Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Încheierea nr. 26/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 26/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-06-2015 în dosarul nr. 36462/3/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
ÎNCHEIERE
Ședința publică din 26.05.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: B. L. PATRAȘ
GREFIER: I. C. B.
Pe rol se află soluționarea cauzei de contencios administrativ privind pe reclamantulG. A. M. PRIN SINDICATUL POLIȚIȘTILOR DIN ROMÂNIA-DIAMANTUL, cu sediul ales în București, ..17A, Sector 4 în contradictoriu cu pârâtul M. A. INTERNE, cu sediul în București, .. 1A, Sector 5, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, la data de 28.04.2015, prin compartimentul Registratură, pârâtul a depus întâmpinare, la data de 25.05.2015, prin compartimentul Registratură, reclamantul a depus înscrisuri, după care,
Curtea, pentru a da posibilitate părților să se prezinte, lasă cauza pentru a fi strigată la sfârșitul ședinței de judecată.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la sfârșitul ședinței de judecată, a răspuns reclamantulG. A. M. personal, identificat cu CI. . Nr._, CNP_, asistat de președintele Sindicatului Polițiștilor din România “Diamantul”, E. P., legitimat cu CI, CNP_, cu împuternicire la dosarul cauzei (fila 13), lipsind pârâtul.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, după care,
Curtea comunică reclamantului întâmpinarea formulată de către pârât.
Reclamantul, prin reprezentant convențional, învederează că a depus înscrisul care probează dovada parcurgerii procedurii prealabile și învederează că a depus și la termenul trecut o plângere prealabilă cu privire la OMAI nr. 400/2004 din anul 2012 și a reluat-o și în prezent, trimițând din nou o solicitare și primind răspunsul care este deja atașat la dosarul cauzei.
Curtea pune în discuție excepția lipsei procedurii prealabile și a lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârât și acordă cuvântul și pe fondul cauzei.
Reclamantul, prin reprezentant convențional, solicită respingerea excepției ca fiind lipsită de obiect întrucât are dovada că s-a îndeplinit această procedură prealabilă în două rânduri. Pe de altă parte învederează că este vădit faptul că excepția este și lipsită de interes dat fiind că procedura prealabilă urmărește acordarea posibilității către autoritatea publică emitentă a actului vătămător să reexamineze acel act, să îl revoce și eventual să procedeze la anularea lui. În cauza de față pârâtul nici nu dorește anularea celor două acte normative și, din contră, se opun cererii acestuia considerând că ar fi ilegală. Solicită și respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului ca fiind neîntemeiată, întrucât ministrul a fost chemat în judecată ca autoritate publică unipersonală emitentă a celor două acte administrativ normative. Situația ministrului, care în același timp este și autoritate publică unipersonală și reprezentant, organ conducător al ministerului, nu este o situație de excepție în dreptul românesc deoarece există și alte autorități publice unipersonale, cum sunt Președintele României, care nu se confundă cu Administrația Prezidențială, P. M., care conduce G., dar nu se confundă cu acesta, fiind îndrituit de lege să emită decizii administrative. Astfel, M. de Interne nu este un caz unic în dreptul românesc. Pe fondul cauzei, solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și învederează că în ceea ce privește Ordinul 400 deja există autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea nelegalității în ansamblul lui, respectiv prin decizia dată de Curtea de Apel București nr. 109/2015, care este atașată și la dosarul cauzei.
La interpelarea instanței de judecată cu privire la autoritatea de lucru judecat în raport de hotărârea ce a fost învederată, reclamantul, prin reprezentant convențional, învederează că în ceea ce privește nelegalitatea Ordinului în discuție, această chestiune a fost tranșată, iar pe nulitate este ceea ce cerut instanței de judecată.
La interpelarea instanței de judecată cu privire la motivele pentru care solicită anularea Ordinului 400, reclamantul, prin reprezentant convențional, învederează că nulitatea o solicită pentru nelegalitatea Ordinului, neconformitatea cu dispozițiile legale de rang superior.
Reclamantul, prin reprezentant convențional, cu privire la Ordinul 600/2005, învederează că acest Ordin este dat cu încălcarea Legii nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică, fiind lipsit atât reclamantul de a participa ca cetățean la elaborarea acestui Ordin, în subsidiar este vădit afectat și interesul public întrucât cetățenii ajung în situația de a fi guvernați prin norme care sunt imprevizibile și la care nu li se dă posibilitatea să participe cu propuneri, fiind o condiție a democrației în stat ca aceste norme să fie create cu participarea cetățenilor. Ordinul 600 este vădit nelegal pentru că nu indică temeiuri concrete de drept, nici un temei din Legea nr. 360 privind statutul polițistului, iar alte acte normative sunt invocate cu caracter generic în partea introductivă a Ordinului, neputându-se considera că acest act are temei legal pentru emiterea lui, iar instanța nu poate să cerceteze 3-4 acte normative invocate pentru a se identifica care a fost temeiul de drept folosit la emiterea Ordinului.
