Anulare act administrativ. Sentința nr. 1988/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Sentința nr. 1988/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-07-2015 în dosarul nr. 7390/2/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._

Sentința civilă nr. 1988

Ședința publică de la 03.07.2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: M. E. G.

GREFIER: C. O.

Pe rol se află pronunțarea în cauza de contencios administrativ privind pe reclamanta H. I. SRL în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2, având ca obiect anulare act administrativ.

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 16.06.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când Curtea, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de astăzi, când a hotărât următoarele:

CURTEA,

Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ , reclamanta H. I. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice AaMunicipiului București și Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 5, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța:

■Să dispună anularea Deciziei nr. 948529A/21.11.2014 emisă de AFPCM prin care se respinge Contestația fiscală formulată de H. întrucât aceasta este netemeinică și nelegală;

■ obligarea pârâtei AFPCM la emiterea actelor administrativ-fiscale care atestă dreptul H. la plata sumei totale de 3.131.954 RON cu titlu de dobândă fiscală datorată pentru rambursarea cu întârziere a Taxei pe Valoare Adăugată {„TVA") solicitată la rambursare prin următoarele deconturi cu sumă negativă cu opțiune de rambursare:

o Suma de 2.072.044 RON reprezentând dobândă fiscală aferentă rambursării cu întârziere a taxei pe valoarea adăugată solicitată prin decontul cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare nr._/26.01.2009 aferent lunii decembrie 2008;

o Suma de 1.059.910 RON reprezentând dobândă fiscală aferentă rambursării cu întârziere a taxei pe valoarea adăugată solicitată prin decontul cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare nr._/24.06.2009 aferent lunii mai 2009.

■ obligarea pârâtei AFPCM la plata sumei de 3.131.954 RON în contul H. indicat anterior;

■ obligarea pârâtei AFPCM căzută în pretenții la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționare prezentei acțiuni.

În motivarea acțiunii s-a arătat că în cursul anilor 2008-2009 reclamanta a înregistrat la administrația fiscală competentă care o administra la acel moment, respectiv Administrația Finanțelor a Publice -Sector 5 („AFP Sector 5") două deconturi cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare (în continuare ambele denumite în mod colectiv deconturile de TVA") prin care a solicitat organului fiscal anterior menționat să dispună rambursarea TVA potrivit reglementărilor legale aplicabile, în cuantum totale de 10.220.502 lei.

Deconturile de TVA precum și datele la care acestea trebuiau soluționate în sensul rambursării efective sumelor solicitate sunt prezentate mai jos:

(i) Decontul de TVA înregistrat sub nr._/26.01.2009 aferent lunii decembrie 2008 - La data de 26 aprilie 2009, H. a înregistrat la AFP Sector 5 decontul cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare nr._/26.01.2009, aferent lunii decembrie 2008, prin care a solicitat rambursarea unei sume totale de TVA în cuantum de 4.452.876 lei (în continuare decontul TVA Decembrie 2008"atașat prezentei în Anexa nr. J).

Potrivit dispozițiilor art. 70 din Codul de Procedură Fiscală și pct. 6 din Capitolul I al Metodologiei de soluționare a deconturilor cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare aprobată prin OMFP nr. 1857/2007 (în continuare .Metodologia") AFP Sector 5 avea obligația de a soluționa cererea de rambursare a TVA în termen de 45 de zile calendaristice de la data depunerii decontului, respectiv până cel târziu la data de 12 martie 2009.

(ii) Decontul de TVA înregistrat sub nr._/24.06.2009 aferent lunii mai 2009. La data de 24 iunie 2009 H. a înregistrat la AFP Sector 5 decontul cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare nr._/24.06.2009, aferent lunii mai 2009 prin care a solicitat rambursarea unei sume totale de TVA în cuantum de 5.767.626 lei (în continuare .Decontul TVA Mai 2009"atașat prezentei în Anexa nr. 2).

Potrivit dispozițiilor art. 70 din Codul de Procedură Fiscală și pct. 6 din Capitolul 1 din Metodologie, AFP Sector 5 avea obligația de a soluționa cererea de rambursare a TVA în termen de 45 de zile calendaristice de la data depunerii decontului, respectiv până cel târziu la data de 08 august 2009.

Ca urmare a înregistrării Deconturilor de TVA, la data de 03 martie 2009 a fost demarată procedura de inspecție fiscală finalizată la data de 18 decembrie 2009 prin raportul de inspecție fiscală nr._/18.12.2009 (în continuare ,RIF H." atașat prezentei în Anexa nr. 3).

Astfel, potrivit RIF H. (pag. 38) se poate constata faptul că deși reclamanta a solicitat TVA la rambursare în cuantum total de 10.220.502 lei în final i s-a recunoscut la rambursare doar suma totală de 8.702.745 lei, astfel:

o din suma totală solicitată prin Decontul TVA Decembrie 2008 (în cuantum de 4.452.876 lei) a fost respinsă la rambursare suma de 1.510.5 10 lei recunoscându-se doar suma de 2.942.366 lei;

o din suma totală solicitată prin Decontul TVA Mai 2009 (în cuantum de 5.767.626 lei) a fost respinsă la rambursare suma de 7.247 lei recunoscându-se doar suma de 5.760.379 lei;

La aceeași dată, respectiv 18 decembrie 2014, AFP Sector 5 a emis și comunicat decizia de impunere fiscală nr. 305/18.12.2014 (în continuare .Decizia de Impunere" atașată prezentei în Anexa nr. 4). Potrivit Deciziei de impunere s-au stabilit în sarcina sa sume suplimentare de plată în cuantum total de 621.800 lei reprezentând dobânzi și penalități de întârziere aferente sumei de 1.510.510 lei, suma nerecunoscută la rambursare aferentă Decontului TVA Decembrie 2008.

Întrucât reclamanta a considerat nelegală măsura impusă de autoritatea fiscală AFP Sector 5 a atacat în fața instanței de judecată parțial măsurile luate prin Decizia de Impunere, formându-se astfel dosarul de instanță nr._ soluționat în mod favorabil reclamantei prin pronunțarea Sentinței Civile nr. 6301 din data de 01 noiembrie 2011 (atașată prezentei ca și Anexa nr. 5).

Cauza a fost soluționată în mod definitiv și irevocabil la data de 24 aprilie 2013 prin confirmarea Sentinței civile de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia civilă nr. 5143 (atașată prezentei ca și Anexa nr. 6 . ambele hotărâri judecătorești vor fi denumite în continuare „Hotărârea Judecătorească").

Potrivit soluției definitive și irevocabile a instanțelor de judecată, au fost anulate următoarele acte administrativ fiscale: (i) parțial decizia de soluționare a contestației nr. 359/14.12.2010 reținând în esență faptul că, organele fiscale au considerat nelegal refuzul rambursării de TVA în cuantum de 1.104.608 lei și (ii) Decizia de Impunere fiscală nr. 305/18.12.2014.

Ca și consecință a pronunțării Hotărârii Judecătorești, AFP Sector 5 a fost obligată în mod definitiv și irevocabil să considere retroactiv deductibilitatea TVA-ului în cuantum de 1.104.608 lei solicitat prin Decontul Decembrie 2008 și pe cale de consecință să ramburseze reclamantei această sumă. Luând în considerare cele de mai sus, AFP Sector 5, deși târziu (. mai bine de jumătate de an de la data pronunțării ICCJ) s-a conformat soluției instanțelor de judecată și la data de 10.12.2013 aceasta a virat în contul său suma ce reprezenta restul de TVA ce trebuia rambursat și care inițial fusese respins de către AFP Sector 5.

Potrivit situației de fapt indicate anterior, pentru evitarea oricărei neînțelegeri precizează faptul că suma totală recunoscută în final la rambursare, ca urmare a înregistrării Decontului de TVA Decembrie 2008 și a Decontului de TVA Mai 2009 a fost în cuantum total de: 9.807.353 lei compusă din:

o suma de 8.702.745 lei - recunoscută inițial prin RIF H. (suma de 2.942.366 lei din Decontul de TVA Decembrie 2008 și suma de 5.760.379 lei din Decontul de TVA Mai 2009) și;

o suma de 1.104.608 lei recunoscută prin hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul nr._ .

Luând în considerare cele de mai sus, face precizarea că organele fiscale AFP Sector 5 au stins debitul datorat din rambursarea sumelor de TVA în cuantum total de 9.807.353 lei astfel:

o Suma de 621.800 lei - a fost compensată la data de 08.02.2010 cu debite pe care reclamanta le avea ca față de AFP Sector 5 reprezentând dobânzi si penalități de întârziere. In acest sens, Agenția Naționala de Administrare Fiscala, Direcția G. Regionala a Finanțelor Publice București, Administrația Sector 5 a Finanțelor Publice a emis Nota privind compensarea obligațiilor fiscale nr._/ 04.02.2010 (atașată prezentei ca și Anexa nr. 7).

o Suma de 8.080.945 lei - a fost rambursată și virată efectiv la data de 08.02.2010 în contul bancar al H. prin emiterea următoarelor note de rambursare: (i) suma de 2.320.566 lei stabilită prin nota de rambursare nr._/04.02.2010; și (ii) suma de 5.760.379 lei stabilită prin nota de rambursare nr._/04.02.2010 (ambele atașate prezentei ca și Anexa nr. 8).

o Suma de 1.104.608 lei - a fost rambursată și virata la data de 10.12.2013 in contul bancar al societății conform extras de cont bancar (atașata prezentei ca și Anexa nr. 9 ).

