiune Resurse Umane și Formare Profesională din cadrul Inspecției Muncii sunt funcții publice de conducere generale, pentru care sunt aplicabile prevederile Legii nr. 188/1999 cu modificările și completările ulterioare, prin comparație cu funcția publică de conducere de Director al Direcției Control Relații de Muncă, pentru care sunt incidente prevederile art. 12 alin. (4) și (5) și art. 16 alin. (4) din Legea nr. 108/1999.
Pentru cele două funcții publice de conducere generale, anterior menționate, condițiile de ocupare sunt reglementate de legislația cadru în domeniul funcției publice, respectiv de prevederile Legii nr. 188/1999 și ale H.G. nr. 611/2008, și nu sunt incluse în enumerarea de la art. 12 alin. (4) și (5) din Legea nr. 108/1999, fapt pentru care stabilirea condițiilor de studii, astfel cum au fost solicitate, pentru aceste două funcții publice, nu sunt discriminatorii și restrictive (respectiv, pentru funcția publică de conducere de director la Direcția Economică: studii universitare de licență absolvite cu diplomă, respectiv studii superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licență sau echivalentă în științe economice și pentru funcția publică de conducere de șef serviciu la Serviciul Gestiune Resurse Umane și Formare Profesională: studii universitare de licență absolvite cu diplomă, respectiv studii superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licență sau echivalentă în științe economice, științe juridice, științe administrative, științe inginerești sau psihologie).
Mai mult, pronunțarea unei hotărâri de către Colegiul Director al C.N.C.D. asupra unor presupuse aspecte de discriminare referitoare la organizarea concursului în data de 18.11.2013, în vederea ocupării funcțiilor publice de conducere de Director al Direcției Economice și de Șef Serviciu al Serviciului Gestiune Resurse Umane și Formare Profesională din cadrul Inspecției Muncii, excede atribuțiilor sale întrucât nu a fost sesizat prin petiția nr._/18.11.2013 cu aceste solicitări.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 188/1999, Legii nr. 554/2004, art. 194 și urm. C.pr.civ., O.G. nr. 137/2000, Legii nr. 215/2001, H.G. nr. 611/2008, solicitându-se judecarea cauzei și în lipsă.
În dovedire, reclamanta a depus la dosar un set de înscrisuri, în copie.
Prin precizarea depusă la dosar la data de 03.07.2014, reclamanta a arătat că solicită constatarea nulității Hotărârii nr. 289/21.05.2014 cu privire la aspecte de discriminare care vizau ocuparea altor funcții publice de conducere, decât cele de care era interesat petentul D. N. Bascu, iar nu în ceea ce privește ocuparea funcției publice de conducere vacante de Director la Direcția de Control și Relații de Muncă din cadrul Inspecției Muncii.
Pârâtul C. Național pentru Combaterea Discriminării a depus întâmpinare la data de 03.09.2014, motiv pentru care, în temeiul art. 208 alin. 2 C.pr.civ., Curtea a constatat că a intervenit decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
Instanța a încuviințat și administrat pentru reclamantă proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport cu excepțiile invocate de pârâtă, Curtea a reținut următoarele:
Prin hotărârea nr. 289/21.05.2014 pronunțată de pârâtul C. Național pentru Combaterea Discriminării s-a stabilit că nu pot fi reținute aspecte care intră sub incidența OG nr. 137/2000, modificată, în ceea ce privește anularea organizării concursului pentru ocuparea unui post vacant în funcție publică; s-a reținut că anunțul părții reclamate, Agenția Națională a Funcționarilor Publici, în vederea ocupării funcțiilor publice de conducere vacante (director – direcția Economică, director – Direcția Control Relații de Muncă și șef serviciu – Serviciul Gestiune Resurse Umane și Formare Profesională), este discriminator și s-a recomandat părții reclamate ca pe viitor să evite astfel de cerințe limitative pentru ocuparea unui post, eliminând astfel o posibilă îngrădire a dreptului la muncă (f. 7-10).
Pentru a pronunța această hotărâre, pârâtul a reținut în esență că analizând obiectul petiției prin prisma anunțului de recrutare pentru ocuparea funcțiilor publice de conducere vacante (director – direcția Economică, director – Direcția Control Relații de Muncă și șef serviciu – Serviciul Gestiune Resurse Umane și Formare Profesională) din cadrul aparatului propriu al reclamatei este discriminator. S-a reținut că petentul D. N. Buscu are o profesie de inginer constructor și nu poate îndeplini cerințele cerute de reclamată pentru posturile vacante, respectiv „pot fi inspectori de muncă persoanele care îndeplinesc următoarele condiții: au studii universitare de licență absolvite cu diplomă, respectiv studii superioare de lungă durată absolvite cu diplomă de licență sau echivalentă în domeniile fundamentale, științe inginerești, științe agricole și silvice, științe economice sau în specializările: sociologie, psihologie, administrație publică și medicină”, fiind așadar enumerate limitativ specializările solicitate.
Având în vedere cadrul procesual sub aspect obiectiv, astfel cum acesta a fost trasat de către reclamantă, Curtea observă că trebuie să analizeze legalitatea și temeinicia hotărârii nr. 289/21.05.2014 emisă de pârâtului C. Național pentru Combaterea Discriminării în ceea ce privește caracterul discriminatoriu al anunțului Agenției Naționale a Funcționarilor Publici în vederea ocupării funcțiilor publice de conducere vacante de director – Direcția Economică și șef serviciu – Serviciul Gestiune Resurse Umane și Formare Profesională.
