Anulare act administrativ. Decizia nr. 1502/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1502/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-03-2015 în dosarul nr. 388/116/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.1502
Ședința publică din data de 12 martie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. C. V.
JUDECĂTOR: D. G. S.
JUDECĂTOR: I. R.
GREFIER: E. Chirănuș
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții-reclamanți M. O., C. C., T. S., Z. M., R. I. împotriva sentinței civile nr.718/10.09.2014 pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU restituirea proprietăților – serviciul pentru aplicarea Legii nr.9/1998, având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-reclamanți, prin avocat N. L., în baza împuternicirii avocațiale aflate la fila 7 dosar, lipsă fiind intimata-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenții-reclamanți, prin avocat, învederează că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Recurenții-reclamanți, prin avocat, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței de fond și admiterea cererii de chemare în judecată pentru toate capetele de cerere formulate. Critica principală adusă instanței de fond este aceea că nu a analizat toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv înscrisurile de la filele 195 și următoarele, reprezentând acte din dosarul de colonizare al autorului reclamanților, din care reiese că acesta a locuit în Uyungi-Orman din județul Durostor și toate datele referitoare la identificarea autorului recurenților, respectiv anul nașterii, familia compusă din soție și copii, nume și prenume. Consideră că instanța de fond a apreciat în mod greșit că aceste acte vor fi reanalizate de comisia Municipiului București, pentru că soluția pronunțată în prezenta cauză nu echivalează cu o respingere definitivă a cererii de solicitare a despăgubirilor. Dispozițiile Legii nr.9/1998 prevăd clar căile de atac. După ce ANRP a pronunțat decizia de analizare a hotărârii comisiei județene, aceasta este supusă controlului instanței de contencios administrativ care analizează toate aspectele privind dreptul beneficiarilor la aceste despăgubiri, fără a se mai dispune, în cazul în care nu există alte motive, trimiterea cauzei înapoi la Comisia Municipiului București. Consideră că recurenții nu se află în această situație, întrucât instanța se substituie pârâtei ANRP și trebuie să analizeze dreptul lor la aceste despăgubiri.
Solicită să se constate că în dosarul administrativ depus odată cu cererea de solicitare a despăgubirilor au fost depuse mai multe declarații cu numele autorului reclamanților. ANRP a lua în considerare și a dispus invalidarea hotărârii Comisiei Municipiului București pe baza declarațiunii făcută de C. B., declarațiune în care se menționează că datele nu conduc la concluzia că acesta este autorul reclamanților. Arată că acea declarațiune conține alte date, însă ANRP invocă tot felul de motive pentru a invalida hotărârile consiliilor județene și a respinge cererile. Declarațiunea nu este actul care trebuie luat în considerare la stabilirea despăgubirilor. Actul care stă la baza despăgubirilor este declarația de avere imobiliară în care sunt specificate toate datele necesare identificării autorului și a bunurilor sale. Înscrisul întocmit de comisia româno-bulgară are putere probatorie. Analizând declarațiile de avere imobiliară se constată că la fila 114, 116, 118 și 124 se află trei înscrisuri diferite, chiar dacă au același autor, diferă prin faptul că unul dintre imobile este situat la numărul 38, altul este situat la numărul 58, iar a treia situație de avere nu are număr, însă este făcută mențiunea „Declarația 38”. În condițiile în care aceste trei înscrisuri se aflau la dosar, ANRP avea obligația să solicite eventuale lămuriri sau probe suplimentare pentru clarificarea acestei situații, și apoi să dispună în consecință, nu să ia în considerare acea declarațiune care era nefavorabilă solicitanților. Consideră că pârâta ANRP a profitat de acel înscris numit „declarațiune” și a invalidat hotărârea comisiei Municipiului București. Din înscrisurile depuse la instanța de fond rezultă că autorul reclamanților C. S. B., astfel cum reiese din certificatul de naștere și din înscrisurile depuse la dosar, fiul lui S. și O., având soția M. și cei 3 copii, al patrulea copil s-a născut în România, numele lor este specificat în înscrisuri. Este specificată și localitatea unde a locuit acesta, astfel încât aceste înscrisuri, coroborate cu situația de avere aflată la fila 124, reiese că acesta a locuit în . că a deținut o avere conform situației de avere imobiliară anexată. Dintre cele trei declarații, apreciază că declarația autorului reclamanților este cea aflată la fila 124 dosar întrucât este menționată în plus declarația 38 care corespunde cu celelalte acte.