Observând succesiunea de evenimente petrecute în timp, respectiv (i) datele la care reclamanta a depus la AFP Sector 5 Deconturile de TVA; (ii) datele maxime la care ar fi trebuit în mod legal să beneficieze de rambursarea sumelor de TVA precum și (iii) datele la care efectiv au fost achitate sumele, rezultă următoarele sume calculate cu titlu de dobândă pentru întârzierea în soluționarea Deconturilor de TVA.

(i) Decontul de TVA Decembrie 2008 a fost înregistrat la data de 26.01.2009 iar potrivit prevederilor legale, AFP Sector 5 avea obligația de a soluționa cererea de rambursare a TVA în termen de 45 de zile calendaristice de la data înregistrării decontului, respectiv până cel târziu la data de 12 martie 2009. Orice întârziere în soluționarea acestui decont, are drept consecință obligația autorității fiscale care administrează contribuabilul să achite penalități de întârziere și dobânzi.

Astfel, observând data la care efectiv sumele solicitate prin Decontul de TVA Decembrie 2008 au fost remise (08.02.2010 - pentru suma compensată de 621.800 lei; 08.02.2010 - pentru suma rambursată de 2.320.566 lei stabilită prin nota de compensare nr._/04.02.2010 și 10.12.2013 - pentru suma de 1.104.608 lei recunoscută la rambursate ca urmare a pronunțării sentințelor judecătorești) precum și termenul limită la care ar fi trebuit ca autoritatea fiscală să-și îndeplinească obligația de rambursare a (12.03.2009) se pot constata un număr de 333 zile de întârziere în rambursarea TVA (pentru primele două transe anterior menționate) și un număr de 1.734 zile de întârziere pentru cea de a treia transă rambursată.

În ceea ce privește calculul dobânzilor pentru întârzierea rambursării de TVA în cuantum de 1.104.608 lei recunoscută la rambursare prin Hotărârea Judecătorească face precizarea că în mod corect, în deplină concordanță jurisprudență CEJ data de la care se vor calcula dobânzi este data la care în mod efectiv organele fiscale ar fi trebuit să ramburseze sumele de TVA la care reclamanta era îndreptățită (data maximă a expirării termenului de 45 de zile -maxim 12.03.2009) chiar dacă Hotărârea Judecătorească prin care s-au anulat actele nelegale a fost pronunțată la o data ulterioară, respectiv 10.12.2014.

Soluția instanței europene trebuie aplicată în mod corect și unitar pe întreg spațiul comunitar, inclusiv în România și drept urmare trebuie avut în vedere faptul că autoritatea fiscală competentă datorează dobânzi de întârziere și pentru perioada in care erau in vigoare acte administrative care excludeau rambursarea sumei de 1.104.608 lei si care ulterior au fost anulate prin Hotărârea judecătorească a instanței de judecată.

Astfel luând în considerare toate cele de mai sus, respectiv (i) cuantumul transelor remise subscrisei aferente Decontului TVA Decembrie 2008; (ii) numărul de zile de întârziere în îndeplinirea obligației de plată, calculate pentru fiecare transă achitată în parte, precum și (iii) rata dobânzii aplicabilă în perioadă de întârziere, face precizarea că pentru Decontul de TVA Decembrie 2008 autoritatea fiscală competentă care administrează reclamanta la data formulării cererii de dobânzi, datorează acesteia suma de 2.072.044 lei. Modalitatea de calcul, precum și formula de calcul folosită este prezentată mai jos:

(Cuantumul creanței de TVA) x (Nr. de zile de întârziere) x (Rata dobânzii aplicabile ) =

•pentru suma de 621.800 lei calculul total al sumelor datorate cu titlu de dobândă se prezintă în felul următor (pentru perioada de la data expirării termenului de 45 de zile - 12.03.2009 și până la data compensării efective - 08.02.2010. procentul de dobândă legală fiind de 0.1 % pe zi de întârziere):

621.800X333 x 0,l% = 207.059lei

•pentru suma de 2.320.566 lei calculul total al sumelor datorate cu titlu de dobândă se prezintă în felul următor (pentru perioada de la data expirării termenului de 45 de zile - 12.03.2009 și până la data compensării efective - 08.02.2010. procentul de dobândă legală fiind de 0.1 % pe zi de întârziere):

2.320.566 X 333 x 0,1% = 772.749 lei

• pentru suma de 1.104.608 lei calculul total al sumelor datorate cu titlu de dobândă se prezintă în felul următor, cu precizarea că rata dobânzii aplicabile a diferit în funcție de perioada de timp la care se referă, după cum urmează:

1. 104.608 X 476 x 0.1% = 525.793 lei 1.104.608 X 92 x 0.05% = 50.812 lei 1.104.608 X 1167 x 0.04% = 515.631 lei

TOTAL1.092.236 lei

(ii) În ceea ce privește Decontul de TVA Mai 2009 face precizarea că acesta a fost înregistrat la data de 24.06.2009 iar potrivit prevederilor legale, AFP Sector 5 avea obligația de a soluționa cererea de rambursare a TVA în termen de 45 de zile calendaristice de la data depunerii decontului de TVA respectiv până cel târziu la data de 08 august 2009. Orice întârziere în soluționarea acestui decont, are drept consecință obligația autorității fiscale care administrează contribuabilul să achite penalități de întârziere și dobânzi.

Astfel, observând data la care efectiv sumele solicitate prin Decontul de TVA Mai 2009 au fost remise (08.02.2010) aferentă sumei de 5.760.379 lei stabilită și restituită prin nota de compensare nr._/04.02.2010 precum și termenul limită la care ar fi trebuit ca autoritatea Fiscală să-și îndeplinească obligația de rambursare a (08.08.2009) se pot constata un număr de 184 zile de întârziere în rambursarea TVA, pentru care autoritatea fiscală care administrează reclamanta la data formulării cererii de dobânzi, datorează acesteia suma de 1.059.910 lei.

Modalitatea de calcul, precum și formula de calcul folosită este prezentată mai jos. Face precizarea că dobânda a fost calculată la un procent de dobândă legală de 0.1 % pe zi de întârziere pentru perioada de la data expirării termenului de 45 de zile - 08.08.2009 și până la data compensării efective -08.02.2010:

(Cuantumul creanței de TVA) x (Nr. de zile de întârziere) x (Rata dobânzii aplicabile ) =

5.760.379 x 184 x 0,1% = 1.059.910 lei

Întrucât, în raport de cele prezentate anterior, reclamanta a considerat că este îndreptățită la recuperarea dobânzilor fiscale și a înregistrat la data de 03.06.2014 la autoritatea fiscală competentă la această dată - Direcția Generală Regională A Finanțelor Publice A Municipiului București - Administrația Finanțelor Publice Contribuabili Mijlocii o cerere prin care a solicitat plata sumelor datorate cu titlu de dobânzi, ca urmare a soluționării cu întârziere a Deconturilor de TVA cu nerespectarea termenului legal imperativ de 45 de zile instituit de art. 70 din Codul de procedură fiscală. Cererea a fost înregistrată sub numărul_ din data 06 iunie 2014 (în continuare „Cererea de dobânzi fiscale" atașată prezentei în Anexa nr. 10).

La data de 09 septembrie 2014, AFPCM a comunicat reclamantei refuzul de plată a dobânzilor fiscale, reținând că soluționarea Deconturilor de TVA s-a efectuat cu respectarea prevederilor legale incidente și că efectuarea tuturor operațiunilor necesare în vederea soluționării Deconturilor TVA a avut loc potrivit calendarului și metodologiei aprobate la nivelul organelor fiscale competente (adresa AFPCM nr.937418A/09.09.2014 denumită în continuare „Refuzul de soluționare", este atașat prezentei în Anexa nr. II).

În sinteză, argumentele invocate de AFPCM în susținerea respingerii Cererii de dobânzi fiscale au fost următoarele: (i) soluționarea Deconturilor de TVA a avut loc cu respectarea prevederilor Codului de procedură fiscală și ale OMEF nr. 1857 privind aprobarea Metodologiei de soluționare a deconturilor cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare; (ii) inspecția fiscală și-a desfășurat activitatea de verificare a societăților comerciale care au depus deconturi TVA potrivit programelor lunare aprobat de ANAF; (iii) decontarea efectivă a sumelor aprobate la rambursare s-ar fi efectuat potrivit prevederilor circularei nr. 802.520/03.07.09

Întrucât organele fiscale au procedat în mod eronat Ia respingerea Cererii de plată a dobânzilor fiscale, ignorând zilele de întârziere în soluționarea Deconturilor de TVA, am apreciat că refuzul AFPCM de a emite actele administrativ-fiscale solicitate și de a efectua plata dobânzilor fiscale este profund nelegal și nejustificată.

Astfel, în temeiul art. 205 și următoarele din Codul de procedură fiscală, a formulat în termen legal contestație fiscală împotriva Refuzului de soluționare. Contestația a fost înregistrată la organul fiscal competent, respectiv Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București sub nr._ din data de 29 septembrie 2014 (în continuare „Contestația fiscală", atașată prezentei în Anexa nr. 12).

La data de 21 noiembrie 2014 i-a fost comunicată Decizia nr. 948529A/21.11.2014 prin care AFPCM a decis să respingă Contestația fiscală (în continuare „Decizia de respingere contestație", atașată prezentei la Anexa nr. 13). Argumentele invocate de AFPCM în cuprinsul Deciziei de respingere reiau în esență argumentele invocate în Refuzul de soluționare.

