Anulare act administrativ. Decizia nr. 457/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 457/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 20798/3/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 457
Ședința publică din data de 28 ianuarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. D.
JUDECĂTOR - G. A. F.
JUDECĂTOR - M. M. P.
GREFIER - E. S.
Pe rol soluționarea recursului promovat de recurentul-pârât I. T. DE munca BUCURESTI împotriva sentinței civile nr. 5807/25.11.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă . având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul-pârât prin consilier juridic S. B. cu delegație de reprezentare pe care o depune la dosar și intimata-reclamantă prin avocat M. C. cu împuternicire avocațială, fila 16 din dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că prin registratură, la data de 12.01.2015, intimata-reclamantă a depus întâmpinare în 2 exemplare, după care:
Se comunică către reprezentantul recurentul-pârât o copie de pe întâmpinarea depusă la dosarul cauzei de către intimata-reclamantă la data de 12.01.2015.
Nefiind cereri de formulat, probe noi de administrat în faza procesuală a recursului, Curtea acordă cuvântul pe excepția nulității recursului invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare.
Având cuvântul, apărătorul intimatei-reclamante învederează faptul că, așa cum a arătat și prin întâmpinare, critica adusă hotărârii primei instanțe privește invocarea art. 116 alin. 1 și 2 și art. 117 din Codul muncii, însă dezvoltarea motivelor de recurs este făcută doar pe alin. 1 al art. 116 din Codul muncii și prin urmare, consideră că recursul este nemotivat, sens în care solicită anularea acestuia.
Reprezentantul recurentului-pârât, având în vedere considerentele excepției invocate, apreciază că recursul este motivat fiind întrunite toate condițiile legale prevăzute de legiuitor.
Nefiind cereri de formulat, probe noi de administrat în faza procesuală a recursului, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Având cuvântul, reprezentantul recurentului-pârât solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și cu privire la pct. 4 al măsurii dispuse.
Apărătorul intimatei-reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat. Arată că prin măsura de la pct. 4 din Anexa la procesul-verbal atacat s-a dispus precizarea modului cum se face repartizarea inegală a programului de lucru în contractele individuale de muncă, obligație ce nu este prevăzută în Codul muncii. De asemenea, învederează faptul că art. 116 alin. 1 prevede obligația de a se preciza modul în care se face repartizarea programului de lucru în regulamentul intern sau în contractul colectiv de muncă, iar alin. 2 al aceluiași articol prevede obligația de a se preciza în contractele de muncă, nu modul în care se stabilește programul de lucru ci, faptul că se aplică program inegal, ceea ce reprezintă o cu totul altă obligație.
Fără cheltuieli de judecată.
Curtea constată recursul în stare de judecată și îl reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția de contencios administrativ și fiscal sub nr._ reclamanta ., în contradictoriu cu pârâtul I. T. DE MUNCA BUCURESTI, a solicitat anularea măsurilor dispuse prin anexa nr.2 la procesul verbal de control nr._/27.10.2011, exonerarea reclamantei de la executarea măsurilor dispuse, cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamanta a arătat că în perioada 11.10._11 pârâta a efectuat un control la punctul său de lucru din București, Sector 6, întocmind procesul verbal de control nr._/27.10.2011 prin care s-au dispus mai multe măsuri, dintre care măsurile nr.3 și 4 referitoare la acordarea unui spor la salariu pentru lucrul în zilele de sâmbătă și duminică și la precizarea privind repartizarea inegală a programului de lucru în contractele individuale de muncă pentru toți salariații.
Reclamanta a arătat că salariații primesc un spor pentru lucrul în zilele de sâmbătă și duminică, acesta fiind inclus în salariul de bază și neevidențiat separat, conform deciziei nr.8/21.12.2010. Referitor la modalitatea de repartizare a programului inegal de lucru, reclamanta a arătat că respectă prevederile art. 116 alin.2 din Codul Muncii, fiind menționat în cuprinsul regulamentului intern.
În drept, reclamanta a invocat prevederile Legii nr.554/2004, Codul Muncii.
În dovedire au fost depuse actul administrativ atacat, anexele acestuia și actele ce au stat la baza întocmirii.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu motivarea că procesul verbal de control nr._/27.10.2011 a fost legal întocmit, iar măsurile dispuse sunt întemeiate.
În motivare pârâta a arătat că în ceea ce privește repartizarea inegală a programului de lucru este necesară respectarea cumulativă a dispozițiilor art.113, 115-117 din Codul Muncii. Referitor la măsura nr.3 s-a arătat că salariații nu primesc niciun spor pentru orele prestate în zilele de sâmbătă și duminică, conform art. 137 din Codul Muncii, acesta neputând să fie inclus în salariul de bază.
În drept, pârâta a invocat prevederile Legii nr.53/2003 și Legii nr.554/2004.
Prin sentința civilă nr.5807 din 25.11.2013 Tribunalul București a admis în parte acțiunea reclamantei și în consecință, a anulat măsura nr. 4 dispusă prin Anexa nr. 2 a Procesului-verbal de control . nr._/27.10.2011 emis de pârâtă.
Prin aceeași sentință tribunalul a respins cererea privind anularea măsurii nr. 3 dispuse prin Anexa nr. 2 a Procesului-verbal de control . nr._/27.10.2011.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță reține că prin anexa nr. 2 a procesului verbal de control nr._/27.10.2011 (fila 20) au fost stabilite în sarcina reclamantei patru obligații. În prezenta cauză sunt contestate doar obligațiile stabilite la punctele 3 și 4, respectiv dovada respectării art. 137 alin. 3 din Codul Muncii privind acordarea unui spor la salariu pentru lucrul în zilele de sâmbătă și/sau duminică (măsura nr. 3) și precizarea modului cum se face repartizarea inegală a programului de lucru, în contractele individuale de muncă, pentru toți salariații (măsura nr. 4).
