Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti. Art.24 Legea nr.554/2004. Decizia nr. 1315/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1315/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 24128/3/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1315
Ședința publică de la data de 03.03.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - A. M. G.
JUDECĂTOR – O. S.
JUDECĂTOR – S. L.
GREFIER - H. M.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât PREȘEDINTELE AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - G. B. împotriva sentinței civile nr. 5198/03.09.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă G. E..
La apelul nominal făcut în ședință publică se recurentul-pârât, reprezentat de consilier juridic Caua Ș., în baza delegației de reprezentare pe care o depune la dosar și intimata-reclamantă, prin avocat L. L., cu împuternicire avocațială depusă la dosar (fila 14).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul intimatei-reclamante învederează instanței că dacă reprezintă persoana fizică, consilierul juridic nu poate reprezenta o persoană fizică.
Reprezentantul recurentului-pârât precizează că îl reprezintă în prezenta cauză pe Președintele ANRP în calitate de conducător al acestei autorități.
Apărătorul intimatei-reclamantei aerată că înțelege să invoce excepția lipsei calității de reprezentant, în aceste condiții Președintele ANRP trebuie să facă dovada calității de reprezentant a consilierului juridic, să depună un mandat sau o procură conform legii.
Reprezentantul recurentului-pârât aduce la cunoștință instanței că l-a mai reprezentat pe Președintele ANRP și în alte cauze, a devenit consilier juridic și, prin efectul legii, începând cu data de 15.01.2015 poate reprezenta funcționarii publici.
După deliberare, Curtea constată că dna. consilier juridic reprezintă în mod legal autoritatea executivă Președintele ANRP, chemat în judecată în această calitate și nu ca persoană fizică.
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Reprezentantul recurentului-pârât învederează că înțelege să invoce excepția rămânerii fără obiect a cererii de chemare în judecată. Autoritatea a fost obligată în acest caz să plătească o sumă de bani, obligație adusă la îndeplinire pe calea executării silite, suma de bani fiind pusă la dispoziția executorului judecătoresc în data de 17.12.2014, de către Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București.
Mai arată reprezentantul recurentului-pârât că înțelege să invoce și excepția lipsei calității procesuale pasive, întrucât art. 24 din legea nr. 554/2004 face distincție între conducătorul instituției și persoana căreia îi revine sarcina executării obligației, în acest caz fiind o obligație de plată. Arată că, oricare ar fi fost persoana obligată la plată, conducătorul instituției sau vicepreședintele, ce coordonează activitatea acestei Direcții, nu ar fi avut cum să plătească despăgubirile, deoarece A.N.R.P. nu a mai avut disponibilități financiare pentru a executa obligația, deși au fost efectuate demersuri la Ministerul Finanțelor Publice, aceste disponibilități bănești nu au fost la dispoziția A.N.R.P.
Solicită admiterea excepției inadmisibilității acțiunii, să se constate că aceasta a rămas fără obiect, să se constate că este vorba despre o obligație de plată, iar sancțiunea amenzii se poate acorda în cazul în care nu ar fi fost executată o obligație de a face, dar și să se constate că obligația de plată nu a fost stabilită în sarcina conducătorului instituției.
Apărătorul intimatei-reclamante, apreciază în ceea ce privește excepția lipsei de obiect ca fiind o excepție propriu-zisă, având în vedere că procedura, mai ales că nu a mai fost invocată. Menționează că se face o confuzie între excepția inadmisibilității și excepția lipsei de obiect. Referitor la excepția lipsei de obiect aduce clarificări, în sensul că nu s-a executat sentința ce face obiectul prezentului dosar, respectiv 5198/03.09.2014, ci obiectul dosarului de executare este sentința civilă nr. 196/17.01.2012, ce rezultă cu claritate din actele depuse la dosarul cauzei. Arată că la data de 17.12.2014, pe cale executării silite, s-a pus în executare sentința nr. 196/17.01.2012. La acest moment, ANRP-ul a formulat și contestație la executare, contestație ce face obiectul unui alt dosar.