Astfel, organele fiscale potrivit Deciziei de respingere contestație invocă următoarele aspecte: (i) au fost respectate prevederile Circularei A.N.A.F. nr. 802.520/03.07.2009 în ce privește restituirea sumelor aprobate prin rapoartele de inspecție fiscală; (ii) prevederile art. 70 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, prevederile OMEF nr. 1857/2007 privind aprobarea Metodologiei de soluționare a deconturilor cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare potrivit cărora, au fost respectate integral; (iii) inspecția fiscală a fost suspendată pe perioada 01.04._09 ca urmare a necesității obținerii unui punct de vedere referitor la dreptul de deducere a TVA, prin solicitarea unei opinii adresate direcției de specialitate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, fiind aplicabil în opinia acestor organe fiscale ordinul ANAF nr. 708/2006 și (iv) termenul maxim de 3 luni de zile pentru finalizarea inspecției fiscale a fost respectat, chiar dacă inspecția fiscală a fost începută la data de 03.03.2009 și finalizată la data de 18.12.2009, întrucât în opinia AFPCM inspecția fiscală ar fi fost efectuată în perioada 03.03._09 și respectiv 02.11._09 ceea ce însumate perioadele efective de inspecție fiscală ar conduce la un termen de mai mic de trei luni de zile.

Luând în considerare pe de o parte parcurgerea integrală a procedurilor administrative prealabile precum și faptul că AFPCM și-a manifestat prin Decizia de respingere contestația refuzul ferm și clar de a da curs solicitărilor sale legitime, a formulat în termen legal prezenta acțiune.

Reclamanta H. consideră este îndreptățită la plata dobânzilor fiscale aferente rambursării cu întârziere a TVA recunoscută prin rapoartele de inspecție fiscală indicate anterior, întrucât:

■Prevederile legale în vigoare la momentul expirării termenului legal pentru soluționarea Deconturilor de TVA îndreptățeau H. la plata dobânzilor fiscale aferente rambursării cu întârziere a TVA;

■Organele Fiscale au întârziat rambursarea TVA recunoscută în final prin rapoartele de inspecție Fiscală și, prin urmare, datorează dobânzi în cuantumul stabilit prin lege;

1. C. legal aplicabil

Legiuitorul a stabilit în cuprinsul legislației fiscale durata termenului legal pentru soluționarea cererilor contribuabililor, art. 70 din Codul de procedură fiscală dispunând că:„Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare."

De asemenea, pct. 6 din Capitolul I al Metodologiei prevede că:„Solicitările de rambursare se soluționează, în ordinea cronologică a înregistrării lor la organul fiscal, în termen de maximum 45 de zile calendaristice de la data depunerii decontului cu sume negative de taxă pe valoarea adăugată cu opțiune de rambursare."

Sub acest aspect, art. 124 din Codul de procedură fiscală stabilește că:„Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. II7 alin. (2) sau la art. 70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor."

În ceea ce privește calculul sumelor datorate contribuabilului cu titlu de dobândă pentru restituirea sau rambursarea cu întârziere a sumelor datorate de la bugetul de stat, partea 52" din Normele Metodologice de aplicare a Codului de procedură Fiscală, aprobate prin HG nr. 1050/2004, stabilește că:„Dobânda se calculează pentru fiecare zi. începând cu ziua imediat următoare expirării termenului prevăzut la art. 112 alin. (2) [n. ns. ulterior republicării Codului de procedură fiscală, prevederile art. 112 alin (2) au fost preluate de art. 117] si art. 199 din Codul de procedura fiscală până la data stingerii inclusiv a obligației de plată prin compensare, restituire sau rambursare."

In plus, dobânda datorată contribuabililor pentru întârzierea rambursării sumelor de la bugetul de stat era stabilită de art. 124 alin (2) din Codul de procedură fiscală la nivelul majorărilor de întârziere. Astfel, potrivit prevederilor în vigoare la data expirării termenului legal pentru soluționarea deconturilor înregistrate de H.: ”Dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de prezentul cod si se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori."

În acest sens, potrivit art. 120 alin (7) din Codul de procedură fiscală în vigoare la data expirării termenului legal pentru soluționarea Decontului TVA:„nivelul majorării de întârziere este de 0.1% pentru fiecare zi de întârziere, și poate fi modificat prin legile bugetare anuale."

Precizează reclamanta faptul că nivelul majorării de întârziere a variat pe întreaga perioadă de timp pentru care solicită dobânzi de întârziere, iar sumele pe care le solicită cu titlu de dobândă fiscală au fost calculate luând în considerare procentul aferent perioadei pentru care solicitam dobânzi, astfel:

■pentru perioada cuprinsă între 12.03.2009 și 30.06.2010 procentul de dobândă legală era Fixat la suma de 0.1% pe zi de întârziere;

■pentru perioada cuprinsă între 01.07.2010 și 30.09.2010 procentul de dobândă legal era de 0.05% pe zi de întârziere; iar

■pentru perioada cuprinsă între 01.10.2010 și 10.12.2013 procentul de dobândă legal era de 0.04% pe zi de întârziere.

De asemenea, problema dobânzilor datorate de organele fiscale în ipoteza întârzierii rambursării TVA a format obiectul analizei Curții Europene de Justiție, care a reținut că în lumina principiului neutralității fiscale, articolul 183 din Directiva nr. 112/2006. așa cum a fost modificată prin Directiva nr. 138/2006, trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale potrivit căreia termenul normal de rambursare a excedentului de taxă pe valoarea adăugată, la expirarea căruia sunt datorate dobânzi de întârziere aferente sumei care trebuie restituită, este prelungit în cazul inițierii unui control fiscal, această prelungire având drept consecință faptul că dobânzile sunt datorate doar de la data finalizării controlului, cu toate că excedentul menționat a făcut deja obiectul unei reportări pe durata celor trei perioade fiscale care urmează perioadei în care a apărut. în schimb, faptul că termenul normal amintit este stabilit la 45 de zile nu încalcă această prevedere. "

Astfel, potrivit Curții Europene de Justiție, contribuabilul este îndreptățit să încaseze dobânzi pentru suma nerestituită în termen de către organele Fiscale, dobândă care se calculează începând cu data expirării termenului legal de soluționare a deconturilor de TVA cu opțiune de rambursare, indiferent de măsurile pe care organele fiscale le consideră necesare, chiar și în ipoteza în care s-ar fi dispus o procedură de inspecție fiscală, fie ea și suspendată pentru o anumită perioadă de timp. Aspectele importante reținute din hotărârea Curții Europene de Justiție se rezumă la faptul că organele Fiscale trebuie să aibă în vedere că acestea pot desfășura orice fel de activități de desfășurare și control doar în termenul maxim de 45 de zile. Depășirea acestui termen atrage implicit acordarea dobânzilor Fiscale..

Această poziție a fost reținută la nivel național și de înalta Curte de Casație și Justiție, care a consolidat practica acordării dobânzilor către contribuabili în cazul rambursării cu întârziere a TVA. în acest sens, potrivit înaltei Curți de Casație și Justiție, dobânzile sunt datorate începând cu data expirării termenul legal de 45 de zile pentru soluționarea decontului de TVA și până la încasarea efectivă sau compensarea sumelor recunoscute la rambursare.

2.Soluționarea cu întârziere a Deconturilor de TVA

Soluționarea Deconturilor de TVA s-a realizat cu depășirea termenului legal imperativ de 45 de zile stabilit prin lege. Astfel, organele fiscale au procedat la rambursarea cu întârziere a TVA înscrisă în Deconturile de TVA, cu depășirea termenelor imperative stabilite de lege. Sub acest aspect, deși organele fiscale aveau obligația de a soluționa Deconturile de TVA în termenul imperativ de 45 de zile stabilit de art. 70 din Codul de procedură fiscală (text care nu lasă nicio urmă de îndoială în aplicarea lui) recunoașterea și rambursarea creanțelor de TVA ale contribuabilului a fost realizată cu o întârziere semnificativă

În acest sens, a detaliat în Anexa nr.14 atașată la prezenta cerere întârzierile înregistrate de organele fiscale în soluționarea Deconturilor de TVA, furnizând totodată explicațiile necesare privind modul în care au fost calculate sumele solicitate la plată cu titlu de dobânzi fiscale. Astfel, în lumina prevederilor art. 70 din Codul de procedură fiscală, organele fiscale au procedat la rambursarea cu întârziere a TVA solicitată prin Deconturile de TVA și recunoscută la rambursare, termenul legal fiind depășit cu perioade semnificative cuprinse între 184 și 1734 zile de întârziere .

Prin urmare, potrivit prevederilor legale enunțate anterior, apreciază că este îndreptătă la plata sumelor solicitate, H. suportând prejudicii semnificative prin lipsa de folosință a sumelor la care era îndreptățit potrivit legii.

3.Nelegalitatea refuzului organelor fiscale de a da curs cererii H. privind plata dobânzilor fiscale manifestat prin Decizia de respingere contestație. Motivele invocate în cuprinsul acestui act administrativ sunt nelegale.

Invocarea dispozițiilor unor acte de organizare internă nu pot produce efecte față de reclamantă.

Actele invocate de AFPCM precum circulara ANAF nr. 802.520/03.07.2009 au forță juridică inferioară Codului de procedură fiscală și Metodologiei și nu sunt apte să nască, să modifice sau să stingă drepturi și obligații ale contribuabililor născute direct în temeiul unei legi organice cum este Codul de procedură fiscală reglementări confirmate prin acte normative europene precum Directiva nr. I 12/2006 și confirmate pe cale jurisprudențială de Jurisprudența CEJ.

Astfel, este evident că un act juridic de forță inferioară și care are caracter intern de aplicabilitate nu pot produce efecte în ceea ce privește obligațiile instituite prin lege în sarcina organelor fiscale cu privire la termenul de soluționare a deconturilor de TVA și care se răsfrânge direct asupra drepturilor și intereselor legale ale contribuabililor, nu poate fi opusă subscrisei pentru a justifica nerespectarea termenelor legale imperative de soluționare a deconturilor.

