Suspendare provizorie a executarii. Sentința nr. 2358/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Sentința nr. 2358/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-09-2014 în dosarul nr. 5125/2/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR._

SENTINȚA CIVILĂ NR.2358

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 12.09.2014

CURTEA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: B. V.

GREFIER: C. D.

Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta S. DE INVESTIȚII FINANCIARE BANAT-CRIȘANA SA, în contradictoriu cu pârâta A. DE S. FINANCIARĂ, având ca obiect suspendarea executării provizorie a Deciziilor nr.623/23.06.2014 și 624/23.06.2014 emise de ASF.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanta S. de Investiții Financiare Banat-Crișana Sa reprezentată de consilier juridic R. L., pârâta A. de S. Financiară prin consilier juridic B. C..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Reclamanta prin apărător depune precizare la acțiune prin care solicită suspendarea executării Deciziilor nr.623/23.06.2014 și 624/23.06.2014 emise de ASF până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii de anulare a respectivelor acte, comunicând un exemplar al cererii reprezentantului pârâtei. Declară că nu mai are alte cereri de formulat.

Pârâta prin consilier juridic, având în vedere adresa care i-a fost comunicată pârâtei la termenul anterior, depune la dosar documentele solicitate. Totodată, excepția inadmisibilității invocată prin întâmpinare care a fost invocată pe ordonanța președințială a reiterat-o prin notele scrise pe care le depune la dosar, și cu privire la precizarea făcută de reclamant la termenul anterior în sensul că solicită suspendarea pe art.14 alin.1 din Legea 554/2004.

Având cuvântul, apărătorul reclamantei arată că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de înscrisurile depuse de reclamantă.

Curtea acordă cuvântul pe excepția inadmisibilității cererii de suspendare invocată de pârâtă.

Pârâta A. de S. Financiară prin consilier juridic solicită admiterea excepției inadmisibilității cererii de suspendare astfel cum a fost formulată.

Prin cererea introductivă reclamanta a solicitat suspendarea executării deciziilor nr.623/23.06.2014 și 624/23.06.2014 emise de ASF în temeiul articolelor 996 Cod procedură civilă referitor la ordonanță președințială și în același timp în temeiul dispozițiilor art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004. Art. 996 Cod procedură civilă prevede ordonanță președințială iar art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004 suspendarea. Ori, sunt două temeiuri incompatibile în cauză. Față de ambele temeiuri cererea este inadmisibilă. Față de temeiul din codul de procedură civilă referitor la ordonanță președințială așa cum s-a stabilit, nu e admisibilă o ordonanță președințială pentru suspendarea unui act administrativ, eficient în acest caz au dispozițiile speciale din Legea nr.554/2004, art.14 și art.15.

În ceea ce privește dispozițiile art.14 și din acest punct de vedere acțiunea este inadmisibilă având în vedere disp.art.14 alin.6 care spune că nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare invocând aceleași motive. Motivele din prezenta cerere și după cum se poate observa și după numărul dosarului care e ulterior numărului de dosar_, reclamanta a invocat aceleași motive de suspendare ca în dosarul de față. În data de 10 septembrie 2014 dosarul a fost soluționat dispunându-se respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată.

Pentru aceste motive solicită admiterea excepției inadmisibilității cererii de suspendare.

Reclamanta S. de Investiții Financiare Banat-Crișana Sa reprezentată de consilier juridic solicită respingerea excepției inadmisibilității. Cerea formulată de reclamantă nu este incompatibilă nici cu prevederile art.14 și art.15 din Legea 554/2004, ea fiind completată cu anumite prevederi din procedura ordonanței președințiale.

Curtea pune în vedere reclamantei să pună concluzii și cu referire la dispozițiile art.14 alin.6 din Legea 554/2004.

Reclamanta prin consilier juridic arată că prima dată cererea a fost formulată ca suspendare provizorie.

Curtea acordă cuvântul și pe fondul cererii de suspendare.

Reclamanta S. de Investiții Financiare Banat-Crișana Sa prin consilier juridic solicită admiterea cererii de suspendare astfel cum a fost formulată.

Pârâta A. de S. Financiară prin consilier juridic solicită respingerea cererii de suspendare pentru motivele din întâmpinare și notele scrise depuse astăzi, unde a arătat faptul că, constatarea relației de concertare de către ASF în cuprinsul actului administrativ contestat nu este făcută în mod arbitrar, ci bazându-se pe documente și informații publice.

Astfel cum a precizat și apărătorul reclamantei prezenta cerere a fost întemeiată pe art.14 alin.1 din Legea 554/2004 și pe art.996 din Codul de procedură civilă și nu pe art.15 așa cum a precizat.

Curtea, în temeiul art.394 NCPC declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.

CURTEA

Prin cererea inregistrata la 12.08.2014, reclamanta S. DE INVESTIȚII FINANCIARE BANAT - CRIȘANA S.A. a chemat in judecata pe parata A. DE S. FINANCIARĂ, solicitand suspendarea provizorie a executării actelor administrative reprezentate de Deciziile nr. 623/23.06.2014 și 624/23.06.2014 emise de ASF, până la pronunțarea instanței cu privire la cererea de suspendare care formează obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Curții de Apel București.

In motivare, reclamanta a aratat ca in conformitate cu dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond (...)."

Art. 15 alin. (1) stipulează că: "Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat în acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond".

În temeiul prevederilor legale mai sus arătate, reclamanta a formulat cerere de suspendare a executării Deciziilor nr. 623/23.06.2014 și 624/23.06.2014 ale A.S.F., pe rolul Curții de Apel București fiind înregistrată cauza nr._, dosar ce se află în procedura de regularizare. Având în vedere faptul că în dosarul cu numărul de mai sus nu a fost acordat termen de judecată, instanțele se află în vacanță judecătorească iar parcurgerea procedurii de regularizare presupune o perioadă de timp mai îndelungată apreciaza că se justifică urgenta instituirii măsurii vremelnice, suspendarea devenind eficientă doar în situația soluționării cu celeritate a cererii formulate, înainte de împlinirea termenului prevăzut în deciziile atacate pentru vinderea acțiunilor, motiv pentru care am formulat prezenta cerere de suspendare* provizorie a actelor administrative.

De altfel, în ceea ce privește instituirea măsurilor vremelnice "mai vechea noastră doctrină a considerat că ipoteza avută în vedere de lege cuprinde și situația când dreptul ar putea fi păgubit prin lentoarea procesului obișnuit, când, deci, prin trenarea procesului, s-ar putea periclita dreptul ".

În sensul celor de mai sus, judicios a reținut și instanța supremă faptul că: "suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind în realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorității emitente sau a instanței de judecată, pentru a asigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil ca atâta timp cât autoritatea publica sau judecătorul se afla în proces de evaluare, acestea sâ nu-și producă efectele asupra celor vizați”.

În fapt, prin deciziile a căror suspendare a solicitat-o prin prezenta acțiune s-a reținut că grupul format din SIF Muntenia SA, SIF Banat-Crișana SA, dl. B. D.-G., dl. S. I., dl. F. G., S. Semrom Muntenia SA, S. Avicola București SA și S. Biofarm SA sunt prezumati „că acționează concertat in legătură cu emitentul SIF M. SA și, ca urmare, are obligația de a se încadra în prevederile art. 286 alin. 4 din Legea nr. 297/2004, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale Instrucțiunii CNVM nr. 6/2012, în termen de 3 luni de la data emiterii actelor individuale contestate.

Astfel cum rezultă din cuprinsul deciziilor menționate, ASF a apreciat că, raportat la prevederile art. 2 din avizul A.S.F. nr. 54/02.12.2013, există o prezumție de acțiune concertată între SIF Banat-Crișana SA și SIF Muntenia SA cu privire la emitentul SIF M. SA

ASF a emis Deciziile contestate fără ca în vreun moment anterior să aducă la cunoștință reclamantei că este suspectata a acționa în mod concertat cu cineva în legătură cu emitentul SIF M. și fără a i se solicita vreo explicație sau document în legătură cu constatările autorității. Reclamanta a fost astfel în imposibilitate să faca vreo probă contrară față de susținerile autorității, fiind pusa în fața faptului împlinit și obligata acum a face o dovadă negativă, și anume a faptului că nu acționeaza concertat cu alte persoane fizice și juridice în legătură cu SIF M..

Emiterea deciziilor și caracterul executoriu al acestora au două consecințe al căror efect imediat afectează în mod evident și ireversibil drepturile patrimoniale și nepatrimoniale ale sale, rezultate din deținerea de acțiuni la emitentul SIF M. SA, după cum urmează:

Prima consecința:

VÂNZAREA ÎN PARTE A ACȚIUNILOR deținute la emitentul SIF M., sub prețul de achiziție, pentru a putea respecta actele juridice contestate care au impus obligația încadrării în prevederile art. 286¹ alin. 4 din Legea nr. 297/2004. adică de încadrare a deținerilor cumulate de acțiuni în limita de 5% din capitalul social al SIF M. SA:

A doua consecință:

SUSPENDAREA DREPTURILOR DE VOT aferente deținerilor care depășesc limita de 5% din capitalul social al SIF M. până la vânzarea acțiunilor, conform dispoziției ASF dată prin Decizia nr. 624/23.06.2014.

Raportat la prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ arată faptul că în speță sunt întrunite condițiile de admisibilitate a prezentei cereri de suspendare provizorie a executării actelor administrative, după cum va arăta în cele ce urmează.

•Contestarea în calea administrativă de atac a deciziilor care fac obiectul prezentei acțiuni.

Reclamanta a formulat recurs grațios în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 213 din OUG nr. 93/2012, contestație înregistrată la A. de S. Financiară sub nr._/22.07.2014 (copie în anexă la prezenta cerere).

•Paguba iminentă. Iminența producerii unei pagube care nu s-ar mai putea repara în cazul executării actelor administrative contestate.

In conformitate cu prevederile art. 286¹ din Legea nr. 297/2004: "In termen de 3 luni de la data depășirii limitei de 5% din capitalul social al societăților de investiții financiare, acționarii aflați în această situație sunt obligați să vândă acțiunile care depășesc limita de deținere."

