Pretentii. Încheierea nr. 08/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 08/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 2700/3/2013*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR nr._
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 08 ianuarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: O. D. P.
JUDECĂTOR: C. M. C.
JUDECĂTOR: V. H.
GREFIER: P. B. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă-reclamantă . împotriva sentinței civile nr. 2934/17.04.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă-pârâtă C. N. DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI DIN ROMANIA SA, având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă-reclamantă prin avocat, lipsă fiind intimata-reclamantă-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recurenta-pârâtă-reclamantă nu a îndeplinit obligațiile puse în vedere prin citația emisă pentru acest termen de judecată.
Recurenta-pârâtă-reclamantă prin avocat arată că suma contestată este de 40.047,2 lei, respectiv diferența dintre suma la care a fost obligată de către instanța de fond și suma pe care consideră că o datorează către CNADNR. Totodată depune copia conformă cu originalul a OP nr.1/07.01.2015 în cuantum de 903 lei, privind taxa judiciară de timbru, Curtea procedând la anularea acesteia. Totodată, arată că taxa a fost calculată potrivit dispozițiilor OUG nr.80/2013.
Curtea, după deliberare, având în vedere că prezenta cauză a fost înregistrată înainte de . OUG nr.80/2013, constată că taxa judiciară de timbru se calculează conform legii anterioare și are un cuantum de 1106,44 lei.
Recurenta-pârâtă-reclamantă prin avocat solicită lăsarea cauzei la o nouă strigare pentru a face dovada achitării diferenței taxei judiciare de timbru.
Curtea, după deliberare, pentru completarea taxei judiciare de timbru, dispune reluarea cauzei la sfârșitul listei de ședință.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, a răspuns recurenta-pârâtă-reclamantă prin avocat, lipsă fiind intimata-reclamantă-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurenta-pârâtă-reclamantă prin avocat depune copia conformă cu originalul a OP nr.1/08.01.2015 în cuantum de 203,44 lei, reprezentând diferența taxei judiciară de timbru, Curtea procedând la anularea acesteia.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de ridicat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Recurenta-pârâtă-reclamantă prin avocat solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat, și desființarea sentinței recurate ca fiind nelegală și netemeinică. Arată că prin obiecțiunile formulate la raportul de expertiză s-au făcut aceleași precizări cu privire la modul de calcul al penalităților, respectiv că până la rezilierea de drept a contractului, care a intervenit conform art. 13 din contract, se calculează daune interese moratorii, respectiv penalitățile de întârziere. Mai arată că după momentul intervenirii rezilierii contractului intervin daunele interese compensatorii, respectiv 20% din valoarea neexecutată. Mai arată că penalitățile pe care le datorează către CNADNR sunt în cuantum de 22.926,46 lei calculate conform art. 12 alin. 1 coroborat cu art. 13 alin. 1, iar calculul este confirmat de către expert în răspunsul la obiecțiunile la raportul de expertiză, pag. 9 alin. 5. Mai artă că datorează suma de 1317,27 lei daune interese compensatorii, pe care nu o contestă. În final arată că totalul ar fi de 24.245,43 lei. Cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru achitată la fond și în recurs.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, în temeiul dispozițiilor art. 396 NCPC, urmează să amâne pronunțarea la data de 15.01.2015.
Pentru aceste motive,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 15.01.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.01.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
O. D. P. C. M. C. V. H.
GREFIER
P. B. B.
DOSAR nr._
Î N C H E I E R E
Ședința publică din data de 15 ianuarie 2015
CURTEA,
În aceeași constituire și pentru aceleași motive,
DISPUNE :
Amână pronunțarea la data de 22.01.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.01.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
O. D. P. C. M. C. V. H.
GREFIER
P. B. B.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 348
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: O. D. P.
JUDECĂTOR: C. M. C.
JUDECĂTOR: V. H.
GREFIER: P. B. B.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta-pârâtă-reclamantă . împotriva sentinței civile nr. 2934/17.04.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă-pârâtă C. N. DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI DIN ROMANIA SA, având ca obiect „pretenții”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 08.01.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților sa depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea în cauză la data de 15.01.2015 și ulterior la 22.01.2015, când a hotărât următoarele.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2934/17.04.2014, Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta-pârâtă C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI DIN ROMÂNIA SA, în contradictoriu cu pârâta-reclamantă ..
A obligat pârâta-reclamantă la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 64.292,63 lei cu titlu de penalități de întârziere.
A admis în parte cererea reconvențională și a obligat reclamanta-pârâtă la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 28.150,35 lei cu titlu de penalități de întârziere și a sumei de 5264, 81 lei cu titlu de plăți restante.
A compensat creanțele reciproce și a obligat pârâta-reclamantă la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 30.877,47 lei.