Termenul legal imperativ de 45 de zile nu a fost respectat. Invocarea de către organele fiscale a calendarului propriu pentru efectuarea inspecțiilor fiscale nu înlătură obligația legală de a soluționa cererile contribuabililor în termenul de 45 de zile instituit de art. 70 din Codul de procedură fiscală și reiterat prin dispozițiile Metodologiei. De asemenea am arătat că AFPCM a susținut în mod nelegal că soluționarea Deconturilor de TVA ar fi fost realizată cu respectarea prevederilor Metodologiei, câtă vreme organele fiscale nu au respectat termenul legal de 45 de zile stabilit expres atât de art. 70 din Codul de procedură fiscală cât și de pct. 6 al Capitolului I al Metodologiei.

Soluționarea Deconturilor de TVA nu au respectat prevederile OMFP nr. 1857/2007. Termenul de 45 de zile pentru soluționarea cererilor adresate de contribuabili (inclusiv a cererilor de rambursare a sumelor negative de TVA din cuprinsul deconturilor formulate potrivit OMFP nr. 1857/2007) reprezintă un termen imperativ de la care organele fiscale nu pot deroga, în caz contrar fiind ținute să suporte plata dobânzilor fiscale stabilite potrivit legii. Deși am motivat organelor fiscale punctul nostru de vedere, pârâta AFPCM a preferat să ignore prevederile legale incidente, împrejurare ce trebuie sancționată în mod corespunzător de către instanța de judecată.

Perioada de suspendare a inspecției fiscale nu are impact asupra obligativității organelor fiscale de a soluționa cererile de dobânzi înlăuntrul termenului maxim de 45 de zile. Precizează că textele relative la inspecția fiscală (Capitolul II din Codul de Procedură fiscală) trebuie în mod corect coroborate cu textul special și imperativ stabilit de art. 70 din același act normativ.

Prevederile art. 104 alin (1) din Codul de procedură fiscală care statuează că "Duratei efectuării inspecției fiscale este stabilită de organele de inspecție fiscală sau, după caz, de compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale, în funcție de obiectivele inspecției, și nu poate fi mai mare de 3 luni" iar potrivit art. 70 din Codul de procedură fiscală indică în mod imperativ că „ Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare."

Astfel luând în considerare conținutul textelor citate anterior, rezultă în mod logic că interpretarea corectă a prevederilor legale relative la durata inspecției fiscale este aceea că procedura de inspecție fiscală trebuie să fie limitată în timp în asemenea măsură în care să poată fie respectat termenul maxim prevăzut de lege pentru soluționarea deconturilor. De altfel, chiar teza a Il-a a art. 104 alin. (1) anterior citat prevede că durata inspecției fiscale trebuie să fie stabilită de organele de inspecție fiscală în funcție de obiectivele inspecției.

De vreme ce obiectivul care a stat la baza demarării inspecției fiscale este chiar operațiunea rambursării TVA, iar această operațiune de rambursare trebuie efectuată imperativ în maxim 45 de zile conform art. 70 din Codul de procedură fiscală și confirmată de Metodologie, în mod logic perioada maximă in care se poate face inspecția fiscală este în interiorul termenul de 45 de zile, astfel încât să fie respectat acest termen maxim prevăzute de lege, pentru soluționarea deconturilor.

O susținere în sensul celei insinuate de AFPCM în Decizia de respingere a contestației, ar conduce în mod indubitabil la nerespectarea dreptului contribuabilului de rambursare a TVA-ului la care este îndreptățit înlăuntrul termenului maxim de 45 de zile. In plus, face precizarea că într-o astfel de situație s-ar nesocoti chiar principiul neutralității TVA statuat chiar de Directiva nr. 138/2006 și confirmat de legislația națională. Nesocotirea acestui principiu al neutralității TVA ar avea grave prejudicii patrimoniale contribuabililor.

4. În sarcina reclamantei nu se poate reține vreo culpă procedurală care să atragă imposibilitatea de a beneficia de dreptul de recuperare TVA în maxim 45 de zile de la data înregistrării Deconturilor de TVA.

Nu în ultimul rând, în lumina aspectelor enunțate anterior, solicit instanței de judecată să observe că soluționarea cu întârziere a cererilor de rambursare TVA nu se datorează sub nicio formă culpei H.. Din contră, aceste întârzieri recunoscute de către AFP Sector 5 se datorează culpei exclusive a organelor fiscale, în sarcina cărora subzistă obligația de soluționare a Deconturilor TVA în termenul legal maxim de 45 de zile stabilit prin prevederile legale anterior amintite.

În acest sens, apreciază că refuzul AFPCM de a da curs solicitării H. este cu atât mai nejustificat, cu cât lipsa de folosință a sumelor solicitate la rambursare (și recunoscute prin rapoartele de inspecție fiscală) a fost cauzată prin culpa exclusivă a organelor fiscale, contribuabilul neputând fi ținut să suporte consecințele nerespectării de către autoritățile fiscale a obligațiilor stabilite prin prevederile Codului de procedură fiscală și ale legislației secundare aferente.

Pârâta Direcția G. Regionala a Finanțelor Publice București a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

In fapt, . a depus la Administratia Finanțelor Publice sector 5, sub nr_/26.01.2009 si_/24.06.2009, deconturile cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare, prin care se solicita rambursarea TVA in valoare totala de_ lei. Conform prevederilor OMFP nr. 1857/2007, privind aprobarea Metodologiei de soluționare a deconturilor cu sume negative de taxa pe valoarea adăugata cu opțiune de rambursare, deconturile cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare, au fost încadrate la risc fiscal mare si transmise cu adresa nr_/02.02.2009 si nr_/01.07.2009, la Activitatea de Inspecție Fiscala persoane juridice din cadrul Administrației Finanțelor Publice sector 5 pentru soluționare cu control anticipat.

In urma efectuării raportului de inspecție fiscala_/18.12.2009 si a deciziei de impunere nr 305/18.12.2009 a avut loc stabilirea realității si legalității sumei ce se cuvine a fi rambursata, constatandu-se următoarele:

-TVA pentru care societatea are drept de rambursare 2.942.366 lei (decembrie 2008);

-TVA care nu se justifica a fi rambursata1.510.510 lei;

-TVA pentru care societatea are drept de rambursare 5.760.379 lei (mai 2009);

-TVA care nu se justifica a fi rambursata7247 lei

Total TVA de rambursat8.702.745 lei.

Prin Decizia de impunere nr 305/18.12,2009 emisa in baza raportului de inspecție fiscala nr_/18.12.2009, de către organele de inspecție fiscala ale Administrației Finanțelor Publice sector 5, in baza Raportului de inspecție fiscala nr_/18.12.2009 s-a aprobat la rambursarea TVA in suma de 8.702.745 lei, s-a respins la rambursare TVA in suma de 1.517.757 lei si s-au calculat majorări de întârziere aferente TVA in suma de_ lei.

Documentele emise in urma inspecție fiscale au fost comunicate Activității de administrarea veniturilor statului pentru valorificare, in luna ianuarie 2010.

Decontarea efectiva a sumelor aprobate la rambursare se face conform prevederior Circularei nr. 802.520/03.07.09 privind rambursarea lunara a TVA, cu modificările si completările ulterioare, conform cărora rambursarea lunara se incadreaza . la nivel național, iar selecția deconturilor care urmează a fi rambursate, se realizează din baza de date naționala cuprinzând deconturile cu decizie de rambursare, decontarea efectiva realizandu-se la 3 termene fixe.

In luna ianuarie a anului 2010 deconturile cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare, pentru care s-au emis decizii de rambursare ori decizie de impunere, au intrat in baza de date naționala pentru selecția la nivel național pentru luna februarie 2010.

Soluționarea deconturilor cu suma negativa de TVA cu opțiune de rambursare s-a incheiat prin emiterea Deciziilor privind compensarea obligațiilor de plata la bugetul general consolidat si a Notelor de restitiure a taxei pe valoare adăugata rămasa de rambursat si de operarea acestora de către Trezoreria sector 5.

TVA-ul aprobat la rambursare aferent perioadei decembrie 2008 si mai 2009 a fost compensata parțial in data de 08.02.2010 cu obligații de plata datorate de societate la bugetul general consolidat (nota de compensare nr_/04.02.2010 in suma de_ lei), diferența de 8.080.945 lei fiind restituita societății in data de 08.02.2010, conform selecției naționale.

Reclamanta a contestat decizia de impunere nr 305/18.12.2009, pentru suma de 1.159.571 lei reprezentând TVA respinsa la rambursare( 1.128.456 lei) si majorări de întârziere aferente taxei pe valoare adăugata (31.115 lei). Ca urmare este emisa Decizia nr 359/14.12.2010, de către organele de soluționare a contestației, soluția fiind respingerea ca neîntemeiata pentru suma de 1.128.456 lei, desființare deciziei contestate pentru suma de 31.115 lei reprezentând obligații de plata accesorii si recalcularea acestora.

Înainte sa fie emisa Decizia nr 359/14.12.2010, reclamanta a formulat o acțiune la Curtea de Apel București C. Administrativ si Fiscal prin care a solicitat anularea parțiala a deciziei nr 305/18.12.2009 cu privire la suma de 1.128.456 lei respinsa la rambursare si la suma de_ lei reprezentând obligații de plata accesorii.

Curtea de Apel București prin sentința civila nr 6301/01.11.2011, a obligat Administrația Finanțelor Publice sector 5 la plata TVA in valoare de 1.104.608 lei si a respins capătul de cerere referitoare la suma de_ lei.

