Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 2673/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2673/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-05-2015 în dosarul nr. 18161/3/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2673
Ședința publică de la 11.05.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. M. D.
JUDECĂTOR - I. F.
JUDECĂTOR - C. P.
GREFIER - M. G.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor formulate de recurentul-reclamant G. M. R. și de recurenta-pârâtă U. S. HARET împotriva sentinței civile nr. 8394/16.12.2014 pronunțate de Tribunalul București-Secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul_, în contradictoriu cu intimatul-pârât-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, în cauza având ca obiect „obligația de a face”.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, la data de 20.04.2015, prin serviciul registratură, recurentul-reclamant G. M. a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de intimatul-pârât-chemat în garanție M. Educației Naționale, precum și întâmpinare la recursul provocat formulat de recurenta-pârâtă U. S. Haret, în două exemplare, iar, la data de 08.05.2015, a înaintat la dosar înscrisuri, într-un singur exemplar, după care:
Curtea invocă excepția lipsei de interes în ceea ce privește recursul provocat formulat de intimata-pârâtă U. S. Haret și, observând că recurentul-reclamant a solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 411 alin. 1 din Codul de procedură civilă, o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata la data de 28.01.2014 pe rolul Curții de Apel București sub nr._, reclamantul G. M. R. a chemat in judecata pe paratii U. S. HARET si M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE pentru a fi obligata parata USH sa ii recunoasca titlul de licentiat, sa ii elibereze diploma de licenta si suplimentul de diploma, iar paratul MECTS sa aprobe tipizarea formularelor de diploma de licenta.
In temeiul art.60-63 C.proc.civ.,art.18 coroborat cu art.28 alin.1 din Legea nr.554/2004, a formulat cerere de chemare in garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului (MEN), pentru a fi obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând in Diploma de Licența si suplimentul la diploma pentru reclamantul, precum si la plata tuturor sumelor solicitate de la aceasta.
Prin sentinta civila nr.1398/07.05.2014 pronuntata in dosarul nr._ Curetea de Apel București a declinat competenta solutionarii cauzei in favoarea Tribunalului București –Secția C. Administrativ și Fiscal.
Prin sentința civilă nr. 8394 din 16.12.2014, Tribunalul București a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a MINISTERULUI EDUCAȚIEI NAȚIONALE ca neintemeiatași a respins ca neîntemeiate acțiunea și cererea de chemare în garanție.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul G. M. R..
În motivare, recurentul a arătat că Sentința Civila 8394/16.12.2014 a Tribunalului București este netemeinica si nelegala întrucât cuprinde motive contradictorii si a fost data cu aplicarea greșita a normelor de drept material (art 480 alin 1 pct 6 si 8 Ncpc).
A susținut că instanța de fond in mod eronat retine ca specializarea urmata de reclamant respectiv Management, la forma de invatamant ID la Facultatea de Management din B., promoția 2009, nu a fost autorizata provizoriu/acreditata nici prin HG 1609/2004 si nici pe HG 676/2007. Examinând HG 1 609/_-anexa 2 poziția 6 subpozitia 9 se poate constata ca Facultatea de Management din B. cu specializarea in Management a fost acrediatata (A) cu 240 credite transferabile pentru formele de invatamant ZI/FR. In aceste condiții potrivit art 60 din legea 84/1995(temei legal reținut in considerentele sentinteijnumai era necesara parcurgerea prealabila a procedurii de autorizare/acreditare pentru forma de invatamant la distanta (ID) pentru specializarea management, atâta timp cat Facultatea de Managemen din B. fusese acreditata pentru specializarea management pentru forma de invatamant ZI, conform anexei 2-pozitia 6 subpozitia 9 la HG 1609/2004.
Prin hotărârile de guvern subsecvente HG 1609/2004, respectiv HG 88/2005, HG 91 6/2005 si HG 1175/2006 au fost aduse o . modificări in privința anexelor privind structura instituțiilor de invatamant superior particular si al specializărilor, precizandu-se insa, ca pentru specializările care nu se regăsesc in noile anexe nu se mai organizează forme de invotăimănt, continundu-se cele începute legol in bază vechilor onexe .Specializarea management s-a regăsit si in anexă la HG 11 75/2006 pentru Facultatea de Management din B. vaiabila pentru anul universitar 2005-2006 (reclamantul inscriindu-se in anul I de studii in anul 2006).