Prin urmare, emiterea deciziilor contestate afectează însuși dreptul fundamental de proprietate al reclamantei asupra deținerii de acțiuni emise de SIF M. SA, deoarece a fost obligată să vândă acțiunile ce depășesc limita de 5% din capitalul social al SIF M., singura modalitate de „încadrare în limitele „legale" la care se referă deciziile contestate și a căror suspendare a solicitat-o pe calea prezentei cereri, în concret, astfel cum rezultă din cuprinsul deciziilor contestate, persoanele reținute ca acționând concertat dețin împreună o participație de 10,_% din acțiunile SIF M., iar din acest procentaj, reclamanta deține un procent de 4,9606%, reprezentând 25.749.960 acțiuni.

Rezultă astfel că, pentru a se încadra în limita de 5% impusă de lege, SIF Banat-Crișana SA trebuie să vândă pe piață un pachet de acțiuni proporțional procentului ce depășește această limită, ceea ce reprezintă aproximativ 50% din pachetul de acțiuni deținute la SIF M., respectiv 13.390.951 de acțiuni.

Întrucât tranzacționarea acțiunilor SIF M. se realizează exclusiv pe piața reglementată (B. de Valori București), nu numai că ar pierde dreptul de proprietate asupra acțiunilor considerate excedentare, dar suferă și o pierdere patrimonială constând în diferența dintre prețul la care au fost achiziționate aceste acțiuni și prețul curent al pieței, aferent tranzacționării acțiunilor emitentului SIF M.. Cele 13.390.951 de acțiuni ce ar urma a fi vândute au fost achiziționate la data de 03.06.2014 la un preț de 1,37 lei, aspect care rezultă din Confirmarea tranzacției emisă de Swiss Capital București, pe care o anexeaza în copie certificată. La data prezentei, prețul per acțiune este de 1,35 lei, iar prin vânzarea pachetului rezultă o diferență negativă de pret de 267.718 lei, ce afectează în mod direct și ireparabil patrimoniul sau. La această sumă se adaugă comisioanele aferente încheierii tranzacțiilor de vânzare a acțiunilor pe B. de Valori București, de 0.4% din valoarea tranzacției. aproximativ 72.000 lei, ce va fi plătit intermediarului prin care va fi efectuată vânzarea și de 0.0085% comision de decontare ce va fi plătit Depozitarului Central SA. în sumă de 1.500 lei.

Mai mult în piață nu există lichiditate care să permită tranzacționarea unui asemenea volum de acțiuni, consecința fiind că plasarea pe piață a unui ordin de vânzare a unui astfel de pachet va conduce la distorsionarea pieței, respectiv scăderea prețului acțiunilor emitentului, iar prejudiciul ce se va produce va fi accentuat. Acest lucru este dovedit cu istoricul de tranzacționare de pe site-ul Bursei de Valori București (anexat în varianta tipărită), de unde rezultă că volumul zilnic de acțiuni SIF2 (SIF M.) ce sunt tranzacționate la BVB rareori depășește 1 milion de acțiuni.

• Cazul bine justificat. Existenta împrejurărilor legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

La o analiza sumară, specifică unei cereri de suspendare, se relevă caracterul vădit nelegal și netemeinic al actelor administrative contestate, existând în mod cert o aparență de legalitate în favoarea reclamantei. Astfel:

i) Deciziile contestate nu conțin motivele de fapt și de drept care să justifice masurile restrictive dispuse de A. de S. Financiară.

Acuratețea mențiunilor din actul atacat este o condiție indispensabilă pentru verificarea legalității și temeiniciei actului administrativ. Este de esența dreptului administrativ ca o faptă pretins a se fi produs să fie justificată în fapt și în drept în mod corespunzător în cuprinsul actului administrativ.

Cu excepția indicării în cuprinsul deciziilor contestate a prevederilor art. 2 din Avizul A.S.F. nr. 54/02.12.2013 deciziile contestate nu indică care sunt dispozițiile legale care ar institui o prezumție legală de concertare directă între SIF Banat-Crișana SA și SIF Muntenia SA cu privire la emitentul SIF M. SA. O astfel de dispoziție legală nici nu ar fi putut fi indicată întrucât ea nu este reglementată niciunde, nici în cuprinsul Legii nr. 297/2004, nici în cuprinsul legislației secundare adoptată de către CNVM, respectiv de către ASF. Lipsa unui temei de drept nu este singurul viciu al deciziilor contestate. Acestea nu conțin niciun element de fapt din care s-ar putea desprinde concluzia că persoanele la care se referă ar acționa în mod concertat. Adică, nu se regăsește în cuprinsul actelor emise vreo altă legătură sau motivație care să justifice deciziile autorității, care ar fi trebuit să fie justificată printr-un raționament în fapt și în drept și susținută de probe concludente, cerință legală care nu este însă întrunită.

ii)Deciziile contestate sunt nelegale deoarece se fundamentează exclusiv pe Avizul A.S.F. nr. 54/02.12.2013, care instituie, pe cale administrativă, o noua prezumție cu privire la acțiunea concertata, prezumție ce nu este reglementată de Legea nr.297/2004.

Pentru a reține o presupusă acțiune concertată a reclamantei cu privire la emitentul SIF M. SA, ASF a apelat la prezumția reținută la art. 2 din avizul A.S.F. nr. 54/02.12.2013, conform căruia "S.-mamă a unei SAI se prezumă, până la proba contrară, că acționează în mod concertat cu OPC-urile administrate de respectiva SAI". Plecând de la această prezumție autoritatea a apreciat, în mod eronat, faptul că SIF Banat-Crișana SA în calitate de societate mamă a SAI Muntenia Invest SA acționează în mod concertat cu SIF Muntenia SA, societate administrată de SAI Muntenia Invest SA.

Prin deciziile contestate autoritatea a adăugat la lege stabilind existența unei „prezumții" de acțiune concertată, răsturnând astfel sarcina probei către persoanele față de care în fapt, legea nu instituie o asemenea prezumție de acțiune concertată. Singurele prezumții legale în materia acțiunii concertate sunt cele prevăzute de Legea nr. 297/2004. In baza prezumției instituită prin avizul mai sus menționat, ASF a obligat destinatarii actului să-și vândă acțiunile, deși simpla „prezumare" sau „suspiciune" a existenței unei acțiuni concertate nu poate avea o asemenea consecință, deoarece singura împrejurare care poate justifica o asemenea măsură este existența unei acțiuni concertate (demonstrată și probată în concret, nu doar presupusă), nu doar „prezumția" existenței unei acțiuni concertate. Or, existența unei asemenea acțiuni concertate nu a fost probată prin actele contestate, aparența de nelegalitate a acestora fiind astfel evidentă.

iii)Inexistența unei acțiuni concertate între SIF Banat-Crișana și SIF Muntenia prin intermediul SAI Muntenia Invest SA cu privire la SIF M..

În speța noastră trebuie avute în vedere și prevederile legale specifice societăților pe acțiuni, care reglementează relația administratorului cu societatea administrată care exclud de plano incidența prezumției de acțiune concertată.

Administratorul SAI Muntenia Invest SA a fost numit de adunarea generală a acționarilor SIF Muntenia SA, iar SIF Banat-Crișana SA nu a avut și nici nu are vreo influență în numirea administratorului SIF Muntenia SA. De asemenea relația dintre societatea de administrare și societatea administrată privește exclusiv aceste două societăți, fiind reglementată printre altele de regulile de mandat, de cele ale Legii nr.31/1990 și de contractul de administrare, SAI Muntenia Invest SA fiind ținută să ducă la îndeplinire hotărârile adunării generale dar și să raporteze adunării generale pentru activitatea efectuată.

Așadar, în ceea ce privește strict relația cu societatea administrată (SIF Muntenia SA), administratorul (SAI Muntenia Invest SA) este direcționat și duce la îndeplinire hotărârile adunării generale a acționarilor, activitatea sa fiind limitată și cenzurată de adunarea generală a acționarilor și nu de societatea mamă (SIF Banat-Crișana SA). Or, având în vedere că SAI Muntenia Invest SA se află sub controlul și supravegherea acționarilor SIF Muntenia SA, nu se pune problema unei acțiuni concertate între SIF Banat Crișana SA și SIF Muntenia SA prin intermediul administratorului SAI Muntenia Invest SA, deoarece regulile legale în materie de mandat precum și cele reglementate de Legea nr. 31/1990 exclud în mod logic existența unei acțiuni concertate, având în vedere raporturile juridice între entitățile amintite mai sus.

iv) Nelegalitatea deciziilor contestate din perspectiva dreptului european, care exclude posibilitatea unei acțiuni concertate în ipoteza din speța noastră, dar și interzice limitele de deținere la capitalul unor societăți, ca fiind contrare libertății de circulație a capitalurilor.

Deciziile contestate prin care s-a dispus vânzarea excedentului de acțiuni precum și limitarea drepturilor de vot ale SIF Banat-Crișana și SIF Muntenia sunt nelegale deoarece contravin în mod flagrant dreptului european, care nu reglementează acțiunea concertată decât în contextul ofertei publice de preluare și care interzice restricțiile la libera circulație a capitalurilor.

Legea nr. 297/2004 definește acțiunea concertată la art. 2 punctul 23 astfel: „persoane care acționează in mod concertat - doua sau mai multe persoane, legate printr-un acord expres sau tacit, pentru a infaptui o politica . un emitent". Articolul 2 alin. (1) lit. d) din Directiva 2004/25/CE, definește acțiunea concertată astfel: „persoane care acționează: în mod concertat" înseamnă persoanele fizice sau juridice care cooperează cu ofertantul sau cu societatea în cauză pe baza unui acord, formal sau tacit, verbal sau scris, care urmărește preluarea controlului societății în cauză sau eșecul ofertei Se observă din textele precitate o eroare de transpunere a prevederilor din directiva in legislația naționala. Astfel calificarea prin scop a acțiunii concertate si anume că persoanele care acționează în mod concertat urmăresc preluarea controlului sau eșecul unei oferte publice nu se regăsește în definiția consacrată de legea română. Directiva 2004/25/CE a intrat în vigoare la data de 30.04.2004, deci anterior legii nr. 297/2004, iar potrivit art. 21 alin. (1) din directivă, aceasta trebuia pusă în aplicare de către statele membre până la data de 20 mai 2006. Deși România a aderat ulterior la Uniunea Europeană, nu a aliniat legislația naționala astfel încât ea să corespundă legislației europene.

