Anulare act administrativ. Sentința nr. 841/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 841/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-03-2015 în dosarul nr. 54049/3/2010*
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 841
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 24.03.2015
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: C. F. P.
GREFIER: R. B.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta I. C., în contradictoriu cu pârâții M. Educației și Cercetării Științifice și P. M. D., având ca obiect „anulare act administrativ”.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 17.03.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 24.03.2015, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
I) Circumstanțele cauzei
A)Obiectul și motivele de fapt și de drept ale cererii de chemare în judecată
1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București-Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 09.11.2010 sub nr. de dosar_, reclamanta I. C., în contradictoriu cu pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, a solicitat anularea Ordinului emis de Ministrul Educației, Cercetării Tineretului și Sportului prin care a fost acordat în anul 2008 titlul de profesor universitar numitei P. M. D., din cadrul Universității de Medicină și farmacie „C. D.” București și, în consecință, anularea titlului de profesor universitar acordat pentru numita P. M. D..
1.2. În motivarea cererii, s-a arătat, în esență, că Ordinul contestat este nelegal, având în vedere că beneficiara acestuia nu îndeplinea standardul minim pentru obținerea titlului de profesor universitar, astfel cum acesta este prevăzut de Ordinul MEC nr. 5098/2005, cu modificările aduse prin Ordinul MEC nr. 3548/2006, mai exact Criteriul 3-„contribuție științifică”, pentru că, în realitate, numita P. M. D. nu avea niciun articol științific cotat ISI.
1.3. În dovedire, au fost depuse unele înscrisuri (filele 11-32-dosar Tribunal).
B)Apărările pârâtului
2. La data de 06.09.2011, pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a formulat întâmpinare (filele 36-39- dosar Tribunal), prin care a solicitat introducerea în cauză a beneficiarului actului atacat, numita P. M. D., a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului București și excepția tardivității acțiunii, față de depunerea tardivă a plângerii prealabile în raport de art.7 alin.7 din Legea nr. 554/2004, iar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, Ordinul nr. 3669/2008, atacat în cauză, fiind emis cu respectarea prevederilor legale.
C)Hotărârile pronunțate în cauză și procedura în fața instanței
3. Prin sentința civilă nr. 2805/06.09.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ , s-a admis excepția necompetenței materiale a instanței și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.
În motivarea acestei hotărâri, au fost avute în vedere dispozițiile art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora litigiile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ ale curților de apel și faptul că prin acțiune se contestă un ordin emis de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, autoritate publică centrală.
4.1. Cauza a fost înregistrată la data de 06.10.2011 pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal.
4.2. În ședința publică din data de 10.01.2012, Curtea, din oficiu, a pus în discuție necesitatea introducerii în cauză, în calitate de pârâtă, a numitei P. M. D., beneficiara actului contestat, reclamanta opunându-se introducerii în cauză a acesteia, împrejurare față de care instanța a acordat un termen pentru a-i da posibilitatea să își exprime în scris punctul de vedere cu privire la acest aspect.
În ședința publică din data de 6.03.2012, reclamanta s-a opus introducerii în cauză, în calitate de pârâtă, a beneficiarei actului contestat, context în care, din oficiu, instanța a pus în discuție admisibilitatea acțiunii.
4.3.1. Prin sentința nr.1795/13.03.2012, pronunțată de Curtea de Apel București-Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, a fost respinsă, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamanta I. C., în contradictoriu cu pârâtul M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
4.3.2. În motivarea acestei sentințe, s-a reținut, în esență, că instanța de contencios administrativ este ținută de respectarea principiului disponibilității, astfel încât nu poate modifica din oficiu cadrul procesual, în ciuda opoziției exprese a reclamantului și că, pentru aceste considerente și având în vedere faptul că, în speță, reclamanta s-a opus în mod expres introducerii în cauză, în calitate de pârâtă, a numitei P. M. D., beneficiara actului contestat, se impune a fi respinsă acțiunea, ca inadmisibilă.
5.1. Împotriva sentinței nr.1795/13.03.2012, pronunțată de instanța de fond a declarat recurs reclamanta I. C..
5.2. În fața instanței de recurs, recurenta-reclamantă a invocat, prin actul de procedură depus la data de 30.01.2014 (fila 26-dosar recurs), excepția de nelegalitate a rezoluției (fișei) de confirmare a titlului de profesor universitar privind pe numita P. M. D., emisă la data de 10.03.2008 de pârât și C.N.A.T.D.C.U., excepție care a fost respinsă, ca neîntemeiată, de Înalta Curte de Casație și Justiție- Secția C. administrativ și fiscal, așa cum rezultă din practicaua deciziei nr. 418/30.01.2014 (fila 31 paragraful 6-dosar recurs).
