Suspendare executare act administrativ. Decizia nr. 163/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 163/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-01-2015 în dosarul nr. 2969/93/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 163
Ședința publică de la 15.01.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. E. G.
JUDECĂTOR: S. P.
JUDECĂTOR: R. M. V.
GREFIER: C. O.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta - reclamantă C. DE P. SHELTER SERCURITY SRL împotriva sentinței civile nr. 892/10.03.2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata – pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta reprezentată prin avocat D. I. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta, prin avocat, arată că la societate au fost efectuate mai multe verificări de către Inspecția Fiscală, cu privire la perioade inspectate anterior, și că, ulterior acestor verificări, a fost începută și urmărirea penală cu privire la administratorul societății, astfel că apreciază că aceste verificări s-au efectuat întrucât fiscul se găsea în situația de „filaj” pentru autoritățile penale. Se depune la dosar extras din Codul proc.fiscală și solicită să se aibă în vedere că față de disp. art. 94 alin.5, nu intră în atribuțiile inspecției fiscale efectuarea de constatări tehnico-științifice sau orice alte verificări solicitate de organele de urmărire penală în vederea lămuririi unor fapte ori împrejurări ale cauzelor aflate în lucru la aceste instituții. Recurenta, prin avocat, arată că în efectuarea verificărilor Inspecția fiscală a invocat deținerea unor informații primite din surse externe și că, în prezent, rezultă că această sursă externă era reprezentată de organele penale, deși organele fiscale nu aveau dreptul să facă acest lucru față de disp.art. 223 și 223 ind.1 alin.3 și 4.
Solicită admiterea recursului astfel cum ost formulat și să se constate că toate justificările aduse în decizia de verificare și în fața instanței de fond sunt neadevărate și reprezintă doar prezumții, sunt surse externe care nu permit controlul de legalitate în instanță iar organul de urmărire penală a acționat într-o manieră necinstită, care a făcut obiectul unor modificări și reveniri în legislație.
Recurenta, prin avocat, solicită admiterea recursului, să se constate că nu mai este posibilă reverificarea în baza deciziei atacate. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 3550 lei conform dovezilor pe care le depune la dosar.
Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 892/10.03.2014 Tribunalul Ilfov-Secția Civilă a admis excepția inadmisibilității și a respins ca inadmisibil capătul de cerere privind anularea avizului de inspecție fiscala nr. F.IF-25/10.05.2013. Totodată a respins in rest acțiunea formulată de reclamanta C. DE P. SHELTER SERCURITY SRL în contradictoriu cu intimata – pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, având ca obiect anularea Deciziei de reverificare nr. 1180/29.04.2013 și a tuturor măsurilor subsecvente dispuse prin aceasta.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta, solicitând admiterea recursului în temeiul art. 488 pct.6 și 8 C.pr.civ., rejudecarea acțiunii, în limitele motivelor de recurs, în temeiul art. 20 alin. 3 Legea 554/2004 și ale noului Cod de procedură civilă art. 498 alin. 1, anularea Deciziei de reverificare nr. 1180/29.04.2013, sub aspectul reverificării perioadei 01.01._11, ca fiind nelegală și netemeinică. Solicită și obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, după expunerea situației de fapt, a arătat următoarele:
Trei sunt criteriile pe care trebuie să le satisfacă o decizie de reverificare, mai cu seamă atunci când aceasta este supusă cenzurii judiciare. Criteriile sunt cele enunțate la art. 105 ind. 1 alin. 2 C.pr.fisc. potrivit cărora reverificarea trebuie să aibă la bază:
•aspecte suplimentare
•necunoscute la data primei verificări
•susceptibile să influențeze rezultatele verificării
În raport de probațiunea administrată la dosarul cauzei la cererea sa, a concluzionat că adresa nr._/05.04.2013 emisă de Direcția Generală Coordonare Inspecție Fiscală și referită ca atare în decizia de soluționare a contestației prealabile, precum și în considerentele sentinței recurate - NU A FOST DEPUSA LA DOSARUL CAUZEI ȘI CA URMARE A ACESTEI OMISIUNI INTENȚIONATE, ACEASTA NU POATE FACE OBIECTUL UNEI CENZURI JUDICIARE ADECVATE.
