Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1592/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1592/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 35903/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 1592
Ședința publică de la 17 martie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: S. O.
JUDECĂTOR: P. H.
JUDECĂTOR: G. A. M.
GREFIER: F. V. M.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul reclamant I. P. împotriva sentinței civile nr. 6818/23.10.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTOR 3 A FINANȚELOR PUBLICE și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect „pretentii taxa de poluare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare, conform prev. 104 alin 13 din regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, au lipsit părțile.
Curtea reține că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.11.2013 sub nr._ reclamantul I. P. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 3 anularea deciziei de calcul al taxei de poluare nr._/11.10.2011 și obligarea la restituirea sumei de 8092 lei taxă de poluare și a dobânzii legale calculată de la data achitării taxei și până la restituirea integrală.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a achiziționat autoturismul Opel Astra . WOLOAHL_ pentru care a achitat taxa de poluare în cuantum de 8092 lei. Reclamantul a menționat că autoturismul a fost cumpărat din CE iar taxa introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din CE în scopul reînmatriculării, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru autovehiculele înmatriculate deja în România taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare. Reclamantul a făcut referire la prevederile art.148 al.2 din Constituție care acordă prioritate dispozițiilor comunitare și a menționat că prevederile interne încalcă dispoz.art.110, 26, 28, 29 si 30 TCE si la recursul in interesul legii solutionat de ICCJ in dosarul nr.9/2011.
În drept, au fost invocate prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, art.148 al.2 si 4 Constituție, art.110 si urm.TCE și art.5 C.civ.
Reclamantul a solicitat judecarea în lipsă.
Pârâta, prin DGFPMB, a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive față de dispoz.art.1 și 3 al.5-8 din OUG nr.50/2008 și a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu. Pe fond pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, pentru că reclamantul nu se încadrează în situațiile de excepție prevăzute de art.3 al.2 din OUG 50/2008 și, ca atare, are obligația legală de plată a taxei de poluare. În plus, principiul „poluatorul plătește” este acceptat la nivelul UE și nu instituie un regim discrimatoriu pentru că taxa este percepută pentru prima înmatriculare a autovehiculului în țară și pentru utilizarea pe teritoriul statului și nu pentru că acesta tranzitează o frontieră. În ceea ce privește cererea de restituire pârâta a făcut referire la dispoz.art.117 din OG nr.92/2003 arătând că în cauză nu există nicio diferență de restituit pentru că reclamantul nu a achitat taxa specială pentru autoturisme, ci doar taxa de poluare prevăzută de dispozițiile legale în vigoare. Referitor la dobânda legală, pârâta a menționat că nu sunt îndeplinite condițiile art.124 al.1 din OG nr.92/2003.
În drept au fost invocate dispoz. art. 72-74 și 205-208 C.p.c., OG nr.92/2003, Legea nr. 9/2012.
Pârâta a solicitat judecarea în lipsă.
Reclamantul a depus raspuns la intimpinare (fila 76).
Reclamantul a depus la dosar în fotocopii următoarele înscrisuri: carte de identitate, decizie de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr._/11.10.2011, chitanță . nr._/19.10.2011, carte de identitate vehicul, contract de vanzare-cumparare pentru un vehicul folosit din data de12.09.2011, certificat de inmatriculare emis de autoritatile germane, certificat de atestare fiscala, certificat de inmatriculare, CMR, factura nr._/22.07.2011.
Pârâta a depus dosarul administrativ întocmit în cauză.
Prin sentința civilă nr. 6818/23.10.2014 tribunalul a respins cererea ca neîntemeiată.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin contractul de vanzare-cumparare pentru un vehicul folosit din data de12.09.2011 (fila 14) reclamantul a achizitonat autoturismul Opel Astra . WOLOAHL_, achizitionat anterior din Germania (fila 24). Pentru inmatricularea in Romania reclamantul a fost nevoit sa plateasca o taxa de poluare in cuantum de 8092 lei, astfel cum rezulta din decizia de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule nr._/11.10.2011 (fila 10) si din chitanta . nr._/19.10.2011 (filele 10-11). Vehiculul a fost naterior inmatricualt in Germania la data de 10.01.2008, astfel cum rezulta din certificatul de inmatriculare emis de autoritatile germane (fila 16).