5.3.1. Prin decizia nr. 418/30.01.2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție-Secția C. administrativ și fiscal în dosarul nr._ , a fost admis recursul declarat de I. C. împotriva sentinței nr.1795/13.03.2012 a Curții de Apel București-Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal, s-a casat sentința recurată și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, apreciindu-se necesar ca instanța de rejudecare să procedeze la soluționarea cauzei cu citarea beneficiarului actului administrativ atacat.
5.3.2. În motivarea acestei decizii, s-a învederat, în esență, că:
- prin prezenta acțiune, se solicită anularea Ordinului Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului prin care s-a acordat titlul de profesor universitar numitei P. M. D.;
- reclamanta are calitatea de terț față de actul contestat, iar acțiunea a fost formulată exclusiv în contradictoriu cu emitentul acestuia;
- art. 1 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 conferă calitate procesuală activă în litigiile de contencios administrativ terței persoane vătămate printr-un act administrativ individual adresat altui subiect de drept;
- însă, o asemenea acțiune trebuie promovată atât în contradictoriu cu emitentul actului, cât și în contradictoriu cu beneficiarul acestuia, astfel încât ambii să își poată exercita dreptul la apărare, iar hotărârea judecătorească să își producă efectele față de ambii;
- o hotărâre pronunțată exclusiv în contradictoriu cu autoritatea emitentă nu ar fi opozabilă beneficiarului actului;
- este incontestabil că, în conținutul principiului disponibilității, intră și dreptul reclamantului de a stabili cadrul procesual, persoanele chemate în judecată și obiectul cererii;
- însă, acest principiu guvernează procesul civil, este specific raporturilor juridice de drept civil, lăsând la libera apreciere a reclamantului fixarea cadrului procesual și a limitelor cererii, inclusiv cu privire la persoanele cu care înțelege să își dispute obiectul procesului;
- în speță, obiectul litigiului vizează anularea unui act administrativ care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice de drept public, raporturi guvernate de dispozițiile Legii nr.554/2004, în care parte este un alt subiect de drept, iar nu titularul acțiunii;
- or, potrivit art. 161 din Legea nr. 554/2004, „Instanța de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum și a altor subiecte de drept.”;
- în considerarea acestor principii și prevederi legale, raportat la obiectul acțiunii cu a cărei soluționare a fost investită instanța, se constată că prima instanță a reținut în mod eronat că este ținută de respectarea principiului disponibilității, astfel încât nu poate modifica din oficiu cadrul procesual prin introducerea în cauză a beneficiarului actului administrativ atacat.
6.1. Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal la data de 19.06.2014 sub nr. de dosar_ .
6.2. Prin încheierea din data de 16.09.2014 (fila 6), instanța, în compunerea completului de judecată de la acel termen, a dispus, în raport de decizia de casare nr.418/2013, introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a numitei P. M. D. și a respins „cererea reclamantei de introducere în cauză a celorlalte persoane nominalizate în Ordinul Ministrului Educației nr.3669 și în Ordinul nr. 3670, având în vedere că aceste persoane nu au calitate procesuală în cauză”.
6.3. La data de 10.10.2014, pârâta P. M. D. a depus întâmpinare (filele 15-20), prin care:
- a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, față de faptul că „raportul dedus judecății cu privire la anularea ordinului Ministrului Educației nu este de competența reclamantei”;
- a invocat excepția lipsei de interes a reclamantei, întrucât niciuna dintre condițiile pe care trebuie să le îndeplinească interesul, respectiv să fie legitim, personal și direct, născut și actual, nu este îndeplinită în cauză;
- a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, având în vedere că „reclamanta invocă pe cale principală lezarea unui interes legitim public fără ca aceasta să formeze obiectul unui capăt de cerere subsidiar, conform art.8 alin.1 din Legea nr. 554/2004, iar pe cale principală să se invoce lezarea unui interes legitim privat”, că „reclamanta nu a dovedit un interes legitim privat care să fie în conexiune logică cu interesul public exhibat”, că, în cauză, nu a fost îndeplinită procedura administrativă prealabilă și că „instanța de contencios administrativ nu poate pronunța hotărâri prin care să interpreteze exclusiv normele legale”;
- a invocat excepția tardivității cererii, față de nerespectarea de către reclamantă a dispozițiilor art.11 alin.1 și 2 din Legea nr. 554/2004, acțiunea fiind depusă la mai mult de un an (termen de decădere) de la data emiterii actului administrativ atacat;
- a solicitat, în subsidiar, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, susținându-se, în esență, că a fost respectată procedura legală pentru emiterea Ordinului atacat și că trebuie constatat că „nu s-a cerut anularea niciunuia din actele structurilor administrative legalmente implicate în procedura acordării titlurilor didactice, deși acestea se constituie în fundament al actului administrativ atacat”.