Prin urmare conform poziției 7 din anexa la HG 1175/2006 (anexa care înlocuiește anexele 1 -3 la HG 916/2005 si valabila pentru anul 1 de studii 2006-2007)Facultatea de Management din B. funcționa legal cu specializarea management asa cum funcționa si in anul universitar 2007-2008 in care o regăsim in anexă 3 la HG 676/2007 cu domeniul de licența management acreditata pentru cursuri ZI/FR cu 180 de credite ECTS(punctul 6 poziția 10 din anexa 3 la HG 676/2007).Ca atare începând cu HG 1609/2004 si continuând cu celelate hotărâri de guvern ulterioare, inclusiv HG 676/2007 (cand reclamantul se află dejă in anul II de studii) Facultatea de Management din B. a funcționat legai cu specializarea management pentru cursuri de ZI si ca atare in baza art 60 din legea 84/1995 a funcționat legal si pentru forma de invatamant ID pentru aceasi specializare pe care a urmat-o reclamantul si a finalizat-o prin promovarea examenului de licența promoția 2009.
In consecința, a susținut recurentul ca refuzul M.E.N de a aproba tipărirea formularelor tipizate pentru diploma de licența si supliment este un refuz nejustificat iar sentința Tribunalului București prin care s-a respins cererea sa legitima este nelegala si netemeinica.
In drept, recurentul a invocat art 483 alin 1 art 480 alin 1 pct 6 si 8 si art 498 alin 1 Ncpc.
Intimatul M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ce nefondat.
Intimata U. "S. HARET" a formulat întâmpinare și cerere de recurs provocat, solicitând ca, în cazul în care se va admite recursul promovat de G. M. R., să se admită si recursul provocat formulat iar rejudecand sa se admită si cererea de chemare in garanție a Ministerului Educației Naționale pentru următoarele considerente:
A arătat că în prezent, se află in imposibilitatea practica de a obține in totalitate tipărirea formularelor tipizate constând in actele de studii solicitate de reclamant, datorita refuzului MECTS. Intrucat.la data inscrierii recurentului-reclamant la cursurilor Universității S. Haret, MECTS avea posibilitatea .potrivit sarcinilor prevăzute de dispozițiile art.116 si art. 141 din Legea nr. 84/1995(in vigoare la acea data), sa invoce nelegalitati in organizarea de către subscrisa a studiilor acestora, dar nu a sesizat nici o neregula in acest sens, nu se justifica refuzul acestuia de a aproba tipizarea formularelor destinate actelor de studii pentru absolvenții anului 2009.
Mai mult, MECTS sau Agenția R. de Asigurarea Calității in învățământul Superior(ARACIS), înființata in baza O.U.G. nr.75/2005, nu au demarat si nu au finalizat vreo procedura administrativa care sa conducă la concluzia ca subscrisa a acționat in afara cadrului legal,in condițiile in carejn principiu,Ministerului Educației, îi este recunoscut.prin art.6 din Legea nr.443/2002,dreptul de a "propune încetarea activității de invatamant si desființarea prin lege a universității".
A învederat instanței faptul ca adresele nr:769 /25.08.2009 ; nr.31 /21.06.2010 ; nr.557 /12.10.2010 ; nr.569 /18.10.2010 nr.573 /26.10.2010 ; nr.1054 /03.02.2011 ; nr.960 /08.10.2009 ; nr.278 /05.08.2010, emise către MECTS vizează actele de studii pentru absolvenții din anul 2009 . Acestea au fost soluționate in parte, fara a se aproba tot necesarul de formulare tipizate si pe cale de consecința ,se afla in imposibilitatea de a elibera tuturor absolvenților diplome din vina MECTS.
A arătat că nu s-a opus soluționării cererii reclamantului si a depus toate diligentele pentru realizarea cu celeritate a acestui deziderat. Singurul impediment constând in opoziția susținuta a MEN (fost MECTS) la solicitarea sa de a aviza tipărirea formularelor cu regim special necesare, iar postura in care o situează acest subiect este una ingrată,creându-i grave prejudicii de imagine.
Primul motiv de recurs este acela că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu incalcarea si aplicarea greșita a legii, potrivit art.488 alin.1 pct.8 din N.Cod proc. civ.
Astfel, instanța de fond s-a preocupat neinvestita sa faca aprecieri cu privire la acreditarea /neacreditarea formei de invatamant, fara a da eficienta adeverinței de studii emisa conform dispozițiilor O.M.2284/2007, inscris oficial in ființa, depus in dovedirea titlului de licențiat, ignorând dreptul recurentului reclamant de a obține diploma de studii.
