Conflict de competenţă. Sentința nr. 108/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 108/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 31034/299/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII –A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 108
Ședința Camerei de Consiliu din data de 21 ianuarie 2015
Curtea constituită din:
JUDECĂTOR: M. N.
GREFIER: F. E. B.
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul București-Secția a II-a contencios administrativ și fiscal (prin Sentința civilă nr. 2570 din data de 04.04.2014) și Judecătoria Sectorului 1 București (prin Sentința civilă nr._/10.10.2014) în soluționarea cauzei privind pe petentele S.C. L. T&D I. S.R.L. și S.C. R. G. S.R.L. și intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 BUCUREȘTI reprezentată de DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI.
Fără citarea părților conform dispozițiilor art. 22 alin. 5 Cod procedură civilă.
CURTEA
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalul București-Secția a II-a contencios administrativ și fiscal la data de 19.10.2012, reclamantele S.C. L. T&D I. S.R.L. și S.C. R. G. S.A. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 BUCUREȘTI reprezentată de DGRFPB au solicitat obligarea acesteia la radierea ipotecii de rangul I asupra imobilului proprietate a R. înscris în CF nr. 4480/25.05.2004.
Prin Sentința civilă nr. 2570 din data de 04.04.2014 pronunțată în dosarul nr._/3/2012, Tribunalul București-Secția a II-a contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, unde aceasta a fost înregistrată la data de 30.06.2014, sub nr._ .
Pentru a dispune astfel, Tribunalul București a reținut că, așa cum rezultă din actele dosarului, suma pentru care s-a constituit garanția este reprezentată de taxe, impozite, contribuții și alte sume datorate bugetului general consolidat.
Din prevederile art.141 Cod procedură fiscală rezultă că titlul executoriu este un titlu de creanța a cărui creanța a devenit scadenta prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Aceste sume cuprinse în titlurile executorii nu au fost achitate, astfel că pârâta a trecut la faza executării silite pentru recuperarea debitului.
De asemenea, titlul de creanță, este la rândul său, un act administrativ fiscal.
Rezultă astfel că un act administrativ fiscal a cărui creanță fiscală a ajuns scadenta dobândește statutul unui titlu executoriu având un regim juridic distinct de cel al actului administrativ fiscal.
Deci, actul administrativ fiscal și titlul executoriu sunt două acte juridice distincte și cu regimuri juridice diferite.
Este adevărat că titlul de creanța si orice alt act administrativ fiscal poate fi contestat la organul fiscal competent potrivit regulilor de la art.175 și următoarele din Codul de Procedură Fiscală, dar aceasta procedura nu este aplicabila și în ceea ce privește contestarea executării titlurilor executorii și cu atât mai mult, nu este aplicabilă în faza executării silite.
Conform art.172 alin.3 Cod procedură fiscală contestația la executare silită poate fi făcută si împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanța judecătoreasca sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
În consecință, cererea reclamantelor trebuie să urmeze calea dreptului comun, competența fiind a judecătoriei, ca instanță de drept comun
Așa cum rezultă din întâmpinarea depusă, reclamantele mai au de achitat debite restante, se pun probleme de executare silită, aspecte ce exced, oricum competenței instanței de contencios administrativ, investită cu controlul asupra actelor administrative. În cauză nu mai este vorba despre un act administrativ, ci de acte de executare silită, astfel că a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea judecătoriei.
La rândul său, prin sentința civilă nr._/10.10.2014, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței sale materiale invocată de reclamanta R. G. S.A. și a declinat cauza în favoarea Tribunalului București + secția a II+a contencios administrativ și fiscal.
În consecință, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Curții de Apel București pentru soluționarea conflictului.
Pentru a dispune în acest sens, Judecătoria a reținut că reclamanta R. Group S.A. a garantat catre parata A.F.P. plata sumei de 30._ lei, datorata de catre reclamanta L. T&D I. S.R.L., prin constituirea unei ipoteci de rang I asupra imobilului inscris in C.F. cu nr. 4480/25.05.2004.
Litigiul dintre parti este generat de interpretarea diferita a conventiei nr. 4060/26.03.2004.
Astfel, parata sustine ca reclamanta R. Group SA a garantat inclusiv accesoriile datorate de catre L. T& D I. S.R.L., in timp ce reclamantele sustin ca s-a garantat numai suma de 30._ lei.
Cererea de chemare in judecata a fost promovata de reclamante in baza art. 1 si 11 din Legea nr. 554/2004, coroborate cu art. 7 si 127 C.pr.fiscala, invederandu-se ca s-a parcurs procedura prealabila; s-a cerut obligarea paratei la radierea ipotecii, motivat de faptul ca L. a achitat suma garantata, iar din raportul de expertiza intocmit in dosarul nr._/299/2009 rezulta ca nu exista obligatii de plata restante.
In sedinta publica din data de 07.03.2014, reclamantele au invederat ca au formulat o actiune in contencios administrativ, respectiv ca se contesta adresa necomunicata din data de 24.04.2012 (f. 16 ds.).
Prin notele de sedinta (f. 366 ds.), reclamanta R. Group SA a invederat ca a solicitat sa se emita o decizie de ridicare a popririi, insa parata nu a raspuns solicitarii sale, astfel incat suntem in prezenta unui refuz nejustificat de a solutiona cererea.