6.4. La data de 20.01.2015, reclamanta I. C., prin cererea depusă (fila 44), a invocat, în baza art.4 alin.1 și 2 din Legea nr. 554/2004, excepția de nelegalitate cu privire la actul din data de 10.03.2008 intitulat „fișa pentru confirmarea titlului didactic de profesor universitar”, emisă de pârâtul M. Educației și C.N.A.T.D.C.U., privind candidatul P. M. D., prin care se solicită să se confirme acest titlu didactic de profesor universitar.
În motivare, s-a arătat, în esență, că a existat stare de conflict de interese, potrivit art.79 alin.1 și 4 din Legea nr. 161/2003, între numitul F. P., președintele Comisiei și pârâta P. M. D., candidatul solicitant al titlului universitar.
6.5. În raport de excepția de nelegalitate cu privire la actul din data de 10.03.2008 intitulat „fișa pentru confirmarea titlului didactic de profesor universitar”:
- pârâta P. M. D., la data de 17.02.2015, a formulat note (fila 51), prin care a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a excepției de nelegalitate, întrucât actul atacat pe această cale nu este un act administrativ, ci „un act preparator, eventual, care nu este susceptibil, prin el însuși, să modifice raporturile juridice existente”;
- pârâtul M. Educației și Cercetării Științifice, la data de 16.03.2015, a depus întâmpinare (filele 53-56), prin care a afirmat că actul criticat pe calea excepției de nelegalitate nu este un act administrativ cu caracter individual, cerând judecarea cauzei și în lipsă.
6.6. La termenul din data de 17.03.2015, Curtea a respins, ca neutilă și neconcludentă cauzei, față de motivele arătate în cuprinsul încheierii de la acea dată, cererea reclamantei (fila 10) pentru efectuarea unei adrese la M. Educației în vederea comunicării Ordinului nr. 3690/2008 și a anexelor aferente și a pus în discuție, rămânând în pronunțare pe aceste chestiuni, admisibilitatea excepției de nelegalitate cu privire la actul din data de 10.03.2008 intitulat „fișa pentru confirmarea titlului didactic de profesor universitar”, invocată de reclamantă la termenul din data de 20.01.2015, excepțiile invocate de către pârâți prin întâmpinările formulate și, în subsidiar, fondul cauzei.
Trebuie subliniat că, în speță, Curtea nu se consideră legal învestită cu actul de procedură depus la data de 24.03.2015 de către reclamantă, prin care s-a invocat excepția nulității absolute a Ordinului nr. 3669/07.04.2008, atâta vreme cât acest act de procedură s-a depus după închiderea dezbaterilor și chiar după ce instanța s-a pronunțat în prezenta cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu prevederile legale incidente, Curtea reține următoarele :
II)Considerentele reținute de Curte în fundamentarea soluției adoptate în pricină
7. Observă Curtea, în primul rând, că, așa cum a reținut instanța supremă în considerentele deciziei (de casare, cu trimitere spre rejudecare) nr. 418/30.01.2014 -obligatorii pentru judecătorul fondului, față de dispozițiile art.315 alin.1 C.proc.civ. din 1865, conform cărora „În caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului”-, în cauză, instanța de contencios administrativ a fost învestită cu judecarea unei cereri formulată de către reclamanta I. C., respectiv de un terț față de actul atacat, vizând anularea Ordinului Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 3669/07.04.2008.
Cu alte cuvinte, obiectul acțiunii în contencios administrativ pendinte constă în cererea formulată de către reclamanta I. C., care se pretinde „persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept”, în sensul prevederilor art. 1 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, tinzând la anularea unui ordin al Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului, prin care s-a acordat pârâtei P. M. D. titlul didactic de profesor universitar.