Considera ca nu poate fi admis recursul si acțiunea recurentului -reclamant fara a fi admisa si cererea de chemare in garanție formulata in conformitate cu dispozițiile art. 72-74 N.Cod proc.civ. de către U. S. Haret, întrucât intre cele doua cauze exista o evidenta interdependentă ce isi are originea in procedura de eliberare a diplomei reglementata prin norme imperative.
Recurenta a reiterat argumentele prezentate în cererea de chemare în garanție și a solicitat ca la soluționarea recursul promovat de recurentul reclamant sa aibă in vederea respectarea principiului coerentei si unității jurisprudentei consacrat ca atare in practica Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauza B. contra României).
La soluționarea recursului provocat, a solicitat sa se aibă în vedere considerentele ce preced si realitatea conform căreia eliberarea diplomei de licență și a suplimentului la diplomă este condiționată de aprobarea tipăririi formularelor cu regim special necesare completării si eliberării diplomelor de licența de către M. Educației Naționale ca autoritate competentă .considerent de natură să contureze soluția instanței sub aspectul admisibilității cererii de chemare în garanție .aspect relevant susținut si de faptul că M. Educației și Agenția Română de Asigurarea Calității în învățământul Superior, înființată în baza OUG nr.75/2005 nu au demarat și prin consecință nici nu au finalizat vreo procedură administrativă de natură să conducă la concluzia că U. S. Haret, instituție de învățământ superior, ar fi acționat în afara cadrului legal, deși, prin art.8 din Legea nr.443/2002 i se recunoștea ministerului dreptul de a propune încetarea activității de
In drept, recurenta a invocat art. 491 N. Cod proc. civila raportat la art.488 alin.1 pct.8 N. Cod proc. civila., art.72 -74 N.Cod proc.civ.
Examinând recursurile declarate, pe baza motivelor invocate și în conformitate cu dispozițiile art. 488 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:
Recurentul-reclamant a urmat cursurile Universității S. Haret, Facultatea de Management, forma de învățămând ID și a promovat examenul de licență din sesiunea iulie 2009, fiindu-i eliberată adeverință de licențiat.
Potrivit Ordinului MECT nr. 2284/2007, adeverința de absolvire a studiilor are un termen de valabilitate de maximum 12 luni, termen în care universitatea are obligația de a completa diploma de licență și suplimentul la diplomă, care se eliberează absolventului, la cererea acestuia.
Diplomele de licență se completează pe formulare tipizate care sunt realizate de o unitate specializată desemnată de MEN, în fapt . necesar ca cererea universității de eliberare a formularelor tipizate ale diplomelor de licență să fie aprobată de MECTS.
În cazul de față, intimata-pârâtă U. S. Haret a solicitat intimatului-pârât M. Educației Naționale, printr-o . adrese, să aprobe tipărirea formularelor de diplome de licență necesare promoției anului 2009. Intimatul-pârât a încuviințat aceste cereri doar în parte și a refuzat să aprobe tipărirea formularelor pentru forma de învățământ la distanță și frecvență redusă, invocând faptul că U. S. Haret a organizat nelegal aceste forme de învățământ, fără a parcurge procedura de evaluare academică la care face referire art. 17 din HG nr. 1011/2001.
Curtea constată că recursul formulat de recurent este întemeiat, în acest sens urmând a avea în vedere soluția de principiu adoptată de Înalta Curte de Casație de Justiție – Secția de C. Administrativ și Fiscal în ședința din 7 noiembrie 2013, prin care instanța supremă a statuat că soluția adoptată este în sensul jurisprudenței de obligare a pârâtei U. S. Haret să elibereze diploma de licența și/sau suplimentul de diplomă, de admitere a cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și de obligare a ministerului, în calitate de chemat în garanție, să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele de diplomă.
În motivarea soluției de principiu de mai sus, instanța supremă a făcut trimitere la jurisprudența reprezentată de deciziile de speță nr. 690/2012, nr. 953/2012, nr. 1638/2012 și nr. 3302/2012 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de C. Administrativ și Fiscal.
Curtea are în vedere importanța unei astfel de soluții de principiu dată de secția de contencios administrativ și fiscal a instanței supreme, soluție care, chiar dacă nu are forța obligatorie a unei decizii date într-un recurs în interesul legii, se impune a fi respectată față de rolul conferit Înaltei Curți de Casație și Justiție de unificarea a practicii judiciare.