Sentința civila nr 6301/01.11.2011, a devenit definitiva si irevocabila la data de 29.04.2013 prin Decizia Curții de Apel București nr 5143.

Astfel in data de 09.12.2013 i s-a restituit reclamantei de către organul fiscal si suma de 1.104.608 lei TVA de rambursat aferenta decontului cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare pentru luna decembrie 2008.

In drept, soluționarea Deconturilor cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare pentru perioada decembrie 2008 si mai 2009, depus de societate la Administrația Finanțelor Publice sector 5 sub nr_/26.01.2009 si nr_/24.06.2009, s-a efectuat respectând prevederile din Ordinul Ministerului Economiei si Finanțelor nr. 1857/2007 privind aprobarea Metodologiei de soluționare a deconturilor cu sume negative de taxa pe valoarea adăugata cu opțiune de rambursare

Conform prevederilor punctului 6 din Capitolul i, secțiunea B din Ordinul Ministerului Economiei si Finanțelor nr. 1857/2007 pentru aprobarea privind aprobarea Metodologiei de soluționare a deconturilor cu sume negative de taxa pe valoarea adăugata cu opțiune de rambursare," Solicitările de rambursare se soluționează, in ordinea cronologica a înregistrării lor la organul fiscal,in termen de 45 de zile calendaristice de la data depunerii decontului cu sume negative de taxa pe valoare adăugata cu opțiune de rambursare "

Deconturile cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare pentru luna decembrie 2008 si mai 2009, au fost transmise de la Activitatea de Metodologie si Administrare a Veniturilor Statului Persoane Juridice la Activitatea de Inspecție Fiscala in termenul legal cu adresa nr_/02.02.2009 si nr_/01.07.2009.

Referitor la termenele de soluționare ale cererilor contribuabililor, prevederile art. 70 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, publicata in Monitorul Oficial, partea I, nr.513 din 31.07.2007, cu modificările si completările ulterioare, precizează:

(1)Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.

(2)In situațiile în care, pentru soluționarea cererii, sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate.".

Având in vedere ca cererile depuse de contribuabil, in speța deconturile de TVA cu suma negative si opțiune de rambursare au fost transmise către Activitatea de Inspecție Fiscala pentru soluționare cu control anticipat, sunt aplicabile prevederile art 70, alin (2) din OG 92/2003, privind Codul de procedura fiscal, republicata, cu modificările si completările ulterioare. In aceasta situație, in conformitate cu prevederile legale in vigoare, fiind necesara efectuarea inspecției fiscal parțiale in vederea luării deciziei de rambursare.

In situația in care pentru soluționarea solicitării de rambursare organul de inspecție fiscala considera ca sunt necesare informații suplimentare, termenul de soluționare se prelungește cu perioada cuprinsa intre data solicitării si data primirii informațiilor respective, potrivit art. 70 alin.(2)din Codul de Procedura fiscala.

In vederea stabilirii stării de fapt, organele de inspecție fiscala au considerat necesara obținerea de informații suplimentare necesare in soluționarea deconturilor de la alte organe fiscale, fapt pentru care au suspendat inspecția fiscala in perioada 01.04._09, ca urmare a necesitații obținerii unui punct de vedere referitor la dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugata prin solicitarea unei direcții de specialitate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice. Societatea a fost instiintata despre suspendare conform prevederilor art .2,lit. c din Ordinul nr 708/07.09.2006, cu adresa nr_/01.04,2009, iar despre reluarea inspecției fiscale incepand cu data de 02.11.2009, conform prevederilor art. 6 din Ordinul nr 708/07.09.2006, cu adresa nr_/26.10.2009.

In susținerea acțiunii se precizează faptul ca, "punctul de vedere al unei Direcții de specialitate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice nu intra sub incidența noțiunii de informații suplimentare relevante si nu pot justifica prelungirea termenului legal de soluționare a deconturilor."

La data efectuării inspectei fiscale erau aplicabile prevederile Ordinului nr 708/2006 privind condițiile si modalitățile de suspendare a inspecției fiscale. Prevederile art. 2 din Ordinul 706/2006 preciza: "Inspecția fiscala poate fi suspendata cand este îndeplinita una dintre următoarele condiții si numai daca neindeplinirea acesteia împiedica finalizarea inspecției fiscale:

a)necesitatea efectuării unuia sau mai multor controale încrucișate;

b)necesitatea remedierii unor deficiente constatate in timpul inspecției fiscale si care au făcut obiectul unei "Dispoziții privind masurile stabilite de organele de inspecție fiscala";

c)necesitatea obținerii unui punct de vedere de la una sau mai multe direcții de specialitate din cadru! Ministerului Finanțelor Publice sau al Agenției Naționale de Administrare Fiscala ori emiterii unei decizii a Comisiei fiscale centrale:

d)necesitatea efectuării unei expertize conform Codului de procedura fiscala;

e)necesitatea efectuării de cercetări specifice pentru identificarea unor persoane fizice sau stabilirea realității unor tranzacții;

f)solicitarea suspendării formulata de catre contribuabil ca urmare a apariției unei situații obiective care împiedica desfășurarea inspecției fiscale. Pe parcursul desfășurării unei inspecții fiscale contribuabilul poate solicita, in scris, suspendarea acesteia, numai o singura data;

g)necesitatea solicitării unor informații suplimentare din alte state membre ale Uniunii Europene cu privire ia operațiunile intracomunitare ale contribuabilului verificat."

In vederea stabilirii stării de fapt, organele de inspecție fiscala au considerat necesara obținerea de informații suplimentare necesare in soluționarea deconturilor de la alte organe fiscale, fapt pentru care au suspendat inspecția fiscala in perioada 01.04._09, ca urmare a necesitații obținerii unui punct de vedere referitor la dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugata prin solicitarea unei direcții de specialitate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice. Societatea a fost înștiințată despre suspendare conform prevederilor art. 2, lit. c din Ordinul nr 708/07.09.2006, cu adresa nr_/01.04.2009, iar despre reluarea inspecției fiscale incepand cu data de 02.11.2009, conform prevederilor art. 6 din Ordinul nr 708/07.09.2006, cu adresa nr_/26.10.2009.

Prevederile art. 104, alin (1) din OG 92/2003, privind Codul de procedura fiscala cu modificările si completările ulterioare specifica faptul ca "Durata efectuării inspecției fiscale este stabilită de organele de inspecție fiscală sau, după caz, de compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale, în funcție de obiectivele inspecției, și nu poate fi mai mare de 3 luni".

Inspecția fiscala s-a efectuat in perioada 03.03._09, 02.11._09, conform Raportul de inspecție fiscala nr_/18.12.2009, incadrandu-se astfel in termenul legal de efectuare, de maxim 3 luni, conform prevederilor alin (1), art. 104 din OG 92/2003 cu modificările si completările ulterioare.

Decontarea efectiva a sumelor aprobate la rambursare se face conform prevederilor Instrucțiunilor nr. 802.520/03.07.09 privind rambursarea lunara a TVA, cu modificările si completările ulterioare, conform cărora "rambursarea lunara se încadrează . la nivel național, iar selecția deconturilor care urmează a fi rambursate, se realizează din baza de date naționala cuprinzând deconturile cu decizie de rambursare, decontarea efectiva realizandu-se la 3 termene fixe."

Soluționarea deconturilor cu suma negativa de TVA cu opțiune de rambursare s-a incheiat prin emiterea Deciziilor privind compensarea obligațiilor de plata la bugetul general consolidat si a Notelor de restituire a taxei pe valoare adăugata rămasa de rambursat si de operarea acestora de către Trezoreria sector 5.

TVA-ul aprobata la rambursare aferenta perioadei decembrie 2008 si mai 2009 a fost compensata parțial in data de 08.02.2010 cu obligații de plata datorate de societate la bugetul general consolidat (621.800 lei), diferența fiind restituita societății in data de 08.02.2010, conform selecției nationale (8.080.945 lei). De asemenea, urmare contestației depuse de către societate impotriva deciziei de impunere 305/18.12.2009, Curtea de apel București prin sentința civila nr 6301/01.11.2011, obliga Administrația Finanțelor Publice sector 5 la plata TVA in valoare de_ lei. Sentința civila nr 6301/01.11.2011, a devenit definitiva si irevocabila in data de 29.04.2013 prin Decizia Curții de apel București nr 5143.

Prevederile art. 117, lit. (f), precizează "Se restituie, ia cerere, debitorului următoarele sume cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii".

Astfel in data de 09.12.2013 se restituie societății de către organul fiscal si suma de 1.104.608 lei TVA de rambursat aferenta decontului cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare pentru luna decembrie 2008

Indiferent de data notelor de compensare si a datei de operare de către Trezorerie, stingerea obligațiilor de plata (data stingerii), s-a efectuat cu data decontului cu suma negative de TVA cu opțiune de rambursare( 26.01.2009), fapt consemnat in Deciziile privind compensarea obligațiilor de plata la bugetul general consolidat. Data efectuării compensării este 08 02.2010 dar data stingerii obligației este data decontului din care s-a efectuat compensarea.

Conform Notei de compensare nr_/04.02.2010 au fost compensate din TVA de rambursat aferenta lunii decembrie 2008 dobânzi si penalități TVA datorate de către ..

Conform prevederilor Capitolului II, alin 3 din OMFP 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire si de rambursare a sumelor de la buget, precum si de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, "Dobânda se calculează de organul fiscal competent numai asupra sumei care a fost aprobata a fi restituita, după efectuarea operațiunii de compensare, care se înmulțește cu numărul de zile determinate conform pct. 2 si cu nivelul dobânzii prevăzute ia art. 115 alin. (5) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicata."

