Anulare act administrativ. Sentința nr. 842/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 842/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 41465/3/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 842
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 24.03.2015
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: C. F. P.
GREFIER: R. B.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul G. S., în contradictoriu cu pârâtul C. Național pentru Combaterea Discriminării, având ca obiect „anulare act administrativ”.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 17.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 24.03.2015, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
I) Circumstanțele cauzei
A)Obiectul și motivele de fapt și de drept ale cererii de chemare în judecată
1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal la data de 27.12.2013 sub nr. de dosar_, reclamantul G. S., în contradictoriu cu pârâtul C. Național pentru Combaterea Discriminării, a solicitat să se dispună anularea Hotărârii nr. 733/11.12.2013, emise de pârât.
1.2. În motivarea cererii, s-au arătat, în esență, următoarele:
- prin hotărârea atacată, pârâtul i-a aplicat o sancțiune contravențională în valoare de 600 lei „reclamatului Primarului comunei Joseni, județul Harghita”;
- în data de 4.06.2013, s-a înregistrat la .. 3563/23.05.2013, emisă de pârât, pentru data de 10.06.2013, la care reclamantul nu a putut ajunge pentru soluționarea unei petiții;
- nu se înțelege ce legătură are . comunei Joseni cu o pagină de internet, care nu este a instituției;
- de fapt, este vorba despre o pagină de internet creată de către o persoană fizică numit Borsos L., care a pus pe această pagină fotografia reclamantului și un mesaj redactat de acesta, ceea ce nu echivalează cu proprietatea sau administrarea site-ului;
- reclamantul are acces la această pagină doar ca și vizitatori, nu o administrează, nu o poate modifica, iar această pagină de internet (www.gyergyoalfalu.ro), nu este finanțată de .> - nu a fost verificat de către pârât cine anume deține și administrează domeniul www.gyergyoalfalu.ro;
- constatarea faptei are la bază doar afirmația unui petent, fapt ce reiese din punctul IV. 4.1 (pagina nr.2 a Hotărârii nr. 566/2013) ...”fapt confirmat chiar de mesajul primarului comunei Joseni, domnul G. S., care urează bun venit exclusiv în limba maghiară”;
- această pagină de internet nu este a Comunei Joseni, în consecință, reclamantul nu o poate modifica;
- site-ul oficial al Comunei Joseni, care a fost comandat și finanțat de către reclamant, este www.comunajoseni.ro;
- trebuie considerată nedreaptă, inechitabilă și ilegală aplicarea sancțiunii pentru o faptă care nu a fost comisă;
- în acțiunea ce formează obiectul dosarului nr._/3/2013, reclamantul a atacat Hotărârea nr. 566/2013, emisă de pârât, arătând că Primăria comunei Joseni nu are personalitate juridică, iar, ca reacție la această acțiune, pârâtul a modificat Hotărârea nr. 566/2013, în timpul procesului aflat pe rolul Tribunalului București;
- în Hotărârea atacată, nu au fost indicate mențiunile prevăzute în OG nr. 2/2001;
- hotărârea criticată este nelegală și din motivul că reclamantului nu i-a fost adus la cunoștință faptul că are dreptul de a face obiecțiuni cu privire la obiectul actului, ceea ce contravine întrutotul prevederilor art. 16 alin.(7) din O.G. nr. 2/2001 și care constituie nulitatea actului;
- un alt caz de nulitate, potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001, este și lipsa denumirii contravenientului, care, în cazul persoanei juridice, este . Primăria Joseni;
- faptul că în aplicarea sancțiunii trebuie avute în vedere și prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor este nenegabil, deoarece chiar în Hotărârea criticată, la pagina 5, la pct. VI Modalitatea de plată a amenzii este specificat că plata se efectuează conform Ordonanței nr. 2/2001;
- în hotărârea atacată, tratamentul discriminatoriu a fost constatat conform art. 2 alin. 1 și art.10 lit. h din O.G. nr. 137/2000, or art. 2 alin.(1) din O.G. nr. 137/2000 a fost constatat ca și neconstituțional, prin Decizia nr. 1.325/4.12.2008 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 137/2000, iar, potrivit prevederilor art. 147 din Constituția României, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției, deci au încetat efectele juridice;
- prin urmare, constatarea existenței unui tratament diferențiat și discriminatoriu nu are temei legal;
- nu sunt întrunite nici elementele prevăzute la art. 10 lit. h din O.U.G nr. 137/2000, din moment ce petentul nu a fost refuzat în acordarea vreunor drepturi;
- reclamantul se bucură de prezumția de nevinovăție întrucât legislația națională în materie contravențională are un pronunțat caracter penal, iar, în cauza A. împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că procedura contravențională este asimilată unei proceduri penale și, prin urmare, trebuie respectate întrutotul cerințele formale ale actului de acuzare și sancționare -procesul verbal de contravenție, sarcina probei revenind organului constatator;
- stabilirea anumitor fapte ca fiind contravenții trebuie să se facă în mod expres, folosindu-se formula „Constituie contravenție ...”, astfel cum se folosește de către legiuitor în toate actele normative de stabilire a răspunderii contravenționale și astfel cum impune art. 34 alin.1 din Legea nr. 24/2000.