Legea română contravine totodată dreptului european și din punctul de vedere al libertății de circulație a capitalurilor. Articolul 63 aliniatul (1) din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene {TFUE) prevede următoarele: „în temeiul dispozițiilor prezentului capitol, sunt interzise orice restricții privind circulația capitalurilor între statele membre, precum și între statele membre și țările terțe."

Reglementarea interdicției de la art. 2861 nu se regăsește și nu poate fi justificată în mod evident de niciuna dintre Situațiile de excepție reglementate de art. 65 din TFUE.

Față de aspectele arătate, rezultă că actele contestate îndeplinesc cerința de a produce consecințe imediate și iremediabile față de destinatarii săi, conducând la o suspendare a exercițiului drepturilor de vot într-o primă fază, respectiv afectând însuși dreptul de proprietate asupra deținerilor de acțiuni: asupra emitentului, în faza a doua, la care se adaugă pierderea patrimonială pe care societatea o va înregistra ca urmare a vânzării acțiunilor la prețul de pe piață.

În drept art. 14 alin. 1 și art.15 alin.1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, precum și celelalte prevederi legale arătate în cuprinsul cererii.

La 19.08.2014, parata a depus intmapinare, solicitand respingerea cererii de suspendare "provizorie" a executării Deciziei A.S.F. nr. 623/23.06.2014 și Deciziei nr. 624/23.06.2014, ca neîntemeiată, întrucât în cauza nu sunt îndeplinite condițiile cumulative de admisibilitate prevăzute în art. 14 din Legea nr. 554/ 2004, iar, raportat la invocarea, ca temei de drept al cererii, a art. 996 și urm. N.C.P.C., să se admita excepția inadmisibilității cererii de ordonanță președințială.

In motivare, parata a aratat ca:

1. Precizări prealabile

1.1Atribuțiile A.S.F.

A.S.F. își exercită atribuțiile potrivit Ordonanței de urgență â Guvernului nr. 93/2012 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității de S. Financiară, prin preluarea și reorganizarea tuturor atribuțiilor și prerogativelor Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare (C.N.V.M.), Comisiei de S. a Asigurărilor (C.S.A.) și Comisiei de S. a Sistemului de Pensii Private (C.S.S.P.P.).

Potrivit art. 2 alin. (1), A.S.F. exercită atribuții de autorizare, reglementare, supraveghere și control, iar potrivit art. 3 alin. (1) lit. d) supravegherea se realizează prin dispunerea de măsuri și aplicarea de sancțiuni.

Atribuțiile și prerogativele conferite A.S.F., inclusiv condițiile de exercitare a acestora, precum și măsurile și sancțiunile ce pot fi aplicate de A.S.F. sunt cele din actele normative care reglementează piața de capital, acte prevăzute la art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 93/2012, astfel cum a fost modificată și completată.

1.2Actele administrative a căror suspendare se solicită

A. Prin Decizia A.S.F. nr. 623/23.06.2014, parata a instituit în sarcina grupului format din SIF Muntenia SA, SIF Banat-Crișana S.A., dl. B. D.-G., dl. S. I., dl. F. G., S. Semrom Muntenia S.A., S. Avicola București SI A. și S. Biofarm S.A., prezumat că acționează în mod concertat în legătură cu emitentul SIF M. S.A., obligația de a se încadra în prevederile art. 286 alin. (4) din Legea nr. 297/2004, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale Instrucțiunii C.N.V.M. nr. 6/2012, în termen de 3 luni de la data emiterii actului individual.

In fundamentarea actului administrativ individual contestat, au fost rețin următoarele aspecte de fapt și de drept:

-SIF Muntenia S.A. deține la data de 06.06.2014, potrivit Depozitarului Central S.A., 4,_% din capitalul social $1 SIF M. S.A;

-SIF Muntenia S.A. este administrată de SAI Muntenia Invest S.A.. Dl F. G. în calitate de director al SAI Muntenia Invest S.A. are o deținere de 0,_% din capitalul social al SIF M. S.A. în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) pct. 23 lit. c) din Legea nr. 297/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 1 alin. (2) din Avizul A.S.F. nr. 54/02.12.2013 rezultă că SIF Muntenia S.A., SAI Muntenia Invest S.A: și dl F. G. sunt prezumate că acționează în mod concertat;

-prin Decizia A.S.F. nr. 365/17.07.2013, Consiliul A.S.F. a aprobat achiziționarea de către SIF Banat-Crișana S.A. a unei participată calificate de 99,96% din capitalul social și din totalul drepturilor de vot ale SAI Muntenia Invest S.A.;

-prin comunicatul din data de 18.07.2013 SIF Banat-Crișana S.A. informa cu privire la intenția de achiziționare a pachetului majoritar de acțiuni la SAI Muntenia Invest S.A. m trei etape, prima dintre acestea vizând un pachet de 50,01% din capitalul social al societății. Potrivit informațiilor furnizate de baza de date RECOM-Online, la data de 02.04.2014 SIF Banat-Crisana S.A. deținea un număr de 60.001 acțiuni emise de SAI Muntenia Invest S.A., reprezentând 50,_% din capitalul social al societății, iar prin raportul curent din data de 07.03.2014, SIF Banat-Crișana S.A. a informat cu privire la achiziționarea celei de-a doua tranșe de acțiuni emise de SAI Muntenia Invest S.A., reprezentând 29.975 de acțiuni (24,97%). Prin urmare, la data prezentei, SIF Banat-Crișana S.A. este acționar majoritar la SAI Muntenia Invest S.A., administratorul SIF Muntenia S.A., fiind persoană care acționează în mod concertat cu SAI Muntenia Invest S.A., în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) pct. 23 lit. b) din Legea nr. 297/2004, cu modificările și completările ulterioare;

-SIF Banat-Crișana și SIF Muntenia sunt prezumate că acționează în mod concertat în conformitate cu art. 2 din Avizul A.S.F. nr. 54/02.12.2013;

-SIF Banat-Crișana S.A. deține la data de 06.06.2014, potrivit Depozitarului Central S.A., 4,_% din capitalul social al SIF M. S.A.;

-dl. B. D.-G. este președintele Consiliului de Administrație și Directorul General al SIF Banat-Crișana S.A. și dl. S. I. este membru în Consiliul de Administrație al SIF Banat-Crișana S.A.;

-SIF Banat-Crișana S.A., dl. B. D.-G. și dl. S. I. sunt persoane care acționează în mod concertat în raport de SAI Muntenia Invest S.A. și SIF M. S.A. în temeiul prevederilor art. 2 alin. (1) pct. 23 lit. c) din Legea nr. 297/2004, cu modificările și completările ulterioare;

-la data de 06.06.2014, potrivit Depozitarului Central S.A., dl. B. D.-G. deține 0,_% și dl. S. I. deține 0,_% din capitalul social al SIF M. S.A.;

-S. Biofarm S.A. deține la data de 06.06.2014, potrivit Depozitarului Central S.A., 0,_% din capitalul social al SIF M. S.A.;

-potrivit Deciziei A.S.F. nr. A/166/04.03.2014 SIF Muntenia S.A. și SIF Banat-Crișana S.A. acționează în mod concertat în ceea ce privește S. Biofarm S.A. București, întrucât SIF Muntenia S.A. și SIF Banat-Crișana S.A. dețin împreună 54,28% din capitalul social al Societății Biofarm S.A. București . In prezent, ca urmare a derulării ofertei publice de către SIF Muntenia SA. aceasta deține împreună cu SIF Banat-Crișana SA. 73,0293% din capitalul social al Societății Biofarm SA. București;

-SIF Muntenia SA. deține 89,42% din capitalul social al societății Semrom Muntenia SA. și 99,46% din capitalul social al societății Avicola București SA., potrivit informațiilor furnizate de societatea Depozitarul Central SA. Aceste persoane juridice sunt prezumate că acționează în mod concertat în raport de SIF M. SA., în temeiul prevederilor art. 2 alin. (1) pct. 23 lit. b) din Legea nr. 297/2004, cu modificările și completările ulterioare;

-la data de 06.06.2014, potrivit Depozitarului Central SA., societatea Semrom Muntenia SA. deține 0,_% și societatea Avicola București SA. deține 0,_% din capitalul social al SIF M. SA.

In temeiul prevederilor art. 2 alin. (1) pct. 22 lit. c) și art. 2 alin. (1) pct. 23 lit. a), b) și c) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 1 alin. (2) și art. 2 din Avizul A.S.F. nr. 54/02.12.2013, acționarii SIF Muntenia S.A., SIF Banat-Crișana S.A., dl. B. D.-G., dl. S. I., dl. F. G., societatea Semrom Muntenia S.A., societatea Avicola București S.A. și societatea Biofarm S.A. sunt prezumați că acționează în mod concertat în ceea ce privește emitentul SIF M. S.A.

Având în vedere că acționarii SIF Muntenia S.A., SIF Banat-Crișana S.A., dl. B. D.-G., dl. S. I., dl. F. G., societatea Semrom Muntenia S.A., societatea Avicola București S.A. și societatea Biofarm S.A., prezumați că acționează în mod concertat în ceea ce privește emitentul SIF M. S.A., dețin 10,_% din capitalul social al SIF M. S.A. depășind astfel limita de deținere de 5% din capitalul social al SIF M. S.A. prevăzută de art. 2861 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare, fără a duce la îndeplinire, în mod corespunzător, obligațiile prevăzute de art. 2861 alin. (4) din legea menționată,

In baza prevederilor art. 2861 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare, și ale Instrucțiunii C.N.V.M. nr. 6/2012 emisă în aplicarea prevederilor art. 2861 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital".

B. Prin Decizia nr. 624/23.06.2014, în aplicarea art. 286¹ alin. (2) din Legea nr. 297/2004, parata a instituit în sarcina S.C. Depozitarul Central S.A. obligația de a dispune măsurile necesare pentru a înregistra în evidențele sale suspendarea exercitării drepturilor de vot pentru acțiunile emise de SIF M. S.A. ce depășesc 5% din drepturile de vot și care sunt deținute de SIF Muntenia S.A., SIF Banat Crișana SA, dl. B. D.-G., dl. S. I., dl. F. G., S.C. Semrom Muntenia SA, S.C. Avicola București S.A. si S.C. Biofarm S.A.