8. În al doilea rând, reamintește Curtea (a se vedea supra, pct.6.4.) că, prin cererea (fila 44) depusă la data de 20.01.2015, reclamanta I. C. a invocat, în baza art.4 alin.1 și 2 din Legea nr. 554/2004, excepția de nelegalitate cu privire la actul din data de 10.03.2008 intitulat „fișa pentru confirmarea titlului didactic de profesor universitar”, emisă de pârâtul M. Educației și C.N.A.T.D.C.U., privind candidatul P. M. D., susținând, în esență, că a existat stare de conflict de interese, potrivit art.79 alin.1 și 4 din Legea nr. 161/2003, între numitul F. P., președintele Comisiei și pârâta P. M. D., candidatul solicitant al titlului universitar.
9. Or, referitor la această excepție de nelegalitate, trebuie relevat -așa cum reiese din analiza prevederilor art.4 alin.1 din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data începerii procesului (09.11.2010), conform cărora „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza, încheierea de sesizare a instanței de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ competentă să o soluționeze.”- că prima operațiune pe care o are de îndeplinit instanța este aceea de verificare a admisibilității excepției de nelegalitate prin prisma următoarelor condiții cumulative:
- să vizeze un act administrativ individual, în accepțiunea art.2 alin.1 lit. c) teza I din Legea nr. 554/2004, conform cu care „act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice”;
- actul administrativ individual în discuție să nu fie exceptat de la controlul judecătoresc pe calea contenciosului administrativ potrivit art.126 alin.6 din Constituție și art.5 din Legea nr. 554/2004;
- soluția ce urmează a fi pronunțată asupra litigiului să depindă de actul administrativ cu caracter individual.
10. Or, în speță, apreciază Curtea că nu este îndeplinită prima condiție de admisibilitate evocată în paragraful anterior.
Într-adevăr, se observă că actul din data de 10.03.2008 intitulat „fișa pentru confirmarea titlului didactic de profesor universitar” (fila 54-dosar Tribunal nr._/3/2010) nu este un act administrativ, întrucât nu „dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice”.
Dimpotrivă, acest act are natura juridică a unui act preparator, întrucât a fost emis de o comisie de specialiști (Comisia de medicină, medicină dentară), care, după ce „a analizat dosarul de concurs și lucrările reprezentative transmise de Universitatea de Medicină și Farmacie din București la M.Ed.C.T. privind candidatul P. M. D. în concursul de ocupare a postului de profesor universitar la Facultatea de Medicină Generală, Catedra de Oftalmologie, Disciplinele postului: Oftalmologie, poz.2”, a propus să se confirme titlul didactic.
11. Prin urmare, față de considerentele care preced (pct.8-10), Curtea va respinge, ca inadmisibilă, excepția de nelegalitate cu privire la actul din data de 10.03.2008 intitulat „fișa pentru confirmarea titlului didactic de profesor universitar”, invocată de către reclamanta I. C. prin cererea depusă la data de 20.01.2015.
De altfel, este necesar de semnalat că, cu altă motivare, aceeași parte reclamantă a invocat, în fața instanței de recurs, prin actul de procedură depus la data de 30.01.2014 (fila 26-dosar recurs), excepția de nelegalitate a rezoluției (fișei) de confirmare a titlului de profesor universitar privind pe numita P. M. D., emisă la data de 10.03.2008 de pârât și C.N.A.T.D.C.U. și că această excepție de nelegalitate a fost respinsă, ca neîntemeiată, de Înalta Curte de Casație și Justiție- Secția C. administrativ și fiscal, așa cum rezultă din practicaua deciziei nr. 418/30.01.2014 (fila 31 paragraful 6-dosar recurs).
12. Analizând, în continuare, cu prioritate în temeiul art.137 alin.1 C.proc.civ. din 1865, excepția tardivității acțiunii, invocată de către pârâtul M. Educației prin întâmpinarea formulată la data de 06.09.2011, constată Curtea că nu este întemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
Astfel, este de remarcat că argumentul esențial al pârâtului în susținerea excepției invocate a fost acela că reclamanta ar fi depus tardiv plângerea prealabilă în raport de art.7 alin.7 din Legea nr. 554/2004, respectiv după mai mult de 6 luni de la data emiterii Ordinului Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 3669/07.04.2008.
