Despăgubire. Sentința nr. 1741/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Prin Sentința civila nr 734/27.01.2015 a Tribunalului Bucuresti-Sectia a VIII-a –Conflicte de Munca si asigurări Sociale s-a dispus declinarea cauzei in favoarea Sectiei de C. Administrativ si Fiscal, cauza fiind înregistrata pe rolul acelei sectii la data de 17.02.2015 sub nr._ .

Pentru a dispune astfel, s+a reținut că, în cuprinsul Codului fiscal se reglementează contribuțiile sociale obligatorii care constituie venituri la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, art. 2 alin.2 din Codul fiscal incluzând la lit. c contribuția pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate datorată de angajator bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.

Art. 38 din OUG nr. 158/2005 arată că sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație, în condițiile reglementate prin normele de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.

Art. 52 din O.U.G. nr. 158/2005 stabilește jurisdicția asigurărilor sociale în ceea ce privește modul de calcul și de plată a indemnizațiilor, aspecte care privesc relația dintre beneficiarul indemnizației care s-a aflat în concediu și căruia se datorează indemnizația și cel obligat la plata indemnizației, respectiv angajator, sau o altă instituție conform distincțiilor făcute de art. 36 alin. 3 din același text legal. Modul de calcul al indemnizație privește tot relația dintre beneficiarul dreptului și cel obligat la plată după distincțiile prevăzute de lege (art. 25, 30).

Litigiul de față are ca obiect restituirea sumelor plătite de reclamantul angajator la Fondul național unic al asigurărilor sociale de sănătate și care depășesc valoarea cotei de contribuție datorate conform legii. Soluționarea litigiului presupune stabilirea valorii cotei de contribuție datorată de angajator, a sumelor virate de acesta la FNUASS și eventual a depășirii cotei de contribuție datorate, așadar analizarea unui raport juridic de drept fiscal.

Din întreg textul ordonanței rezultă că indemnizațiile pe care le reglementează acest act normativ sunt drepturi ale asiguraților - salariaților reclamantei, în speță (art. 1, art. 31, art. 11, art. 18, art. 39 etc.), iar calculul și plata acestor drepturi sunt în sarcina angajatorului - reclamantei, în speță (art. 12 A, art. 10 etc.). Prin urmare, litigiile asimilate de art. 52 OUG 158/2005 jurisdicției asigurărilor sociale sunt cele născute din raportul juridic ce se stabilește între angajator și salariatul asigurat și care privesc calculul și plata acestor drepturi sociale. Între angajator și CASMB nu există un raport juridic care să conțină dreptul CASMB la indemnizații și obligația reclamantei la calculul și plata acestora. Singurul raport juridic dintre cei doi subiecți amintiți are ca obiect plata cotei de contribuție pentru concedii și indemnizații (art. 5, art. 4). Sumele plătite de angajator care depășesc această cotă de contribuție datorată la FUNASS sunt supuse restituirii (art. 38). Aceste sume însă nu reprezintă “indemnizațiile” reglementate de textul normativ ca drepturi ale salariaților asigurați.

Prin urmare cererea dedusă judecății ține de un raport juridic de drept fiscal asa cum este definit de art. 21 din Codul de procedură fiscală. Astfel articolul sus menționat definește creanțele fiscale ca drepturi patrimoniale ce, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal. Se mai indică faptul că din raporturile de drept rezultă atât conținutul, cât și cuantumul creanțelor fiscale, reprezentând drepturi determinate constând în dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat.

Art. 52 din OUG 158/2005 stabilește că litigiile care au ca obiect modul de calcul și de plată a indemnizațiilor prevăzute de această ordonanță se soluționează de către instanțele judecătorești competente, potrivit jurisdicției asigurărilor sociale, numai ca astfel cum s-a arătat deja, prezentul litigiu nu privește nici modul de calcul și nici plata indemnizațiilor prevăzute de OUG 158/2005.

Potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de pana la 1.000.000 lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ fiscale, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Prin sentința civilă nr. 2614/07.04.2015, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București-Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București-Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și A. Sociale.

În consecință, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Curții de Apel București pentru soluționarea conflictului, aceasta fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.06.2015, sub nr._ .

Pentru a dispune astfel, instanța de contencios administrativ a reținut că litigiul de față nu are ca obiect contestarea contribuției datorate conform legii, ci se invocă efectuarea unei plăți de către angajator a unor indemnizații către angajați, peste cota la care acesta ar fi obligat în limitele cotei de contribuție din fondul de salarii, și regresul angajatorului împotriva Fondului național unic al asigurărilor sociale de sănătate.

Din însăși cererea de chemare în judecată rezultă că nu se contestă cuantumul contribuției, ci se invocă obligația legală de a suporta plata indemnizației de către pârâtă, în condițiile în care reclamanta a fost obligată prin lege să efectueze această plată în beneficiul angajatului său.

Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 3¹ și 4 din O.U.G. nr. 158/2005, persoanele prevăzute la art. 5 lit. a (angajatori) sunt obligate să depună la casele de asigurări sociale de sănătate, în a căror rază administrativ-teritorială își au sediul social, respectiv domiciliul, exemplarul 2 al certificatelor de concediu medical numai în condițiile în care se solicită restituirea sumelor reprezentând indemnizații plătite asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate. Persoanele prevăzute la art. 5 lit. a) și b) au obligația de a pune la dispoziția organelor de control ale caselor de asigurări de sănătate documentele justificative și actele de evidență necesare în vederea stabilirii obligațiilor la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate.

Din acest text, rezultă cu claritate că restituirea privește sume reprezentând indemnizații plătite asiguraților, cu privire la care legea a stabilit o anumită procedură de plată, iar nu restituirea contribuției. În plus, documentele justificative presupun verificări specifice jurisdicției asigurărilor sociale.

Art. 52 din O.U.G. nr. 158/2005 prevede că litigiile care au ca obiect modul de calcul și de plată a indemnizațiilor prevăzute de această ordonanță se soluționează de către instanțele judecătorești competente, potrivit jurisdicției asigurărilor sociale.

Or, astfel cum s-a arătat deja, prezentul litigiu privește modul de plată a indemnizațiilor prevăzute de O.U.G. nr. 158/2005, stabilind obligația de plată a angajatorului către angajat cu titlu de stipulație pentru altul, precum și regresul angajatorului împotriva autorității care gestionează Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate. Reclamanta susține că obligația de plată a indemnizațiilor revine pârâtei în privința sumelor excedentare, astfel că litigiul privește modul de plată a indemnizației.

Având în vedere norma de competență materială exclusivă, clară și previzibilă, tribunalul reține că toate litigiile legate de modul de plată (finală) a indemnizațiilor revin jurisdicției asigurărilor sociale, cuantumul contribuției nefiind contestat de către reclamantă.

Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Conform art. 5 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.

Având în vedere dispozițiile art. 34. alin. 4 din Legea nr. 304/2004, conform cărora în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, instanța va admite excepția necompetenței funcționale a Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal a dispus declinarea cauzei către un complet specializat în materia contenciosului administrativ si fiscal din cadrul Secției a VIII-a de contencios administrativ si fiscal, în acest caz fiind incidente dispozițiile art. 5 din Legea nr. 554/2004, care stabilesc excepțiile de jurisdicție de la soluționarea litigiilor de o instanță de contencios administrativ, în materii pentru care s-a prevăzut o jurisdicție specială, așa cum este materia asigurărilor sociale.

Soluționând conflictul negativ de competență, Curtea constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul București secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale.

1. Potrivit disp. art. 52 din OUG nr. 158/2005 privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, ”Litigiile care au ca obiect modul de calcul și de plată a indemnizațiilor prevăzute de prezenta ordonanță de urgență se soluționează de către instanțele judecătorești competente, potrivit jurisdicției asigurărilor sociale”.

Potrivit disp. art. 6 alin. 3¹ din ordonanță, ”Persoanele prevăzute la art. 5 lit. a) și b) sunt obligate să depună la casele de asigurări sociale de sănătate, în a căror rază administrativ-teritorială își au sediul social, respectiv domiciliul, exemplarul 2 al certificatelor de concediu medical numai în condițiile în care se solicită restituirea sumelor reprezentând indemnizații plătite asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate”.

Potrivit art. 12, ”Indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă se suportă după cum urmează:

”A. de către angajator, din prima zi până în a 5-a zi de incapacitate temporară de muncă;

B. din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, începând cu:

a) ziua următoare celor suportate de angajator, conform lit. A, și până la data încetării incapacității temporare de muncă a asiguratului sau a pensionării acestuia;

……………..”.

Potrivit disp. art. 38 alin. 2, ”Sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație, în condițiile reglementate prin normele de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste sume nu pot fi recuperate din sumele constituite reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate”.

2. Prezentul litigiu are ca obiect, așa cum just a reținut secția a II-a C. a tribunalului, nu restituirea contribuții eronat calculate și necuvenit plătite, ci recuperarea de către angajator

a indemnizațiilor plătite asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate FNUASS, drept consacrat legislativ în art. 38 alin. 2 din OUG nr. 158/2005, mai sus redat.

Prin urmare, nu are absolut nicio legătură cu vreun act administrativ emis de pârâtă, care să fie contestat din perspectiva contribuțiilor datorate FNUASS de către reclamantă, ci pur și simplu cu mecanismul instituit în privința modului de plată a indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă.

În aceste condiții, curtea consideră că prezentul litigiu intră în sfera jurisdicției vizată de art. 52 din ordonanță, astfel că – în baza art. 135 C.pr.civ. – va stabili Tribunalul București – secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale ca instanță competentă să soluționeze cauza

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Stabilește Tribunalul București – secția a VIII-a civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale ca instanță competentă să soluționeze cauza privind pe petenta S.C. N. S.A., cu sediul în București, .. 187, sector 6 și intimata C. DE A. DE SĂNĂTATE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, . nr. 1-3, sector 2.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 iunie 2015.

Red. M.N./4.ex.