În ceea ce privește măsura nr. 3 tribunalul constată că acțiunea este neîntemeiată. Conform art. 137 alin. 3 din Codul muncii salariații care lucrează în zilele de sîmbătă și duminică (zilele de repaus săptămînal) trebuie să beneficieze de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau prin contractul individual de muncă. Rezultă că sporul trebuie evidențiat în mod distinct de salariul de bază, neputînd fi inclus în salariul de bază asfel cum pretinde că a procedat reclamanta.
În ceea ce privește măsura nr. 4 tribunalul constată că acțiunea este întemeiată. Pîrîta a impus prin această măsura ca reclamanta să precizeze modul cum se face repartizarea inegală a programului de lucru, în contractele individuale de muncă, pentru toți salariații. Din analiza contractelor individuale de muncă depuse la dosar rezultă că în acestea este prevăzut în mod expres că programul de muncă este unul inegal, iar stabilirea în concret a programului se face prin regulamentul intern. În articolul 33 al Regulamentului de Ordine Interioară al reclamantei (fila 25) este stabilită durata timpului de muncă și repausul săptămînal, fiind prevăzute reguli în vederea repartizării inegale a timpului de muncă. Această modalitate de stabilire a programului de lucru este conformă cu prevederile art. 116 din Codul Muncii. Rezultă că în condițiile stabilirii în regulamentul intern a programului inegal de lucru nu este obligatorie stabilirea acestuia și în contractele individuale de muncă. De altfel în cazul reclamantei ar fi și foarte dificil, avînd în vedere specificul activității. Agențiile de pariuri depind de desfășurarea evenimentelor pe care se pariează. Acestea sunt în general activități sportive, asfel că programul de funcționare și implicit programul de lucru al angajaților trebuie adaptat în funcție de aceste evenimente.
Avînd în vedere considerentele expuse tribunalul a admis în parte acțiunea și a anulat măsura nr. 4 dispusă prin Anexa nr. 2 a Procesului-verbal de control . nr._/27.10.2011, însă a respins cererea privind anularea măsurii nr. 3.
Împotriva sentinței civile anterior menționată a declarat recurs pârâta I. T. de Muncă București, solicitând modificarea în parte a hotărârii, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În motivarea recursului său, pârâta afirmă că hotărârea criticată este dată cu greșita interpretare a dispozițiilor art.116-117 Codul muncii, instanța fondului neluând în considerare încălcarea de către reclamantă a prevederilor art.116 Codul muncii.
Potrivit dispozițiilor art.116 Codul muncii, modul concret de stabilire a programului de lucru inegal în cadrul săptămânii de 40 de ore precum și în cadrul săptămânii de lucru comprimate va fi negociat prin contractul colectiv de muncă la nivelul angajatorului sau, în absența acestuia, va fi prevăzut în regulamentul intern.
Conform alin.2 al art.116 din Codul muncii, programul de lucru inegal poate funcționa numai dacă este specificat expres în contractul individual de muncă.
Consideră recurenta că mențiunile regulamentului de ordine internă al societății reclamante nu echivalează cu modul concret de stabilire a programului de lucru inegal în cadrul săptămânii de 40 ore, astfel că solicită admiterea recursului său, întemeiat pe dispozițiile art.304 și 304 indice 1 C.proc.civ.
Intimata a depus întâmpinare, invocând excepția nulității recursului pentru nemotivare și în fond, netemeinicia recursului.
Analizând actele și lucrările dosarului, curtea va respinge în prealabil excepția nulității recursului, constatând că recurenta a dat curs dispozițiilor art.306 alin.1 C.proc.civ.
În fond, curtea constată legală sentința civilă criticată, urmând a respinge recursul civil de față.
Pentru a decide astfel curtea constată, ca și prima instanță, că reclamanta intimată a dat curs prevederilor art.116 din Codul muncii, stabilind în cuprinsul contractelor individuale de muncă clauza conform căreia programul de muncă inegal și trimiterea la regulamentul intern pentru specificarea concretă a acestui program.
În consecință, reclamanta intimată a dat curs prevederilor art.116 alin.1 din Codul muncii, care statuează că modul concret de stabilire a programului de lucru inegal în cadrul săptămânii de lucru de 40 de ore, precum și în cadrul săptămânii de lucru comprimate va fi negociat prin contractul colectiv de muncă la nivelul angajatorului sau, în absența acestuia, va fi prevăzut în regulamentul intern, cât și dispozițiilor alin.(2), conform cărora programul de lucru inegal poate funcționa numai dacă este specificat expres în contractul individual de muncă, cerință ce nu presupune detalierea concretă a programului de lucru inegal ci specificarea faptului că acest program este unul inegal, concretizat în unua din modalitățile prevăzute de alin.1 al aceluiași articol.
Față de aceste considerente recursul de față va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului.
Respinge recursul promovat de recurentul-pârât I. T. DE MUNCA BUCURESTI cu sediul în București, .. 26-26A sector 4 împotriva sentinței civile nr. 5807/25.11.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă . cu sediul ales la SCA M. și Asociatii în București, . nr. 4, sector 2, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. D. G. A. F. M. M. P.
GREFIER
E. S.
Red./thred. GAF - 2 ex.
Tribunalul București –Secția C.
Jud. Fond – R. E. M.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 384/2015. Curtea de... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 1071/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