Prin aceste decizii de speță s-a statuat, în mod constant, că M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului (actualul Minister al Educației Naționale) are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă, întrucât adeverința de licențiat se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate specifică actelor administrative și nu a fost atacată de Minister sau de o altă autoritate publică, în condițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004. În ceea ce privește legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță și fără frecvență, s-a arătat că instanța de fond nu a fost învestită cu o astfel de cerere.
În consecință, ținând cont de necesitatea dea urma soluțiile de principiu pronunțate de instanța supremă, în scopul asigurării unei practici unitare, Curtea constată că legalitatea acreditării formei de învățământ nu face obiect al prezentei cauze, iar cum recurentului i-a fost eliberată adeverință de licențiat, necontestată, acesta are dreptul de a-i fi eliberată diploma de licență și suplimentul de diplomă, cererea de chemare în judecată formulată fiind întemeiată, revenind pârâtului M. Educației Naționale obligația să aprobe tipărirea formularelor tipizate necesare eliberării diplomei de licență pentru reclamant, respectiv pârâtei U. S. Haret obligația de eliberare în favoarea reclamantului a diplomei de licență și a suplimentului de diplomă.
De altfel, necesitatea respectării și la nivelul instanțelor ierarhic inferioare a unei asemenea jurisprudențe adoptate și urmate constant de instanța supremă, soluție orientată înspre finalitatea asigurării caracterului efectiv și concret al dreptului invocat de absolvenții universității în discuție, rezultă și din interpretarea considerentelor Curții Europene a Drepturilor Omului din hotărârea pronunțată în cauza B. împotriva României, în care s-au reținut următoarele:
„37. (…), divergențele de jurisprudență constituie, prin natură, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritate asupra competenței lor teritoriale. Cu toate acestea, rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa aceste contradicții ale jurisprudenței (Zielinski și Pradal și Gonzales și alții împotriva Franței [GC], nr._/94 și_/96 la_/96, paragraful 59, CEDO 1999-VII).
38. În cazul în speță, trebuie constatat că Înalta Curte de Casație se afla la originea acestor divergențe profunde și persistente în timp.
39. Această practică, ce s-a dezvoltat în cadrul celei mai înalte autorități judiciare din țară, este în sine contrară principiului siguranței publice, care este implicită în ansamblul articolelor Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (a se vedea, mutatis mutandis, Baranowski împotriva Poloniei, nr._/95, paragraful 56, CEDO 2000-III). În loc să-și îndeplinească rolul său stabilind o interpretare de urmat, Înalta Curte de Casație a devenit ea însăși sursa nesiguranței juridice, micșorând astfel încrederea publicului în sistemul judiciar (a se vedea, mutatis munandis, Sovtransavto Holding împotriva Ucrainei, nr._/99, paragraful 97, CEDO 2002-VII și P. citat anterior, paragraful 98, și, a contrario, Pérez Arias împotriva Spaniei, nr._/03, paragraful 70, 28 iunie 2007).
40. Curtea concluzionează deci că această incertitudine jurisprudențială a avut drept efect privarea reclamantului de orice posibilitate de a obține beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, în condițiile în care altor persoane care au prestat o muncă forțată în afara D.G.M. li s-a recunoscut dreptul de a beneficia de dispozițiile acestei legi.
În consecință, a fost încălcat art. 6 alin. 1 din Convenție”.
Având în vedere aceste aspecte, a nu constata incidența rațiunilor pentru care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut încălcarea art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în sensul obligației instanțelor de recurs de a adopta o jurisprudență unitară astfel încât să fie respectat principiul securității juridice, care este implicită în ansamblul articolelor Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept, în absența căreia instanțele interne de recurs ar deveni sursa nesiguranței juridice, micșorând astfel încrederea publicului în sistemul judiciar, ar avea drept consecință inerentă, prin generarea unei jurisprudențe neunitare la nivelul situației absolvenților universității în discuție, o aplicare și interpretare diferită a acelorași norme legale în situații similare.