Pârâta a afirmat textual în legătură cu acest document, pe care a refuzat să îl producă:
„Rezultă că sursa acestor date suplimentare este o sursă externă, autoritate publică - ANAF, Direcția Generală Coordonare Inspecție, sursă nouă și motivat necunoscută la inspecția fiscală anterioară, astfel cum prevede art. 105 indice 1 alin. (3) din Codul de procedură fiscală."
Susține că un document provenind (doar) de la o altă direcție din ANAF, cu atribute exprese de coordonare ierarhică a inspecțiilor fiscale, nu poate reprezenta o sursă externă. Practic și legal, dacă am admite o astfel de abordare, inspecțiile fiscale s-ar putea derula în succesiune fără număr asupra acelorași perioade și acelorași impozite, după solicitarea diferitelor direcții și subunități ANAF. Unilateralismul evident al unei astfel de abordări ar ignora cu totul drepturile contribuabilului și principiul unicității inspecției fiscale.
Elementele desprinse din această „sursă" - pretins externă - nu au fost preluate nici în decizia de reverificare, nici în decizia de soluționare a contestației, si nici în întâmpinarea depusă în cauză, altfel decât generic, astfel:
•elemente (tranzacții cu societăți comerciale neplătitoare de TVA) ce nu dau drept de deducere a taxei pe valoarea adăugată;
•suspiciuni cu privire la tranzacțiile cu societăți ce au un comportament fiscal care au un risc fiscal ridicat pe lanțul tranzacțional.
•tranzacții cu societăți comerciale neplătitoare de TVA, ce nu dau dreptul de deducere a TVA;
•suspiciuni cu privire la unele tranzacții cu societăți cu comportament fiscal cu risc ridicat pe lanțul tranzacțional.
Astfel de afirmații generice nu permit nici contribuabilului, dar nici instanței de judecată o analiză concretă a circumstanțelor reverificării prin prisma criteriilor legale aplicabile în materie (de strictă interpretare și aplicare). In decizia de soluționare pârâta și-a luat chiar libertatea să afirme că:
„ ...neprezentarea, în detaliu, a elementelor suplimentare care au stat la baza reverificării, o constituie, în primul rand, asigurarea caracterului inopinat al verificărilor ulterioare, fapt pentru care, nu pot fi luate in considerare, în soluționarea favorabila a contestației"
Practic, autoritatea recunoaște, implicit, că nu acționează în mod transparent în ce privește reverificarea, atitudine pe care și-a menținut-o și în cursul procesului de la fond, fără ca judecătorul fondului să cerceteze cazul mai în amănunt.
La termenul final al procesului de la fond pârâta a înțeles să se prevaleze ca de un „justificativ” al deciziei de reverificare de procesul verbal de constatare încheiat sub nr. 548 la 29.04.2013, un act practic preparator din cursul reinspecției. De existența și conținutul acestui act avea cunoștință, însă abia la termenul din 24.02.2014 când acesta a fost administrat de pârâtă la dosarul cauzei a luat act de intenția pârâtei de a se prevala de acesta ca de un veritabil justificativ.
Termenul din data de 24.02.2014 a fost însă și termenul când instanța de fond a înțeles să rămână cu cauza în pronunțare, astfel încât reacția sa a fost abia posibilă în dezbaterea orală cu o dezvoltare ulterioară în concluziile scrise, însă judecătorul fondului le-a ignorat cu desăvârșire în pronunțarea care a urmat.
Prin concluziile scrise, puse la dispoziția instanței în intervalul de 2 săptămâni în care s-a găsit cu cauza în pronunțare, a învederat o . aspecte care nu au fost reținute nicăieri în considerentele sentinței recurate, deși ar fi condus la o concluzie complet opusă, respectiv, la admiterea acțiunii: In realitate, niciuna din constatările referite în respectivul proces verbal nu prezintă relevanță și nu satisface criteriile de reverificare a perioadei 01.01._11.
În procesul verbal sunt nominalizate un număr de 11 societăți furnizoare, indicându-se rulajele comerciale în fiecare caz în parte. În legătură cu numai 3 dintre aceste societăți, persoanele care au întocmit raportul au formulat o critică explicită, de fiecare dată aceeași: societatea respectivă nu a fost înregistrată niciodată în scop de TVA (și cu toate acestea, a emis facturi purtătoare de TVA pentru care reclamanta își va fi exercitat sau nu, după caz, dreptul de deducere).