În ceea ce privește motivele de recurs invocate de recurentul-pârât, apărătorul intimatei-reclamante solicită respingerea lor, în principal ca mijloc de nulitate și ca fiind nefondat.
În ceea ce privește pretinsa nulitate a sentinței civile nr. 5198/03.09.2014, solicită să se constate că recurentul nu a fost în măsură să indice neregularitățile procedurale pe care înțelege să le susțină. A invocat în mod generic dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 5 NCPC, însă a fost legal citat la fond (fila 33 din dosarul de fond). Simpla neprezentare nu înseamnă că nu a fost legal citat.
Curtea aduce la cunoștință apărătorului intimatei-reclamante că motivul pentru care s-a invocat excepția nulității a fost acela că sentința s-a pronunțat în ședință publică, deși legea obligă luarea dosarului în Cameră de consiliu.
Apărătorul intimatei-reclamante arată că nu poate pune concluzii pe modalitatea de organizare a instanței, însă recurentul-pârât a fost legal citat. Învederează că a solicitat declararea ca nul a recursului formulat de recurentul-pârât datorită faptului că nu se face altceva decât se reiterează apărările formulate la fond fără a invoca motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 5 noul Cod de procedură civilă.
Referitor la cea de a doua critică din recurs, excepția lipsei calității procesuale pasive a Președintelui ANRP, apărătorul intimatei-reclamante solicită menținerea, ca temeinică și legală, a sentinței nr. 5198/03.09.2014 și să se constate că, în mod temeinic și legal, instanța a reținut faptul că reprezentantul legal al acestei autorități are calitate în acest dosar, prevalându-se de dispozițiile art. 4 alin. 5 din HG nr. 572/2013, care coroborat cu art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, arată că aceasta este persoana căreia trebuia să i se aplice amenda.
Referitor la critica punerii în executare a obligației de „a da” și nu de „a face”, arată apărătorul intimatei-reclamante că a fost o executare de „a face”, deoarece în sentința nr. 5198/03.09.2014 instanța a constatat, în mod clar, că trebuia să se emită o deciziei după emiterea sentinței nr. 196/17.01.2012. Or acea decizie nu a existat, nu există nici astăzi, acesta fiind de fapt motivul executării silite. Consideră că este într-adevăr o obligație de „a face” care s-a transformat într-o obligație de „a da” pentru motivul că nu a fost executată o sentință civilă și nici nu s-a vrut a fi executată.
Solicită menținerea sentinței civile nr. 5198/03.09.2014, să se constate că prin recursul formulat în cauză s-a imputat intimatei-reclamante faptul că nu a suspendat recursul pe care recurenta l-a formulat împotriva sentinței nr. 196/17.01.2012.
Depune la dosarul cauzei înscrisuri și note scrise.
Își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea inregistrata initial pe rolul Curtii de Apel Bucuresti- Sectia a VIII a, sub nr._, reclamanta G. E., în contradictoriu cu pârâtul PREȘEDINTELE AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR – G. BAESU, a solicitat instantei sa dispuna amendarea paratului cu 20 % din salariul minim brut pe economie pe zi de intarziere si acordarea de despagubiri in cuantum de 10.000 lei.
In motivarea actiunii reclamanta a sustinut in esenta ca paratul a refuzat sa puna in executare sentinta civila nr. 196/17.01.2012 pronuntata de Tribunalul Bucuresti, devenita irevocabila la 30.01.2014, astfel ca aplicand prevederilor art. 24 alin. 1 si 2 din legea nr. 554/2004, solicita admiterea actiunii asa cum a fost formulata, despagubirile cerute constituind in opinia reclamantei o reparare morala a atingerii aduse sanatatii, demnitatii si onoarei sale, prin refuzul de punere in executare a respectivei sentinte, in termenul legal.
In drept au fost invocate prevederile legii nr. 554/2004 si art. 69 c.civ.
Prin intampinarea formulata, paratul a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale pasive fata de dispozitiile art. 35 alin. 2, 3 si 4 din HG nr. 1277/2007 coroborate cu dispozitiile art. 24 alin. 1 si 2 din legea nr. 554/2004, iar pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata ca nefondata, considerand ca obligatia „de a da „avand ca obiect o suma de bani, nu intra sub incidenta art. 24 din legea nr. 554/2004, ci trebuie urmata procedura de executare silita reglementata in art. 670 si urm. C..