Deconturile cu opțiune de rambursare cu sume negative de TVA aferente lunilor decembrie 2008 si mai 2009 au fost introduse in programul de activitate in ordine cronologica, in funcție de data depunerii, fiind respectate prevederile legale in vigoare.

Astfel considera ca reclamantei nu i se datorează dobânzile solicitate in valoare de 3.131.954 lei pentru soluționarea cu întârziere a deconturilor cu sume negative de TVA cu opțiune de rambursare pentru luna mai 2009 si decembrie 2008, pentru 333 zile respectiv 1918 zile întârziere, de la data expirării celor 45 zile de la data depunerii deconturilor pana la data compensării/restituirii efective, 08.02.2010, respectiv 10.12.2013.

Pârâta Direcția Generală Regionala a Finanțelor Publice - București, in reprezentarea Administrației Sector 5 a Finanțelor Publice, a formulat întâmpinare prin care a invocat pe cale de excepție, in temeiul dispozițiilor art.33 alin.(1) din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, lipsa calității procesuale pasive a instituției in acest litigiu.

Potrivit dispozițiilor art.33 alin.1 din O.G nr.92/2003, privind Codul de procedura fiscala "pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat, competenta revine acelui organ fiscal, județean, local sau al municipiului București, stabilit prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscala, in a cărui raza teritoriala se afla domiciliul fiscal al contribuabilului sau al plătitorului de venit, in cazul impozitelor si contribuțiilor realizate prin stopaj la sursa, in condițiile legii".

Or in speța de fata reclamanta S.C. H. I. S.A. are sediul in București, . 1, sector 2, iar potrivit informațiilor existente in baza noastră de date, contestatoarea este contribuabil mijlociu.

Astfel, S.C. H. I. S.R.L, având CUI_, figurează in aplicația RGNG dupa cum urmează:

-in perioada 14.07._10 in competenta de administrare a Administrației Sector 5 a Finanțelor Publice;

-in perioada 23.12._11 in competenta de administrare a Administrației Sector 2 a Finanțelor Publice conform O.M.E.F. nr.419/2007;

-In perioada 03.01._11 in competenta de administrare a D.G.A.M.C. conform O.P.A.N.A.F. nr.2730/2010;

-începând cu data de 01.01.2012 si pana in prezent, se afla in competenta de administrare a D.G.R.F.P. București - Administrația Fiscala pentru Contribuabili Mijlocii, conform O.P.A.N.A.F. nr.1822/2012.

Face precizarea ca, art.33 - „Competența teritorială" din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala republicata, cu modificările si completările ulterioare, menționează:

(1)Pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat, competența revine acelui organ fiscal, județean, local sau al municipiului București, stabilit prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului sau al plătitorului de venit, în cazul impozitelor și contribuțiilor realizate prin stopaj la sursă, în condițiile legii.

In ceea ce privește restituirea sumei de 1.107.608 lei reprezentând T.V.A. de rambursat, face următoarele mențiuni:

Art. 2 din Ordinul nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire si de rambursare a sumelor de la buget, precum si de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, prevede:

2. Restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, in termen de 45 de zile de la data depunerii si înregistrării acesteia la organul fiscal căruia ii revine competenta de administrare a creanțelor bugetare, potrivit prevederilor art.33 din O.G. nr.92/2003, republicata, denumit in continuare organ fiscal competent.

Totodată art.117 din O.G. nr.92/2003, privind Codul de procedura fiscala republicata, cu modificările si completările ulterioare, prevede:

(1) Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume:

a)cele plătite fara existenta unui titlu de creanța,

b)cele plătite in plus fata de obligația fiscala;

c)cele plătite ca urmare a unei erori de calcul;

d)cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale;

e)cele de rambursat de la bugetul de stat:

f)cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii;

g)cele ramase dupa efectuarea distribuirii prevăzute la art. 170;

h)cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate si din reținerile prin poprire, dupa caz, in temeiul hotărârii judecătorești prin care se dispune desființarea executării silite.

Având in vedere prevederile legale menționate, Administrația Fiscala pentru Contribuabili Mijlocii, a restituit societății suma de 1.107.608 lei prin nota de restituire valorificata de Activitatea de Trezorerie si contabilitate Publica a Municipiului București in data de 09.12.2013.

In ceea ce privește restituirea sumei de 3.131.954 lei reprezentând dobânda fiscala datorata pentru rambursarea cu intarziere a deconturilor de T.V.A. solicitata de societate, face următoarele mențiuni:

In conformitate cu art.3. art.4, art.5, Cap.2 din Ordinul nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire si de rambursare a sumelor de la buget, precum si de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, dobânda se calculează de organul fiscal competent numai asupra sumei care a fost aprobata a fi restituita.

Plata dobânzii cuvenite contribuabilului se va face numai in baza cererii exprese depuse de acesta la organul fiscal competent.

Cererea de plata a dobânzii se soluționează de organul fiscal competent in termenul prevăzut de reglementările legale in vigoare.

Având in vedere prevederile legale amintite mai sus, organul fiscal competent sa verifice termenul in care a fost soluționata cererea de restituire sau rambursare, pentru a cărei intarziere peste termenul legal contribuabilul solicita dobânda, este Administrația Fiscala pentru Contribuabili Mijlocii.

Administrația Sector 5 a Finanțelor Publice, nefiind organ competent in administrarea căreia se afla societatea in cauza nu poate analiza si nici soluționa cererea contribuabilului de plata a dobânzii legale pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal.

Reclamanta H. I. S.R.L. în contradictoriu cu

Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 5 și Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 2 a formulat, în temeiul art. 201 alin (2) din 204 din Codul de procedură civilă, completare cerere de chemare in judecată, prin care a solicitat:

I. Introducerea în cauză a unui nou pârât astfel încât, să se stabilească în mod complet cadrul procesual pasiv al judecării cauzei, luând în calcul precizările AFPCM indicate prin întâmpinare cu privire la schimbarea în timp a autorității fiscale care o administra din punct de vedere fiscal.

Noul pârât este AFP Sector 2 având datele de contact identificate mai sus, iar în scopul dispunerii citării acestuia a atașat un exemplar de pe cererea introductivă plus anexe în vederea comunicării potrivit regulilor de procedură aplicabile.

II. Admiterea cererii introductive astfel cum a fost formulată cu următoarele consecințe:

-anularea Deciziei nr. 948529A/21.11.2014 emisă de AFPCM prin care se respinge Contestația fiscală formulată de H. întrucât aceasta este netemeinică și nelegală;

-obligarea în principal a pârâtei AFPCM (sau AFP Sector 2 ori AFP Sector 5 în măsura în care va rezulta din dezbateri că aceste autorități au calitatea procesuală pasivă) la emiterea actelor administrativ-fiscale care atestă dreptul H. la plata sumei totale de 3.131.954 RON cu titlu de dobândă fiscală datorată pentru rambursarea cu întârziere a TVA: va rezulta din dezbateri că aceste autorități au calitatea procesuală pasivă) la plata sumei de 3.131.954 RON în contul H. indicat anterior reprezentând dobânzi de întârziere;

-obligarea pătții căzute în pretenții la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționare prezentei acțiuni.

Potrivit conținutului întâmpinării depusă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea AFP Sector 5 aceasta afirmă că în perioada 2004 - până în prezent reclamanta a fost administrată fiscal, în mod succesiv de: AFP Sector 5 (perioada 14.07._10); AFP Sector 2 (perioada 23.12._11) și de AFPCM (perioada 01.01.2012 - prezent).

În scopul pronunțării unei soluții corecte, sub toate aspectele cauzei, inclusiv asupra celui privind competența soluționării cererii de dobânzi, se impune în mod judicios ca AFP Sector 2 să facă parte din cadrul procesual pasiv, astfel încât instanța să analizeze și poziția acestei instituții în raport de situația de fapt incidență precum și cu documentele existente la dosarul cauzei.

Pârâta Direcția G. Regionala a Finanțelor Publice București in reprezentarea Administrației Sector 2 a Finanțelor Publice, a formulat întâmpinare, invocând pe această cale excepția de fond, absolută și peremptorie a lipsei calității procesuale pasive, a pârâtei Administrației Sector 2 a Finanțelor Publice

Calitatea procesuala activa consta in identitatea intre persoana reclamantului si cel care este titular al dreptului, iar calitatea procesuala pasiva consta in identitatea intre persoana paratului si cel despre care se pretinde ca este obligat In raportul juridic supus judecății.

Sarcina indicării calității procesuale revine petentului, care, prin cererea de chemare in judecata, trebuie sa expună împrejurările din care sa rezulte ca el este indreptatit sa-l cheme in judecata pe parat.

Prin cererea de completare a cererii de chemare in judecata se solicita introducerea in cauza a Administrației Sector 2 a Finanțelor Publice, întrucât, la un moment dat, in perioada de timp cuprinsa intre 23.12._11, societatea petenta a fost administrata de Administrației Sector 2 a Finanțelor Publice(A.F.P. Sector 2).

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei si din argumentele arătate de societatea petenta prin cererea de chemare in judecata, nu rezulta ca, pe perioada indicata anterior, au rezultat raporturi juridice cu implicații administrativ - fiscale, intre societatea petenta si Administrația Sector 2 a Finanțelor Publice, cu privire la actele administrativ - fiscale supuse controlului si cezurii instanței de judecata.