Or, aceste susțineri nu sunt fondate:
- pe de o parte, având în vedere că, urmare a celor decise de Curtea Constituțională prin Decizia nr.797/27.09.2007, în sensul că dispozițiile alin. 7 al art. 7 din Legea nr. 554/2004 au fost declarate neconstituționale în măsura în care termenul de 6 luni de la data emiterii actului se aplică plângerii prealabile formulate de persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept, trebuie interpretat că această din urmă persoană este obligată să introducă plângerea prealabilă într-un termen de 6 luni calculat din momentul în care a luat cunoștință, pe orice cale, de existența actului administrativ;
- pe de altă parte, ținând seama că, prin cererea înregistrată la M. Educației, Cercetării și Inovării cu nr._/23.07.2010 (fila 11-dosar Tribunal), reclamanta a solicitat „o copie după ordinul ministrului educației prin care a fost conferit titlul de profesor universitar pentru numita P. M. D.” și că reclamanta a formulat plângere prealabilă, cerând reexaminarea acestui Ordin, contestat în cauză, prin cererea înregistrată la M. Educației, Cercetării și Inovării cu nr._/26.07.2010 (fila 12-dosar Tribunal).
13. Deliberând, în continuare, cu prioritate în temeiul art.137 alin.1 C.proc.civ. din 1865, cu privire la excepțiile invocate de către pârâta P. M. D. prin întâmpinarea formulată la data de 10.10.2014 (filele 15-20), constată Curtea următoarele:
14. Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei nu este întemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
Astfel, este necesar de evidențiat că argumentul esențial al pârâtei în susținerea excepției invocate a fost acela că raportul dedus judecății cu privire la anularea ordinului Ministrului Educației nu este de competența reclamantei”.
Or, așa cum am arătat anterior (pct.7), în pricina de față, calitatea procesuală activă a reclamantei este întemeiată, în drept, pe prevederile art. 1 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, conform cărora „Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept”.
15. Excepția lipsei de interes a reclamantei nu este întemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
Într-adevăr, în această privință, trebuie subliniat că, condițiile generale de exercitare a acțiunii, respectiv capacitatea procesuală, calitatea procesuală, afirmarea unui drept subiectiv și justificarea unui interes, trebuie analizate, în litigiile de contencios administrativ, în funcție de trăsăturile specifice raportului de drept public dedus judecății.
Aceasta pentru că, pe de o parte, dreptul administrativ operează cu noțiunile de „capacitate de drept public”, „capacitate administrativă”, „interes legitim privat”, „interes legitim public”, „drept vătămat”, care au un conținut diferit față de capacitatea juridică civilă, de interes ori de dreptul afirmat și, pe de altă parte, raportul de drept administrativ este caracterizat de preeminența interesului public.
Prin urmare, nu se poate susține -așa cum face pârâta P. M. D.- lipsa vreunui folos practic, a unui interes în formularea de către reclamantă a cererii vizând anularea Ordinului Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 3669/07.04.2008, mențiunii din 21.01.2013 prin care a fost acordat pârâtei P. M. D. titlul didactic de profesor universitar fără a se ține seama de specificul raportului de drept administrativ dedus judecății.
De altminteri, notează Curtea că, din analiza prevederilor art. 1 alin. 1 și 2 și ale art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, rezultă că folosirea acțiunii în contencios administrativ este condiționată de vătămarea unui drept sau a unui interes legitim, pretinsă de persoanele fizice ori juridice care sesizează instanța de contencios administrativ.
Este esențial de subliniat, însă, că a stabili, pe bază de probe, dacă există o vătămare adusă prin actul administrativ unui drept sau unui interes legitim este o problemă care ține de fondul litigiului de contencios administrativ (sunt chestiuni de temeinicie a acțiunii, supuse analizei pe fondul cauzei), iar nu de calitatea procesuală ori de interes, ca și condiții de exercițiu ale acțiunii civile.
Cu alte cuvinte, nu poate fi cercetată chestiunea dacă, prin actul administrativ atacat, față de care reclamanta este -în condițiile art. 1 alin. 2 din Legea nr. 554/2004- terț care se pretinde vătămat într-un drept sau interes legitim prin acest act administrativ, s-a adus o vătămare unui drept sau unui interes legitim prin soluționarea unei excepții procesuale, mijloc de apărare prin care, potrivit art. 245 C.proc.civ., nu se pune în discuție fondul dreptului.