Curtea, în conformitate cu prevederile art. 394 alin. 1 Noul Cod de Procedură Civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Curtea, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, urmează să amâne pronunțarea pentru data de 9.06.2015.
Pentru aceste motive,
DISPUNE
Amână pronunțarea pentru data de 9.06.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.05.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. L. Patraș I. C. B.
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1633
Ședința publică din 26.05.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: B. L. PATRAȘ
GREFIER: I. C. B.
Pe rol se află pronunțarea în cauza de contencios administrativ privind pe reclamantulG. A. M. PRIN SINDICATUL POLIȚIȘTILOR DIN ROMÂNIA-DIAMANTUL, cu sediul ales în București, ..17A, Sector 4 în contradictoriu cu pârâtul M. A. INTERNE, cu sediul în București, .. 1A, Sector 5, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26 mai 2015, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când Curtea, în aceeași compunere, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, față de dispozițiile art. 396 alin. 1 din Codul de procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 9.06.2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
CURTEA,
Princerereaînregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.05.2013, reclamantul G. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții I. G. al Poliției Române, M. A. Interne, G. R. si P. M., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispuna urmatoarele:
-anularea prevederilor art.26-27 din Regulamentul aprobat prin HG 555/2001 privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului;
-sa se constate ca prevederile art.27 alin.3 din Regulamentul aprobat prin HG 555/2001 au fost abrogate prin efectul art.25 din Legea 554/2001 ;:
- sa se constate inexistența juridică a Ordinului Ministerului Administrației și Internelor nr. 400/2004 privind cercetarea disciplinară a personalului MAI si inopozabilitatea acestuia fata de reclamant;
-anularea OMAI nr. 400/2004;
- inexistența juridică a Ordinului Ministerului Administrației și Internelor nr. 600/2005 la data de 11.02.2013 si inopozabilitatea acestuia fata de reclamant ;
- anularea OMAI nr. 600/2005;
-anularea Deciziei primului-ministru nr.183/2012 privind numirea chestorului principal de politie Toba P. in functia de inspector general al Politiei Romane;
- sa se constate ca s-a prescris dreptul de aplicare al sanctiunii disciplinare privind „amanarea promovari in grade profesionale pe o perioada de 3 ani”;
- anularea dispozitiei Inspectorului G. al Politiei Romane nr.5289/19.10.2012 ,prin care reclamantul a fost sancționat disciplinar cu „amanarea promovari in grade profesionale pe o perioada de 3 ani”.
In motivarea actiunii ,reclamantul a expus pe larg argumentele care in opinia sa sunt de natura a contura nelegalitatea actelor atacate.
Prin sentinta civila nr.2969/08.10.2013,Curtea de Apel Bucuresti a admis exceptia de necompetenta materiala si a declinat cauza la Tribunalul Bucuresti-Sectia de contencios administrativ si fiscal.
Prin sentinta civila nr.4089/02.06.2014 ,Tribunalul Bucuresti a admis exceptia necompetentei materiale a acestei instante in privinta capetelor de cerere formulate in contradictoriu cu Inspectorului G. al Politiei Romane,Ministerul A. Interne,G. României si P. M. si a declinat competenta de solutionare a acestora in favoarea Curtii de Apel Bucuresti si ,constatand ivit conflictul negativ de competenta, a suspendat cauza si a inaintat dosarul la Inalta Curte de Casatie si Justitie ,in vederea solutionarii conflictului de competenta.
Prin decizia nr.3759/10.10.2014 ,Inalta Curte de Casatie si Justitie-Sectia de contencios administrativ si fiscal a stabilit competenta de solutionare a cauzei in favoarea Curtii de Apel Bucuresti.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Curtii de Apel Bucuresti la data de 27.01.2015.
In sedinta publica din data de 24.03.2014, paratul a aratat ca înțelege să renunțe la capătul 1 al cererii, cel cu privire la anularea prevederilor art.26-27 din Regulamentul aprobat prin HG 555/2001 privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului; la capătul 3 al cererii, cel în care se solicită sa se constate inexistența juridică a Ordinului Ministerului Administrației și Internelor nr. 400/2004 privind cercetarea disciplinară a personalului MAI ca urmare a neîndeplinirii, după emiterea actului, a formalităților de publicitate stabilite prin lege, în sarcina autorităților publice centrale care emit acte normative; la capătul 4 al cererii sa se constate inexistența juridică a Ordinului Ministerului Administrației și Internelor nr. 600/2005; la capătul 7 al cererii, cu privire la anularea Deciziei primului-ministru nr.183/2012 privind numirea chestorului principal de politie Toba P. in functia de inspector general al Politiei Romane. Totodata ,la solicitarea expresa a instantei ,paratul a invederat ca solicită în continuare anularea OMAI nr. 400/2004 și anularea OMAI nr. 600/2005, respectiv capătul 8 și capătul 9 al cererii de chemare în judecată, ambele in contradictoriu cu emitentul actelor atacate ,rectul ministrul afacerilor interne.