1.3. În drept, au fost invocate dispozițiile legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, Decizia Curții Constituționale nr. 1.325/ 4.12.2008 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 137/2000, art. 3 alin.(2), art. 16 alin.(1), alin(7), art. 17, art. 19, art. 21 alin. (3), art. 31 alin.(1) din OG nr. 2/2001, art. 6 din CEDO, art. 1 din Primul Protocol la CEDO, Cauza A. împotriva României, cauzele: Ozturk c.Germaniei, Lauko c.Slovaciei, Salabiaku o Franței, N. G. c.României, A. c. României,Kadubec c. Slovaciei, Telfner c. Austriei, art. 11 alin(2), art. 20 și art. 21, art.147 din Constituția României, art. 34 din Legea nr. 24/2000, art. 6, art, 29, art.111, art. 148,art. 149, art.150, art, 174, art. 178, art. 192, art.194, art.195, art.255, art.265, art.309, art.327 și urm, art.351 din Noul C.pr. Civ, cât și „orice alte dispoziții aplicabile”.
1.4. În dovedire, au fost depuse unele înscrisuri (filele 9-18, 23-35-dosar Tribunal).
B)Apărările pârâtului
2. La data de 15.12.2014, pârâtul C. Național pentru Combaterea Discriminării a formulat întâmpinare (filele 45-47), prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, față de incidența în cauză a prevederilor art.10 alin.1 din Legea nr. 554/2004, coroborate cu cele ale art.16, art.18 alin.1 și art. 20 alin.7,9,10 din O.G. nr. 137/2000.
C)Hotărârea pronunțată în cauză de Tribunalul București
3.1. Prin sentința nr. 212/14.01.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ , a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului București, invocată de pârât și s-a declinat competența de soluționare a cererii privind pe reclamantul G. S., în contradictoriu cu pârâtul C. Național pentru Combaterea Discriminării, în favoarea Curții de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
3.2. Pentru a se pronunța această soluție, s-a reținut, în esență, că pârâtul C. Național pentru Combaterea Discriminării este organ de specialitate al administrației publice centrale și că, potrivit art. 10 alin.1 din Legea nr. 554/2004, competența materială a cererii vizând anularea unui act administrativ emis de acest pârât aparține Secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel.
D)Actele de procedură ale instanței
4. După înregistrarea, la data de 05.02.2015, a dosarului nr._ pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la termenul de judecată din data de 17.03.2015, instanța amintită a constatat că, în temeiul art.126 din Constituție, a art. 96 pct.1 C.proc.civ., coroborat cu art.10 alin.1 și 3 din Legea nr. 554/2004, este competentă să judece pricina, sub aspect general, material și teritorial, după care a invocat din oficiu și a pus în discuția părților excepția autorității lucrului judecat, rămânând în pronunțare, cu prioritate, în baza art. 248 alin. 1 C.proc.civ., pe această excepție, absolută, de fond și peremptorie.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu excepția autorității lucrului judecat, invocată din oficiu, Curtea reține următoarele :
II)Considerentele reținute de Curte în fundamentarea soluției adoptate în pricină
5. Observă Curtea că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București-Secția a II-a contencios administrativ și fiscal la data de 27.12.2013 sub nr. de dosar_, reclamantul G. S., în contradictoriu cu pârâtul C. Național pentru Combaterea Discriminării, a solicitat să se dispună anularea Hotărârii nr. 733/11.12.2013, emise de pârât.
6. Or, este necesar de relevat că:
(a) prin Hotărârea nr. 733/11.12.2013 (filele 32-33), pârâtul C. Național pentru Combaterea Discriminării, în aplicarea art. 81 din Procedura internă de soluționare a petițiilor și sesizărilor, aprobată prin Ordinul nr. 144/11.04.2008, a decis îndreptarea erorii materiale strecurate în Hotărârea nr. 566/18.09.2013, în sensul că este înlocuită sintagma „partea reclamată” cu sintagma „primarul comunei Joseni, în calitate de reprezentant legal al comunei Joseni, județul Harghita”, având în vedere că, astfel, „a dispus Colegiul director în cadrul ședinței deliberative din data de 18.09.2013”;
(b) prin Hotărârea nr.566/18.09.2013 (filele 27-28), reținându-se constatându-se existența unui tratament diferențiat, discriminatoriu potrivit art.2 alin.1, art.10 lit. h) din O.G. nr.137/2000, s-a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 600 lei.
7. Mai observă Curtea că, prin cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul G. S., în contradictoriu cu pârâtul C. Național pentru Combaterea Discriminării și înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București-Secția a II-a contencios administrativ și fiscal la data de 27.12.2013 sub nr. de dosar_/3/2013, s-a solicitat să se dispună anularea Hotărârii nr. 566/18.09.2013, emise de pârât și că această cerere de chemare în judecată a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin sentința nr. 2645/8.10.2014, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._/3/2013 (filele 11-14).
8. În considerentele acestei sentințe nr. 2645/8.10.2014, s-au evidențiat, în esență, următoarele:
- nu se poate reține susținerea reclamantului, că, din punct de vedere formal, nu au fost respectate mai multe dispoziții ale O.G. nr. 2/2001, deoarece actul normativ special în baza căruia reclamantul a fost sancționat nu conține nicio trimitere spre completare la dispozițiile O.G. nr. 2/2001, astfel fiind vorba despre un act administrativ, se constată că acesta conține elementele esențiale și necesare ale unui astfel de act;
- de altfel, legea nr 554/2004 nu impune necesitatea unei forme speciale pe care trebuie să o îmbrace un act administrativ pentru existența sa valabilă;
- art. 20 alin. 9 din O.G. nr. 137/2000 nu lasă loc de intrepretare cu privire la caracterul de act administrativ a hotărârii atacate;
- prin urmare, trebuie înlăturate toate apărările reclamantului referitoare la nerespectarea unor dispoziții din O.G. nr. 2/2001 și a prezumției de nevinovăție;
- se constată că documentația care a stat la baza hotărârii atacate conține dovezi privind săvârșirea faptei de către reclamant;
- astfel, deși acesta susține că nu este pagina oficială a instituției, acest aspect nu are relevanță atâta timp cât, în urma verificării în Rotld a administratorului site-ului, reiese ca deținătorul acestuia este C. Local Joseni și nu persoana indicată de către reclamant în acțiune;
- aceste împrejurări dovedesc odată in plus faptul ca inițiativa creării site-ului ii aparține reclamantului și, indiferent daca persoana in cauza este plătită sau nu pentru crearea paginii, site-ul a fost creat la inițiativa reclamantului, iar acesta nu a dovedit că s-a adresat persoanei pentru a modifica informațiile din pagină, că mesajul primarului nu ii aparține ori că a solicitat închiderea paginii de web;
- reclamantul a indicat, ca site oficial, o altă adresă, însă, din accesarea pe internet a respectivei pagini de web, rezultă că ea nu există (nu este accesibilă), deci afirmația reclamantului nu corespunde adevărului și nici nu a fost dovedită;
- referitor la persoana sancționată, s-a reținut că, prin hotărârea nr. 733/11.12.2013, a fost îndreptată eroarea materială, conform art. 81 din procedura internă de soluționare a petițiilor și sesizărilor a pârâtului, în sensul că este sancționat primarul comunei Joseni, în calitate de reprezentant legal al Comunei Joseni, județul Harghita;