A compensat cheltuielile de judecată (4901,85 lei cu 4048,94 lei) și a obligat pârâta-reclamantă la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 852,91 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că între reclamanta-pârâtă și pârâta-reclamantă s-a încheiat contractul de furnizare de produse nr. 2/18.01.2010, filele 7-15, dosar S6.
În temeiul acestui contract reclamanta-pârâtă a emis la data de 01.02.2010 comanda nr. 4973, filele 18-19, dosar S6, care trebuia onorată în 5 zile de la primire conf. art. 6 alin. 1 lit. c) din contract, însă a fost onorată parțial începând cu data de 11.02.2010, iar o parte din anvelopele livrate nu au fost cerute( 30 de bucăți, conform adresei nr. 8482/19.02.2010, fila 22, dosar S6 ), iar dintre cele livrate un număr de 4 au prezentat defecte, fiind necesară înlocuirea, conf. adresei nr._/07.04.2010, 26 ( 4 + 22 ) nu au corespuns cerințelor tehnice, conf. adresei nr._/28.05.2010.
Din conținutul adresei nr,_/13.07.2010, fila 45 dosar S6, rezultă că nici la data de 13.07.2010 comanda nr. 4973/01.02.2010 nu era finalizată.
Pârâta reclamantă a recunoscut prin întâmpinare formulată că starea de fapt expusă de către reclamantă este reală, însă pe calea cererii reconvenționale a solicitat penalități pentru plata cu întârziere a c/valorii anvelopelor livrate.
D. fiind că părțile au avut păreri diferite cu privire la modalitatea de stabilire a penalităților datorate reciproc, tribunalul a încuviințat solicitarea acestora și a dispus întocmirea unui raport de expertiză cu obiectivele de la fila 40, lucrarea întocmită aflându-se la filele 45-57, dosar S2, iar răspunsul la obiecțiuni la filele 101-118, respectiv la filele138-145, dosar S2.
Tribunalul a apreciat că în ceea ce privește penalitățile datorate de către pârâta-reclamantă pentru livrarea cu întârziere a bunurilor comandate se aplică dispozițiile art. 12 alin. 1 din contract și nu cele ale art. 13 deoarece, în această situație, reclamanta-pârâtă ar obține o dublă dezdăunare, astfel că suma la care aceasta ar fi îndreptățită este conform concluziilor raportului de expertiză în cuantum de 65.711,63 lei.
În ceea ce privește penalitățile datorate de către pârâta-reclamantă pentru livrarea de produse neconforme tribunalul a constatat că acestea sunt în cuantum de 1317,97 lei, calculate conf. art. 15 alin. 2 din contract deoarece este vorba despre o neexecutare parțială.
Tribunalul nu a acordat reclamantei-pârâte suma de 67.029,60 lei(65.711,63 lei plus 1317,97 lei ) ce rezultă din concluziile expertizei deoarece aceasta nu a înțeles să-și majoreze cuantumul pretențiilor, o acordare a întregii sume echivalând cu plus petita.
În ceea ce privește pretențiile pârâtei-reclamante, tribunalul a constatat că din concluziile raportului de expertiză, pe care și le însușește, rezultă că reclamanta a achitat cu întârziere sumele datorate, astfel că, în temeiul art. 14 din contract va fi obligată la plata sumei de 28.150,35 lei cu titlu de penalități de întârziere.
În afara constatărilor consemnate în raportul de expertiză, tribunalul a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada plății sumei de 5264, 81 lei evidențiată în tabelul de la filele 121-122 și cu privire la care nu s-a făcut dovada că s-ar fi achitat, motiv pentru care s-a dispus obligarea la plata acestei sume cu titlu de plăți restante.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta-reclamantă arătând că instanța de fond nu a ținut cont de următoarele prevederi contractuale:
Art. 12 (1) Pentru neexecutarea la termenele convenite a obligațiilor asumate și/sau care îi revin, furnizorul (recurenta) datorează achizitorului cu titlu de penalități de întârziere, o sumă în cuantum de 0,2% pentru fiecare zi de după scadență, calculată la valoarea produsului/produselor furnizate cu întârziere.
Art. 13 (1) În cazul în care întârzierea în executare se prelungește pe o durată care reprezintă mai mult de 10 % din numărul zilelor care constituie durata contractului, contractul se consideră reziliat de plin drept, fără a mai fi necesară vreo formalitate prealabilă, făcându-se aplicarea în mod corespunzător a art. 15 din contract privind acordarea de daune-interese compensatorii.
Art. 15 (1) Pentru neexecutarea totală a obligațiilor asumate și/ sau care îi revin, furnizorul are obligația de a plăti achizitorului, cu titlu de daune compensatorii, o sumă în cuantum de 20% din valoarea totală. a contractului exprimată la art. 3 din acesta.
Art. 15 (2) În cazul în care executarea este numai parțială, dar este corespunzătoare, suma datorată potrivit alin. (1) se calculează proporțional cu nivelul livrărilor neefectuate”.
Pentru întârzierea în executare care se prelungește pe o perioada mai mare de 10% din durata contractului (36 de zile), sancțiunea este rezilierea de plin drept a contractului încheiat între părți.
Odată contractul reziliat de plin drept, nu se mai aplică prevederile contractuale referitoare la daunele moratorii, ci la cele compensatorii.
Conform art. 15 (2) din contract, în cazul executării parțiale, dar conforme, recurenta datorează daune interese compensatorii în cuantum de 20% din valoarea obligației neexecutate.
Daunele interese compensatorii la care a fost obligată de instanța de fond nu sunt pentru livrarea de produse neconforme, ci pentru nelivrarea a 13 anvelope, deci pentru neexecutarea parțială a contractului.
În realitate, instanța de fond acordă ambele tipuri de daune, moratorii și compensatorii, fără ca aceasta să constituie o dublă dezdăunare, dar interpretează contractul în mod trunchiat, cu neobservarea prevederilor art. 13 (1) privind rezilierea de plin drept a contractului la o întârziere în executare de 10% din durata acestuia, cu trimitere la aplicarea din acel moment a daunelor compensatorii astfel cum sunt acestea prevăzute în art. 15 (2).
Daunele moratorii la care a fost obligată de instanța de fond sunt cele calculate inițial de expertul contabil, cu ignorarea art. 13 (1) privind rezilierea de plin drept și aplicarea din acel moment a daunelor compensatorii, respectiv sunt calculate cu depășirea celor de 36 de zile de întârziere la care sunt limitate prin contract.
În răspunsul la obiecțiuni (pag. 6) se arată că daunele moratorii calculate potrivit art. 12 (1) coroborat cu 13 (1) sunt în cuantum de 22.927,46 lei.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 304 ind. 1 C.p.c., Curtea apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Reclamanta-pârâtă C.N.A.D.N.R., în calitate de achizitor beneficiar, și pârâta-reclamantă .., în calitate de furnizor, au încheiat contractul de furnizare produse nr. 2/18.01.2010 având ca obiect furnizarea în condiții de livrare loco-beneficiar a produselor „Anvelope pentru auto-utilaje S.N.D. 1-7 și ACI G.”.
Conform art. 12 și art. 13 din acest contract: „(12) – (1)Pentru neexecutarea la termenele convenite a obligațiilor asumate și/sau care îi revin, furnizorul datorează achizitorului cu titlu de penalități pentru întârziere, o suma în cuantum de 0,2% pentru fiecare zi de după scadență, calculată la valoarea produsului/produselor furnizate cu întârziere.
(2) Dacă nu se poate stabili valoarea livrării efectuate cu întârziere, furnizorul datorează achizitorului daune moratorii la nivelul a 0,02 % din valoarea totală a contractului prevăzută la art. 3 din contract pentru fiecare zi de întârziere.
(13) – (1) În cazul în care întârzierea în executare se prelungește pe o durată care reprezintă mia mult 10 % din numărul zilelor care constituie durata contractului (inclusiv a actelor adiționale la acesta, dacă e cazul) contractul se consideră reziliat de plin drept, fără a mai fi necesară vreo formalitate prealabilă, făcându-se aplicarea în mod corespunzător a art. 15 din contract privind acordarea de daune-interese compensatorii.
(2) Dacă înainte de împlinirea duratei prevăzute la alin. 1 din prezentul articol furnizorul începe să își îndeplinească, sau, după caz, reia îndeplinirea obligațiilor asumate și/sau care îi revin potrivit legii, acesta rămâne în continuare obligat la plata penalităților aferente perioadei de întârziere în livrare (…).
(3)Achizitorul are dreptul de a opta între a cere executarea întocmai a obligaților asumate de către furnizor sau a cere rezilierea contractului în concordanță cu prevederile capitolului VII din contract și, în plus, în orice situație, are dreptul de a calcula și cere penalitățile de întârziere calculate potrivit capitolului de față.
Articolul 15 din contract prevede că: „(1) Pentru neexecutarea totală a obligațiilor asumate și/sau care îi revin, furnizorul are obligația de a plăti achizitorului, cu titlu de daune compensatorii, o suma în cuantum de 20 % din valoarea totală a contractului exprimată la art. 3 din acesta.
(2) În cazul în care executarea este numai parțială, dar este corespunzătoare, suma datorată potrivit alin. 1 se calculează proporțional cu nivelul livrărilor neefectuate. Dacă nu se poate stabili proporția neexecutării contractului ori pentru executarea totală dar necorespunzătoare, furnizorul datorează achizitorului daune compensatorii în cuantum de 10 % din valoarea totală a contractului, inclusiv, dacă este cazul, a actelor adiționale la acesta.
(3) În cazul în care executarea este parțială și, totodată, necorespunzătoare, furnizorul datorează achizitorului, cu titlu de daune compensatorii, o sumă în cuantum de 15 % din valoarea totală a contractului, inclusiv, dacă este cazul, a actelor adiționale la acesta.
(4) În situațiile prevăzute la alin. 1, 2 și 3 din prezentul articol, achizitorul nu este dator să probeze existența și/sau întinderea prejudiciului suportat (caracterul indemnitar al clauzei penale). Contravaloarea cotei procentuale prevăzute la alin. 1, 2 sau, după caz, 3 din prezentul articol se deduce din valoarea contractului.
(5) În situația în care achizitorul probează un prejudiciu mai mare decât suma rezultată în urma calculului efectuate potrivit alin. 1, 2 sau 3 din prezentul articol, furnizorul este dator a îl despăgubi integral și întocmai.
Recurenta susține că odată reziliat contractul de plin drept, nu se mai aplică prevederile contractuale referitoare la daunele moratorii, ci la cele compensatorii, iar daunele moratorii la care a fost obligată de instanță sunt cele calculate inițial de expertul contabil, cu ignorarea art. 13(1) privind rezilierea de plin drept și aplicarea din acel moment a daunelor compensatorii.
Sub acest aspect Curtea reține că, într-adevăr, în contract a fost inserată o clauză expresă privind rezilierea contractului pentru neexecutare, care poartă denumirea de pact comisoriu.
Dar singura parte contractantă în drept a aprecia dacă este cazul să aplice rezilierea este creditorul care și-a executat sau se declară gata să-și execute obligațiile. Înscrierea în contract a unui pact comisoriu expres nu înlătură facultatea acestuia de a cere executarea silită a contractului și de a nu se ajunge la reziliere.
Debitorul care nu și-a executat obligațiile nu are dreptul de a pretinde rezilierea contractului, chiar dacă în cuprinsul acestuia a fost inserat un pact comisoriu expres de tipul cel mai sever.
Din proba cu înscrisuri administrată în cauză nu a rezultat că reclamanta-pârâtă, în calitate de creditor, a apreciat că este cazul să aplice rezilierea contractului, astfel că pârâta-reclamantă, în calitate de debitor nu are dreptul să pretindă rezilierea contractului în temeiul pactului comisoriu prevăzut de art. 13 alin. 1 din contract.
În consecință, deși întârzierea în executarea obligației de către pârâta reclamantă s-a prelungit pe o durată care reprezintă mai mult de 10 % din numărul zilelor care constituie durata contractului, se constată că sunt aplicabile dispozițiile art. 12 din contract câtă vreme creditorul nu a apreciat că este cazul să aplice rezilierea contractului.
Astfel, este nefondată susținerea recurentei că instanța de fond a interpretat contractul în mod trunchiat, cu neobservarea dispozițiilor art. 13 alin. 1 privind rezilierea contractului de plin drept.
În condițiile în care în temeiul contractului reclamanta-pârâtă a emis comanda nr. 4973/1.02.2010, pârâta-reclamantă a întârziat cu livrarea comenzii și a livrat un număr de 30 bucăți anvelope care nu se regăsesc în comandă sau contract, reclamanta pârâtă a solicitat de mai multe ori înlocuirea anvelopelor neconforme și onorarea în totalitate a comenzii, iar la data de 17.05.2011 a emis 3 facturi contravaloare penalități conform art. 12 alin. 1 și art. 15 alin. 2 din contract, este evident că reclamanta-pârâtă, în calitate de creditor, nu a apreciat că este cazul să aplice rezilierea contractului și că urmărește executarea obligației de către debitor, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 13 din contract.
În mod corect a apreciat instanța de fond că sunt incidente prevederile art. 12 alin. 1 din contract, în conformitate cu care penalitățile pe care le datorează pârâta-reclamantă sunt în cuantum de 65.711, 63 lei, astfel cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză.
Față de aceste considerente se constată că sentința este legală, astfel că în temeiul art. 312 alin. 1 C.p.c., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă-reclamantă . împotriva sentinței civile nr. 2934/17.04.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă-pârâtă C. N. DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI DIN ROMANIA SA, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.01.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
O. D. P. C. M. C. V. H.
GREFIER
P. B. B.
Red: CCM
Tehnored: CCM /RO
2 ex. / 5.02.2015
Tribunalul București Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal
Judecător: D. S.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 187/2015. Curtea de... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 384/2015. Curtea de... → |
|---|