In drept au fost invocate prevederile art. 205-208cpc, legea nr. 9/1998, HG nr. 753/1998, HG nr. 1277/2007, CEDO art. 1.
Prin raspunsul la intampinare, reclamanta a solicitat in esenta, respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive in raport de atributiile stabilite in sarcina Presedintelui ANRP, prin art. 4 alin. 5 din HG nr. 572/30.07.2013, iar pe fond considera ca paratul nu a mentionat nici un impediment legal care sa faca inaplicabile in speta dispozitiile art. 24 din legea nr. 554/2004.
Prin sentința civilă nr. 5198/03.09.2014 tribunalul a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de paratul G. Baesu, a admis actiunea, a aplicat paratului o amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de intarziere, incepand cu data de 1.03.2014 si pana la data executarii efective a obligatiilor stabilite in sarcina ANRP prin sentinta civila nr. 196/17.01.2012 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia de contencios administrativ si fiscal și a obligat paratul sa plateasca reclamantei suma de 10.000 lei, cu titlu de daune morale si suma de 1.000 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentinta civila nr. 196/17.01.2009, pronuntata de Tribunalul Bucuresti- Sectia a IX a ( actualmente a II a), (f. 11- 12), in dosarul nr._/3/2011, instanta a admis actiunea formulata de reclamanta G. E. si a dispus obligarea paratei AUTORITATEA N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR, la” acordarea cotei parti din transa a II a a compensatiilor stabilite prin hotararea nr. 1155/13.11.2001 a Comisiei Municipiului Bucuresti pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998, validata prin Ordinul nr. 4885/26.09.2005, suma ce se va actualiza cu indicele de crestere a preturilor de consum.
Sentinta mentionata a ramas irevocabila la 30.01.2014 cand prin Decizia civila nr. 579/30.01.2014, Curtea de Apel Bucuresti- Sectia a VIII a a constatat perimarea recursului declarat de parata ANRP.
Totodata, tribunalul a retinut ca potrivit art. 24 alin. 1 din legea nr. 554/2004, „dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască ori să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris ori să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, iar potrivit alin.(2) „in cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la penalități, în condițiile art. 894 din Codul de procedură civilă.
Raportand situatia de fapt expusa, la textul de lege invocat in fundamentarea actiunii dedusa judecatii, instanta retine pe de o parte ca exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de Preseditnele ANRP G. Baesu, este neintemeiata, intrucat potrivit art. 24 alin.2 din legea nr. 554/2004, amenda de 20 % prevazuta de lege pentru neexecutarea hotararii definitive ( irevocabile ), se aplica, dupa caz, conducatorului autoritatii publice, sau persoanei obligate. Ori, in speta, titulara obligatiei stabilita de instanta si nepusa in executare, este parata ANRP, astfel ca revenea presedintelui acestei autoritati, responsabilitatea de a face demersurile necesare in vederea executarii acestei obligatii, avand in vedere si prevederile art. 4 alin. 5 si 8 din HG nr. 572/2013.
Totodata, tribunalul a considerat ca din perspectiva aplicarii art. 24 din legea nr. 554/2004, responsabilitatea instituita de art. 35 alin. 4 lit. b din HG nr. 753/1998, asa cum a fost modificata prin HG nr. 1277/2007, in sarcina vicepresedintelui ANRP, in ceea ce priveste efectuarea operatiunilor necesare efectuarii platii despagubirilor, este subsidiara obligatiei presedintelui ANRP, de a supravechea si reprezenta in justitie, activitatea Serviciului de aplicare a legii nr. 9/1998, iar in baza acestei subsidiaritati, acesta poate, in conformitate cu prevederile art. 26 din legea nr. 554/2004, sa se indrepte cu actiune in regres, impotriva celor vinovati de neexecutarea hotararii, potrivit dreptului comun, astfel ca fata de argumentele prezentate, tribunalul va respinge ca neintemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive.