- referitor la neconstituționalitatea art. 2 alin. 1 din O.G. nr. 137/2000, s-a reținut că, prin decizia invocată de reclamant, s-a constatat că dispozițiile sunt neconstituționale numai „în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative” și că, prin urmare, textul nu e neconstituțional în alte împrejurări decât în cea constatată de Curtea Constituțională, așa încât dispozițiile respective nu și-au încetat efectele juridice așa cum susține reclamantul, mai ales în contextul în care ipoteza avută în vedere de Curtea Constituțională nu este incidentă în cauza de față;
- prin urmare, se impune concluzia că sancționarea reclamantului are temei legal;
- sunt întrunite și prevederile art. 10 lit. h) din O.G. nr. 137/2000 întrucât nu este necesar ca persoana care a sesizat pârâtul C. Național pentru Combaterea Discriminării să fi formulat o cerere de acordare drepturi la reclamant și acesta să fi refuzat acordarea, simplul fapt că informațiile de pe site nu sunt în limba română, iar un cetățean român a sesizat acest aspect dovedind incidența art. 10 lit. h) din O.G. nr. 137/2000, întrucât a fost încălcat dreptul la informație al oricărui vorbitor de limba română, drept fundamental prevăzut de art. 31 din Constituția României, iar site-ul aparține unei autorități publice, limba oficială fiind limba română, potrivit art. 13 din Constituția României;
- așa fiind, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei și chiar din acțiunea reclamantului reiese vinovăția acestuia, prezumția de nevinovăție neputând fi invocată ca temei al nelegalității hotărârii contestate.
9. Relevă Curtea, de asemenea, că, din cercetarea portalului instanțelor și a sistemului informatic Ecris, reiese că, referitor la sentința nr. 2645/8.10.2014, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._/3/2013, nu s-a formulat cale de atac (recurs) până la data pronunțării prezentei hotărâri, cu toate că această hotărâre a fost comunicată părților în luna ianuarie 2015, iar termenul de recurs este, în baza art.20 alin.1 din Legea nr. 554/2004, de 15 zile de la comunicare.
Prin urmare, trebuie apreciat că sentința sus-amintită a devenit definitivă prin nerecurare, în raport de prevederile art. 634 alin.1 pct.2 C.proc.civ., conform cărora „Sunt hotărâri definitive: 2. hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel, neatacate cu recurs”.
10. Or, ținând seama de cele ce preced (pct.5-9), apreciază Curtea că este fondată excepția autorității lucrului judecat, invocată din oficiu.
11. Într-adevăr, potrivit art. 431 alin. 1 C.proc.civ. -incident și în litigiile de contencios administrativ în temeiul art.28 alin.1 din Legea nr. 554/2004-, „nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect”.
În consecință, pentru a exista autoritate de lucru judecat, trebuie să existe tripla identitate de părți, de obiect și de cauză.
12. Or, este necesar de evidențiat că în dosarul nr._/3/2013, soluționat prin hotărâre definitivă (sentința nr. 2645/ 8.10.2014, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal) și în prezentul dosar:
(a) figurează aceleași părți, în aceeași calitate;
Astfel, în ambele dosare, reclamant este G. S., iar pârâtul este C. Național pentru Combaterea Discriminării.
(b) cauza este aceeași;
Într-adevăr, se observă că fundamentul juridic al pretențiilor deduse judecății este reprezentat, în ambele dosare, de pretinsa nelegalitate a actului administrativ, emis de pârât în aplicarea O.G. nr. 137/2000, prin care reclamantul G. S. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 600 lei pentru că s-a constatat existența unui tratament diferențiat, discriminatoriu potrivit art. 2 alin.1, art.10 lit. h) din O.G. nr.137/2000.
Identitatea de cauză este cu atât mai evidentă, cu cât, procedându-se la simpla comparare între motivele de fapt și de drept ale cererii deduse judecății în prezenta cauză și motivele de fapt și de drept ale cererii soluționate în dosarul nr._/3/2013 prin sentința nr. 2645/8.10.2014, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reiese, cu pregnanță, faptul că reclamantul a înțeles să copieze, pur și simplu, în prezenta cerere introductivă argumentele expuse în cererea obiect al dosarului nr._/3/2013 [a se vedea filele 12-14, respectiv pct.1.2.,1.3.].