Calitatea de autoritate publica In sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. b din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ, nu este îndeplinita in speța de fata, raportat la actele si faptele supuse de societatea petenta controlului instanței de judecata, întrucât Administrația Sector 2 a Finanțelor Publice, nu a emis actul administrativ fiscal contestat.

De asemenea, calitatea procesuala pasiva trebuie justificata de către societatea petenta prin indicarea motivelor de fapt și de drept și a obiectului pretenției sale, ori petentul nu a justificat calitatea de parat a Administrației Sector 2 a Finanțelor Publice

II.F. de dispozițiile legale anterior indicate, se constata lipsa condițiilor de exercitare a dreptului procesual la acțiune, respectiv aceea a calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Sector 2 a Finanțelor Publice, in consecința, va rugăm sa admiteți excepția si sa dispuneți respingerea acțiunii ca Fiind formulata împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva.

În dovedirea susținerilor lor, părțile au înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri.

Verificându-și din oficiu competența potrivit prevederilor art. 131 cod proc. civilă, Curtea a constatat că este competentă să soluționeze prezenta pricină în conformitate cu prevederile art. 96 cod proc. civilă și art. 10 din Legea 554/2004.

Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea a reținut următoarele:

1. Asupra excepțiilor lipsei calității procesuale pasive:

Examinând cu prioritate excepțiile invocate de pârâtele Administrația Finanțelor Publice Sector 2 și Administrația Finanțelor Publice Sector 5, în temeiul prevederilor art. 248 alin. 1 cod proc. civilă, Curtea constată că acestea sunt întemeiate.

Astfel, se observă că reclamanta a contestat în prezenta speță, refuzul de plată a dobânzilor fiscale comunicat de AFPCM la data de 9 septembrie 2014. Mai mult, pretențiile reclamantei sunt îndreptate împotriva acestei din urmă instituții, capetele de cerere din petitul acțiunii vizând exclusiv un singur debitor al raportului juridic dedus judecății.

Curtea constată că s-a solicitat instanței anularea Deciziei nr. 948529A/21.11.2014 emisă de AFPCM prin care se respinge Contestația fiscală formulată de H. întrucât aceasta este netemeinică și nelegală și obligarea pârâtei AFPCM la emiterea actelor administrativ-fiscale care atestă dreptul H. la plata sumei totale de 3.131.954 RON cu titlu de dobândă fiscală datorată pentru rambursarea cu întârziere a Taxei pe Valoare Adăugată.

Prin urmare titularul obligației deduse judecății este pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI-Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii, singura ce a emis un act administrativ a cărui anulare se solicită și care poate fi obligată în raportul juridic vizat.

În acest context, este lipsită de relevanță împrejurarea că inițial cererea de rambursare a fost adresată Administrației Finanțelor Publice Sector 5, în condițiile în care, așa cum a precizat și reclamanta, în prezent aceasta este administrată de Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii, aceasta fiind singura în măsură să răspundă pretențiilor deduse judecății.

Raportat la cele expuse mai sus, Curtea va admite excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtele Administrația Finanțelor Publice Sector 2 și Administrația Finanțelor Publice Sector 5 și va respinge acțiunea în contradictoriu cu acestea ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

1. Asupra fondului cauzei:

La data de 26 aprilie 2009, reclamanta H. a înregistrat la AFP Sector 5 decontul cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare nr._/26.01.2009, aferent lunii decembrie 2008, prin care a solicitat rambursarea unei sume totale de TVA în cuantum de 4.452.876 lei.

Ulterior, la data de 24 iunie 2009 a înregistrat decontul cu sumă negativă de TVA cu opțiune de rambursare nr._/24.06.2009, aferent lunii mai 2009 prin care a solicitat rambursarea unei sume totale de TVA în cuantum de 5.767.626 lei.

Ca urmare a înregistrării Deconturilor de TVA, la data de 03 martie 2009 a fost demarată procedura de inspecție fiscală finalizată la data de 18 decembrie 2009 prin raportul de inspecție fiscală nr._/18.12.2009. Potrivit acestui raport reclamantei i s-a recunoscut la rambursare doar suma totală de 8.702.745 lei, astfel:

-din suma totală solicitată prin Decontul TVA Decembrie 2008 (în cuantum de 4.452.876 lei) a fost respinsă la rambursare suma de 1.510.5 10 lei recunoscându-se doar suma de 2.942.366 lei;

-o din suma totală solicitată prin Decontul TVA Mai 2009 (în cuantum de 5.767.626 lei) a fost respinsă la rambursare suma de 7.247 lei recunoscându-se doar suma de 5.760.379 lei;

La data de 18 decembrie 2014, AFP Sector 5 a emis și comunicat reclamantei decizia de impunere fiscală nr. 305/18.12.2014, potrivit căreia s-au stabilit în sarcina sa sume suplimentare de plată în cuantum total de 621.800 lei reprezentând dobânzi și penalități de întârziere aferente sumei de 1.510.510 lei, suma nerecunoscută la rambursare aferentă Decontului TVA Decembrie 2008.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a formulat contestație, soluționată în mod definitiv și irevocabil la data de 24 aprilie 2013 prin confirmarea Sentinței civile de către înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia civilă nr. 5143. Potrivit soluției definitive și irevocabile a instanțelor de judecată, au fost anulate următoarele acte administrativ fiscale: (i) parțial decizia de soluționare a contestației nr. 359/14.12.2010 reținând în esență faptul că, organele fiscale au considerat nelegal refuzul rambursării de TVA în cuantum de 1.104.608 lei și (ii) Decizia de Impunere fiscală nr. 305/18.12.2014.

Ca și consecință a pronunțării Hotărârii Judecătorești, AFP Sector 5 a fost obligată în mod definitiv și irevocabil să considere retroactiv deductibilitatea TVA-ului în cuantum de 1.104.608 lei solicitat prin Decontul Decembrie 2008 și pe cale de consecință să ramburseze reclamantei această sumă. În urma pronunțării hotărârilor judecătorești de mai sus, la data de 10.12.2013 AFP Sect. 5 a virat în contul reclamantei suma ce reprezenta restul de TVA ce trebuia rambursat și care inițial fusese respins.

Prin urmare, suma totală recunoscută în final reclamantei la rambursare, ca urmare a înregistrării Decontului de TVA Decembrie 2008 și a Decontului de TVA Mai 2009 a fost în cuantum total de: 9.807.353 lei compusă din:

-suma de 8.702.745 lei - recunoscută inițial prin RIF H. (suma de 2.942.366 lei din Decontul de TVA Decembrie 2008 și suma de 5.760.379 lei din Decontul de TVA Mai 2009) și;

-suma de 1.104.608 lei recunoscută prin hotărârile judecătorești pronunțate în dosarul nr._ .

Organele fiscale au stins debitul datorat mai sus din rambursarea sumelor de TVA în cuantum total de 9.807.353 lei astfel:

-Suma de 621.800 lei - a fost compensată la data de 08.02.2010 cu debite pe care reclamanta le avea ca față de AFP Sector 5 reprezentând dobânzi si penalități de întârziere. In acest sens, Agenția Naționala de Administrare Fiscala, Direcția G. Regionala a Finanțelor Publice București, Administrația Sector 5 a Finanțelor Publice a emis Nota privind compensarea obligațiilor fiscale nr._/ 04.02.2010;

- Suma de 8.080.945 lei - a fost rambursată și virată efectiv la data de 08.02.2010 în contul bancar al H. prin emiterea următoarelor note de rambursare: suma de 2.320.566 lei stabilită prin nota de rambursare nr._/04.02.2010; și suma de 5.760.379 lei stabilită prin nota de rambursare nr._/04.02.2010;

- Suma de 1.104.608 lei - a fost rambursată și virata la data de 10.12.2013 in contul bancar al societății conform extras de cont bancar.

Apreciind că este îndreptățită la recuperarea dobânzilor fiscale, reclamanta a înregistrat la data de 03.06.2014 la autoritatea fiscală competentă - Direcția Generală Regională A Finanțelor Publice A Municipiului București - Administrația Finanțelor Publice Contribuabili Mijlocii o cerere prin care a solicitat plata sumelor datorate cu titlu de dobânzi, ca urmare a soluționării cu întârziere a Deconturilor de TVA cu nerespectarea termenului legal imperativ de 45 de zile instituit de art. 70 din Codul de procedură fiscală. Cererea a fost înregistrată sub numărul_ din data 06 iunie 2014 și a fost soluționată prin adresa AFPCM nr.937418A/09.09.2014, prin care i s-a adus la cunoștință refuzul de plată a dobânzilor fiscale, pârâta reținând că soluționarea Deconturilor de TVA s-a efectuat cu respectarea prevederilor legale incidente și că efectuarea tuturor operațiunilor necesare în vederea soluționării Deconturilor TVA.

Curtea reține că potrivit art. 70 din Codul de procedură fiscală: „Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare."

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 124 din Codul de procedură fiscală: „Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. II7 alin. (2) sau la art. 70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor." Mai mult, art. 124 alin. 2 stabilește că: ”Dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de prezentul cod si se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori."

Conform art. 52 din Normele Metodologice de aplicare a Codului de procedură Fiscală, aprobate prin HG nr. 1050/2004: „Dobânda se calculează pentru fiecare zi începând cu ziua imediat următoare expirării termenului prevăzut la art. 112 alin. (2) si art. 199 din Codul de procedura fiscală până la data stingerii inclusiv a obligației de plată prin compensare, restituire sau rambursare."

Văzând aceste dispoziții legale, Curtea constată că rambursarea decontului negativ de TVA în favoarea reclamantei s-a efectuat cu depășirea termenului legal de 45 zile, astfel încât pârâta datorează dobânzile prevăzute de art. 124 citate mai sus.