F. de probele administrate in cauza instanța constată că refuzul pârâtei AFP Sector 3 de a restitui reclamantului suma solicitata, reprezentand contravaloarea taxei de poluare auto incasata este justificat.
Art.7 al.1 din Legea nr.554/2004 prevede ca „Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia”. De asemenea, tribunalul retine si incidenta prevederilor art.7 al.5 din Legea nr.554/2004, care mentioneaza „În cazul acțiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, Agenția Națională a Funcționarilor Publici sau al celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe, precum și în cazurile prevăzute la art. 2 alin. (2) („Se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal”) și la art. 4 nu este obligatorie plângerea prealabilă”.
Pe de alta parte, art.205 al.1 din OG nr.92/2003 prevede ca „ Împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii”.
Desi tribunalul apreciaza ca reclamantul avea doua posibilitati juridice: sa solicite anularea actului administrativ fiscal (decizia de calcul a taxei de poluare) sau sa solicite restituirea taxei de poluare apreciata ca fiind achitata nelegal in temeiul art.117 al.1 lit.d din OG nr.92/2003 („(1) Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume: (...) d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale”), din actele depuse la dosar rezulta ca prealabil formularii cererii de chemare in judecata reclamantul nu a solicitat paratei AFP Sector 3 restituirea taxei sau anularea deciziei de calcul al taxei de poluare.
De asemenea, pct.2 Cap.1 din Ordinul MFP nr.1899/2004 prevede ca „Restituirea se efectueaza la cererea contribuabilului, in termen de 45 de zile de la data depunerii si inregistrarii acesteia la organul fiscal caruia ii revine competenta de administrare a creantelor bugetare, potrivit prevederilor art. 33 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003, republicata, denumit in continuare organul fiscal competent”.
Reclamantul a apreciat ca fata de mentiunile din decizia nr.24/2011 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, pronuntata in recursul in interesul legii, procedura prealabila nu era obligatorie.
Tribunalul a retinut ca aceasta decizie se refera la plingerea prealabila indreptata impotriva deciziei de calcul al taxei de poluare, plingere care nu este obligatorie, si nu la cererea de restituire prevazuta imperativ de art.117 din OG nr.92/2003.
Având in vedere ca nu este indeplinita conditia premisa a formularii unei cereri de restituire, tribunalul apreciaza ca nu se poate retine existenta unui refuzul nejustificat al pârâtei Administrația Finanțelor Publice Sector 3 de a restitui taxa, astfel că nu sunt îndeplinite cerințele art. 1 alin.1 si 2 alin.2 și art.8 alin.1 din Legea nr.554/2004, republicată, pentru ca reclamantul să se adreseze instanței de contencios administrativ, în vederea recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.
In consecinta, nu se impune nici analizarea pretentiei reclamantului prin raportare la dispozitiile art.110 TCE (fost art.90) si la jurisprudenta Curtii Europene de Justitie.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, văzând și prevederile art.18 alin. 1 din Legea nr.554/2004 republicată, tribunalul a respins ca neintemeiata cererea principala și ca ramasa fara obiect cererea de chemare in garantie formulata de parata.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul I. P., solicitând admiterea recursulu, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii a invocat prevederile art. 488 pct. 4 și 8 Cod de procedură civilă, în opinia sa instanța depășind atribuțiile puterii judecătorești, iar hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
În drept a invocat prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004, art. 148 alin 2 și 4 din Constituție și art. 110 și urm. TFUE, art. 5 Cod civil, art. 483 și urm. Cod de procedură civilă.
Intimata pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTOR 3 A FINANȚELOR PUBLICE și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, deși legal citate, nu au formulat întâmpinare.