Astfel, Societățile GENGEVIV CONSTRUCT, CORPORATE ADVISOR TEAM, CP SAINT SECURITY SRL ILFOV SUCURSALA BUCUREȘTI sunt identificate ca nefiind vreodată înregistrate în scop de TVA.
In legătură două societăți (Gengeviv Construct și Corporate Advisor Team) referite la fila 61-64 instanța a reținut în considerente că ar fi fost societăți ce „nu au fost înregistrate în scopuri de TVA de la înființare și până în prezent.", în timp ce în legătură cu alte două (Ramses Security SRL și Saint Security SRL), instanța de fond însăși a reținut textual că „din copia registrului de control depusă de reclamantă la fila 19 din dosar reiese că aceasta a fost controlată în perioada 2012-2013 atât de DGFP Ilfov, cât și de către Garda Financiară - Comisariatul General, aceasta din urmă instituție verificând relațiile contractuale dintre reclamantă și ., respectiv .".
Se observă însă, din chiar conținutul constatărilor operate prin procesul verbal 548 la 29.04.2013 (fila 61-64) că facturile pe care acestea le vor fi emis către reclamanta SHELTER au fost ulterioare perioadei reverificate, respectiv ulterioare datei de 31.03.2011, deci motivele reținute pentru reverificarea perioadei 01.01._11 sunt cel puțin contradictorii și cel mult străine de natura și obiectul cauzei: controlul de legalitate al unei decizii de reverificare.
Se constată despre Gengeviv Construct SRL - CUI_ prin procesul verbal referit în soluție, din 29.04.2013, că (textual): „în calitate de furnizor a făcut în perioada 06.04._11, livrări de bunuri în valoare de 360.200,72 lei către . Shelter Security SRL. Au fost emise un număr de 8 facturi achitate parțial, la data de 23.11.2011 fișa de cont prezintă un sold creditor în valoare de 60.274,40 lei. "
Se constată despre Corporate Advisor Team SRL ■ CUI_, prin același proces verbal referit în soluție, din 29.04.2013, că (textual): „în calitate de furnizor a făcut în luna august 2011 o livrare de bunuri în valoare de 75.500 lei către . Shelter Security SRL. A fost emisă o singură factură achitată integral în data de 26.08.2011."
Or reverificarea s-a dispus pentru perioada 01.01._11 iar instanța de fond a găsit-o corect dispusă în baza acestor prezumtive aspecte suplimentare (!), necunoscute la data primei verificării, susceptibile să influențeze rezultatele verificării. Însă elementele înseși nu proveneau din perioada asupra căreia s-a dispus reverificarea.
În ceea ce privește CP SAINT SECURITY SRL ILFOV SUCURSALA BUCUREȘTI, a arătat că nu a derulat nicio activitate economică în raport cu aceasta, nu a emis și nu a primit nicio factură de la aceasta. Persoanele care au întocmit procesul verbal au făcut confuzie între Sucursală și societatea mamă (CP SAINT SECURITY SRL ILFOV), persoană impozabilă distinctă. Aspectul nu a fost nici cercetat, nici reținut ca atare de judecătorul fondului. Nici un alt aspect desprins din datele speței nu a circumstanțiat soluția dispusă la fond.
Practic, din motivarea reverificării perioadei 01.01._11, reținute ca fiind „întemeiate" de instanța de fond rămâne doar aspectul legat de neînregistrarea în scopuri de TVA a firmelor Gengeviv Construct și Corporate Advisor Team, aspect care în sine nu poate constitui un element de noutate, întrucât informația a fost direct accesibilă și echipei ce a derulat prima inspecție, în timp ce elementele de pretinsă „noutate” relevate prin procesul verbal 548 la 29.04.2013 (fila 61-64) - document de care pârâta însăși a ținut să se prevaleze în apărare, la fond - nu proveneau nici măcar din perioada asupra căreia s-a dispus reverificarea, ci erau categoric și incontestabil ulterioare acesteia.
Cererea de recurs a fost legal timbrată cu taxă de timbru de 100 lei.