În plus, Curtea mai reține că, în cauza D. împotriva România, hotărârea din 21 februarie 2008, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut, prin prisma jurisprudenței divergente a instanțelor interne, o încălcare a art. 14 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, arătând că „37. În lumina articolului 14 din Convenție, o discriminare constă în a trata în mod diferit, cu excepția justificării obiective și raționale, persoane aflate în situații comparabile. (…) lista pe care o cuprinde articolul 14 are un caracter exemplificativ și nu limitativ.”. Cum articolul 14 din Convenție, drept subiectiv substanțial, nu are o existență independentă în sistemul de protecție european a drepturilor și libertăților fundamentale pe care aceasta îl instituie, ci trebuie invocat prin raportare la acestea, Curtea reține că prin art. 2 din Primul Protocol adițional la Convenție s-a consacrat și dreptul la instruire.
Cât privește solicitarea reclamantului de obligare a pârâtului MEN la recunoașterea titlului de licențiați, aceasta este lipsită de fundament, întrucât ministerul nu are ca atribuții recunoașterea diplomelor sau a titlurilor academice emise de furnizorii de educație din România, acestea producând efecte juridice în puterea legii.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 496 C.pr.civ., va admite recursul formulat de recurentul-reclamant și, rejudecând, va casa în parte sentința recurată, în sensul admiterii în parte a acțiunii, cu consecința obligării pârâtului MEN să aprobe tipărirea formularelor tipizate necesare eliberării diplomei de licență pentru reclamant și a pârâtei USH să elibereze acestuia diploma de licență și suplimentul de diplomă.
În ceea ce privește recursul provocat formulat de recurenta-pârâtă U. S. Haret (USH), Curtea constată că acesta este lipsit de interes, așa cum lipsită de interes este și cererea de chemare în garanție a MEN formulată deUSH, din următoarele motive:
Referitor la criticile aduse sentinței recurate în privința soluției de respingere a cererii de chemare în garanție, acestea sunt lipsite de interes, în condițiile în care chematul în garanție M. Educației Naționale a fost obligat în calitate de pârât, în raportul juridic principal dedus judecății, să aprobe tiparirea formularelor tipizate pentru reclamant, aceeași obligație făcând și obiect al cererii incidentale. În acest context, pârâta U. S. Haret nu are interes în formularea și susținerea cererii de chemare în garanție, neputând obține din acest demers judiciar vreun folos practic suplimentar față de situația creată prin admiterea acțiunii.
Argumentele recurentei în sensul că absolventul nu are calitate procesuală activă pentru a solicita obligarea ministerului să aprobe tipărirea formularelor tipizate nu pot fi primite, întrucât în speță Tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul M. Educației Naționale, soluția nefiind recurată sub acest aspect.
S-a invocat și faptul că,, în ipoteza în care nu s-ar admite cererea de chemare în garanție, USH ar fi în imposibilitate de a-și executa obligația de eliberare a diplomei de licență, însă acest argument nu poate fi primit, în condițiile în care MEN este deja obligat în calitate de pârât să aprobe tiparirea formularelor tipizate pentru reclamant.
În concluzie, în baza art. 496 din Codul de procedură civilă, va fi respins ca lipsit de interes recursul provocat formulat de recurenta-pârâtă U. S. Haret iar pe cale de consecință, pentru aceleași argumente, în rejudecarea după casarea hotărârii, ca urmare a admiterii recursului recurentului-reclamant, va fi respinsă ca lipsită de interes și cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale, formulată de pârâta U. S. Haret.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentul-reclamant G. M. R., cu domiciliul în A., Aleea Ulise, ., ., împotriva sentinței civile nr. 8394/16.12.2014 pronunțate de Tribunalul București-Secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul_, în contradictoriu cu intimatul-pârât-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE (MEN), cu sediul în București, .. 28-30, sector 1.
Casează în parte sentința recurată și, rejudecând:
Admite în parte acțiunea.
Obligă pârâtul MEN să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamant, precum și pe pârâta USH să elibereze reclamantului diploma de licență și suplimentul la diplomă.
Respinge în rest acțiunea ca neîntemeiată.
Respingerea cererea pârâtei USH de chemare în garanție a MEN ca lipsită de interes.
Respinge recursul provocat formulat de recurenta-pârâtă U. S. HARET (USH), cu sediul în București, .. 13, sector 3, împotriva sentinței civile nr. 8394/16.12.2014 pronunțate de Tribunalul București-Secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul_, ca lipsit de interes.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 mai 2015.
Președinte Judecător Judecător
D. M. D. I. F. C. P.
Grefier
M. G.
Red/thred. jud. PC/ 5 ex/ 2014.
Jud. fond: D. C. – Tribunalul București.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3946/2015.... | Pretentii. Decizia nr. 1810/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