Prin adresa înregistrată la A.S.F. cu nr. RG/_/22.07.2014, reclamanta a formulat plângere prealabilă împotriva Deciziei nr. A/623/23.06.2014 și Deciziei nr. A/624/23.06.2014, prin care a solicitat revocarea actelor individuale. La momentul formulării întâmpinării plângerea prealabilă se află în curs de soluționare, fiind înăuntrul termenului de 30 de zile prevăzut de Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

2. În ceea ce privește solicitarea de suspendare a executării Deciziei nr. A/623/23.06.2014 și Deciziei nr. A/624/23.06.2014 până la pronunțarea instanței de fond, menționeaza următoarele:

Conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței de judecată competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond. Aceste dispoziții legale cuprind condițiile esențiale care trebuie îndeplinite cumulativ pentru a putea fi solicitată suspendarea executării unui act administrativ de către cel care formulează o cerere de suspendare, respectiv:

-cazuri bine justificate;

-prevenirea unei pagube iminente.

Atât doctrina cât și practica judiciară au statuat faptul că, din cele două condiții sine qua non prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se desprinde o a treia condiție obligatorie care trebuie îndeplinită cumulativ, și anume:

- producerea pagubei iminente să nu poată fi prevenită altfel decât prin suspendarea executării actului administrativ. Dovada îndeplinirii celor trei condiții obligatorii arătate mai sus cade în sarcina reclamantei, potrivit principiului de drept exprimat prin adagiul „onus probandi incumbit actori".

A. Cazul bine justificat se referă la existența unei puternice îndoieli asupra legalității actului administrativ a cărui executare se solicită a fi suspendată, având în vedere prezumția de legalitate și veridicitate de care se bucură actul administrativ.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. t) prin cazuri bine justificate se înțelege „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ".

Din actele depuse la dosar nu se poate reține existența unei asemenea îndoieli în condițiile în care parata a descris în cuprinsul deciziilor contestate împrejurările de fapt precum și temeiurile de drept avute în vedere la emiterea actelor administrative.

În ceea ce privește aparența de nelegalitate a actelor administrative, argumentația reclamantei nu este în măsură să contureze îndeplinirea acestei condiții de admisibilitate a cererii de suspendare a executării actului, întrucât susținerile acesteia antamează fondul cauzei, aspect inadmisibil într-o cerere de suspendare în contencios administrativ.

Argumentele invocate de reclamantă în fundamentarea suspendării deciziilor A.S.F. nu sunt în măsură să contureze aparența de nelegalitate a actelor administrative emise deoarece nu constituie argumente juridice aparent valabile referitoare la legalitatea actelor contestate, în concordanță cu principiile la care face referire Recomandarea nr. R (89) 8 adoptată de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei la 13.09.1989 referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă.

Pornind de la principiile la care face referire Recomandarea mai sus citată, în aprecierea existenței sau nu a condiției cazului temeinic justificat, este evident că reclamanta nu a făcut dovada existenței unui caz temeinic justificat de natură a duce la suspendarea executării actului administrativ atacat.

Suspendarea executării actelor administrative este un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității: atât timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într-un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a deciziei contestate, este echitabil ca aceasta din urmă să nu-și producă efectele asupra celor vizați. In final, dacă este cazul, revocarea actului administrativ sau anularea lui va consfinți ilegalitatea. Pe cale de consecință, principiul legalității se dovedește a fi unul din fundamentele esențiale ale procedurii administrative.

Față de aspectele de mai sus, este evident că simpla susținere a aparenței de nelegalitate a actelor administrative a căror executare se solicită a fi suspendată, fără a se aduce vreo dovadă în acest sens care să nu antameze fondul cauzei, nu poate reprezenta un caz bine justificat pentru ca instanța să dispună suspendarea actelor administrative.

Obiectul acțiunii introductive a fost întemeiat dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, și îl constituie suspendarea Deciziei nr. A/623/23.06.2014 și nr. A/624/23.06.2014 care reprezintă acte administrative individuale emise de A.S.F. în exercitarea atribuțiilor ce i-au fost conferite prin lege.

Potrivit art. 6 alin. (3) coroborat cu art. 2 alin. (1) din OUG nr. 93/2012, cu modificările și completările ulterioare, actele individuale emise de A.S.F. sunt acte administrative emise în scopul exercitării prerogativelor cu care a fost legal învestită conform legislației specifice pieței de capital, iar potrivit art. 7 alin. (2) A.S.F. este singura autoritate în măsură să se pronunțe asupra considerentelor de oportunitate, evaluărilor și analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale individuale.

Deciziile a căror suspendare se solicită, reprezintă acte administrative individuale emise în temeiul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) și lit. d), art. 3 alin. (1) lit. a), art. 6 alin. (1) și alin. (3), art. 7 alin. (2) și art. 27 din O.U.G. nr. 93/2012 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității de S. Financiară (denumită în continuare A.S.F.), aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările și completările ulterioare și în baza Legii nr. 297/2004 privind piața de capital și a reglementărilor subsecvente.

Având în vedere natura juridică a deciziilor contestate - de acte administrative, precum și faptul că emitentul acestor acte este A.S.F. - autoritate administrativă autonomă cu personalitate juridică, care exercită atribuții de autorizare, reglementare, supraveghere și control asupra persoanelor prevăzute la art. 2 alin. (1) din OUG nr 93/2012, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că temeiul juridic al unei acțiuni de anulare a actelor administrative emise de A.S.F. este reprezentat de dispozițiile legii contenciosului administrativ.

In speță, deciziile a căror suspendare se solicită conțin descrierea faptelor constatate de A.S.F., precum și motivele de fapt și de drept care au condus la emiterea acestora și au fost emise de către A.S.F. în conformitate cu prerogativele acestei autorități, confirmate prin O.U.G. nr. 93/2012, cu modificările și completările ulterioare și prin Legea nr. 297/2004 privind piața de capital.

Analizând actele administrative cu luarea în considerare a aspectelor mai sus prezentate, deciziile atacate întrunesc toate condițiile cerute de lege pentru încheierea lor valabilă (ad validitatem), a unui act administrativ, respectiv:

-sunt emise de către o autoritate publică, în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ;

-sunt emise în vederea executării legii ori a organizării legii, în speță în temeiul Legii nr. 297/2004 privind piața de capital și a O.U.G. nr. 93/2012, cu modificările și completările ulterioare;

-sunt emise în temeiul competențelor de supraveghere și control cu care A.S.F. este învestită;

-sunt motivate atât în fapt - în cuprinsul deciziilor sunt menționate faptele care au fost reținute de către A.S.F., cât și în drept - textele legale în baza cărora au fost emise;

-au fost comunicată persoanelor destinatare.

Argumentele invocate de reclamantă în susținerea ipotezei că există un caz bine justificat nu pot fi reținute, având în vedere dispozițiile legale cuprinse în preambulul actelor administrative individuale contestate.

In concluzie, deciziile contestate se circumscriu domeniului de aplicabilitate definit de legislația primară pentru un act individual emis de A.S.F. și îndeplinesc cerințele motivării în fapt și în drept a actului administrativ de autoritate.

După cum a reținut în mod constant și jurisprudența în domeniu, simpla constatare că reclamanta a formulat critici la adresa actului administrativ nu este aptă să conducă la răsturnarea prezumției de legalitate pe care se fondează caracterul executoriu al acestuia.

Astfel, Inalta Curte a reținut în jurisprudența sa - pe deplin aplicabilă și în speță - faptul că lămurirea aspectelor care țin de interpretarea dispozițiilor legale aplicabile nu se poate realiza pe calea sumară a procedurii reglementate de art. 14 alin. (1) C. proc. civ., ci doar în cadrul acțiunii având ca obiect anularea actului administrativ fiscal, adică la fondul cauzei.

Astfel, s-a apreciat că nu orice dubiu în privința legalității unui act administrativ demonstrează îndeplinirea „cazului bine justificat", ci, dimpotrivă, au această aptitudine doar îndoielile serioase, determinate, spre exemplu, de nemotivarea actului, de emiterea lui de către un organ necompetent, de întemeierea acestuia pe texte legale abrogate, neconstituționale ori în mod evident inaplicabile etc, ceea ce nu a fost demonstrat în prezenta cauză.

În acest context, cu privire la motivele pentru care reclamanta apreciază că ar exista aparența de nelegalitate a Deciziei A.S.F. nr. A/623/23.06.2014 și nr. A/624/23.06.2014, respectivele critici de nelegalitate sunt neîntemeiate, având în vedere următoarele:

• Cu privire la susținerile reclamantei referitoare la existența cazului bine justificat în prezenta cauză (pct. 2.2.2 din acțiune), prezintă următoarele aspecte care au fost avute în vedere la emiterea actelor administrative a căror suspendare se solicită în prezenta cauză:

În ședința Consiliului A.S.F. din data de 17.07.2013 a fost aprobată solicitarea SIF Banat-Crișana S.A. de dobândire a unei participații calificate reprezentând 99,96% din capitalul social și din totalul drepturilor de vot ale SAI Muntenia Invest S.A.

SAI Muntenia Invest S.A. este societatea de administrare a SIF Muntenia SA, care este un organism de plasament colectiv.

Prin comunicatul din data de 18.07.2013 SIF Banat-Crișana S.A. a informat pe site-ul operatorului de piață cu privire la intenția de achiziționare a pachetului majoritar de acțiuni la SAI Muntenia Invest S.A. în trei etape, prima dintre acestea vizând un pachet de 50,01% din capitalul social al societății.

SAI Muntenia Invest S.A. avea potrivit actului constitutiv aprobat în AGEA din data de 19.08.2013 următoare structură a actionariatului:

SIF BANAT CRISANA S.A. 60.001 acțiuni 50,0001%

. S.A. 59.951 acțiuni 49,9592%

G. D. 12 acțiuni0,0001%

Bancota A. 12 acțiuni0,0001%

lonescu C. V. 12 acțiuni 0,0001%

Mancilea R. 12 acțiuni0,0001%

In cadrul AGOA SAI Muntenia Invest S.A. desfășurată în data de 19.08.2013 (prezență de 100% din capitalul social) s-a luat act de demisia domnului G. F. din funcția de membru al Consiliului de Administrație și din cea de Președinte al Consiliului de Administrație. Totodată, s-a hotărât alegerea domnului G.-D. P. ca membru și Președinte al Consiliului de Administrație pentru un mandat de 4 ani. Menționăm faptul că domnul G. F. deține funcția de director general al SAI Muntenia Invest SA.