Analizând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor de recurs invocate curtea reține că recursul este nefondat,urmând a fi respins ca atare.
În materia contenciosului administrativ, în conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004, este subiect de sesizare a instanței, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri.
Art. 2 alin. 1 lit. c definește actul administrativ drept actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
De asemenea, art. 2 alin. 2 prevede că se asimilează actelor administrative unilaterale și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim ori, după caz, faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal. Refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri reprezintă exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane (art. 2 alin. 1 lit. i), iar nesoluționarea în termenul legal a unei cereri reprezintă faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen.
Pornind de la aceste dispoziții legale curtea reține că specificul unei acțiuni în contencios administrativ constă în existența fie a unui act administrativ tipic, fie a unui act administrativ asimilat, reclamanta neputând formula o acțiune în fața instanței atâta timp cât nu s-a adresat în prealabil autorității administrative cu o cerere, pentru a fi în măsură să învestească ulterior instanța de contencios administrativ cu o acțiune întemeiată fie pe invocarea unor cauze de nulitate a actului administrativ emis, fie pe motivul nesoluționării cererii în termenul legal, fie pe motivul nejustificat de rezolvare a cererii.
Or, în prezenta cauză recurentul-reclamant nu a adresat autorității publice pârâte ,anterior sesizării instanței de judecată, o cerere administrativă având ca obiect restituirea taxei de poluare care a fost achitată de către aceasta în conformitate cu prevederile art. 117 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură fiscală potrivit cărora se restituie la cerere debitorului sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, procedura de restituire fiind cea reglementată de OMFP nr. 1899/2004, ci s-a adresat direct instanței de judecată cu o cerere în acest sens.
Așadar, recurentul-reclamant, anterior sesizării instanței de judecată, avea obligație de a adresa autorității publice pârâte o cerere având ca obiect restituirea taxei de poluare care a fost achitată cu nerespectarea prevederilor cuprinse în art 90 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei curtea reține că reclamantul nu a dovedit urmarea procedurii administrative prealabile, procedură diferită de cea reglementată de art 7 din Legea 554/2004, în sensul adresării autorității publice pârâte a unei cererii administrative având ca obiect restituirea taxei de poluare care a fost achitată cu nerespectarea prevederilor cuprinse în art 90 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene
În materia contenciosului administrativ, în conformitate cu prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004, este subiect de sesizare a instanței, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri(…).
De asemenea, potrivit art. 205, 206 C.pr. fiscală, obiect al contestației fiscale îl constituie actele administrative fiscale precum și refuzul nejustificat de emitere a actului administrativ fiscal.
Coroborând aceste dispoziții legale, rezultă că, pentru a se adresa instanței de contencios administrativ, titularul cererii trebuie să se îndrepte fie împotriva unui act administrativ care îl vatămă într-un drept al său, fie împotriva unui refuz nejustitifcat de soluționare a unei cereri administrative, care în cazul de față, ar fi cea prin care se solicită restituirea sumei achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare, plătită ca urmare a aplicării eronate a dispozițiilor legale.
Așadar,în condițiile în care reclamantul nu a dovedit urmarea procedurii administrative prealabile, în sensul adresării autorității publice pârâte a cererii administrative de restituire a taxei achitate instanța de judecată nu este ablitată să procedeze la analiza pe fond a compatibilității reglementării naționale care a instituit taxa de primă înmatriculare cu dreptul Uniunii Europene.
Dreptul U.E. este obligatoriu și are prioritate în aplicare în raport cu legislația internă contrară, însă căile procedurale prin care orice neconcordanță între legislația internă și dreptul Uniunii Europene poate fi invocată sunt lăsate la latitudinea statului membru, pe principiul așa numitei autonomii procedurale naționale, recunoscută de dreptul U.E., dacă sunt îndeplinite două cerințe:
- remediile disponibile pentru punerea în aplicare a dreptului U.E. trebuie să fie echivalente cu cele disponibile pentru punerea în aplicare a dreptului intern și
- remediile disponibile pentru punerea în aplicare a dreptului U.E. trebuie să nu facă imposibilă în practică exercitarea drepturilor conferite de legiuitorul comunitar ( a se vedea cauzele 33/76 Rewe – Zentralfinanz eG . c. Landwirtschaftskammer fur das Saarland 1976 și C- 312/93 Peterbroeck, V. Campenhout & Cie .).
