Pretentii. Decizia nr. 516/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 516/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-01-2015 în dosarul nr. 92/93/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.516
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. V.
JUDECĂTOR: D. G. S.
JUDECĂTOR: I. R.
GREFIER: E. Chirănuș
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI PENTRU ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV – SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC B. împotriva sentinței civile nr.2086/10.06.2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant R. S. F. și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.411 alin.2 NCPC, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Prin cererea de chemare in judecata înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, la data de 14.01.2014, sub nr._, reclamantul R. S. F. a chemat în judecată pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE ILFOV - DIRECȚIA G. REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE A MUN. BUCURESTI solicitând anularea deciziei de calcul al taxei de poluare nr._/19.08.2009, restituirea sumei înscrise in act in cuantum de 8938 lei, achitata si dovedita cu chitanța, plus rata dobânzii fiscale de la momentul perceperii taxei până in momentul restituirii ei.
Prin sentința civilă nr.2086/10.06.2014, Tribunalul Ilfov Secția civilă a admis acțiunea, a anulat decizia de calcul nr._/19.08.2009, a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 8.938 lei reprezentând taxa pe poluare, la care se adaugă dobânda fiscală calculată începând cu data când a fost achitată taxa (21.08.2009) până la data plății efective, a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 350 lei reprezentând cheltuieli de judecată, a admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu formulată de pârâtă și a obligat chemata în garanție către pârâtă la plata sumelor ce fac obiectul acțiunii principale.
Pentru a pronunța această sentință,tribunalul a reținut că:
În fapt, reclamantul a achiziționat un vehicul marca AUDI număr de identificare WAUZZZ4F55N112588, înmatriculat prima data în 2005 și achiziționat din Germania (f.18-23).
Pentru înmatricularea in România a acestui vehicul, reclamantul a plătit taxa pe poluare prevăzută de OUG nr.50/2008 în sumă de 8.938 lei la data de 21.08.2009, astfel cum rezultă din decizia de calcul nr._/19.08.2009 emisa de AFP Voluntari (f.18) și chitanța de plata . nr._/21.08.2009 (f.19).
Raportat la actele depuse, prima instanță a apreciat că stabilirea taxei de poluare s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale comunitare cu incidență în cauză (art.110 – anterior art.90 – din Tratatul de Instituire a Uniunii Europene), iar în condițiile în care acestea sunt prioritare ca forță juridică celor naționale, obligația de respectare a normelor europene incumbă nu doar inițiatorului legii interne ci și organelor fiscale cu atribuții de încasare a taxelor conform art.11 și 148 din Constituție, rezultă că decizia de stabilire a taxei de poluare este nelegală și prin urmare, a dispus restituirea acestei taxe reclamantului.
În privința obligării pârâtei și la plata dobânzii fiscale începând cu data achitării taxei (21.08.2009) și până la momentul plății efective, tribunalul a admis-o având în vedere pe de o parte dispoz. art.124 al.1 si 2 CPF iar pe de alta parte, Hotărârea preliminară a Curții de Justiție a Uniunii Europene in cauza C-565/11, I..
Reținând culpa procesuală a pârâtei, în temeiul art.453 Ncpc, a obligat-o la plata către reclamant a sumei de 350 reprezentând cheltuieli de judecata (taxa judiciara).
Pentru aceste considerente, a fost admisă acțiunea principală.
În privința cererii de chemare în garanție a Administrația F. pentru Mediu formulată de pârâtă, tribunalul a apreciat-o ca fiind întemeiată și a admis-o, reținând că suma calculată de pârâtă, după achitarea acesteia de către reclamant a fost transferată pe numele Administrației F. de Mediu la Trezoreria sector 6 București în contul „disponibil din taxe de poluare pentru autovehicule”, aspect precizat in întâmpinare si necontestat de către chemata in garanție.
Față de aspectele învederate, tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 74 Ncpc pentru admiterea cererii formulată de pârâtă și în consecință, a obligat chemata în garanție Administrația F. pentru Mediu să restituie pârâtei sumele din acțiunea principală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI pentru ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV – SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC B..
Recurenta pârâtă consideră că sentința de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii (art.483 și urm. C.).
Instanța de fond a respins în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Județene a Finanțelor Publice Ilfov prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice, în condițiile în care art.5 alin.4 din OUG nr.50/2008 prevede că destinatarul sumei de bani este Administrația F. pentru Mediu.
Având în vedere că între instituția pârâtă și intimatul reclamant nu există nici un raport fiscal privind încasarea taxei de poluare, solicită admiterea acestui motiv de recurs, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive și respingerea acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Referitor la aplicabilitatea prevederilor constituționale ale art.148 invocate învederează că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre în privința rezultatului însă autoritățile naționale au competența a de alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.
Cu privire la prevederile Tratatului de instituire a Comunității Europene, apreciază că art.110, fost art.90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, este inexistent în cauză întrucât taxa de poluare urmează a fi plătită conform art.4 din OUG nr.50/2008. Totodată, reclamanta nu se încadrează nici în situațiile de excepție prevăzute de art.3 al.2 din OUG nr.50/2008 și ca atare, obligația de plată a taxei de poluare revine ca fiind legal datorată.