În data de 05.02.2014 a fost emisă de către A.S.F. Decizia nr. 23, potrivit căreia:

"Art. 1. Acțiunile emise de un A.O.P.C., admise la tranzacționare pe o piață reglementată sau tranzacționate în cadrul unui sistem alternativ de tranzacționare sunt valori mobiliare.

Art. 2. A.O.P.C., inclusiv societățile de investiții financiare prevăzute la art. 120 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, cu modificările și completările ulterioare, denumite în continuare S.I.F., pot investi în valorile mobiliare prevăzute la art. 1, caz în care nu se aplică prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) și b) din OUG nr. 32/2012, cu modificările și completările ulterioare.

Art. 3. Dispunerea de măsuri nr. 11/12.08.2005 își încetează aplicabilitatea."

Potrivit raportului curent din data de 07.03.2014, SIF Banat-Crișana S.A. a achiziționat a doua tranșă de acțiuni emise de SAI Muntenia Invest S.A., reprezentând 29.975 acțiuni (24,97%)."

Potrivit informațiilor furnizate de baza de date RECOM-Online, la data de 13.06.2014 SIF Banat-Crisana S.A. deținea un număr de 60.001 acțiuni emise de SAI Muntenia Invest SA, reprezentând 50._% din capitalul social al societății.

Potrivit informațiilor furnizate de Depozitarul Central SA, deținerile SIF Muntenia-Biofarm și SIF Banat-Crișana S.A. în capitalul social al SIF M. S.A., la data de 06.06.2014, erau următoarele:

Acționar Nr. acțiuni%

SIF MUNTENIA25.555.879 4,_

..000 0,_

SIF BANAT CRIȘANA25.749.960 4,_

..0000,_

D.-G. B. (membru CA SIF BANAT CRISANA)5050,_

I. S.(membru CA SIF BANAT CRISANA)50,_

F. G. (director general SAI MUNTENIA INVEST SA)50,_

Total54.077._,_

Potrivit informațiilor furnizate de Depozitarul Central SA, au fost identificate societățile în care SIF Muntenia SA avea următoarele dețineri la data de 06.06.2014:

SEMROM MUNTENIA SA(89,42%) și AVICOLA BUCUREȘTI SA (99,46%), societăți care la rândul lor aveau următoarele dețineri de acțiuni la SIF M.: "

Acționar SIF

M. SANr. acțiuni%

SEMROM

MUNTENIA SA183.0000,_

AVICOLA

BUCUREȘTI SA38.0000,_

Având în vedere prevederile Legii nr. 297/2004 și ale Avizului A.S.F. nr. 54/02.12.2013, SIF Muntenia SA, OPC administrat de SAI Muntenia Invest SA, a fost prezumată că acționează în mod concertat cu SAI Muntenia Invest SA, iar SIF BANAT CRIȘANA S.A. - care deține poziția majoritară în cadrul SAI Muntenia Invest S.A. - a fost prezumată că acționează în mod concertat cu SIF MUNTENIA SA, fiind emisă în acest sens Decizia A.S.F. nr. 623/23.06.2014.

Conform Deciziei A.S.F. nr. 623/23.06.2014, grupul format din SIF Muntenia S.A., SIF Banat-Crișana S.A., domnul B. D.-G., domnul S. I., domnul F. G., S. Semrom Muntenia S.A., S. Avicola București S.A. și S. Biofarm S.A., a depășit limita de deținere din capitalul social al SIF M. SA, prevăzută de art. 2861 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 și are obligația a se încadra în prevederile legale în termen de 3 luni de la data emiterii acestui act.

Actul individual contestat a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 2 alin. (1) pct. 22 lit. c) și art. 2 alin. (1) pct. 23 lit. a), b) și c) din Legea nr. 297/2004.

Potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) pct. 22 lit. c) din Legea nr. 297/2004, persoanele implicate sunt persoane fizice din cadrul societății emitente care au atribuții de conducere sau control.

Dispozițiile art. 2 alin. (1) pct. 23 lit. a), b) și c) din Legea nr. 297/2004 prevăd faptul că persoanele care acționează în mod concertat sunt două sau mai multe persoane legate printr-un acord expres sau tacit, pentru a înfăptui o politică comună în legătură cu un emitent. Până la proba contrară, sunt prezumate că acționează în mod concertat persoanele implicate, societatea-mamă împreună cu filialele sale, precum și oricare dintre filialele aceleiași societăți-mamă între ele și o societate comercială cu membrii consiliului său de administrație și cu persoanele implicate, precum și aceste persoane între ele.

Astfel, în preambulul Deciziei nr. 623/23.06.2014 au fost cuprinse prezumțiile prevăzute de Legea nr. 297/2004 incidente relațiilor corporative constatate.

Prin Avizul nr. 54/02.12.2013, A.S.F. a oferit interpretarea oficială privind modul de aplicare a prevederilor art. 2 alin. (1) pct. 23 din Legea nr. 297/2004 în ceea ce privește deținerile organismelor de plasament colectiv, fondurilor de pensii și societăților de administrare ale acestor entități.

Prin actul administrativ în speță, nu s-au instituit prezumții legale în ceea ce privește acțiunea concertată, acestea fiind cele determinate de lege, respectiv cele prevăzute la art. 2 alin. (1) pct. 23 - cu trimitere la pct. 22 din Legea nr. 297/2004.

Așadar, în scopul evitării unor interpretări și aplicării neadecvate ale textelor legale prin care au fost instituite prezumțiile de acțiune concertată, s-a impus intervenția A.S.F., în manifestarea activă a rolului său de autoritate de supraveghere și reglementare în domeniul pieței de capital, sens în care, prin prevederile Avizului nr. 54/02.12.2013 a dat o interpretare oficială privind aplicarea legii (art. 2 alin. (1) pct. 20 și 23 din Legea nr. 297/2004 cu modificările și completările ulterioare), în ceea ce privește unele entități ce se prezumă a acționa în mod concertat.

Prin urmare, din perspectiva acțiunii concertate existente la nivelul grupului invocat, actul administrativ contestat îndeplinește cerințele de validitate privind motivarea în fapt și în drept.

In baza prevederilor art. 1 alin. (3), art. 2 alin. (1) pct. 20 și 23, art. 117 și art. 118 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare, a fost emis Avizul A.S.F. nr. 54/02.12.2013 prin care, în temeiul prerogativelor conferite de lege, A.S.F. a formulat un răspuns oficial la chestiuni privind aplicarea legii și a normelor reglementare în vigoare, respectiv a oferit interpretarea oficială privind modul de aplicare a prevederilor art. 2 alin. (1) pct. 23 din Legea nr. 297/2004 în ceea ce privește deținerile organismelor de plasament colectiv, fondurilor de pensii și societăților de administrare ale acestor entități.

Prin urmare, nu ne aflăm în situația cumulării prezumțiilor de concertare reținute ca fundament al concertării.

Deoarece obiectul prezumției îl constituie faptul că persoanele care acționează în mod concertat, astfel cum sunt acestea definite de pct. 23 al art. 2 alin. (1) din Legea nr. 297/2004, sunt legate printr-un acord expres sau tacit, pentru a înfăptui o politică comună în legătură cu un emitent, consideră că proba contrară nu poate consta într-o simplă declarație în sens contrar textului de lege care stabilește prezumția legală, ci, aceasta ar trebui să fie coroborată cu o conduită care să dovedească faptul că acționarii respectivi nu înfăptuiesc o politică comună.

Susținerile reclamantei potrivit căreia nu acționează în mod concertat în ceea ce privește emitentul SIF M. SA, nu reprezintă mijloace de probă de natură a răsturna prezumțiile în cauză, ci constituie o simplă negare a acestor prezumții instituite de legiuitor în lipsa altor elemente doveditoare.

În acest context, potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Instrucțiunea C.N.V.M. nr. 6/2012, conducerea S.I.F. are obligația să verifice și să notifice A.S.F. deținerile care depăsesc pragul de 5% din capitalul social al S.I.F.

Potrivit dispozițiilor art. 5 lit. b din același act, anterior adunărilor generale ale acționarilor, conducerea S.I.F are următoarele obligații:

a)să verifice, pentru acționarii înregistrați la data de referință, deținerile care depășesc pragul de 5% din capitalul social al S.I.F.;

b)să transmită A.S.F., cu 10 zile anterioare adunării generale a acționarilor, lista acționarilor și a deținerilor aferente care depășesc pragul de 5% din capitalul social al S.I.F., precum și orice documente și informații care au stat la baza identificării respectivelor dețineri, inclusiv argumentele luate în considerare pentru stabilirea persoanelor care acționează în mod concertat.

În aplicarea prevederilor art. 5 din Instrucțiunea C.N.V.M. nr. 6/2012, conducerea SIF M. SA a transmis la A.S.F. în data de 07.04.2014 raportul în care sunt menționate următoarele:

„Din verificarea existenței unor grupuri constituite în raport cu alte entități cotate din piață și ținând cont de: Avizul nr. 54/2013, Decizia A.S.F. nr. A/166/04.03.2014 prin care SIF Muntenia, împreună cu societatea de administrare SAI Muntenia Invest, împreună cu societatea-mamă a acesteia (SIF Banat Crisana) acționează concertat; Decizia A.S.F. nr. A/262/03.04.2014 referitoare la punerea în aplicare a Deciziei A.S.F. nr. A/166/04.03.2014, prin derularea ofertei publice de preluare a . poate lua în considerare faptul că deținerile cumulate la SIF M. la 31.03.2014 ale SIF Muntenia, împreună cu . 5% din capitalul social al SIF M.".

• Referitor la Avizul nr. 54/02.12.2013, menționeaza următoarele aspecte:

In baza prevederilor art. 1 alin. (2), art. 2 alin. (1) lit. a) și d), art. 6 alin. (3), art. 7 alin. (2), art. 26, art. 27 și art. 28 din OUG nr. 93/2012 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității de S. Financiară, cu modificările și completările ulterioare, aprobată prin Legea nr. 113/2013, cu modificările și completările ulterioare, prevederilor art. 5, art. 6, art. 32, art. 34, art. 73, art. 90 și art. 202 din OUG nr. 32/2012 privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare și societățile de administrare a investițiilor, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 297/2004 privind piața de capital, prevederilor art. 1 alin. (3), art. 2 alin. (1) pct. 20 și 23, art. 117 și art. 118 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare, prevederilor Legii nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, republicată, cu modificările și completările ulterioare și ale Legii nr. 204/2006 privind pensiile facultative, cu modificările și completările ulterioare, a fost emis Avizul A.S.F. nr. 54/02.12.2013 prin care, în temeiul prerogativelor conferite de lege, A.S.F. a formulat un răspuns oficial la chestiuni privind aplicarea legii și a normelor reglementare în vigoare.