Cat priveste cauza pe fond, tribunalul a considerat ca in speta sunt aplicabile prevederile art. 24 din legea nr. 554/2004, iar obligatia stabilita de instanta in sarcina ANRP, nu poate fi pusa in aplicare pe cale executarii silite de drept comun, intrucat asa cum reiese din prevderile art. 35 alin. 1 din HG nr. 753/1998 modif, Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 funcționează în cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, iar potrivit alin. (4) vicepreședintele are următoarele atribuții principale:… b) dispune prin decizie plata despăgubirilor, iar prin decizie motivată, invalidarea hotărârilor de acordare a despăgubirilor sau rectificarea acestora;
Totodata, potrivit art. 38. - (1) Plata despăgubirilor solicitate în baza Legii nr. 9/1998 se face de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin Direcția economică. |
(2) Solicitarea plății se face pe bază de cerere scrisă, adresată către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, sau din oficiu, dacă actele necesare plății se află deja la dispoziția Autorității. |
(3) Cererea trebuie să fie însoțită de decizia de plată sau de hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă, învestită cu formulă executorie, după caz, precum și de o copie a actului de identitate și de dovada deschiderii unui cont la o bancă comercială; dovada se face prin documentul ștampilat emis de bancă la deschiderea contului, cu specificarea codului IBAN și a sucursalei de bancă. |
(4) La propunerea Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, vicepreședintele dispune plata despăgubirilor pe baza documentelor prezentate, prin Direcția economică din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. (5) Compensațiile bănești stabilite prin decizie de plată se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat, astfel: a) integral, dacă cuantumul acestora nu depășește 50.000 lei; b) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 60% în primul an și 40% în anul următor, dacă cuantumul despăgubirilor se încadrează între 50.001 lei și 100.000 lei; c) eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, astfel: 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.001 lei. (6) Suma achitată beneficiarilor în cea de-a doua tranșă se actualizează, potrivit prevederilor art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 286/2004 privind unele măsuri referitoare la funcționarea Comisiei centrale și a comisiilor județene și a municipiului București pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, în raport cu indicele de creștere a prețurilor de consum din ultima lună pentru care acest indice a fost publicat de Institutul Național de S., față de luna decembrie a anului anterior. |
Or, fata de prevederile legale mentionate, tribunalul a constatat ca plata efectiva a celei de a doua transe din compensatiile stabilite prin Hotararea nr 1155/13.11.2001 a Comisiei Municipiului Bucuresti pentru aplicarea legii nr. 9/1998, validata prin Ordinul nr. 4885/26.09.2005 emis de ANRP, acualizata cu indicele de crestere a preturilor de consum, presupune efectuarea de operatiuni administrative specifice, la nivelul ANRP, prin directiile de specialitate, respectiv, emiterea unei decizii in acest sens de catre vicepresedintele ANRP, insarcinat cu coordonarea Serviciului pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998, astfel ca nu se poate vorbi in cauza de o punere in executare a unui titlu executoriu de drept comun pentru a fi inlaturata aplicarea prevederilor art. 24 din legea nr. 554/2004.
Prin urmare, avand in vedere ca sentinta civila nr. 196/17.01.2012 pronuntata de Tribunalul Bucuresti- Sectia a IX a, a ramas irevocabila la 30.01.2014 prin decizia civila nr. 579/30.01.2014, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VIII a, si nu a fost pusa in executare pana la data pronuntarii prezentei sentinte, desi potrivit art. 24 alin. 1 din legea nr. 554/2004, autoritatea parata avea la dispozitie un termen de cel mult 30 de zile de la ramanerii irevocabile a respectivei hotararii, pentru a pune in executare obligatia stabilita de instanta in sarcina sa, tribunalul, constatand indeplinite conditiile impuse de textul de lege mentionat mai sus, in baza alin. 2 din acelasi articol, va aplica paratului o amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de intarziere, incepand cu data de 1.03.2014 si pana la data executarii efective a obligatiilor stabilite in sarcina ANRP prin hotararea judecatoreasca mentionata mai sus.