16. Excepția inadmisibilității acțiunii nu este întemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
Astfel, referitor la argumentele pârâtei, cum că „reclamanta invocă pe cale principală lezarea unui interes legitim public fără ca aceasta să formeze obiectul unui capăt de cerere subsidiar, conform art.8 alin.1 din Legea nr. 554/2004, iar pe cale principală să se invoce lezarea unui interes legitim privat” ori că „reclamanta nu a dovedit un interes legitim privat care să fie în conexiune logică cu interesul public exhibat”, apreciază Curtea că trebuie avute în vedere aceleași considerente ca cele expuse anterior (pct.15).
Referitor la inadmisibilitatea acțiunii în contencios administrativ ca o consecință a neîndeplinirii procedurii administrative prealabile, relevă Curtea că, așa cum s-a arătat mai sus (pct.12), reclamanta, prin cererea înregistrată la M. Educației, Cercetării și Inovării cu nr._/26.07.2010 (fila 12-dosar Tribunal), a formulat plângere prealabilă, cerând reexaminarea Ordinului contestat în cauză și că, prin adresa nr._/19.08.2010 (fila 13-dosar Tribunal), emisă de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului-Direcția Generală Învățământ Superior, a fost respinsă plângerea prealabilă, considerându-se, în esență, că „atât organizarea și desfășurarea concursului în cauză, cât și finalizarea la nivelul ministerului au respectat prevederile legale în vigoare”.
În fine, cu privire la inadmisibilitatea acțiunii decurgând din aceea că „instanța de contencios administrativ nu poate pronunța hotărâri prin care să interpreteze exclusiv normele legale”, trebuie remarcat că nu a fost menționată vreo prevedere legală care să fundamenteze concluzia susținută de către pârâta P. M. D., instanța neputându-se substitui părții în acest demers.
17. Excepția tardivității cererii nu este întemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
Astfel, trebuie apreciat că, în speță, reclamanta a respectat termenele prevăzute de dispozițiile art.11 alin.1 și 2 din Legea nr. 554/2004, întrucât a depus la Tribunalul București cererea în contencios administrativ la data de 09.11.2010, respectiv la mai puțin 6 luni de la data la care i s-a comunicat răspunsul la plângerea prealabilă formulată cu cererea înregistrată la M. Educației, Cercetării și Inovării cu nr._/26.07.2010 (fila 12-dosar Tribunal), răspuns cuprins în adresa nr._/19.08.2010 (fila 13-dosar Tribunal), emisă de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului-Direcția Generală Învățământ Superior, prin care a fost respinsă plângerea prealabilă.
18. Cu privire la fondul cauzei, constată Curtea că cererea de chemare în judecată nu este întemeiată, urmând a fi respinsă ca atare, pentru considerentele care succed (pct. 19-24).
19. Astfel, în această privință, reamintește Curtea că temeiul în drept al acțiunii în contencios administrativ obiect al prezentei pricini îl constituie, conform celor reținute în considerentele deciziei (de casare, cu trimitere spre rejudecare) nr. 418/30.01.2014 -obligatorii pentru judecătorul fondului, față de dispozițiile art.315 alin.1 C.proc.civ. din 1865-, dispozițiile art. 1 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
Or, aceste dispoziții legale consacră o categorie a contenciosului subiectiv, în sensul că un act administrativ -cum este Ordinul Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului nr. 3669/ 07.04.2008 prin care a fost acordat pârâtei P. M. D. titlul didactic de profesor universitar- poate fi anulat numai dacă a produs reclamantului o vătămare într-un drept sau într-un interes legitim privat.
Este de relevat, de asemenea, că noțiunea de „drept vătămat” este definită de art. 2 alin.1 lit. o) din Legea nr. 554/2004, ca fiind „orice drept prevăzut de Constituție, de lege sau de alt act normativ, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ”, iar noțiunea de „interes legitim privat” este definită de art. 2 alin.1 lit. p) din Legea nr. 554/2004, ca fiind „posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat”.
Totodată, trebuie avute în vedere, în prezenta pricină, și prevederile art. 8 alin.11 din Legea nr. 554/2004, conform cărora „Persoanele fizice și persoanele juridice de drept privat pot formula capete de cerere prin care invocă apărarea unui interes legitim public numai în subsidiar, în măsura în care vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat”.