Urmare adresei unei societăți civile de avocați, prin care s-a solicitat A.S.F. un punct de vedere oficial, subscrisa am emis Avizul nr. 54/02.12.2013 prin care am oferit răspunsul oficial privind modul de aplicare a prevederilor art. 2 alin. (1) pct. 23 din Legea nr. 297/2004 în ceea ce privește deținerile organismelor de plasament colectiv, fondurilor de pensii și societăților de administrare ale acestor entități.

Publicitatea și opozabilitatea față de terți a prevederilor Avizului A.S.F. nr. 54/02.12.2013, a fost pe deplin asigurată prin publicarea sa în ediția specială a Buletinului A.S.F. editat în luna decembrie 2013, în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (10) lit. c) din Statutul C.N.V.M., aprobat prin O.U.G. nr. 25/2002, cu modificările și completările ulterioare.

Prin actul administrativ în speță nu s-au instituit prezumții legale în ceea ce privește acțiunea concertată, acestea fiind cele determinate de lege, respectiv cele prevăzute la art. 2 alin. (1) pct. 23 - cu trimitere la pct. 22 din Legea nr. 297/2004.

Întrucât o lege nu poate să surprindă și să reglementeze exhaustiv multitudinea de situații care pot apărea în practică, A.S.F. a circumstanțiat, la rândul său, domeniul de aplicabilitate a prezumțiilor stabilite prin lege, în sensul că a detaliat situațiile practice în care devin incidente respectivele prezumții, creând astfel un instrument util pentru identificarea cazurilor în care acționarii unei societăți emitente acționează în mod concertat.

Astfel, în scopul evitării unor interpretări și aplicării neadecvate ale textelor legale prin care au fost instituite prezumțiile de acțiune concertată, s-a impus intervenția A.S.F. în manifestarea activă a rolului său de autoritate de supraveghere și reglementare în domeniul pieței de capital, sens în care, prin prevederile Avizului nr. 54/02.12.2013 a dat un răspuns oficial la chestiuni privind aplicarea legii (art. 2 alin. (1) pct. 20 și 23 din Legea nr. 297/2004, cu modificările și completările ulterioare), în ceea ce privește unele entități ce se prezumă a acționa în mod concertat.

• Cu privire la susținerile reclamantei referitoare la nelegalitatea deciziilor contestate din perspectiva dreptului european, face următoarele precizări:

Noțiunea de acțiune concertată apare la nivelul Uniunii Europene atât în cadrul Directivei 2004/25/EC privind ofertele publice de preluare, cât și în cadrul Directivei 2004/109/EC privind transparența.

Directiva 2004/25/EC conține o definiție a persoanelor care acționează în mod concertat (art. 2 alin. (1) lit. d) din directivă), exclusiv din prisma și prin raportare la ofertele publice de preluare. De asemenea, referiri la noțiunea de exercitare concertată a drepturilor de vot se regăsesc la art. 10 lit. a) din Directiva 2004/109/EC privind transparența (articol care face parte din dispozițiile referitoare la notificările pragurilor de deținere din drepturile de vot ale unei societăți lisate, cum ar fi, spre exemplu, 5%, 10%, 15%etc).

Noțiunea de acțiune concertată este prezentă în cadrul respectivelor directive pentru scopul aplicării acestora (respectiv a prevederilor legislațiilor naționale care implementează prevederile directivelor europene), însă conceptul de acțiune concertată este unul mai larg, care se poate regăsi și aplica și în cazul unor prevederi din legislația națională care nu implementează dispoziții ale directivelor europene.

Astfel, Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare cuprinde, la art. 2 alin. (1) pct. 23, o definiție generală a noțiunii de "persoane care acționează în mod concertat" (cu referire la existența unui acord expres sau tacit încheiat între membrii unui grup de acționari cu interese comune în legătură cu un emitent), precum și o listă cu situații în care se consideră că anumite persoane acționează în mod concertat.

Definiției persoanelor care acționează în mod concertat a fost introdusă la nivelul legii inclusiv cu luarea în considerare a prevederilor directivelor europene, însă constituie un cadru general integrator, care trebuie avut în vedere atunci când se determină, în toate situațiile prevăzute de legislația în vigoare (deci nu numai cele care implementează o directivă europeană) dacă o anumită situație specifică, apărută în practică, se încadrează în conceptul de acțiune concertată.

Dispozițiile art. 2861 din Legea nr. 297/2004 nu implementează și nici nu sunt date în aplicarea prevederilor Directivei 2004/25/EC care se referă la obligarea persoanelor care preiau controlul într-o societate să facă o ofertă publică de preluare.

Astfel, dispozițiile art. 286¹ nu contravin Directivei 2004/25/EC, ci reglementează o situație diferită de cea prevăzută de directivă.

Totodată, dispozițiile art. 2861 nu contravin nici Directivei 2004/109/EC care se referă la obligația de raportare în cazul atingerii anumitor praguri, directivă care nu cuprinde dispoziții exprese referitoare la posibilitatea unui stat membru de a stabili limite de deținere în cazul anumitor tipuri de societăți.

În speța de față, parata a avut în vedere cadrul legal existent în Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare și în legislația incidență domeniului investițiilor și serviciilor financiare.

Criticile reclamantei referitoare la "nelegalitatea deciziilor contestate din perspectiva dreptului european, care interzice limitele de deținere la capitalul unor societăți, ca fiind contrară libertății de circulație a capitalurilor", reprezintă în realitate o raportare la dispozițiile art. 286¹ din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, ce ține de constituționalitatea acestora prin raportare la legea fundamentală și nu de nelegalitatea deciziilor emise de subscrisa și contestate în prezenta cauză.

Cu privire la constituționalitatea dispozițiilor art. 286¹ din Legea nr. 297/2004, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin Deciziile nr. 1068/14.07.2009, nr. 1120/10.09.2009 și nr. 781/16.06.2011 în sensul că aceste dispoziții sunt constituționale.

Cu privire la restricțiile privind circulația capitalurilor menționăm că art. 63 alin. (1) TFUE consacră regula potrivit căreia „în temeiul dispozițiilor prezentului capitol sunt interzise orice restricții privind circulația capitalurilor între statele membre, precum și între statele membre și țările terțe".

De la regula liberei circulații a capitalurilor, art. 65 alin. (1) TFUE instituie câteva excepții, între care cea prevăzută la lit. b) potrivit căreia prevederile art. 63, anterior citate, nu aduc atingere dreptului statelor membre „de a adopta toate măsurile necesare pentru a combate încălcarea actelor lor cu putere de lege și a normelor lor administrative, în special în domeniul fiscal sau al supravegherii prudențiale a instituțiilor financiare, de a stabili proceduri de declarare a circulației capitalurilor în scopul informării administrative sau statistice ori de a adopta măsuri justificate de motive de ordine publică sau siguranță națională".

Instituirea unor restricții în domeniul „supravegherii prudențiale a instituțiilor, financiare" sau al procedurilor „de declarare a circulației capitalurilor" nu este de plano incompatibilă cu principiul enunțat anterior.

Deși, dat fiind regimul juridic particular al societăților de investiții financiare, înființate potrivit art. 6 din Legea nr. 297/2004, care se organizează și funcționează conform dispozițiilor Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale dar sunt supuse concomitent și reglementărilor cuprinse în Legea nr. 133/1996, nu poate fi identificată în jurisprudența CJUE o cazuistică pertinentă, totuși, în mai multe cazuri, această curte a recunoscut statelor membre dreptul de a impune restricții pentru protejarea ordinii publice ori a securității publice.

Astfel, în cauza C-54/99 Scientology International, Curtea Europeană de Justiție a statuat că o normă națională impunând autorizarea prealabilă a investițiilor de capital care amenințau ordinea publică sau securitatea publică se putea încadra, în principiu, în sfera de aplicare a art. 58 alin. (1) lit. b), actualul art. 65 alin. (1) lit. b) TFUE.

De asemenea, în cauza C-503/99 Comisia c Belgia a reținut că o normă națională care acordă guvernului o „acțiune de aur" în cadrul societăților de gaz și electricitate care fuseseră privatizate, permițând acestuia să controleze anumite dispoziții ulterioare cu privire la active strategice, este considerată ca reprezentând o restricție permisă, întrucât garanta resursele de energie în eventualitatea unei crize și, prin urmare, se încadra în noțiunea de securitate publică.

Limitarea impusă prin norma națională, deși nu poate fi circumscrisă perfect situațiilor avute în vedere de CJUE în cauzele anterior menționate, are o justificare obiectivă și rezonabilă.

Limita de 5% se aplică în raport cu toți acționarii unei societăți de investiții financiare (SIF), nefiind afectată egalitatea de tratament a acționarilor acestor societăți sau a potențialilor investitori în acțiunile emise de aceste societăți.

Această limită este prevăzută la nivelul legislației primare, respectiv la nivelul Legii nr. 297/2004, cu modificările și completările ulterioare, iar subscrisa are competența și obligația legală de a aplica dispozițiile imperative reglementate în această lege.

B. Nici condiția privind producerea unei pagube iminente în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 nu este îndeplinită.

Paguba iminentă la care se referă art. 14 din Legea nr. 554/2004 ar trebui să constea într-o consecință a executării, iar nu în însăși executarea actului administrativ contestat.

Reclamanta nu justifică, în mod obiectiv, condiția necesității prevenirii pagubei iminente. Acestea justifică un pretins prejudiciu printr-un calcul pur subiectiv al acesteia și fără a aduce argumente concrete care să fundamenteze paguba iminentă.

Obligația reclamantei la înstrăinarea participațiilor (cu dobândirea contravalorii acestora) care depășesc limita prevăzută de lege își regăsește izvorul în lege, fiind o sancțiune care are în vedere tocmai revenirea la legalitate și a cărei respectare A.S.F. are obligația de a o urmări, potrivit prerogativelor sale legale.

Prejudiciul apreciat de reclamantă nu este previzibil, pentru că nimeni nu poate prevedea care va fi prețul viitor al acțiunilor și în felul acesta nu se poate determina dacă o vânzare urmată de o cumpărare ar fi profitabilă sau generatoare de pierdere.