În limitele investirii, Curtea constată că, în cuprinsul hotărârii nr. 289/21.05.2014, pârâtul nu a prezentat argumentele concrete de fapt și de drept pentru care a reținut caracterul discriminatoriu al anunțului reclamantei, ci s-a limitat la a prezenta minime elemente teoretice, de ordin general, ce trebuie analizate în vederea stabilirii existenței sau inexistenței unei fapte de discriminare. Deși a indicat necesitatea existenței unui criteriu care stă la baza tratamentului diferit, pârâtul nu a indicat în mod efectiv care este criteriul discriminatoriu utilizat de reclamantă și care stă la baza tratamentului diferit decurgând din anunțul publicat de reclamantă în vederea ocupării funcțiilor publice vacante de director – Direcția Economică și șef serviciu – Serviciul Gestiune Resurse Umane și Formare Profesională.
În acest context, Curtea precizează că motivarea actelor administrative reprezintă o condiție de valabilitate a acestora, emitentului unui astfel de act revenindu-i obligația de a indica neechivoc elementele de drept și de fapt care au stat la baza soluției adoptate, pentru a putea fi cunoscute de destinatar și în funcție de care să-și poată formula eventuale apărări, pe de o parte, precum și pentru ca instanța de judecată să poată exercita un control efectiv a legalității actului, pe de altă parte.
Așadar, motivarea actului administrativ constituie o veritabilă condiție de valabilitate a acestuia, o garanție împotriva conduitei arbitrare a autorităților publice, menită să asigure posibilitatea verificării limitelor exercitării puterii lor discreționare.
Pe cale de consecință, observând că pârâtul nu a prezentat în concret și lipsit de echivoc argumentele pentru care condițiile de studii impuse de reclamantă prin anunțul în vederea ocupării funcțiilor publice vacante de director – Direcția Economică și șef serviciu – Serviciul Gestiune Resurse Umane și Formare Profesională sunt discriminatorii, nefiind indicat criteriul care stă la baza tratamentului diferit și nici efectul concret pe care aplicarea condițiilor de studii l-ar produce, Curtea apreciază că viciul nemotivării este de natură a atrage nulitatea parțială a deciziei, în limitele investirii instanței de către reclamantă.
Față de aceste considerente, Curtea va admite capătul de cerere privind anularea parțială a hotărârii nr. 289/21.05.2014 emisă de pârât.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării hotărârii nr. 289/21.05.2014 emisă de pârât, Curtea reține că potrivit art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, astfel cum a fost modificată și completată, măsura suspendării actelor administrative poate fi dispusă numai în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
În sensul acestei legi, cazurile bine justificate reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, astfel cum se prevede prin art. 2 lit. t) și ș).
Reținând considerentele avute în vedere cu privire la cererea de anulare, Curtea constată că în cauză este îndeplinită condiția cazului bine justificat, în speță hotărârea emisă de pârât, în limitele contestate de reclamantă, este nemotivată astfel că există o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ în discuție.
De asemenea, în condițiile în care prin hotărârea nr. 289/21.05.2014 reclamantei i-a fost recomandat să evite pe viitor astfel de cerințe pentru ocuparea unui post, Curtea apreciază că este îndeplinită și condiția pagubei iminente.
Așadar, Curtea apreciază ca fiind întemeiat și acest capăt de cerere.
Pe cale de consecință, Curtea urmează a admite acțiunea astfel cum a fost precizată de reclamantă și va dispune anularea în parte a hotărârii CNCD nr. 289/21.05.2014, respectiv în ceea ce privește constatarea caracterului discriminatoriu a anunțului ANRP în vederea ocupării funcțiilor publice de conducere vacante de director – Direcția Economică și șef serviciu – Serviciu Gestiune Resurse Umane și Formare Profesională, precum și în ceea ce privește recomandarea ca pe viitor să evite astfel de cerințe limitative pentru ocuparea unui post, eliminând astfel o posibilă îngrădire a dreptului la muncă, precum și suspendarea executării hotărârii CNCD nr. 289/21.05.2014 în ceea ce privește partea anulată până la soluționarea definitivă a cauzei.
Pe de altă parte, Curtea reține că potrivit art. 453 alin. 1 C.pr.civ. „Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.” Având în vedere culpa procesuală a pârâtului, care este partea ce va pierde procesul, precum și faptul că soluționarea prezentei cereri de chemare în judecată a pricinuit reclamantei efectuarea de cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru în cuantum de 70 lei achitată cu chitanța nr._/1/30.06.2014 (f. 19), aferentă celor două capete de cerere vizând anularea și suspendarea hotărârii nr. 289/21.05.2014, Curtea va obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de 70 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta AGENȚIA NAȚIONALĂ A FUNCȚIONARILOR PUBLICI, cu sediul în București, ., sector 5, în contradictoriu cu pârâtul C. NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în municipiul București, Piața V. M. nr. 1-3, sector 1, astfel cum a fost precizată.
Dispune anularea în parte a hotărârii CNCD nr. 289/21.05.2014, respectiv în ceea ce privește constatarea caracterului discriminatoriu a anunțului ANRP în vederea ocupării funcțiilor publice de conducere vacante de director – Direcția Economică și șef serviciu – Serviciu Gestiune Resurse Umane și Formare Profesională, precum și în ceea ce privește recomandarea ca pe viitor să evite astfel de cerințe limitative pentru ocuparea unui post, eliminând astfel o posibilă îngrădire a dreptului la muncă.
Dispune suspendarea executării hotărârii CNCD nr. 289/21.05.2014 în ceea ce privește partea anulată până la soluționarea definitivă a cauzei.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 70 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare în ceea ce privește suspendarea și în termen de 15 zile de la comunicare în ceea ce privește anularea, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi depusă la Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 septembrie 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER
M. D. E. S.
Red./thred. MD
4 ex./10.10.2014
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 8580/2014. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 7327/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