20. Analizând, prin prisma acestor dispoziții legale incidente pricinii motivele de fapt și de drept ale cererii introductive, așa cum au fost explicitate prin actul de procedură depus la data de 12.03.2012 (fila 15-dosar Curte nr._ ), constată instanța că reclamanta:
- pe de o parte, a invocat nelegalitatea ordinului contestat față de faptul că beneficiara acestuia nu îndeplinea standardul minim pentru obținerea titlului de profesor universitar, astfel cum acesta este prevăzut de Ordinul M.E.C. nr. 5098/2005, mai exact Criteriul 3-„contribuție științifică”, susținând că, în realitate, pârâta P. M. D. nu avea niciun articol științific cotat ISI;
- pe de altă parte, a afirmat că nelegalitatea ordinului contestat a afectat drepturile sale la muncă, la demnitate și corectă informare, întrucât pârâta P. M. D., în calitatea sa de manager al Spitalului Clinic de Urgențe Oftalmologice, calitate care necesită titlul de profesor universitar, i-a „desfăcut ilegal contractul individual de muncă”, „a semnat în fals pe toate actele de desfacere a contractului meu individual de muncă drept profesor universitar, ceea ce este o înșelătorie”, „a utilizat această titulatură obținută fraudulos pentru a formula ofense, insulte și defăimări față de persoana” reclamantei și a afirmat „public în actele oficiale ale spitalului semnate ca profesor universitar că are dreptul ca „somitate” în domeniu să aprecieze că prezint (nota redactorului: reclamanta prezintă) probleme psihice”.
21. Cu privire la susținerile reclamantei, în sensul că ordinul atacat în cauză ar fi nelegal pentru că pârâta P. M. D., beneficiara acestui act administrativ, nu ar fi îndeplinit Criteriul 3-„contribuție științifică” pentru că nu avea niciun articol științific cotat ISI, reține Curtea că nu sunt fondate.
Într-adevăr, este important de evidențiat că reclamanta, deși sarcina probei îi revenea sub acest aspect, în temeiul art.129 alin.1 C.proc.civ. din 1865, nu a dovedit afirmațiile evocate mai sus, actele depuse la dosar [respectiv autoevaluare a candidatului P. M. D. (filele 14-19-dosar Tribunal), grila de evaluare privind conferirea titlului de profesor universitar (filele 20-24-dosar Tribunal), articol din ziarul electronic Cotidianul din data de 11.02.2008 (filele 25-26- dosar Tribunal), Ordinul M.E.C. nr. 5098/2005, modificat prin Ordinul M.E.C. nr. 3548/2006, cu anexele aferente (filele 27-32- dosar Tribunal)] neputând fi considerate ca susceptibile de a le proba.
Mai mult, se observă că, așa cum reiese din procesul-verbal al reuniunii de lucru din data de 25.03.2008 a C.N.A.T.D.C.U. și din actul din data de 10.03.2008 intitulat „fișa pentru confirmarea titlului didactic de profesor universitar” (filele 51-54-dosar Tribunal nr._/3/2010), îndeplinirea criteriilor specifice cerute pentru ocuparea postului de profesor universitar a fost verificată, cu respectarea prevederilor relevante ale Ordinului M.E.C. nr. 5098/2005, modificat prin Ordinul M.E.C. nr. 3548/2006 (art.4), de comisia de specialitate din cadrul C.N.A.T.D.C.U.
Or, aceste constatări nu pot fi cenzurate de instanța de contencios administrativ, căci, în caz contrar, aceasta s-ar substitui activității unei comisii de specialitate (organ administrativ), ceea ce nu este admisibil într-un stat de drept, caracterizat, potrivit art. 1 alin.4 din Constituție, de principiul separației puterilor în stat.
22. Referitor la alegațiile reclamantei, în sensul că ordinul atacat în cauză ar fi afectat drepturile sale la muncă, la demnitate și corectă informare, constată Curtea că nu sunt fondate.
Astfel, sub acest aspect, se observă că reclamanta nu poate justifica nici că actul administrativ atacat în cauză îi produce o vătămare unui drept, nici că acel act îi pricinuiește o vătămare unui interes legitim.
Într-adevăr, simplul fapt că pârâta P. M. D., în calitatea sa de manager al Spitalului Clinic de Urgențe Oftalmologice și de profesor universitar, ar fi desfăcut „ilegal” contractul individual de muncă al reclamantei nu determină o concluzie contrară celei expuse în paragraful anterior.