In fond, reclamanta se plânge de o problemă imaginară și nu reală, atâta timp cât nu s-a făcut vreo dovadă că ar fi încercat să pună în executare dispozițiile actului administrativ criticat și nu a reușit să facă acest lucru din cauza condițiilor pieței; în lipsa unei asemenea dovezi, alegațiile reclamantei rămân la stadiul de simple afirmații, nefiind prin ele însele capabile să demonstreze vreun prejudiciu care s-ar putea produce.

Vânzarea acțiunilor în termen de 3 luni de la data depășirii limitei de 5% din capitalul social al societăților de investiții financiare, este o obligația legală prevăzută la art. 2861 alin. (4) din Legea nr. 297/2004.

Legiuitorul nu a lăsat la aprecierea acționarilor vizați de aceste dispoziții legale, posibilitatea vânzării pachetului de acțiuni ce depășește procentul de 5%, ci a stabilit în sarcina acestora obligația vinderii acțiunilor. Legiuitorul nu a condiționat în nici un fel ca vinderea acțiunilor să se facă de către acționar doar dacă are și un câștig. Tocmai de aceea a avut în vedere ca această vânzare de acțiuni să se poată realiza în termen de 3 luni de la depășirea pragului de deținere, acționarul sau acționarii respectivi putând aprecia în cele 3 luni dacă vânzarea acțiunilor este oportună sau nu într-o anumită ședință de tranzacționare sau o pot face în mai multe etape în decursul celor 90 de zile.

Prin urmare, aprecierile reclamantei potrivit cărora obligația de a respecta prevederile legale nu poate fi adusă la îndeplinire, întrucât există posibilitatea înregistrării unei pierderi patrimoniale în momentul vânzării acțiunilor, sunt neîntemeiate.

La data emiterii actelor a căror suspendare se solicită, reclamanta se afla în nelegalitate, întrucât a depășit, alături de persoanele împreună cu care acționează în mod concertat, pragul legal stabilit de art. 2861 alin. (4) din Legea nr. 297/2004, depășire care o obligă la vinderea procentului de acțiuni pe care-l deține nelegal.

Nu există nicio prevedere legală care să confirme că nu trebuie respectată o normă legală sau nu trebuie îndeplinită o obligație legală stabilită în sarcina unui acționar, cum este cazul reclamantei, întrucât există probabilitatea/posibilitatea să fie înregistrate pierderi la vânzarea acțiunilor atunci când este executată obligația legală.

Ceea ce reclamanta încearcă să dovedească, ca fiind un prejudiciu sau o pagubă iminentă este de fapt teoria riscului investițional, teorie care, contrar aprecierilor și calculelor efectuate de reclamantă în dovedirea așa-zisei pagube, este valabilă oricând și nu doar pe perioada celor 3 luni stabilite de legiuitor prin art. 2861 alin. (4) din Legea nr. 297/2004, în cursul cărora trebuie să vândă.

Prețul acțiunilor este format în urma raportului dintre cerere și ofertă și nu poate fi categoric înscris într-o variație predefinită.

Riscul invocat de reclamantă a existat pentru aceasta și înainte de depășirea acestui prag și continuă să existe și după ce reclamanta va intra în legalitate întrucât, astfel după cum am menționat, acesta reprezintă de fapt riscul investițional.

Mecanismul bursei este unul speculativ, influențat de cerere și ofertă, în care evoluțiile valorilor acțiunilor se pot modifica, fie în sensul creșterii, fie în cel al reducerii acestora. Reclamanta nu poate dovedi prin calcule fictive faptul că există o legătură directă între fluctuațiile acțiunilor la bursă și emiterea actului de către A.S.F. (cu obligațiile de rigoare născute în sarcina acesteia).

B. reacționează în sensul creșterii sau descreșterii valorii acțiunilor la orice eveniment din exterior. Niciunde, nici un text de lege, nicio Directivă a Uniunii Europene nu garantează jucătorilor la bursă că vor obține, prin tranzacționarea acțiunilor pe un sistem de tranzacționare, numai câștiguri.

Calculele realizate de reclamantă sunt simple speculații întrucât nimeni nu poate prevedea care va fi prețul viitor al acțiunilor și în felul acesta nu se poate determina dacă o vânzare urmată de o cumpărare ar fi profitabilă sau generatoare de pierdere.

Argumentația reclamantei derivă, de fapt, din exploatarea unui element extrinsec analizei de legalitate a actului administrativ a cărui suspendare o solicită, respectiv din situația ipotetic negativă din prezent a pieței bursiere.

Această paguba „dovedită" doar cu previziuni, va putea fi eventual probată de către reclamantă doar în momentul în care vinde procentul deținut nelegal, și poate demonstra că a înregistrat pierderi ca urmare a respectării prevederilor art. 2861 alin. (4) din Legea nr. 297/2004.

În acest sens, prin Decizia nr. 2537/13.05.2010, Inalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că: „din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă dar, din punct de vedere juridic paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului". In prezenta cauză ne aflăm exact într-o situație similară, întrucât, astfel după cum a arătat, legiuitorul obligă, potrivit art. 286¹ alin. (4) din Legea 297/2004, pe acționar/grupul de acționari care acționează în mod concertat ca atunci când depășește procentul de 5% din capitalul social al unui emitent să vândă în termen de 3 luni tot ceea ce depășește acest prag.

Este o obligație care nu este condiționată de înregistrarea vreunui câștig pecuniar în sarcina acționarilor cărora le sunt incidente aceste obligații legale. Aceste condiții de vânzare a acțiunilor ca urmare a atingerii unui prag de deținere astfel cum este prevăzut la art. 2861 alin. (4) din Legea nr. 297/2004 este de esența menținerii unei piețe de capital reglementate și ordonate.

Față de aceste aspecte, susținerile reclamantei potrivit cărora deciziile contestate au ca și consecințe „vânzarea în parte a acțiunilor deținute la emitentul SIF M. sub prețul pieței", „suspendarea drepturilor de vot aferente deținerilor care depășesc limita de 5% din capitalul social al SIF M. până la vânzarea acțiunilor" și că „afectează însușii dreptul fundamental de proprietate", sunt neîntemeiate.

Constatarea relației de concertare de către A.S.F. în cuprinsul Deciziei nr. 623/23.06.2014 nu este făcută în mod arbitrar, ci bazându-se pe documente și informații publice, unele dintre acestea emanând chiar de la persoanele juridice vizate.

Astfel, la baza analizei ce a permis constatarea încadrării în ipoteza prezumției legale privind acțiunea concertată a reclamantei au stat informațiile din Registrul Comerțului, informațiile transmise de S.C. DEPOZITARUL CENTRAL S.A., precum și raportări întocmite chiar de persoana juridică reclamantă.

Reclamanta din prezenta cauză, nu a produs nici un fel de dovezi de natură a răsturna prezumțiile legale de acțiune concertată incidente în cauză.

Având în vedere toate aspectele de fapt și de drept invocate, reclamanta nu a probat îndeplinirea cumulativă a condițiilor cerute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 pentru admiterea cererii de suspendare a executării actelor administrative supuse judecății, fapt pentru care solicităm respingerea acesteia ca neîntemeiată.

Prin măsura adoptată, A.S.F. și-a exercitat prerogativele legale, realizând aplicarea conformă a prevederilor legale incidente instrumentelor și investițiilor financiare.

Actele administrative a căror suspendare se solicită, conțin descrierea aspectelor relevante constatate de A.S.F., precum și motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază și a fost emis de parata ca urmare a unei activități de analiză și investigare, în conformitate cu prerogativele atribuite prin O.U.G. 93/2012 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității de S. Financiară, aprobată prin Legea nr. 113/2013, cu modificările și completările ulterioare, Statutul C.N.V.M., aprobat prin O.U.G. nr. 25/2002 și prin Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare.

Cu privire la invocarea în cauză a art. 996 și urm. N.C.P.C.

Din analiza dispozițiilor speciale cuprinse în art. 14 și art. 15 din legea contenciosului administrativ referitoare la suspendarea unui act administrativ și a art. 996 din C. proc. civ. care reglementează o procedură urgentă și provizorie, rezultă că este inadmisibilă în materia contenciosului administrativ cererea de ordonanță președințială, aspect cu privire la care există o jurisprudență constantă a Inaltei Curți de Casație și Justiție.

Dispozițiile art. 14 și art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt dispoziții speciale care se aplică prioritar față de normele generale, respectiv, față de art. 996 C. proc. civ. (Principiului specialis generalibus derogant).

Procedura ordonanței președințiale nu poate fi aplicată în situația suspendării executării unor acte administrative individuale cum sunt cele din prezenta cauză și nu se poate substitui procedurii suspendării prevăzute expres în art. 14 și art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Pe cale de consecință, având în vedere cele de mai sus și principiul disponibilității, consideră că cererea de ordonanță președințială este inadmisibilă și solicită admiterea excepției și respingerea cererii întemeiată pe aceste prevederi, ca inadmisibilă.

Temeiul de drept: art. 205 C. proc. cfw, ale Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, ale O.U.G. nr. 93/2012 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității de S. Financiară, O.U.G nr. 25/2002 privind aprobarea Statutului C.N.V.M., aprobată cu modificări prin Legea nr. 514/2002, pe dispozițiile Legii nr. 297/2004 privind piața de capital și pe dispozițiile legale incidente.

La 12.09.2014, reclamanta a depus o precizare a cererii în sensul că solicită să se dispună suspendarea executării actelor administrative reprezentate de Deciziile nr. 623/23.06.2014 și 624/23.06.2014 emise de ASF, până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii de anulare a respectivelor acte.

In motivare, reclamanta a aratat ca prin cererea inițială a solicitat suspendarea provizorie a executării actelor administrative reprezentate de Deciziile nr. 623/23.06.2014 și 624/23.06.2014 emise de ASF, până la pronunțarea instanței cu privire la cererea de suspendare care formează obiectul dosarului nr._ .

Inițial, atât prezentul dosar, cât și dosarul nr._ au fost repartizate aceluiași complet și s-a stabilit un prim termen de judecată la data de 21 august 2014. La acest prim termen de judecată, în ambele dosare, instanța a apreciat că se impune completarea probatoriului și ca urmare s-a dispus amânarea cauzelor și repartizarea ciclică a dosarelor.