De asemenea, in baza art. 69 rap. la art. 253 alin. 4 c.civ, tribunalul a obliga paratul sa plateasca reclamantei suma de 10.000 lei, cu titlu de daune morale (moratorii), avand in vedere prejudiciul moral suferit de aceasta prin modalitatea in care ANRP a incercat sa tergiverseze procesul de plata a despagubirilor cuvenite reclamantei, prin declararea recursului impotriva sentintei civile nr. 196/17.01.2012 pe care mai apoi l-a lasat in nelucrare mai mult de un an, ceea ce a facut ca instanta de recurs sa constata la 30.01.2014, perimarea acestei cereri.
Totodata, in baza art. 453 alin. 1 cpc, a obligat paratul sa plateasca reclamantei suma de 1000 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul PREȘEDINTELE AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - G. B., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând, respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
În motivarea cererii de recurs a invocat prevederile art. 488 alin 1 pct. 5 și 8 Cod de procedură civilă, apreciind că sentința recurată este netemeinică și nelegală
În opinia sa hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, apreciind că au fost încălcate prevederilor art. 25 alin 1 din Legea nr. 554/2004.
Intimata reclamantă G. E. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, în principal ca fiind nul și, în subsidiar, ca nefondat.
Analizând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor de recurs invocate în cauză curtea reține că acesta este fondat,urmând a fi admis ca atare.
Excepția nulității recursului pentru nemotivare este nefondată,urmând a fi respinsă ca atare .
Curtea reține că cererea de recurs formulată în cauză ,prin conținutul intelectiv al acesteia, îndeplinește cerințele art 486 alin 1 litera d din C. potrivit cărora cererea de recurs va cuprinde, printre alte mențiuni, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Din întreaga construcție juridică a cererii de recurs curtea reține că recurenta-pârâtă a invocat împotriva hotărârii recurate motive de recurs care se subsumează prevederilor art 488 alin 1 punctul 5 și 8 din C..
Curtea reține că este fondat motivul de recurs prevăzut de art 488 alin 1 punctul 8 din C. 8potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
Astfel ,potrivit art 24 din Legea contenciosului administrativ nr 554/2004 ,în forma în vigoare la data soluționării cererii intimatei-reclamante:
(1) Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
(2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la penalități, în condițiile art. 894 din Codul de procedură civilă.
(2^1) Dispozițiile Codului de procedură civilă privind executarea silită rămân aplicabile.
Curtea reține că sancțiunea amenzii judiciare prevăzută de art 24 alin 2 din Legea contenciosului administrativ nr 554/2004 se dispune pentru nerespectarea de către autoritatea publică pârâtă a unei obligații de a face ,respectiv să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative,instituită în sarcina acesteia printr-o hotărâre judecătorească definitivă.
Totodată,curtea reține că sancțiunea amenzii judiciare prevăzută de art 24 alin 2 din Legea contenciosului administrativ nr 554/2004 nu se dispune pentru nerespectarea de către autoritatea publică pârâtă a unei obligații de a da instituită în sarcina acesteia printr-o hotărâre judecătorească definitivă ,întrucât ,în această situație,creditorul obligație de a da care nu a fost executată are la îndemână calea executării silite de drept comun.
De altfel,sancțiunea prevăzută de art 24 alin 2 din Legea contenciosului administrativ nr 554/2004 se dispune pentru nerespectarea de către autoritatea publică pârâtă a unei obligații de a face ,iar nu pentru neexecutarea unei obligații de a da o sumă de bani instituită stabilită în sarcina autorității publice pârâte printr-o hotărâre judecătorească definitivă întrucât ,în această din urmă situație, creditorul obligației de a da care nu a fost executată de bună-voie are la îndemână calea executării silite de drept comun.