Dupa declinare, in fata Judecatoriei sector 1 Bucuresti, reclamanta R. Group S.A. a invederat ca nu a inteles si nu intelege sa formuleze o contestatie la executare sau vreo cerere adiacenta acesteia, ci obiectul cererii este de obligare a paratei la emiterea actului administrativ in temeiul normei speciale (art. 129 C.pr.fiscala).
Avand in vedere cele anterioare, instanta constata ca exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Sector 1 Bucuresti, invocata de reclamanta, este intemeiata.
Astfel, din cererea de chemare in judecata si din precizarile ulteriorare, reclamantele au invederat in mod expres faptul ca nu inteleg sa formuleze contestatie la executare silita si nicio cererea conexa acesteia, precizand in mod expres ca cererea lor este intemeiata pe dispozitiile legii nr. 554/2004, criticandu-se refuzul paratei de a solutiona cererea de ridicare a popririi.
Prin urmare, avand in vedere principiul disponibilitatii, constatand ca reclamantele beneficiaza de serviciile unor specialisti in domeniul juridic, instanta constata ca acestea au inteles sa promoveze cererea de chemare in judecata in baza dispozitiilor Legii nr. 554/2004 si nu au inteles sa formuleze contestație la execuatre.
Se constata astfel ca instanta este tinuta de cauza cererii de chemare in judecata, pe care nu poate sa o schimbe peste vointa reclamantelor .
Astfel, art. 84 C.pr.civ. stabileste dreptul si obligatia instantei de a da o calificare corecta cererii, independent de denumirea la care s-a oprit cel care a formulat-o, dar nu ii confera posibilitatea de a modifica imprejurarile de fapt si de drept pe care reclamantul isi intemeiaza pretentia. Judecatorul nu poate sa schimbe din oficiu cauza cererii de chemare in judecata.
Prin urmare, calificarea juridica a situatiei de fapt si aplicarea textului de lege sunt doua operatiuni distincte, ce nu trebuie confundate.
Avand in vedere cele mentionate anterior, constatand ca reclamantele au inteles sa conteste prin prezenta cauza refuzul paratei de a ridica ipoteca, in baza legii nr. 554/2004, instanta va admite exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei sector 1 Bucuresti si va declina cauza in favoarea Tribunalului Bucuresti.
Constatand ca s-a ivit conflict negativ de competenta, cauza se va inainta Curtii de Apel Bucuresti in vederea solutionarii conflictului negativ.
Soluționând conflictul negativ de competență, Curtea constată că instanța competentă să soluționeze acțiunea reclamantelor este Judecătoria Sector 1 București.
Astfel, curtea reține irelevanța aspectului lămurit în fața Judecătoriei, în sensul că nu am fi în prezența unei contestații la executare, ci al unui refuz al pârâtei de a soluționa cererea de ridicare a ipotecii.
- Împrejurarea că, întâmplător, creditorul ipotecar este statul însuși, prin organele sale fiscale, este absolut irelevantă în raport de obiectul cererii, care are în vedere o cerere de drept comun, prin care creditorul solicită debitorului ridicarea ipotecii.
A admite interpretarea judecătoriei în sensul că orice refuz al unei autorități publice face obiectul jurisdicției administrative echivalează cu nesocotirea definiției însăși a actului administrativ.
Potrivit disp. art. 2 lit. c din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.
Actele administrative asimilate, cum este refuzul pretins nejustificat de soluționare a unei cereri, au în vedere același aspect care este de esența actului administrativ, anume ca el să fi fost emis de autoritatea publică în regim de putere publică, iar nu de simplu creditor, cum este situația de față.
- Mai mult decât atât, ipotezei din textul art. 130 din OG nr. 92/2003 pe care își fundamentează reclamanta pretențiile, subsumat Capitolului intitulat Măsuri asigurătorii, îi este aplicabil textul art. 129 alin. 11 din ordonanță, potrivit căruia ”Împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile asigurătorii cel interesat poate face contestație în conformitate cu prevederile art. 172”.
Or, prevederile art. 172 din codul de procedură fiscală se intitulează Contestația la executare silită, regăsindu-se în Capitolul XI Contestația la executare silită, din Titlul VIII Colectarea creanțelor fiscale, nefiind aplicabile prevederile Titlului IX, Soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale, care se circumscriu sferei jurisdicției administrative.
- În același sens a statuat Înalte Curte de Casație și Justiție, prin Decizia nr. XIV din 5 februarie 2007, pronunțată în interesul legii, astfel:
”În aplicarea dispozițiilor art. 169 alin. (4) din Codul de procedură fiscală, republicat, cu modificările și completările ulterioare, stabilesc:
Judecătoria în circumscripția căreia se face executarea este competentă să judece contestația, atât împotriva executării silite înseși, a unui act sau măsuri de executare, a refuzului organelor de executare fiscală de a îndeplini un act de executare în condițiile legii, cât și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional, dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege”.
Față de aceste considerente, în baza art. 22 alin. final C.pr.civ., Curtea stabilește că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Sector 1 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește Judecătoria Sector 1 București ca instanță competentă să soluționeze acțiunea formulată de petentele S.C. L. T&D I. S.R.L. și S.C. R. G. S.R.L. și intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 BUCUREȘTI reprezentată de DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 ianuarie 2015.
JUDECĂTOR | GREFIER |
N. M. | B. F. E. |
Red./Tehnored./ M.N./5.ex.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 290/2015. Curtea de Apel... | Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 483/2015.... → |
|---|