(c) este vorba despre același obiect;
Astfel, se observă că, în ambele dosare, este solicitată, în fața instanței de contencios administrativ, anularea Hotărârii nr.566/ 18.09.2013, emise de pârâtul C. Național pentru Combaterea Discriminării, așa cum aceasta a fost îndreptată, în privința erorii materiale strecurate, prin Hotărârea nr. 733/11.12.2013.
Identitatea de obiect rezultă, cu evidență:
- având în vedere că, așa cum am arătat (pct.8), în considerentele sentinței nr. 2645/8.10.2014, pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._/3/2013, s-a reținut că, referitor la persoana sancționată, prin hotărârea nr. 733/11.12.2013, a fost îndreptată eroarea materială, conform art. 81 din procedura internă de soluționare a petițiilor și sesizărilor a pârâtului, în sensul că este sancționat primarul comunei Joseni, în calitate de reprezentant legal al Comunei Joseni, județul Harghita, ceea ce înseamnă, evident, că și hotărârea nr. 733/11.12.2013 a fost cercetată, sub aspectul legalității sale, de instanța care a judecat dosarul nr._/3/2013;
- ținând seama că hotărârea prin care se îndreaptă eroarea materială strecurată într-o hotărâre face parte integrantă din hotărârea îndreptată, aspect care rezultă, cu prisosință, atât din analiza prevederilor art. 81 din Procedura internă de soluționare a petițiilor și sesizărilor, aprobată prin Ordinul nr. 144/11.04.2008, dispoziții în aplicarea cărora a fost emisă de pârât Hotărârea nr. 733/11.12.2013, cât și din cuprinsul acestei din urmă Hotărâri, în care se menționează explicit că, în sensul că „partea reclamată” este „primarul comunei Joseni, în calitate de reprezentant legal al comunei Joseni, județul Harghita”, „a dispus Colegiul director în cadrul ședinței deliberative din data de 18.09.2013” [a se vedea pct.6 lit.a)].
13. În fine, notează Curtea că, în ipoteza în care nu s-ar admite excepția autorității lucrului judecat, invocată din oficiu, s-ar nega însăși fundamentul instituției autorității de lucru judecat, instituție care are la bază două reguli fundamentale:
1) o acțiune nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată (bis de eadem re ne sit actio);
2) o constatare, în sensul de soluție privind raporturile deduse judecății, făcută printr-o hotărâre judecătorească este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre (res iudicata pro veritate accipitur).
Cu alte cuvinte, finalitatea instituției autorității de lucru judecat constă atât în interzicerea reluării acelorași litigii (în evitarea contrazicerilor între dispozitivele hotărârilor judecătorești), cât și în evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârilor judecătorești, prin respectarea statuărilor instanței în legătură cu aspecte litigioase deduse judecății anterior care, urmare a verificării jurisdicționale realizate, au intrat în autoritatea lucrului judecat, impunându-se ca atare într-un proces ulterior.
III) Soluția Curții de Apel adoptată în cauză
14. Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art.28 alin.1 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 431 alin. 1 C.proc.civ., va admite excepția autorității lucrului judecat, invocată din oficiu și va respinge, în consecință, cererea de chemare în judecată care face obiectul prezentei cauze, formulată de către reclamantul G. S., în contradictoriu cu pârâtul C. Național pentru Combaterea Discriminării.
15. Prezenta sentință, în temeiul art.20 alin.1 din Legea nr. 554/2004, poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Calea de atac se depune, sub sancțiunea nulității, prevăzută de art.490 alin.1 C.proc.civ., la Curtea de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția autorității lucrului judecat, invocată din oficiu.
Respinge, în consecință, cererea de chemare în judecată care face obiectul prezentei cauze, formulată de către reclamantul G. S., cu domiciliul în ., județul Harghita, în contradictoriu cu pârâtul C. Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în sector 1, București, Piața V. M., nr. 1-3, ..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Calea de atac se depune la Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Pronunțată în ședință publică azi, în ziua de 24.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
C. F. P. R. B.
Red. /Tehnored. C.F.P./4 ex.
Data redactării: 25.03.2015
lucrat 2 comunicări la data de .
semnătură grefier.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 841/2015. Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 1925/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