Apreciază recurenta că principiul „poluatorul plătește” pe care se bazează și instituirea taxei de poluare este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene.
În ceea ce privește faptul că taxa de poluare introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu, învederează că taxa se aplică tuturor autovehiculelor care nu au fost înmatriculate în România, fie românești, fie străine. Existența taxei de poluare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxă de poluare.
În ceea ce privește dispoziția instanței privind restituirea sumei reprezentând taxa de poluare, arată că reclamanta nu se regăsește în niciuna din situațiile prevăzute de art.117 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
În ceea ce privește obligarea sa la plata sumei actualizată cu dobândă fiscală arată că nu este îndeplinită în cauză condiția menționată de art.124 al.1 Cpf.
Cu privire la cheltuielile de judecată solicită să fie respinse ca neîntemeiate nefiind întrunite condițiile prevăzute de art.453 al.1 C..
Intimatul-reclamant R. S. F. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței de fond ca temeinică și legală.
Analizând probele administrate în cauză Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
Prima instanță a reținut în mod corect caracterul discriminatoriu al taxei încasate și faptul că normele care au instituit-o contravin art. 110 din TFUE, fostul art. 90 din TCE. Acest fapt este confirmat de hotărârile pronunțate de CJUE în cauzele T. c. României, și N. c. României. Normele prin care s-au instituit taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare sunt de natură să descurajeze importul intracomunitar, și să protejeze piața internă, fapt care contravine articolului menționat.
De asemenea, prima instanță a procedat în mod corect, dând eficiență normelor de drept european și înlăturând normele din dreptul intern care sunt contrare Tratatului, fapt conform cu hotărârile pronunțate de CJCE în cauzele C. /Enel și Simmenthal.
Jurisprudența Curții de Justiție Europene-cauza C./Enel (1964) a stabilit că legea care se îndepărtează de Tratat – un izvor independent de drept – nu ar putea să ducă la anularea lui, dată fiind natura sa originală și specială, fără a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitară și fără ca baza legală a Comunității însăși să fie pusă la îndoială. Mai mult, aceeași decizie a definit relația dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre, arătând că dreptul comunitar este o ordine juridică independentă care are prioritate de aplicare în fața dreptului național.
De asemenea, în cazul Simmenthal, CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau unei alte proceduri constituționale.
Ca și calitate procesuală pasivă Curtea constată că restituirea taxei trebuie să se facă de organul care a încasat-o, fiind nerelevant pentru ce instituție a fost încasată respectiva taxă. Actul nelegal emană de la această instituție și vătămarea a fost produsă, în mod direct, de către aceasta, repararea prejudiciului, în sensul restituirii taxei, urmând să se realizeze tot de către instituția fiscală care a impus și a încasat taxa de poluare.
În ceea ce privește procedura prealabilă, se constată că această procedură era una ineficientă, normele interne impunând plata taxei iar practica autorităților fiscale fiind în sensul impuneri taxei. Astfel, în cauza Metallgesellschaft și Hoechst CJUE statuat faptul că restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european nu poate fi condiționată de contestarea reglementării la momentul efectuării plății, mai ales atunci când practica administrativă era în sensul respingerii contestațiilor contribuabililor (par. 105 – 106 din hotărârea Curții). Cu alte cuvinte, Curtea menționează faptul că autoritățile fiscale naționale nu pot invoca culpa contribuabililor, care nu au apelat la un remediu național ineficient, în condițiile în care ele însele sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli naționale incompatibile cu dreptul european.
Încasarea unei taxe ce contravine dreptului european constituie un fapt generator de prejudiciu, impunându-se repararea integrală a acestui prejudiciu, inclusiv a celui produs prin lipsirea pentru o perioadă de timp, de suma de bani plătită, așa cum s-a reținut și în cauza CJUE I. c. României
În aceste condiții, soluția de obligare a autorității care a încasat taxa nelegală la repararea integrală a prejudiciului, apare ca temeinică și legală.
De asemenea, față de prevederile art. 453 din codul de procedură civilă se justifică obligarea părții care a pierdut procesul la suportarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI PENTRU ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV – SERVICIUL FISCAL ORĂȘENESC B., cu sediul în București, ., sector 2, împotriva sentinței civile nr.2086/10.06.2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant R. S. F., cu domiciliul ales la cab. Av. C., București, calea Rahovei nr.266-268, Clădirea 60, ., Electromagnetica Business, sector 5, și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.294, Corp A, sector 6, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.01.2015.
PREȘEDINTEJUDECĂTORJUDECĂTOR
D. C. VladDaniel G. SeverinIonel R.
GREFIER
E. Chirănuș
Red.DS, tehnored.MT/5ex.
Tribunalul Ilfov – secția civilă/red. AD
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 31/2015. Curtea de Apel... | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 189/2015. Curtea... → |
|---|