În ceea ce privește capătul doi al contestației privind validarea hotărârii Comisiei Municipiului București și față de care pârâta ANRP a apreciat că este prematur introdusă și instanța de asemenea nu a dispus în consecință, recurenții reclamanți consideră că acest capăt de cerere este corect formulat, nu este un abuz de drept și poate fi admis având în vedere că, în situația în care ANRP ar fi validat hotărârea comisiei județene, ar fi trebuit să valideze această hotărâre. Întrucât instanța este investită să facă ceea ce ar fi trebuit să facă ANRP prin analizarea documentelor, în situația admiterii cererii instanța trebuie să dispună cu privire la validarea sau invalidarea hotărârii comisiei Municipiului București. Întrucât în acea hotărâre s-au specificat și despăgubirile, instanța trebuie să dispună validarea acesteia. A mai solicitat ca în situația în care instanța va admite contestația pentru cele două capete de cerere, să dispună obligarea ANRP la emiterea deciziei cu actualizarea despăgubirilor stabilite în hotărârea Comisiei Municipiului București. Consideră că acesta este atributul instanței și nu trebuie reluat întregul procedeu de la ANRP pentru că, în situația în care ANRP ar fi validat hotărârea, având în vedere faptul că a expirat acel termen legal de 60 de zile de la înaintarea dosarului, vicepreședintele ANRP trebuia să dispună acordarea despăgubirilor în formă reactualizată.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași sub nr._, reclamanții M. O., C. C., T. S., Z. M. și R. I. în contradictoriu cu pârâta A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR - SERVICIUL PENTRU APLICAREA LEGII NR.9/1998 au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: anularea deciziei nr.1190/ 06.02.2014 emisa de pârâta A.N.P.R.; validarea Hotărârii nr.4082/ 25.11.2010 emisa de Comisia mun. București pentru aplicarea Legii nr.9/1998; obligarea paratei ANRP la emiterea unei Decizii de validare a Hotărârii nr.4082/25.11.2010 emisa de Comisia municipiului București pentru aplicarea Legii nr.9/1998 cu actualizarea despăgubirilor stabilite la cuantumul de 369.883,99 lei.
Prin sentința civilă nr.718/10.09.2014 Tribunalul Călărași Secția civilă a respins cererea reclamanților constatând că Decizia nr.1158/23.01.2014 emisă de ANRP este temeinică și legală având în vedere că Decizia nr. 1190/06.02.2014 invalidează hotărârea Comisiei Municipiului București, ceea ce înseamnă că nu s-a stabilit încă valoarea compensațiilor care se vor acorda, dosarul urmând să fie reanalizat și a se stabili o nouă valoare a despăgubirilor luând în considerare observațiile cuprinse în Decizia Vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții M. O., C. C., T. S., Z. M., R. I., apreciind că sentința este netemeinică și nelegală, motiv pentru care în temeiul art.488 alin.1 pct.8 C., solicită casarea și pe fond, admiterea cererii de chemare în judecată.
În motivare, recurenții consideră că instanța de fond a dat o interpretarea eronată Legii nr.9/1998 întrucât nu este prevăzută o procedură de reanalizare a dosarului după soluționarea de către instanță a unei Contestații împotriva Deciziei emisă de ANRP, moment în care cererea de acordare a despăgubirilor este soluționată definitiv, în mod favorabil sau nefavorabil solicitanților despăgubirilor.
Instanța de fond trebuia să analizeze însăși Decizia de invalidare nr.1190/06.02.2014 a ANRP împotriva căreia L.9/1998 a prevăzut calea de atac a contestației, iar o altă modalitate de analizare a acestora nefiind reglementată.