Curtea, față de principiul disponibilității în procesul civil, astfel cum acesta este consacrat de art.406 Cod procedură civilă, a luat act de cererea de renunțare la judecată formulată de către reclamant și, in consecinta ,a retinut că instanța este învestită cu soluționarea a două capete de cerere care privesc anularea OMAI nr. 400/2004 și anularea OMAI nr. 600/2005.
Prin intampinare ,paratul ministrul afacerilor interne a invocat exceptia lipsei calitatii sale procesuale pasive ,aratand ,totodata ,ca intelege sa –si insuseasca toate apararile formulate de MAI prin intampinarea formulata de acesta la 11.06.2013 .
Constatand ca prin intâmpinarea Minsterului A. Interne s-a invocat si exceptia lipsei procedurii prealabile, Curtea ,fata de pozitia procesuala a paratului ministerului afacerilor interne,va proceda ,cu prioritate, la analiza celor doua exceptii.
Referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratului ministrul afacerilor interne,Curtea o apreiaza ca nefondata ,cat timp acesta se legitimeaza in calitate de emitent al actelor administrative atacate in cauza dedusa judecatii.
Fiind parte in raportul juridic litigios ,Curtea opineaza ca reclamantul a justificat abilitarea sa de a sta in judecata in calitate de parat.
Asa fiind ,Curtea va respinge ca nefondata aceasta exceptie.
Cat priveste exceptia lipsei procedurii prealabile in privinta OMAI 600/2004, instanta constata ca este intemeiata .
Potrivit art.7 din Legea 554/2004, (1) Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
(1^1) În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând.
Textul de lege anterior mentionat conditioneaza admisibilitatea actiunii in contencios administrativ de parcurgerea procedurii prealabile administrative .
In speta ,plangerea administrativa a fost formulata de catre reclamant ulterior introducerii cererii de chemare in judecata si dupa invocarea in cauza a exceptiei lipsei procedurii prealabile ,astfel cum rezulta din dovezile depuse la 41 si urm.din dosar, fapt ce impune concluzia lipsei plangerii prealabile,cu consecinta respingerii cererii ca inadmisibila.
Practica Inaltei Curti de Casatie si Justitie –Sectia contencios administrativ si fiscal in sensul celor aratate anterior este constanta ,apreciindu-se ca :Nu poate fi primita sustinerea potrivit careia actiunea este admisibila daca plangerea prealabila ,desi nu a fost formulata anterior introducerii actiunii ,este formulata pana ala momentul judecarii cauzei ,intrucat chiar denumirea procedurii indica faptul ca trebuie indeplinita ,,in prealabil” .Nu exista nicio ratiune care sa justifice formularea plangerii prealabile in cursul procesului(dec.9494/15.02.2007 ).
Asa fiind ,Curtea va admite exceptia lipsei procedurii prealabile si va respinge in consecinta cererea reclamantului de anulare a OMAI nr.600/2004.
Exceptia lipsei procedurii prealabile referitor la OMAI 400/2004 nu poate fi insa primita ,din actele dosarului rezultand ca ,prin cererea inregistrata sub nr._/02.02.2012 (fila 26 dosar C. ) ,reclamantul s-a adresat cu plangere prealabila ,prin care a solicitat ministrului administratiei si internelor anularea ordinului in discutie.
Cat priveste cererea avand ca obiect anularea OMAI 400/2004,Curtea constata ca este intemeiata avand in vedere considerentele deciziei nr. 392/2 iulie 2014 a Curții Constituționale, prin care s-a decis că prevederile art. 59 alin. (2), art. 60 alin. (1) și ale art. 62 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului sunt neconstituționale.
Instanta de contencios constitutional a retinut ca aspecte esențiale în materia răspunderii disciplinare, ce țin de statutul funcționarului public, sunt reglementate, în baza dispozițiilor legale declarate neconstituționale, prin acte juridice infralegale, respectiv prin ordin al ministrului administrației și internelor.
In acest sens se arata ca:
17.(…)polițistul este funcționar public civil, cu statut special, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, și că, în conformitate cu art. 2 alin. (1) din aceeași lege, polițistul este învestit cu exercițiul autorității publice. În considerarea acestor prevederi legale, statutul său juridic cunoaște elemente derogatorii de la dispozițiile generale care reglementează raporturile de muncă, respectiv Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011. Astfel, polițistul este subiect al unui raport de serviciu, raport care ia naștere, se execută și încetează în condiții speciale. De aceea, aspectele esențiale ce vizează cele trei elemente ale raporturilor de serviciu se referă în mod intrinsec la statutul polițistului, statut care este reglementat prin lege organică, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție, respectiv Legea nr. 360/2002.
18. Răspunderea disciplinară, conform art. 4 alin. (2) și cap. IV din Legea nr. 360/2002, se referă la modul de executare a raporturilor de serviciu și, în condițiile angajării acestei răspunderi, este afectată executarea raportului de serviciu, putându-se ajunge chiar la încetarea acestuia. De aceea, Curtea reține că răspunderea disciplinară, ținând de statutul polițistului, trebuie reglementată, potrivit art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție, prin lege organică, respectiv Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, lege specială în sensul art. 1 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.
19. Or, dispozițiile legale criticate nu numai că nu reglementează procedura disciplinară prealabilă, aplicarea sancțiunilor disciplinare sau activitatea consiliului de disciplină, ci deleagă reglementarea acestor aspecte importante ministrului de resort care este abilitat să adopte ordine. Așadar, se ajunge la situația ca un aspect esențial care vizează executarea și/sau încetarea raporturilor de serviciu să fie reglementat printr-un act administrativ, care, de altfel, în cazul de față, nici măcar nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, ceea ce este de natură să confere un caracter iluzoriu posibilităților autorului excepției de neconstituționalitate de a se apăra în mod eficient. În aceste condiții, persoana cercetată disciplinar nu cunoaște regulile după care se desfășoară procedura, având în vedere că actul administrativ nu este accesibil și deci nici opozabil. Normele privind cercetarea disciplinară trebuie să respecte anumite cerințe de stabilitate și previzibilitate. Or, delegarea de atribuții de a stabili aceste norme unui membru al Guvernului, prin emiterea unor acte cu caracter administrativ ce au caracter infralegal, determină o stare de incertitudine juridică, acest gen de acte având, de obicei, un grad sporit de schimbări succesive în timp.
20. Curtea reține că textul art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție este foarte clar: "Prin lege organică se reglementează: [...] j) statutul funcționarilor publici". Deci, orice aspect care vizează cele trei elemente trebuie reglementat prin lege organică, inclusiv răspunderea disciplinară. Întrucât dispozițiile legale criticate prevăd reglementarea prin acte administrative a acestor aspecte, ele contravin art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție.
21. De altfel, art. 73 alin. (3) lit. p) din Constituție prevede că regimul general privind raporturile de muncă se reglementează prin lege organică. În acest sens, Legea nr. 53/2003 - Codul muncii prevede chiar un capitol distinct ce reglementează răspunderea disciplinară. De aceea, și art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituție prevede că statutul funcționarului public trebuie reglementat tot prin lege organică, având în vedere că elementele care diferențiază statutul acestuia reprezintă chiar derogări de la reglementarea generală în materie.
22. În aceste condiții, Curtea constată atât încălcarea art. 1 alin. (4) din Constituție referitor la principiul separației și echilibrului puterilor în stat (prin delegarea unei competențe ce aparține în exclusivitate legiuitorului către un membru al Guvernului), precum și încălcarea art. 1 alin. (5) din Constituție în componenta sa referitoare la previzibilitatea legii, întrucât personalul vizat (care se poate raporta, în aceste condiții, doar la prevederile legii) nu este în măsură să își adapteze conduita în mod corespunzător și nici să aibă reprezentarea corectă a derulării procedurii disciplinare.
Cat timp dispozitiile Legii nr. 360/2002 în temeiul cărora a fost emis OMAI nr. 400/2004 au fost declarate neconstitutionale, ordinul in discutie apare ca lipsit de temei legal ,fapt ce impune anularea acestuia .
Pentru aceste motive ,Curtea va admite in parte actiunea ,in sensul celor aratate anterior .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului ministrul afacerilor interne.
Admite excepția lipsei procedurii prealabile în privința OMAI nr.600/2004.
Respinge ca inadmisibil capătul de cerere având ca obiect anularea OMAI nr.600/2004.
Admite în parte acțiunea privind pe reclamantulG. A. M. PRIN SINDICATUL POLIȚIȘTILOR DIN ROMÂNIA-DIAMANTUL, cu sediul ales în București, ..17A, Sector 4 în contradictoriu cu pârâtul M. A. INTERNE, cu sediul în București, .. 1A, Sector 5.
Anulează OMAI 400/2004.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. L. Patraș I. C. B.
Red. B.L.P. / 2 ex.
. data de
| ← Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 2559/2015.... | Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti. Art.24... → |
|---|