23. Aceasta cu atât mai mult cu cât, din hotărârile atașate la filele 27-33-dosar, respectiv sentința nr. 3019/08.04.2009, pronunțată de Tribunalul București-Secția a VIII-a în dosarul nr._/3/2008 și sentința nr. 1760/M/21.11.2012, pronunțată de Tribunalul B.-Secția I civilă în dosarul nr._/3/2010:
- nu reiese că decizia nr.30/09.04.2008 (anulată prin sentința nr. 3019/08.04.2009), prin care reclamantei i s-a desfăcut contractul individual de muncă încheiat cu Spitalul Clinic de Urgențe Oftalmologice a fost semnată de pârâta P. M. D., aceasta fiind numită, începând cu data de 15.12.2009, în funcția de manager interimar al Spitalului Clinic de Urgențe Oftalmologice prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 2481/2009 (a se vedea mențiunea în acest sens de la fila 32, paragrafele 4,5-dosar);
- reiese că, prin decizia nr. 25/10.06.2009, s-a dispus reintegrarea reclamantei I. C. în funcția deținută anterior, de asistentă medicală în Camera de Gardă, în baza contractului individual de muncă nr. 7/15.11.1988;
- rezultă că, prin sentința nr. 1760/M/21.11.2012 (rămasă irevocabilă, conform mențiunilor de pe portalul instanțelor, prin respingerea recursului prin decizia nr. 1422/29.07.2013, pronunțată de Curtea de Apel B.-Secția I civilă), a fost respinsă contestația formulată de reclamanta I. C. împotriva deciziei nr.26/ 5.08.2010, prin care Spitalul Clinic de Urgențe Oftalmologice a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al reclamantei.
24. De altfel, în speță, față de cele reținute mai sus, rezultă cu evidență că nu se poate considera nici că ordinul atacat în cauză ar fi vătămat un „interes legitim public”, noțiune definită de art.2 alin.1 lit.r) din Legea nr. 554/2004, ca fiind „interesul care vizează ordinea de drept și democrația constituțională, garantarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenței autorităților publice”.
Într-adevăr, se observă că, în speță, reclamanta nu a probat că, atunci când a invocat (a se vedea fila 15-dosar Curte nr._ ) apărarea unui interes legitim public, că vătămarea interesului legitim public decurge logic din încălcarea dreptului subiectiv sau a interesului legitim privat, așa cum impun prevederile art. 8 alin.11 din Legea nr. 554/2004.
III) Soluția adoptată în cauză
25. Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul prevederilor legale evidențiate în cele ce preced, dar având în vedere și dispozițiile art. 1, art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004:
- va respinge, ca inadmisibilă, excepția de nelegalitate cu privire la actul din data de 10.03.2008 intitulat „fișa pentru confirmarea titlului didactic de profesor universitar”, invocată de către reclamanta I. C. prin cererea depusă la data de 20.01.2015;
- va respinge, ca neîntemeiată, excepția tardivității acțiunii, invocată de către pârâtul M. Educației prin întâmpinarea formulată la data de 06.09.2011;
- va respinge, ca neîntemeiate, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepția lipsei de interes a reclamantei, excepția inadmisibilității acțiunii și excepția tardivității cererii, invocate de către pârâta P. M. D. prin întâmpinarea formulată la data de 10.10.2014;
- va respinge, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta I. C., în contradictoriu cu pârâții M. Educației și Cercetării Științifice și P. M. D..
26. Prezenta sentință, în temeiul art.20 alin.(1) din Legea nr. 554/2004, poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepția de nelegalitate cu privire la actul din data de 10.03.2008 intitulat „fișa pentru confirmarea titlului didactic de profesor universitar”, invocată de către reclamanta I. C. prin cererea depusă la data de 20.01.2015.
Respinge, ca neîntemeiată, excepția tardivității acțiunii, invocată de către pârâtul M. Educației prin întâmpinarea formulată la data de 06.09.2011.
Respinge, ca neîntemeiate, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepția lipsei de interes a reclamantei, excepția inadmisibilității acțiunii și excepția tardivității cererii, invocate de către pârâta P. M. D. prin întâmpinarea formulată la data de 10.10.2014.
Respinge, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta I. C., cu domiciliul în sector 1, București, .. 26, ., ., în contradictoriu cu pârâții M. Educației și Cercetării Științifice, cu sediul în sector 1, București, .. 28-30 și P. M. D., cu domiciliul în sector 3, București, ..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, în ziua de 24.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
C. F. P. R. B.
Red. /Tehnored. C.F.P./5 ex.
Data redactării: 25.03.2015
lucrat 3 comunicări la data de .
semnătură grefier.
| ← Pretentii. Decizia nr. 3796/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Sentința nr. 842/2015. Curtea de... → |
|---|