Potrivit Deciziei ICCJ nr. 24 din 14 noiembrie 2011, pronunțată de ÎCCJ în recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial la_ și obligatorie pentru toate instanțele, în cauzele având ca obiect cenzurarea refuzului nejustificat de soluționare a cererii de restituire a taxei de poluare și obligarea la restituirea sumei încasate cu acest titlu (cum este și cazul de față), procedura prealabilă nu mai are un caracter obligatoriu, față de prevederile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Așa cum a arătat instanța supremă, soluția admisibilității unor asemenea acțiuni se impune mai ales prin prisma jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, care recunoaște contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea unei taxe plătite cu încălcarea dreptului european, independent de orice contestare a actului administrativ prin care această taxă a fost stabilită.
De asemenea, această soluție se impune și prin prisma Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, respectiv a art. 13, potrivit căruia statele trebuie să asigure un recurs efectiv, prin care o persoană să se poată plânge de încălcarea drepturilor sale.
Or, parcurgerea procedurii administrative de contestare a deciziei de calcul al taxei de poluare, cu consecința previzibilă a respingerii contestației, fie ca tardiv formulată, fie ca nefondată, nu poate constitui un remediu național efectiv în sensul Convenției, ci, dimpotrivă, reprezintă un obstacol în calea recuperării prejudiciului cauzat particularilor prin aplicarea unor norme naționale incompatibile cu dreptul european, obstacol interpus chiar de autoritățile fiscale naționale aflate în culpă.
Așadar, din conținutul Deciziei ICCJ nr. 24 din 14 noiembrie 2011, pronunțată de ÎCCJ în recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial la_ și obligatorie pentru toate instanțele, curtea reține că în cauzele având ca obiect cenzurarea refuzului nejustificat de soluționare a cererii de restituire a taxei de poluare și obligarea la restituirea sumei încasate cu acest titlu (cum este și cazul de față), procedura prealabilă nu mai are un caracter obligatoriu, față de prevederile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, însă cererea administrativă având ca obiect restituirea taxei de poluare care a fost achitată de către reclamantă aceasta este obligatorie în conformitate cu prevederile art. 117 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură fiscală potrivit cărora se restituie la cerere debitorului sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, procedura de restituire fiind cea reglementată de OMFP nr. 1899/2004.
Or, anterior sesizării instanței de judecată, reclamantul nu au dovedit urmarea procedurii administrative prealabile, procedură diferită de cea reglementată de art 7 din Legea 554/2004, în sensul adresării autorității publice pârâte a unei cererii administrative având ca obiect restituirea taxei de poluare care a fost achitată cu nerespectarea prevederilor cuprinse în art 90 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene în baza prevederilor prevederile art. 117 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură fiscală.
Aceste două cerințe fiind îndeplinite în cauză, cât timp legiuitorul național stabilește că acțiunea în contencios administrativ este, în toate cazurile, condiționată fie de existența unui act administrativ contestat, fie de invocarea refuzului nejustificat de soluționare a unei cererii, în sensul prevederilor art. 2 alin. 1 lit. h) și i) și alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
Pentru aceste motive curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul reclamant I. P., cu domiciliul în sector 3, București, CAMIL RESU, nr. 23, ., . civile nr. 6818/23.10.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTOR 3 A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în sector 2, București, . și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, București, Splaiul Independenței, corp A, nr. 294, sector 6, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 17.03.2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
S. O. P. H. G. A. M.
Grefier,
F. V. M.
Red OS/ 5 ex
Jud fond: I. S.
Tribunalul București - SCAF
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 3263/2015. Curtea de Apel... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 1591/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