În prezenta cauză, hotărârea judecătorească definitivă pentru a cărei neexecutare intimata-pârâtă a solicitat aplicarea amenzii judiciare prevăzută de art 24 alin 2 din Legea contenciosului administrativ nr 554/2004 este reprezentată de ..2009 a Tribunalului București- Sectia a IX-a prin care instanta a admis acțiunea formulata de reclamanta G. E. si a dispus obligarea pârâtei AUTORITATEA N. PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR la acordarea cotei părți din transa a II-a a compensațiilor stabilite prin Hotărârea nr. 1155/13.11.2001 a Comisiei Municipiului Bucuresti pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998, validată prin Ordinul nr. 4885/26.09.2005, sumă ce se va actualiza cu indicele de creștere a prețurilor de consum.
Curtea reține că ..2009 a Tribunalului București- Sectia a IX-a a rămas irevocabilă prin Decizia civila nr. 579/30.01.2014 Curtea de Apel București- Sectia a VIII prin care s-a constatat perimat recursul declarat de recurenta-pârâtă ANRP.
Așadar,curtea reține că prin dispozitivul ..2009 a Tribunalului București- Sectia a IX-a ,irevocabilă prin Decizia civila nr. 579/30.01.2014 a Curții de Apel București-Secția a VIII-a instanța a dispus în sarcina autorității publice pârâte executarea unei obligații de a da o sumă de bani,respectiv obligarea pârâtei ANRP la acordarea cotei părți din transa a II-a a compensațiilor stabilite prin Hotărârea nr. 1155/13.11.2001 a Comisiei Municipiului București pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998, validată prin Ordinul nr. 4885/26.09.2005, sumă ce se va actualiza cu indicele de creștere a prețurilor de consum.
În esență, curtea reține că executarea obligației de a da instituită în sarcina ANRP prin dispozitivul ..2009 a Tribunalului București- Sectia a IX-a ,irevocabilă prin Decizia civila nr. 579/30.01.2014 a Curții de Apel București- Sectia a VIII-a nu intră în sfera de aplicare a prevederilor art 24 alin 1 și 2 din Legea contenciosului administrativ nr 554/2004 întrucât ,în caz de neexecutare,creditorul are la îndemână calea executării silite de drept comun.
Totodată, curtea reține că în mod nelegal instanța de fond a reținut că ..2009 a Tribunalului București- Sectia a IX-a ,irevocabilă prin Decizia civila nr. 579/30.01.2014 a Curții de Apel București- Sectia a VIII-a nu poate fi pusa în aplicare pe calea executării silite de drept comun întrucât sunt incidente prevederile art. 35 alin. 1 și 38 din HG Nr. 753 din 26 octombrie 1998
privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940
În mod nelegal instanța de fond reținut că efectiva a celei de a doua transe din compensațiile stabilite prin Hotărârea nr 1155/13.11.2001 a Comisiei Municipiului București pentru aplicarea legii nr. 9/1998, validata prin Ordinul nr. 4885/26.09.2005 emis de ANRP, actualizată cu indicele de creștere a preturilor de consum, presupune efectuarea de operațiuni administrative specifice, la nivelul ANRP, prin direcțiile de specialitate, respectiv, emiterea unei decizii in acest sens de către vicepreședintele ANRP, însărcinat cu coordonarea Serviciului pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998, astfel ca nu se poate vorbi in cauza de o punere in executare a unui titlu executoriu de drept comun pentru a fi înlăturată aplicarea prevederilor art. 24 din legea nr. 554/2004.
Prin ..2009 a Tribunalului București- Sectia a IX-a ,irevocabilă prin Decizia civila nr. 579/30.01.2014 a Curții de Apel București- Sectia a VIII-a instanța de judecată a reținută că pârâta nu și-a executat obligațiile de a face care îi revin prevăzute de art. 35 alin. 1 și 38 din HG Nr. 753 din 26 octombrie 1998 pentru soluționarea cererii de plata despăgubirilor solicitate în baza Legii nr. 9/1998 de către reclamantă.
Așadar, prin pronunțarea ..2009 a Tribunalului București- Sectia a IX-a ,irevocabilă prin Decizia civila nr. 579/30.01.2014 a Curții de Apel București- Sectia a VIII-a instanța ,în considerentele hotărârii, a constatat refuzul administrativ nejustificat al pârâtei, în accepțiunea prevederilor art 2 punctul litera c,i și n din Legea contenciosului administrativ nr 554/2004 în ce privește executarea obligațiilor de face prevăzute de rt. 35 alin. 1 și 38 din HG Nr. 753 din 26 octombrie 1998 pentru soluționarea cererii de plata despăgubirilor solicitate în baza Legii nr. 9/1998 de către reclamantă.
De altfel, prin ..2009 a Tribunalului București- Sectia a IX-a ,irevocabilă prin Decizia civila nr. 579/30.01.2014 a Curții de Apel București- Sectia a VIII-a s-a dispus obligarea pârâtei la executarea unei obligații de a da ,respectiv obligarea pârâtei ANRP la acordarea cotei părți determinate din transa a II-a a compensațiilor stabilite prin Hotărârea nr. 1155/13.11.2001 a Comisiei Municipiului București pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998, validată prin Ordinul nr. 4885/26.09.2005, sumă ce se va actualiza cu indicele de creștere a prețurilor de consum.
În acest context, Curtea reamintește că efectul pozitiv al puterii lucrului judecat se manifestă ca prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți, venind să demonstreze modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit. Așadar, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care nu prezintă tripla identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Această reglementare a puterii de lucru judecat, sub forma prezumției, vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești. Prezumția nu oprește judecata celui de-al doilea proces, ci doar ușurează sarcina probațiunii, aducând în fața instanței constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare și care nu pot fi ignorate.
Cum potrivit art. 430 C.pr.civ., în relația dintre părți prezumția lucrului judecat are caracter absolut, înseamnă că ceea ce s-a dezlegat jurisdicțional într-un prim litigiu va fi opus părților din acel litigiu și succesorilor lor în drepturi, fără posibilitatea dovezii contrare din partea acestora într-un proces ulterior, care are legătură cu chestiunea de drept sau cu raportul juridic deja soluționat.
Așadar, în mod nelegal instanța de fond a reținut că prin ..2009 a Tribunalului București- Sectia a IX-a ,irevocabilă prin Decizia civila nr. 579/30.01.2014 a Curții de Apel București- Sectia a VIII-a s-a dispus în sarcina reclamantei executarea unei obligații de a face pentru aducerea la îndeplinire a dispozitivului hotărârii judecătorești menționată anterior.
Prin ..2009 a Tribunalului București- Sectia a IX-a ,irevocabilă prin Decizia civila nr. 579/30.01.2014 a Curții de Apel București- Sectia a VIII-a s-a dispus în sarcina reclamantei executarea unei obligații da ca urmare a constatării refuzul administrativ nejustificat al pârâtei în ce privește executarea de către aceasta a obligațiilor de face prevăzute de art. 35 alin. 1 și 38 din HG Nr. 753 din 26 octombrie 1998 necesare pentru soluționarea cererii de plata despăgubirilor solicitate în baza Legii nr. 9/1998 de către reclamantă.
Dacă s-ar admite o soluție contrară, în sensul că prin ..2009 a Tribunalului București- Sectia a IX-a ,irevocabilă prin Decizia civila nr. 579/30.01.2014 a Curții de Apel București- Sectia a VIII-a s-a dispus în sarcina reclamantei executarea unei obligații de a face, ar însemna să se aducă atingere autorității de lucru judecat, prevăzută de art. 430 din C. a hotărârii ce se pune în executare.
Or, cele mai puternice efecte ale lucrului judecat constau în exclusivitatea hotărârii, care face ca un nou litigiu între aceleași părți, pentru același obiect și cu aceeași cauză să nu mai fie cu putință, executorialitatea, care face ca hotărârea să poată fi pusă în executare silită la cererea părții care a câștigat sau a procurorului și obligativitatea, care face ca părțile să se supună hotărârii judecătorești.
Chiar dacă executarea ..2009 a Tribunalului București- Sectia a IX-a ,irevocabilă prin Decizia civila nr. 579/30.01.2014 a Curții de Apel București- Sectia a VIII-a implică în sarcina pârâtei executarea unor operațiuni administrative, realizarea acestor operațiuni administrative,care au un caracter accesoriu obligației principale, nu schimbă cu nimic natura obligației instituită în sarcina pârâtei prin hotărârea judecătorească menționată anterior, respectiv o obligație de a da constând în acordarea plata unei sume de bani care este determinată, respectiv a cotei părți din transa a II-a a compensațiilor stabilite prin Hotărârea nr. 1155/13.11.2001 a Comisiei Municipiului București pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998, validată prin Ordinul nr. 4885/26.09.2005, sumă ce se va actualiza cu indicele de creștere a prețurilor de consum.
Capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale ca urmare a neexecutării de către pârâtă a ..2009 a Tribunalului București- Sectia a IX-a ,irevocabilă prin Decizia civila nr. 579/30.01.2014 a Curții de Apel București- Sectia a VIII-a are un crcter accesoriu capătului principal de cerere și urmează soarta juridică a acesteia, astfel încât instanța va respinge ca neîntemeiat capătul de cererea vând ca obiect obligarea pârâtei la plata daunelor morale.
Celelalte motive de recurs invocate de către recurenta-pârâtă sunt nefondate ,urmând a fi respinse ca atare.
În mod legal instanța de fond a reținut că exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de Președintele ANRP G. Băesu, este neintemeiata, intrucat potrivit art. 24 alin.2 din legea nr. 554/2004, amenda de 20 % prevazuta de lege pentru neexecutarea hotararii definitive ( irevocabile ), se aplica, dupa caz, conducatorului autoritatii publice, sau persoanei obligate.
Or, în speta, titulara obligatiei stabilita de instanta si nepusa in executare, este parata ANRP, astfel ca revenea presedintelui acestei autoritati, responsabilitatea de a face demersurile necesare in vederea executarii acestei obligatii, avand in vedere si prevederile art. 4 alin. 5 si 8 din HG nr. 572/2013.
Totodata, în mod legal instanța de fond a reținut că din perspectiva aplicarii art. 24 din legea nr. 554/2004, responsabilitatea instituita de art. 35 alin. 4 lit. b din HG nr. 753/1998, asa cum a fost modificata prin HG nr. 1277/2007, in sarcina vicepresedintelui ANRP, in ceea ce priveste efectuarea operatiunilor necesare efectuarii platii despagubirilor, este subsidiara obligatiei presedintelui ANRP, de a supraveghea si reprezenta in justitie, activitatea Serviciului de aplicare a legii nr. 9/1998, iar in baza acestei subsidiaritati, acesta poate, in conformitate cu prevederile art. 26 din legea nr. 554/2004, sa se indrepte cu actiune in regres, impotriva celor vinovati de neexecutarea hotararii, potrivit dreptului comun, astfel ca fata de argumentele prezentate, tribunalul va respinge ca neintemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive.
Motivul de recurs prevăzut de art 488 alin 1 punctul 5 din C. este nefondat,urmând a fi respins ca atare, din practicaua sentinței recurate curtea reține că instanța de judecată a soluționat cauza în camera de consiliu potrivit art 25 alin 2 din Legea 554/2004,iar pronunțarea hotărârii s-a făcut în ședință publică potrivit art 402 din C. potrivit cărora sub rezerva dispozițiilor art. 396 alin. (2), hotărârea se va pronunța în ședință publică, la locul unde s-au desfășurat dezbaterile, de către președinte sau de către un judecător, membru al completului de judecată, care va citi minuta, indicând și calea de atac ce poate fi folosită împotriva hotărârii.
Pentru aceste motive curtea va admite recursul,va casa în parte sentința recurată și în rejudecare va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată și va menține ca legale și temeinice celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția nulității recursului.
Admite recursul declarat de recurentul-pârât PREȘEDINTELE AUTORITĂȚII NAȚIONALE PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - G. B. împotriva sentinței civile nr. 5198/03.09.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă G. E..
Casează în parte sentința recurată și în rejudecare:
Respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Definitivă.
Pronunțată azi, 03.03.2015, în ședință publică.
Președinte Judecător Judecător
A. M. G. O. S. S. L.
Grefier
M. H.
| ← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Încheierea... | Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Decizia nr.... → |
|---|