Intimata-pârâtă nu a depus întâmpinare.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține că cererea de recurs este nefondată pentru următoarele considerente:
Conform art.105 ind.1 Cod procedură fiscală „Reguli privind reverificarea
(1) Prin excepție de la prevederile art. 105 alin. (3), conducătorul inspecției fiscale poate decide reverificarea unei anumite perioade.
(2) Prin reverificare se înțelege inspecția fiscală efectuată ca urmare a apariției unor date suplimentare necunoscute inspectorilor fiscali la data efectuării verificărilor, care influențează rezultatele acestora.
(3) Prin date suplimentare se înțelege informații, documente sau alte înscrisuri obținute ca urmare a unor controale încrucișate, inopinate ori comunicate organului fiscal de către organele de urmărire penală sau de alte autorități publice ori obținute în orice mod de organele de inspecție, de natură să modifice rezultatele inspecției fiscale anterioare.
(4) La începerea acțiunii de reverificare, organul de inspecție fiscală este obligat să comunice contribuabilului decizia de reverificare, care poate fi contestată în condițiile prezentului cod. Dispozițiile referitoare la conținutul și comunicarea avizului de inspecție sunt aplicabile în mod corespunzător și deciziei de reverificare.”
În speță, contrar susținerilor recurentei, sunt îndeplinite toate condițiile pentru a se dispune reverificarea fiscală a sa pentru perioada 01.01._11. Astfel, datele suplimentare sunt reprezentate de informațiile comunicare de DNA și transpuse în adresa nr._/05.04.2013 emisă de ANAF, aceste înscrisuri încadrându-se în dispozițiile art. 105 ind. 1 alin 3 Cod proc. fiscală.
Nu este vorba de o cerere din partea DNA pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări ale cauzelor aflate în lucru, ci de o sesizare privind existența unor tranzacții ale societății reclamante cu firme cu comportament de tip fantomă, cu firme în stare de dizolvare cu lichidare, conform celor menționate în decizia de reverificare și decizia de soluționare a contestației. Procesul-verbal de control inopinat nr. 548/29.04.2013 nu poate înlătura rezerva verificării ulterioare pentru perioada 01.01._08, întrucât controlul s-a desfășurat asupra documentelor puse la dispoziție de către societate datând din perioada 2010-2012, astfel că nu pot fi apreciate ca determinante pentru aprecierea ca nelegală a deciziei de reverificare.
Este evident că împrejurările suplimentare au fost cunoscute DGFP Ilfov ulterior inspecției fiscale anterioare, odată cu comunicarea adresei nr._/05.04.2013, înregistrată la DGFP Ilfov - AIF sub nr. 1180/15.04.2013. Or, aceste informații referindu-se la tranzacții ale reclamantei cu societăți comerciale neplătitoare de TVA și la tranzacții cu societăți cu comportament de tip fantomă, sunt de natură să modifice rezultatele inspecției fiscale anterioare finalizată cu emiterea deciziei de impunere nr. F-IF 350/25.08.2011, astfel cum a concluzionat și instanța de fond.
În ceea ce privește posibilitatea ca noile informații să provină de la altă structură din cadrul ANAF, Curtea constată că art. 105 ind. 1 alin.3 Cod procedură fiscală nu limitează sursele de proveniență, din contră, conținutul normei este general, putând fi obținute datele în orice mod de către organele de inspecție și, mai mult, datele suplimentare pot decurge din activitatea organelor de inspecție constând în controale încrucișate.
Pentru aceste considerente, apreciind că nu este întemeiat niciunul dintre motivele de recurs invocate de recurentă, instanța de fond aplicând corect normele de drept material, iar argumentele expuse fiind pertinente și coerente, Curtea în temeiul art. 496 alin. 1 C. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta - reclamantă C. DE P. SHELTER SERCURITY SRL, Cod fiscal RO18310250, cu sediul in Voluntari, Prutului, nr. 16, J. Ilfov împotriva sentinței civile nr. 892/10.03.2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata – pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 13, sector 2, citată și în București, .. 10, sector 3, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.01.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. E. G. S. P. R. M. V.
GREFIER,
C. O.
Red. și tehnored. jud. S.P./5 ex./09.02.2015
Jud. fond: A. D., Tribunalul Ilfov
| ← Comunicare informaţii de interes public (Legea Nr.544/2001).... | Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al... → |
|---|