Recurenții arată că potrivit actelor depuse rezultă că autorul acestora se numea B. St. (S.) C., soția M., a deținut bunuri în județul Durostor Bulgaria, fiind colonizat apoi în România conform Tratatului de la C., motiv pentru care se impune admiterea cererii lor, respectiv contestația formulată împotriva Deciziei de invalidare nr.1190/06.02.2014 a ANRP și să valideze Hot. Nr.4082/25.11.2010, calitatea acestora de moștenitori fiind dovedită, de asemenea bunurile deținute de autor sunt dovedite și evaluate, astfel încât hotărârea emisă de Comisia Municipiului București de stabilire a beneficiarilor și despăgubirilor este legală. Solicită actualizarea despăgubirilor în cuantum de 369.883,99 lei de la momentul emiterii deciziei, respectiv 25.11.2010 și până la momentul plății acestora.
Intimata pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Recursul este nefondat.
Prima instanță a reținut în mod corect faptul că actele prezentate de reclamanți nu se referă la un ascendent al acestora ci la o cu totul altă persoană, fiind vorba de o simplă coincidență de nume. Astfel instanța sesizat în mod corect că între autorul reclamanților B. C. și persoana la care se referă actele depuse de reclamanți există diferența cu privire la perioada în care s-a născut și numele soției.
În recurs se susține că este vorba de trei situații de avere și acestea se referă la persoane diferite, astfel încât, una dintre ele îl avea în vedere pe autorul reclamanților. Această susținere este lipsită de suport probator. Este adevărat că la dosar s-au depus trei situații de avere însă nu există certitudinea că acestea se referă la trei persoane diferite și, în nici un caz nu se referă la autorul reclamanților, existând inadvertențe care impun această concluzie.
În ceea ce privește situațiile de avere de la filele 116 și 118, Curtea constată că acestea coincid atât ca date de identificare a persoanei strămutate (cu excepția numărului de casă) cât și ca date privind averea deținută. Este posibil să fie vorba despre aceeași persoană, diferența de număr de casă putând fi justificată de o imprecizie a numerotării) dar, în nici un caz nu este vorba despre autorul reclamanților întrucât, din actele prezentate de aceștia rezultă că autorul lor avea, în anul 1932 trei copii minori, cel mai mare fiind în vârstă de 4 ani (fila 206 dosar), or în declarația de avere se menționează doar un copil.
În ceea ce privește situația de la fila 124, aceasta nu a fost însușită de comisia mixtă, se face vorbire de o casă cu teren de 3364 m.p. dar într-o altă parte a declarației se menționeaază 10 ha și 2304 m.p. adică aceeași suprafață ca și în cazul celorlalte două declarații, și, de asemenea, se menționează că persoana în cauză are un copil. Așa cum este întocmit acest înscris apare ca fiind o ciornă nefinalizată (există mențiunea „nepredat” pe acest înscris) și se referă, oricum al o altă persoană decât autorul reclamanților care a avut trei copii.
Având în vedere aceste inadvertențe și faptul că nici în faza recursului recurenții nu au putut prezenta acte care să certifice faptul că vreuna dintre cele trei situații de avere s-ar fi referit la autorul lor, Curtea constată că soluția de invalidare a hotărârii Comisiei Municipiului București este legală și temeinică, petenții nefiind în măsură să dovedească, cu probele prezentate, faptul că autorul lor a deținut bunuri la părăsirea Bulgariei pentru care să trebuiască acordate despăgubiri. În consecință recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU CESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenții-reclamanți M. O., C. C., T. S., Z. M., R. I. împotriva sentinței civile nr.718/10.09.2014 pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR – Serviciul pentru aplicarea Legii nr.9/1998, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.03.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
D. C. VladDaniel G. SeverinIonel R.
GREFIER
E. Chirănuș
Red.DS, tehnored.MT/2ex.
Tribunalul Călărași – secția civilă red. API.
| ← Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 3915/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