Întrucât în prezentul dosar s-a acordat un termen de judecată ulterior termenului acordat în dosarul nr._ (10 septembrie 2014), termen la care instanța s-a pronunțat asupra cererii de suspendare, înțelege să isi precizeze prezenta cerere în sensul că solicită suspendarea executării actelor administrative până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii de anulare a respectivelor acte.

In temeiul art. 248 alin. 1 C. proc. civ., Curtea se va pronunta mai intai asupra exceptiei inadmisibilitatii cererii de suspendare.

Curtea observa ca art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/204 permite suspendarea executarii unui act administrativ, printr-o cerere introdusa inainte de a cere anularea actului.

A.. 6 din acelasi articol stabileste ca nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleasi motive.

Cele doua alineate trebuie interpretate sistematic, astfel ca legea interzice formularea mai multor cereri de suspendare succesive pentru aceleasi motive, inainte de introducerea cererii de anulare. Intreg articolul 14 se refera la cererile de suspendare introduse inainte de cererea de anulare. Si alin. 6 se refera la aceeasi categorii de cereri.

Art. 15 se refera la cererea de suspendare introdusa impreuna cu cererea de anulare. In consecinta, legea permite introducerea unei cereri de supendare inainte de introducerea cererii de anulare si introducerea altei cereri de suspendare, impreuna cu cererea de anulare, chiar daca ambele sunt formulate pentru aceleasi motive.

Din aceste motive, in baza art. 14 si 15 din Legea nr. 554/2004, Curtea va respinge excepția inadmisibilității ca neîntemeiată.

Pe fondul cererii de suspendare, Curtea observa ca potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ,,In cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței de judecată competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.

Rezulta ca pentru admiterea cererii de suspendare trebuie indeplinite cumulativ trei conditii:

- indeplinirea procedurii prealabile

- existenta unui caz bine justificat;

- prevenirea unei pagube iminente.

1. Prima conditie este indeplinita deoarece prin adresa înregistrată la A.S.F. cu nr. RG/_/22.07.2014, reclamanta a formulat plângere prealabilă împotriva Deciziei nr. A/623/23.06.2014 și Deciziei nr. A/624/23.06.2014, prin care a solicitat revocarea acestora.

2. Cu privire la a doua conditie, Curtea observa ca potrivit art. 2 alin. (1) lit. t) prin cazuri bine justificate se înțeleg „împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ".

Aceste imprejurari trebuie sa rezulte in urma unei examinari sumare a cauzei, sa nu prejudece fondul si sa creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Curtea retine ca prin Decizia A.S.F. nr. 623/23.06.2014, parata a instituit în sarcina grupului format din SIF Muntenia SA, SIF Banat-Crișana S.A., dl. B. D.-G., dl. S. I., dl. F. G., S. Semrom Muntenia S.A., S. Avicola București SI A. și S. Biofarm S.A., prezumtia că acționează în mod concertat în legătură cu emitentul SIF M. S.A., obligația de a se încadra în prevederile art. 286 alin. (4) din Legea nr. 297/2004, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale Instrucțiunii C.N.V.M. nr. 6/2012, în termen de 3 luni de la data emiterii actului individual.

In fundamentarea actului administrativ individual contestat, au fost reținute următoarele aspecte de fapt și de drept:

-SIF Muntenia S.A. deține la data de 06.06.2014, potrivit Depozitarului Central S.A., 4,_% din capitalul social $1 SIF M. S.A;

-SIF Banat-Crișana și SIF Muntenia sunt prezumate că acționează în mod concertat în conformitate cu art. 2 din Avizul A.S.F. nr. 54/02.12.2013;

-SIF Banat-Crișana S.A. deține la data de 06.06.2014, potrivit Depozitarului Central S.A., 4,_% din capitalul social al SIF M. S.A.;

-dl. B. D.-G. este președintele Consiliului de Administrație și Directorul General al SIF Banat-Crișana S.A. și dl. S. I. este membru în Consiliul de Administrație al SIF Banat-Crișana S.A.;

-la data de 06.06.2014, potrivit Depozitarului Central S.A., dl. B. D.-G. deține 0,_% și dl. S. I. deține 0,_% din capitalul social al SIF M. S.A.;

-S. Biofarm S.A. deține la data de 06.06.2014, potrivit Depozitarului Central S.A., 0,_% din capitalul social al SIF M. S.A.;

-la data de 06.06.2014, potrivit Depozitarului Central SA., societatea Semrom Muntenia SA. deține 0,_% și societatea Avicola București SA. deține 0,_% din capitalul social al SIF M. SA.

Având în vedere că acționarii SIF Muntenia S.A., SIF Banat-Crișana S.A., dl. B. D.-G., dl. S. I., dl. F. G., societatea Semrom Muntenia S.A., societatea Avicola București S.A. și societatea Biofarm S.A., prezumați că acționează în mod concertat în ceea ce privește emitentul SIF M. S.A., dețin 10,_% din capitalul social al SIF M. S.A. depășind astfel limita de deținere de 5% din capitalul social al SIF M. S.A. prevăzută de art. 286¹ alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare, fără a duce la îndeplinire, în mod corespunzător, obligațiile prevăzute de art. 286¹ alin. (4) din legea menționată,

In baza prevederilor art. 286¹ din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare, și ale Instrucțiunii C.N.V.M. nr. 6/2012 emisă în aplicarea prevederilor art. 2861 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital".

Prin Decizia nr. 624/23.06.2014, în aplicarea art. 286¹ alin. (2) din Legea nr. 297/2004, parata a instituit în sarcina S.C. Depozitarul Central S.A. obligația de a dispune măsurile necesare pentru a înregistra în evidențele sale suspendarea exercitării drepturilor de vot pentru acțiunile emise de SIF M. S.A. ce depășesc 5% din drepturile de vot și care sunt deținute de SIF Muntenia S.A., SIF Banat Crișana SA, dl. B. D.-G., dl. S. I., dl. F. G., S.C. Semrom Muntenia SA, S.C. Avicola București S.A. si S.C. Biofarm S.A.

Curtea observa ca deciziile a căror suspendare se solicită conțin descrierea faptelor constatate, precum și motivele de fapt și de drept care au condus la emiterea acestora, astfel ca primul motiv invocat de reclamanta in cererea de suspendare este neintemeiat.

Deciziile mentionate întrunesc, aparent, toate condițiile cerute de lege pentru încheierea lor valabilă:

- sunt emise de către o autoritate publică, în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ;

- sunt emise în vederea executării legii ori a organizării legii, Legea nr. 297/2004 privind piața de capital și a O.U.G. nr. 93/2012, cu modificările și completările ulterioare;

- sunt emise în temeiul competențelor de supraveghere și control cu care parata este învestită;

- sunt motivate atât în fapt - în cuprinsul deciziilor sunt menționate faptele care au fost reținute de către A.S.F., cât și în drept - textele legale în baza cărora au fost emise;

- au fost comunicate persoanelor interesate.

Reclamanta a mai invocat inca trei motive de suspendare:

a) Deciziile contestate sunt nelegale deoarece se fundamentează exclusiv pe Avizul A.S.F. nr. 54/02.12.2013, care instituie, pe cale administrativă, o noua prezumție cu privire la acțiunea concertata, prezumție ce nu este reglementată de Legea nr.297/2004.

b) Inexistența unei acțiuni concertate între SIF Banat-Crișana și SIF Muntenia prin intermediul SAI Muntenia Invest SA cu privire la SIF M..

c) Nelegalitatea deciziilor contestate din perspectiva dreptului european, care exclude posibilitatea unei acțiuni concertate în ipoteza din speța noastră, dar și interzice limitele de deținere la capitalul unor societăți, ca fiind contrare libertății de circulație a capitalurilor.

Examinarea acestor motive prejudeca fondul cauzei, depasind limitele unei examinari sumare, astfel ca ele nu pot fi analizate in prezenta cerere de suspendare.

Din aceste motive, Curtea apreciaza ca nu este indeplinita conditia existentei unui caz bine justificat.

3. Prevenirea unei pagube iminente

Potrivit art. 2 alin. 1 lit ș din Legea nr. 554/2004, paguba iminente este prejudicial material viitor si previzibil

Prejudiciul invocat de reclamantă nu este previzibil, pentru că nu se poate prevedea care va fi prețul viitor al acțiunilor și în felul acesta nu se poate determina dacă o vânzare urmată de o cumpărare ar fi profitabilă sau generatoare de pierdere.

Prețul acțiunilor este format în urma raportului dintre cerere și ofertă și nu poate fi categoric înscris într-o variație predefinită.

Mecanismul bursei este unul speculativ, influențat de cerere și ofertă, în care evoluțiile valorilor acțiunilor se pot modifica, fie în sensul creșterii, fie în cel al reducerii acestora.

Reclamanta nu poate dovedi prin calcule faptul că există o legătură directă între fluctuațiile acțiunilor la bursă și emiterea actului de către parata.

Calculele realizate de reclamantă dezvaluie un prejudiciu eventual, nu un prejudiciu cert, asa cum impune art. 2 alin. 1 lit. ș din Legfea nr. 554/2004.

Față de aceste aspecte, susținerile reclamantei potrivit cărora deciziile contestate drept consecințe „vânzarea în parte a acțiunilor deținute la emitentul SIF M. sub prețul pieței", „suspendarea drepturilor de vot aferente deținerilor care depășesc limita de 5% din capitalul social al SIF M. până la vânzarea acțiunilor" și că „afectează însuși dreptul fundamental de proprietate", sunt neîntemeiate.

Din aceste motive, in baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, Curtea va respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge excepția inadmisibilității ca neîntemeiată.

Respinge cererea de suspendare formulată de reclamanta S. DE INVESTIȚII FINANCIARE BANAT-CRIȘANA SA, cu sediul în A., Calea Victoriei nr.35A, județul A., în contradictoriu cu pârâta A. DE S. FINANCIARĂ, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.15, sector 5, ca neîntemeiată.

Cu recurs în 5 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 12.09.2014.

PREȘEDINTE GREFIER

B. V. C. D.

Red. tehn. jud. V.B./4 ex./19.09.2014

← Anulare acte administrative emise de C.N.V.M. Sentința nr....		Obligaţia de a face. Decizia nr. 5957/2014. Curtea de Apel... →

Suspendare provizorie a executarii. Sentința nr. 2358/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Suspendare provizorie a executarii. Sentința nr. 2358/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI