Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Decizia nr. 1911/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1911/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 134/116/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI-SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1911
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 31.03.2015
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: H. P.
JUDECĂTOR: A. M. G.
JUDECĂTOR: O. S.
GREFIER: E. S. M.
Pe rol se află soluționarea recursului civil declarat de recurenții – reclamanți A. N., B. D., M. I., P. V. și S. G. prin S. NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR „PRO LEX” împotriva sentinței civile nr. 364/03.04.2014 pronunțată de Tribunalul Călărași, Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CĂLĂRAȘI, având ca obiect litigiu privind funcționari publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-reclamanți, prin avocat S. G. M., cu împuternicire avocațială la fila 24 din dosar, lipsind intimatul-pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea acordă cuvântul pe excepția de inadmisibilitate a excepției de nelegalitate invocate în cauză.
Avocatul recurenților-reclamanți solicită respingerea excepției de inadmisibilitate invocată de M. Afacerilor Interne, apreciind că excepția de nelegalitate a art. 2 din Anexa 5 la Ordinul M.A.I. nr. S/214/2011 îndeplinește cele două condiții prevăzute de dispozițiile art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, arată că M. Afacerilor Interne ridică problema calificării acestui ordin, respectiv act administrativ individual sau act administrativ normativ. Consideră că nu este vorba despre un act administrativ normativ, având în vedere întinderea efectelor juridice pe care le produc actele administrative. Astfel Ordinul M.A.I. nr. S/214/2011 este aplicabil numai unei categorii de persoane, respectiv personalului din cadrul Ministerului Afacerilor Interne. Prin urmare, solicită admiterea excepției de nelegalitate.
Curtea, deliberând, respinge excepția de nelegalitate ca inadmisibilă, constatând caracterul de act administrativ normativ al Ordinului a cărui nelegalitate s-a invocat, în raport de dispozițiile art. 4 alin. ultim din Legea nr. 554/2004.
Nemaifiind alte excepții de invocat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Avocatul recurenților-reclamanți solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat pentru motivele de recurs arătate. Hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea art. 34 din Anexa 7 la Legea nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice. Dreptul de a primi compensația de 5-25% din salariul de funcție este reglementată de acest articol pentru agenții de poliție care desfășoară activități de conducător de autovehicule și lucrează peste programul normal de lucru.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
având în vedere prevederile art. 499 din Codul de procedură civilă, potrivit cu care „Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare”, reține:
1. Prin sentința civilă nr. 364/03.04.2014, Tribunalul Călărași a respins acțiunea având ca obiect obligarea pârâtului I. Județean de Poliție Călărași la plata compensației de 5-25% din salariul de funcție cuvenit agenților de politie care desfășoară activități de conducători de autovehicule, in condițiile legii, formulată de reclamanții A. N., B. D., M. I., P. V. și S. G. prin S. NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR „PRO LEX”,
2. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, susținând că a fost dată cu reținerea și aprecierea eronata a situației de fapt și neaplicarea corecta a legii la situația de fapt.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiat pe prevederile art.488 alin.1 punctele 6 și 8 din Codul de procedură civilă, se arată că instanța de fond a reținut în mod neîntemeiat și nelegal că desfășurarea unor activități anume, inclusiv cele de conducător auto, nu se poate realiza în condiții legale decât în situația în care angajatul are prevăzută în fișa postului și o astfel de activitate, cu indicarea mijlocului de transport pe care operează.
Așa cum rezultă din motivarea instanței, care si-a însușit in totalitate apărările paratului, condiționează acordarea dreptului solicitat de înscrierea in fisele posturilor, pe lângă funcția de baza pe care agenții o dețin, și a funcției de „conducător auto".
În acest sens se face referire și la prevederile OMAI S/214/2011, care nu vin doar să expliciteze condițiile de acordare a sporului, ci vin și adaugă la lege, având drept scop neacordarea dreptului prevăzut de lege.
O astfel de interpretare este de natura sa creeze un abuz si sa duca la încălcarea unui drept care este reglementat prin lege.
Susțin recurenți și că, daca legiuitorul ar fi dorit să acorde compensația de 5-25% din salariul de funcție numai angajaților care au trecut în statul de organizare sau în fisele posturilor funcția de „conducător auto", ar fi menționat expres această condiție in textul de lege.
Dreptul de a primi compensația de 5-25% din salariul de funcție se cuvine agenților de poliție care desfășoară activități de conducători de autovehicule, în privința recurenților reclamanți fiind îndeplinite prevederile legale invocate deoarece sunt agenți de poliție; desfășoară activități de conducători de autovehicule, fapt dovedit prin foile de parcurs și lucrează peste programul normal de lucru, inclusiv în zilele de repaus săptămânal sau în zilele în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, și cărora nu li se poate acorda timp liber corespunzător.
Arată recurenții că OMAI nr. S/214/2011, fiind dat în aplicarea legii, nu poate adăuga la lege și subliniază faptul că, printr-o decizie de îndrumare, instanța supremă a statuat că „(…)respectarea principiului încrederii în statul de drept, care implică asigurarea aplicării legilor adoptate în spiritul și litera lor, concomitent cu eliminarea oricărei tendințe de reglementare a unor situații juridice fictive, face necesar ca titularii drepturilor recunoscute să nu poată fi obstaculați de a se bucura efectiv de acestea, pentru perioada în care au fost prevăzute de lege" (Decizia nr. XXIII din 12.12.2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție)
Recurenții fac referire și la jurisprudența Curții Constituționale, arătând că instanța de contencios constituțional a reținut faptul că: „soluționarea conflictului legilor în timp face necesară diferențierea dreptului subiectiv, constituit sub imperiul legii anterioare, de cel născut potrivit legii posterioare; acesta din urmă nu poate, fără a avea efect retroactiv, să aducă atingere modalității în care legea anterioară a constituit dreptul respectiv, modalitate guvernată de principiul tempus regit actum" (Decizia nr. 73/19.07.1995 publicată în Monitorul Oficial nr. 177/08.08.1995), aspecte în raport de care hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală.
Intimatul pârât nu a formulat întâmpinare.
În recurs s-a invocat excepția de nelegalitate a art.2 din Anexa nr.5 la OMAI S/214/05.10.2011, excepție respinsă ca inadmisibilă pentru considerentele reținute în practicaua prezentei hotărâri.
3. Soluția instanței de recurs
Recursul este nefondat și urmează a fi respins în consecință, neputându-se reține incidența în cauză a motivelor de casare reglementate la art.488 punctele 6 și 8 din Codul de procedură civilă.
Pretențiile reclamanților de a li se acorda compensația financiară de 5 până la 25% din solda de funcție/salariul de funcție/ salariul de bază, prevăzută la art.34 din anexa VII la Legea nr.284/2010, au fost respinse de prima instanță cu motivarea că „desfășurarea unor activități anume, inclusiv cele de conducător auto, nu se poate realiza în condiții legale decât în situația în care angajatul are prevăzută în fișa postului și o astfel de activitate, în mod expres cu indicarea mijlocului de transport pe care operează. În acest sens a fost emis și Ordinul MAI S/214/05.10.2011 care în pct.2 din Anexa nr.5 explicitează aceleași condiții de acordare a sporului solicitat de reclamanți”, iar înscrisurile depuse la dosar au evidențiat că niciunul dintre reclamanți nu are prevăzute în fișa postului atribuții de conducător auto.
Deși succintă, motivarea primei instanțe răspunde problemei de drept în discuție și, contrar susținerilor recurenților, au fost în mod corect aplicate prevederile legale incidente în cauză în condițiile în care sintagma „personal care desfășoară activități de conducători de autovehicule” nu poate fi interpretată decât în conformitate cu prevederile pct. 2 din Anexa nr. 5 la Ordinul M.A.I. nr. S/214/2011, cu modificările și completările ulterioare, „compensația se acordă numai maiștrilor militari, subofițerilor, soldaților și gradaților voluntari, agenților de poliție și personalului contractual încadrați/încadrat în funcția de conducător auto prevăzută în statul de organizare precum și celor încadrați în alte funcții, care au trecută în statul de organizare pe lângă funcția respectivă și pe cea de conducător auto, cu condiția să aibă în primire autovehicule și să efectueze muncă peste programul normal de lucru în această calitate".
Numai acest personal ar putea desfășura, legal, în unitatea în care funcționează, activitatea de conducător auto și, astfel, ar putea pretinde drepturile bănești, inclusiv compensațiile, prevăzute de lege.
În consecință, în temeiul art.496 din Codul de procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții – reclamanți A. N., B. D., M. I., P. V. și S. G. prin S. NAȚIONAL AL POLIȚIȘTILOR ȘI VAMEȘILOR „PRO LEX”, toți cu domiciliul în București, sector 2, .. 19, . civile nr. 364/03.04.2014 pronunțată de Tribunalul Călărași, Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI CĂLĂRAȘI, cu sediul în Călărași, ., județ Călărași, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 31.03.2015.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
H. P. A.M. G. O. S. E. S. M.
Red. și dact. jud. A.M.G./gref. E.S.M
8ex./15.05.2015
Jud. fond Ș. G.
Tribunalul Călărași, Secția Civilă
| ← Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti. Art.24... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 575/2015. Curtea de... → |
|---|