Sub acest aspect, Curtea nu poate reține argumentele pârâtei, în sensul că decontarea efectiva a sumelor aprobate la rambursare se face conform prevederilor Circularei nr. 802.520/03.07.09 privind rambursarea lunara a TVA, cu modificările si completările ulterioare, conform cărora rambursarea lunara se incadreaza . la nivel național, iar selecția deconturilor care urmează a fi rambursate, se realizează din baza de date naționala cuprinzând deconturile cu decizie de rambursare, decontarea efectiva realizandu-se la 3 termene fixe. Aceasta deoarece, organizarea internă a instituțiilor statului trebuie efectuată în așa fel încât să se asigure supremația legilor organice, astfel încât un act administrativ intern, care nu este adus la cunoștința contribuabililor, nu poate să încalce prevederile legale ale Codului de procedură fiscală.

Mai mult, susținerea conform căreia rambursarea s-a efectuat respectând prevederile din Ordinul Ministerului Economiei si Finanțelor nr. 1857/2007 privind aprobarea Metodologiei de soluționare a deconturilor cu sume negative de taxa pe valoarea adăugata cu opțiune de rambursare, nu poate fi de asemenea reținută, având în vedere că pârâta nu a justificat în mod legal depășirea termenului prevăzut de art. 70 din Codul de procedură fiscală.

Pe de altă parte, Curtea observă că în cauză nu sunt incidente nici prevederile art. 70 alin.(2)din Codul de Procedura fiscala, invocate de pârâtă, conform cărora: ”In situația in care pentru soluționarea solicitării de rambursare organul de inspecție fiscala considera ca sunt necesare informații suplimentare, termenul de soluționare se prelungește cu perioada cuprinsa intre data solicitării si data primirii informațiilor respective.”

Se observă că organul fiscal a justificat prelungirea perioadei impuse de lege in vederea obținerii unui punct de vedere referitor la dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugata prin solicitarea unei direcții de specialitate din cadrul Ministerului Finanțelor Publice. Însă o atare justificare nu poate fi primită în accepțiunea textului de lege citat mai sus, deoarece legiuitorul a avut în vedere obținerea unor informații suplimentare care să provină de la contribuabil, iar nu informații care se află la latitudinea instituției ce efectuează inspecția fiscală.

Dacă ar fi primită o atare argumentare, ar însemna că statul prin instituțiile sale să poată suspenda sau prelungi termenele legale, instituite în sarcina sa, invocând propria culpă în eludarea prevederilor legale.

De altfel, o atare interpretare este confirmată și de jurisprudenșa Curții de justiție a Comunităților Europene în cauzele: Cauza C-107/10 Enel Maritsa Iytok 3 AD c. Agenția Națională a Veniturilor Statului din Bulgaria și Cauza C-431/12 „Agenția Naționala de Administrare Fiscala vs. . SA", prin care s-a statuat că articolul 183 din Directiva nr. 112/2006. așa cum a fost modificată prin Directiva nr. 138/2006, trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări naționale potrivit căreia termenul normal de rambursare a excedentului de taxă pe valoarea adăugată, la expirarea căruia sunt datorate dobânzi de întârziere aferente sumei care trebuie restituită, este prelungit în cazul inițierii unui control fiscal, această prelungire având drept consecință faptul că dobânzile sunt datorate doar de la data finalizării controlului, cu toate că excedentul menționat a făcut deja obiectul unei reportări pe durata celor trei perioade fiscale care urmează perioadei în care a apărut. în schimb, faptul că termenul normal amintit este stabilit la 45 de zile nu încalcă această prevedere. "

Tot Curtea Europenă de Justiție a stabilit că este îndreptățit contribuabilul să încaseze dobânzi pentru suma nerestituită în termen de către organele Fiscale, dobândă care se calculează începând cu data expirării termenului legal de soluționare a deconturilor de TVA cu opțiune de rambursare, indiferent de măsurile pe care organele fiscale le consideră necesare, chiar și în ipoteza în care s-ar fi dispus o procedură de inspecție fiscală, fie ea și suspendată pentru o anumită perioadă de timp.

Pe cale de consecință, este evident că în raport de data solicitării rambursării de TVA și data efectivă de soluționare a cererii reclamantei, pârâta datorează dobânzi în conformitate cu prevederile art. 124 din Codul de procedură fiscală.

În ce privește cuantumul acestor dobânzi, acesta va fi calculat în conformitate cu prevederile art. 120 alin (7) din Codul de procedură fiscală în vigoare la data expirării termenului legal pentru soluționarea Decontului TVA: „nivelul majorării de întârziere este de 0.1% pentru fiecare zi de întârziere, și poate fi modificat prin legile bugetare anuale." Astfel, pentru perioada cuprinsă între 12.03.2009 și 30.06.2010 procentul de dobândă legală era fixat la suma de 0.1% pe zi de întârziere; pentru perioada cuprinsă între 01.07.2010 și 30.09.2010 procentul de dobândă legal era de 0.05% pe zi de întârziere; iar pentru perioada cuprinsă între 01.10.2010 și 10.12.2013 procentul de dobândă legal era de 0.04% pe zi de întârziere.

Prin urmare, în raport de momentul la care pârâta avea obligația legală de a soluționa solicitarea reclamantei de rambursare a TVA și data achitării efective a sumelor datorate, au fost calculate următoarele sume cu titlu de dobândă:

-pentru decontul din 2008:

•pentru suma de 621.800 lei data expirării termenului de 45 de zile - 12.03.2009 iar data compensării efective - 08.02.2010. rezultând un număr de 333 zile întârziere 621.800X333 x 0,l% = 207.059lei;

•pentru suma de 2.320.566 lei data expirării termenului de 45 de zile - 12.03.2009, iar data compensării efective - 08.02.2010, rezultând un număr de 333 zile întârziere 2.320.566 X 333 x 0,1% = 772.749 lei;

• pentru suma de 1.104.608 lei, ce a fost recunoscută reclamantei prin sentința ICCJ pronunțată la 24.04.2013 și achitată efectiv la data de 10.12.2013, rezultă un număr de 229 zile întârziere 1.092.236x229x0,1% =101.182 lei.

Curtea nu va da curs solicitării reclamantei de a fi calculate dobânzile fiscale de la momentul la care pârâta avea obligația soluționării cererii sale, deoarece acest drept i-a fost recunoscut reclamantei ulterior, printr-o hotărâre judecătorească. Așadar, până la soluționarea definitivă a litigiului, dreptul său de creanță nu se născuse și nu era actual, cu alte cuvinte creanța sa nu era lichidă și exigibilă.

Pe cale de consecință, pentru decontul de TVA din 2008 suma totală cu titlu de dobânzi cuvenită reclamantei este de 979.808 lei.

-pentru decontul din 2009:

-acesta a fost înregistrat la data de 24.06.2009 iar potrivit prevederilor legale, AFP Sector 5 avea obligația de a soluționa cererea de rambursare a TVA în termen de 45 de zile calendaristice de la data depunerii decontului de TVA respectiv până cel târziu la data de 08 august 2009. Pârâta a achitat efectiv sumele solicitate prin Decontul de TVA Mai 2009 la data de 08.02.2010 prin nota de compensare nr._/04.02.2010, rezultând un număr de 184 zile de întârziere în rambursarea TVA, pentru care autoritatea fiscală datorează suma de 1.059.910 lei.

Pentru toate considerentele expuse mai sus, în temeiul prevederilor art. 18 din Legea 554/2004 și art. 124 din OUG 92/2003, Curtea va admite în parte acțiunea reclamantei, urmând a dispune anularea deciziei nr.948529A din 21.11.2014 emisă de Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii și obligarea pârâtei să emită actele administrativ fiscale care să ateste dreptul reclamantei la plata sumei de 2.039.718 lei reprezentând dobândă fiscală datorată pentru întârzierea în rambursarea TVA (979.808 lei pentru decontul din 2008 și 1.059.910 lei pentru decontul din 2009).

Conform prevederilor art. 451 cod proc. civilă, pârâta va f obligată la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces, constând în taxa judiciară de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtele Administrația Finanțelor Publice Sector 2 și Administrația Finanțelor Publice Sector 5.

Respinge acțiunea în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Sector 2 cu sediul în București, sector 2, . și Administrația Finanțelor Publice Sector 5 cu sediul în București, sector 5, Calea 13 Septembrie, nr. 226, . introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta H. I. SRL cu sediul în București, sect. 2, . nr. 1, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la SCP Reff&Asociații în București, sect. 1, .. 4-8, Clădirea America House, Aripa Est, . cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI-Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii, cu sediul în București, sect. 2, ..

Dispune anularea deciziei nr.948529A din 21.11.2014 emisă de Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii.

Obligă pârâta să emită actele administrativ fiscale care să ateste dreptul reclamantei la plata sumei de 2.039.718 lei reprezentând dobândă fiscală datorată pentru întârzierea în rambursarea TVA (979.808 lei pentru decontul din 2008 și 1.059.910 lei pentru decontul din 2009).

Obligă pârâta la plata sumei de 350 lei cheltuieli de judecată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Recursul se va depune la Curtea de Apel București.

Pronunțată în ședință publică, azi, 03.07.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

M. E. G. C. O.

Red.jud.M.G./6ex.

← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2117/2015. Curtea de...		Pretentii. Decizia nr. 1900/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 3931/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Anulare act administrativ. Sentința nr. 697/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Despăgubire. Sentința nr. 1741/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Anulare act administrativ. Sentința nr. 2117/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Pretentii. Decizia nr. 1900/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI Pretentii. Sentința nr. 1001/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI