Anulare act administrativ. Încheierea nr. 19/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 19/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-05-2015 în dosarul nr. 7160/2/2014
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Încheiere
Ședința publică din data de 19 mai 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: DRĂGHICI DANIEL MARIAN
GREFIER: LUCREȚIA M.
Pe rol fiind acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul G. Z. în contradictoriu cu pârâții C. NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și G. R., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu răspund părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se expune referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că, la data de18.05.2015, prin serviciul registratură, reclamantul a depus la dosar, răspuns la întâmpinarea formulată de pârâtul C. Național pentru Combaterea Discriminării,precum și faptul că părțile au solicitat judecata în lipsă, după care:
Curtea respinge excepția inadmisibilității celui de-al doilea capăt de cerere, invocată de pârâtul G. R. prin întâmpinare, având în vedere că solicitarea de aplicare a unei amenzi contravenționale Guvernului R. este subsidiar primului capăt de cerere, având ca obiect modificarea hotărârii C.N.C.D. nr. 578/_ (în sensul constatării faptei de discriminare), și reprezintă o consecință firească a admiterii acestui prim capăt de cerere.
În temeiul art. 258 alin. 1 coroborat cu art. 258 alin. 1 din codul de procedură civilă Curtea încuviințează părților proba cu înscrisurile depuse la dosar și, constatând terminată cercetarea procesului, reține cauza spre soluționare, urmând a amâna pronunțarea la data de 26.05.2015, până când părțile pot depune la dosar concluzii scrise, dacă apreciază necesar.
CURTEA
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea să depună la dosar concluzii scrise, având în vedere că au lipsit la dezbateri, va amâna pronunțarea
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 26.05.2015.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
D. D. M. M. LUCREȚIA
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Sentința nr. 1482
Ședința publică din data de 26 mai 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: DRĂGHICI DANIEL MARIAN
GREFIER: LUCREȚIA M.
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulate de către reclamantul G. Z. în contradictoriu cu pârâții C. NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și G. R., având ca obiect anulare act administrativ.
Cauza a fost reținută spre soluționare în ședința publică din data de 19.05.2015, când toate părțile au lipsit, iar Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra prezentei acțiuni în contencios administrativ, constată următoarele:
- Acțiunea în anulare.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 02.12.2014, reclamantul G. Z. a solicitat, în contradictoriu cu C. NAȚIONAL PENTRU COMBATAREA DISCRIMINĂRII și GUVERNULUI R., modificarea hotărârii nr. 578/13.10.2014, în sensul constatării faptei de discriminare și în cuprinsul dispotivului, precum și aplicarea unei amenzi contravenționale G. R.
În motivare, reclamantul a arătat în esență că, deși prin punctul de vedere formulat, C.N.C.D. a constatat că există discriminare, totuși prin dispozitivul hotărârii nr. 578/13.10.2014 nu mai face o astfel de constatare și nu aplică amenda contravențională.
În continuare, reclamantul a prezentat pe larg motivele pentru care apreciază că minoritatea maghiară este supusă unei discriminări pe criteriu religios prin emiterea OUG nr. 114/2013, în baza căreia a fost atribuit Episcopiei Ortodoxe Române a Covasnei și Harghitei complexul hotelier Bradul din C..
În drept, reclamantul a invocat Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Constituția R., Legea nr. 554/2004, Legea nr. 137/2000, Legea nr. 489/2009.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar înscrisuri (filele 14-30, 37-45).
Acțiunea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 50 lei (fila 52).
- Întâmpinările și răspunsul la întâmpinări.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 03.02.2015 (filele 62-64), pârâtul G. R. a invocat excepția inadmisibilității celui de-al doilea capăt de cerere, susținând că, potrivit art. 27 alin. 1 din OG nr. 137/2000, persoana care se consideră discriminată poate formula în instanță o cerere pentru acordarea de despăgubiri.
De asemenea, a solicitat respingerea primului capăt de cerere ca nefondat, susținând că în mod corect C. Național pentru Combaterea Discriminării a apreciat, față de obiectul petiției și dispozițiile OG nr. 137/2000, că faptele sesizate nu sunt de competența sa. Astfel, prin sesizarea adresată C.N.C.D., reclamantul, alături de alți petenți, a solicitat să se constate discriminarea comunității maghiare prin OUG nr. 114/2013 privind modificarea titularilor dreptului de administrare a unor imobile aflate în domeniul public și privat al statului și pentru modificarea unor acte normative, sancționarea Guvernului R. cu amendă contravențională și obligarea acestuia la anularea OUG nr. 114/2013. Or, prin decizia nr. 997/07.10.2008, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. 3 din OG nr. 137/2000, în măsura în care acestea sunt interpretate în sensul că acordă Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării competența ca, în cadrul activității sale jurisdicționale, să anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând ca sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. În opinia Curții Constituționale, dacă s-ar admite că, pe calea controlului jurisdicțional întemeiat pe art. 20 alin. 3 din OG nr. 137/2000, C.N.C.D. poate să constate existența unor situații discriminatorii ce își au izvorul direct în conținutul unor norme legale, hotărârea Consiliului ar putea avea ca efect încetarea aplicabilității acestor dispoziții și chiar aplicarea prin analogie a unor alte texte de lege, care nu se referă la persoana sau grupul social discriminate. Or, unica autoritate de jurisdicție constituțională din România este Curtea Constituțională, singura care are competența de a analiza discriminarea instituită prin dispoziții legale. C.N.C.D. nu are competența de a recomanda ori impune, sub sancțiune, adoptarea, modificarea ori anularea unui act normativ sau a unor dispoziții legale, nici de a interfera în competențele Curții Constituționale sub aspectul art. 16 din Constituție privind principiul nediscriminării.
În drept, pârâtul a invocat art. 205 din Codul de procedură civilă.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar în data de 26.02.2015 (filele 77-78), reclamantul a arătat că, în condițiile în care decizia Curții Constituționale nr. 997/2008 nu permite C.N.C.D. să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, acestuia nu îi este însă interzis să constate discriminarea în dispozitivul hotărârii sale, fără a da curs celorlalte petite ale sesizării. În condițiile în care a constatat discriminarea prin punctul de vedere formulat, C.N.C.D. are obligația legală de a o cuprinde și în dispozitivul hotărârii, altfel nu își justifică activitatea.
În drept, reclamantul a invocat art. 201 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 21.04.2015 (file 146-151), pârâtul C. Național pentru Combaterea Discriminării a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare, pârâtul a arătat că în mod legal, prin hotărârea nr. 578/13.10.2014, a admis excepția de necompetență materială, conform considerentelor deciziei Curții Constituționale nr. 997/7 octombrie 2008, având în vedere că reclamanții au sesizat posibila discriminare instituită prin OUG nr. 114/2013 privind modificarea titularilor dreptului de administrare a unor imobile aflate în domeniul public și privat al stalului. A arătat că, potrivit reglementării OG nr. 137/2000, pot face obiectul unei sesizări numai comportamentele unor persoane fizice sau juridice, în aplicarea sau realizarea unor drepturi garantate în exercitarea lor prin legislația statului român, și nicidecum constatarea unei discriminări între persoane rezultată din conținutul normativ al legislației care reglementează în mod diferit exercitarea unor drepturi, astfel cum solicită reclamantul. Referitor la punctul de vedere cuprins în hotărâre, a arătat că acesta are caracterul unei recomandări, fără forță juridică obligatorie, în vederea preîntâmpinării încălcării principiului nediscriminării, conform art. 18 din OG nr. 137/2000.
În drept, pârâtul a invocat art. 205 din Codul de procedură civilă.
În dovedire, pârâtul a depus la dosar documentația administrativă (filele 87-144).
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar în data de 18.05.2015 (filele 161-162), reclamantul a arătat că, în condițiile în care decizia Curții Constituționale nr. 997/2008 nu permite C.N.C.D. să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, acestuia nu îi este însă interzis să constate discriminarea în dispozitivul hotărârii sale, fără a da curs celorlalte petite ale sesizării. În condițiile în care a constatat discriminarea prin punctul de vedere formulat, C.N.C.D. are obligația legală de a o cuprinde și în dispozitivul hotărârii.
În drept, reclamantul a invocat art. 201 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
- Soluția instanței.
Examinând înscrisurile depuse la dosar, prin prisma dispozițiilor legale incidente și susținerilor părților, Curtea constată că prezenta acțiune este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente de fapt și de drept:
3.1.prezentarea situației de fapt.
La data de 17.04.2014, reclamantul, alături de alte persoane, a adresat Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării o petiție (filele 88-92), prin care a solicitat constatarea săvârșirii de către G. R. a unei discriminării față de minoritatea etnică maghiară, precum și obligarea reclamatului la anularea OUG nr. 114/2013 privind modificarea titularilor dreptului de administrare a unor imobile aflate în domeniul public si privat al statului, prin care s-a aprobat, printre altele, transmiterea imobilului teren și construcție reprezentând complexul hotelier Bradul din C., aparținând domeniul privat al statului, din administrarea R.A.A.P.P.S. în administrarea Secretariatului de Stat pentru Culte, respectiv pentru Episcopia Ortodoxă Română a Covasnei și Harghitei
Prin hotărârea nr. 578/13.10.2014 (filele 138-144), C. Național pentru Combaterea Discriminării a admis excepția de necompetență materială, conform deciziei Curții Constituționale a R. nr. 997/07.10.2008.
În cuprinsul hotărârii, C.N.C.D. a emis și un punct de vedere, în sensul următor: ″preambulul OUG nr. 114/2013 conține elemente discriminatorii, ce contravin prevederilor OG nr. 137/2000; totodată, și practica de a acorda spre folosință bunuri imobile în mod exclusiv unui singur cult, nu și altor culte, în mod proporțional, dacă există cereri în acest sens, reprezintă discriminare, conform art. 2 alin. 1 din OG nr. 137/2000; pentru a evita discriminarea, imobilele respective, aflate în proprietatea Secretariatului de Stat pentru Culte, ar trebui oferite nu spre utilizarea exclusivă de către un singur cult, ci spre utilizarea alternativă a tuturor cultelor recunoscute de lege″.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a formulat prezenta acțiune, prin care a solicitat modificarea hotărârii nr. 578/13.10.2014, în sensul constatării faptei de discriminare și în dispozitivul acesteia, precum și aplicarea unei amenzi contravenționale G. R..
3.2.aplicarea dispozițiilor legale incidente și analiza susținerilor părților.
Nu poate fi primită solicitarea reclamantului de modificare a hotărârii nr. 578/13.10.2014, în sensul constatării faptei de discriminare și în dispozitivul acesteia, precum și aplicării unei amenzi contravenționale G. R., întrucât Curtea constată că soluția C.N.C.D. de admitere a lipsei competenței este singura legală, față de obiectul sesizării și decizia Curții Constituționale a R. nr. 997/07.10.2008.
Astfel, în mod corect C.N.C.D. a apreciat că nu are competența de a se pronunța asupra faptei sesizate, conform procedurii prevăzute de art. 20 din OG nr. 137/2000, având în vedere că, prin decizia nr. 997/07.10.2008, Curtea Constituțională a R. a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. 3 din OG nr. 137/2000, în măsura în care acestea sunt interpretate în sensul că acordă C.N.C.D. competența ca, în cadrul activității sale jurisdicționale, să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând ca sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În opinia Curții Constituționale, ″dacă s-ar admite că, pe calea controlului jurisdicțional întemeiat pe art. 20 alin. 3 din OG nr. 137/2000, C.N.C.D. poate să constate existența unor situații discriminatorii ce își au izvorul direct în conținutul unor norme legale, hotărârea Consiliului ar putea avea ca efect încetarea aplicabilității acestor dispoziții și chiar aplicarea prin analogie a unor alte texte de lege, care nu se referă la persoana sau grupul social discriminate. Într-o asemenea împrejurare, se pune în discuție legitimitatea acestui organ de a interfera în competențele legislativului, prin înlăturarea aplicabilității unor acte normative și instituirea aplicabilității altora, dar și în competențele Curții Constituționale, care îndeplinește rolul de legislator negativ atunci când constată lipsa de conformitate dintre prevederile unei legi sau ordonanțe și dispozițiile constituționale, sub aspectul art. 16 din Constituție″.
Prin prisma acestor considerente obligatorii ale instanței constituționale, ce au fost reținute și în cuprinsul hotărârii nr. 578/13.10.2014, Curtea constată că nu pot fi primite susținerile reclamantului din răspunsul la întâmpinare, în sensul că ″în condițiile în care decizia nr. 997/2008 nu permite C.N.C.D. să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, acestuia nu îi este însă interzis să constate discriminarea în dispozitivul hotărârii sale, fără a da curs celorlalte petite ale sesizării″.
Curtea subliniază că, prin decizia nr. 997/2008, instanța constituțională a precizat explicit că dispozițiile art. 20 alin. 3 din OG nr. 137/2000 au constituit temeiul mai multor hotărâri prin care C.N.C.D. a constatat, în cadrul activității sale jurisdicționale, caracterul discriminatoriu al unor prevederi legale, generând efecte neconstituționale, prin care s-a încălcat principiul separației în stat. Din aceeastă perspectivă, nu poate fi primită nici susținerea reclamantului din răspunsul la întâmpinare, în sensul că ″în condițiile în care a constatat discriminarea prin punctul de vedere formulat, C.N.C.D. are obligația legală de a o cuprinde și în dispozitivul hotărârii, altfel nu își justifică activitatea″.
Curtea subliniază că, potrivit art. 18 alin. 1 din OG nr. 137/2000, C.N.C.D. este chemat să armonizeze dispozițiile din cuprinsul actelor normative sau administrative care contravin principiului nediscriminării, prin emiterea unor puncte de vedere prin care își exprimă opinia. Raportat, însă, la prevederile art. 20 din OG nr. 137/2000, C.N.C.D. este obligat să respecte decizia Curții Constituționale a R. nr. 997/07.10.2008. În consecință, pot face obiectul unei fapte de discriminare, în sensul OG nr. 137/2000, numai comportamentele unor persoane fizice sau juridice, în aplicarea sau realizarea unor drepturi garantate în exercitarea lor prin legislația statului român, nu însă și constatarea și sancționarea unei discriminări între persoane, rezultată din conținutul unor legi sau ordonanțe, care reglementează în mod diferit exercitarea unor drepturi, astfel cum a solicitat reclamantul. Această ultimă competență aparține doar Curții Constituționale a R., singura autoritate care poate constata dacă OUG nr. 114/2013 contravine sau nu prevederilor art. 16 din Constituție.
Prin urmare, diferența esențială dintre cele două forme în care C.N.C.D. își exercită atribuțiile legale constă în faptul că, în situația art. 18 din OG nr. 137/2000, acesta poate emite puncte de vedere, fără a putea aplica sancțiuni contravenționale, în timp ce, în situația prevăzută de art. 20 din OG nr. 137/2000R, constată faptele de discriminare care constituie contravenții și aplică, în mod corespunzător, sancțiunile prevăzute de lege.
În concluzie, Curtea reține că C.N.C.D. nu are competența de a constata și sancționa, printr-o hotărâre, existența unor situații discriminatorii ce își au izvorul direct în conținutul unui text de lege, ci cel mult de a emite un punct de vedere cu caracter de recomandare, fără forță juridică obligatorie, astfel cum a procedat prin hotărârea nr. 578/2014.
În același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care a statuat că dispozițiile unei legi nu pot face, prin ele însele, obiectul unei sesizări adresate C.N.C.D., ci doar al unei excepții de neconstituționalitate, conform art. 146 lit. d) din Constituția R. (spre exemplu, decizia nr. 828/16.02.2009, decizia nr. 1213/2013).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de către reclamantul G. Z., cu domiciliul în S. G., .. 2, ., ., județul C., în contradictoriu cu pârâții C. NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în București, .. 1-3, ., și G. R., cu sediul în București, Piața Victoriei, nr. 1, sector 1, ca nefondată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a se depune la Curtea de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
D. D. M. M. LUCREȚIA
Red./thred. DDM/ 5 ex/ 02.06.2015
| ← Pretentii. Sentința nr. 1322/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 3570/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
