Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2078/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2078/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 1354/3/2013*
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.2078/2015
Ședința publică de la 16 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. P.
Judecător R. I. C.
Judecător A. J.
Grefier M. P.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTARE ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 4 A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 88/08.01.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. S. și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect „contestație act administrativ fiscal”.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prin serviciul Registratură la data de 09.03.2015 intimatul-reclamant a depus întâmpinare și faptul că părțile au solicitat judecarea recursului în lipsă conform art. 242 alin. 2 C..
Din oficiu, în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. prin raportare la art. 3041 C., Curtea invocă un nou motiv de recurs referitor la greșita aplicare a dispozițiilor art. 110 din TFUE prin raportare la considerentele CEJ din cauzele „T.” și „N.” cu privire la valoarea reziduală a taxei încorporată în prețul de vânzare al autoturismului de comparație, în raport de care trebuie apreciată conformitatea perceperii acestei taxe cu Normele de D. Comunitar, și reține recursul pentru soluționare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 88/08.01.2015 a Tribunalului București a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul C. S. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4 prin Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București, s-a dispus anularea deciziei de calcul nr._/2012, fiind obligată pârâta AFP Sector 4 la restituirea către reclamant a sumei de 1977 lei achitată cu titlu de taxă pe emisiile poluante și a dobânzii calculată de la data plății și până la data restituirii efective, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 339,3 lei.
A fost admisă cererea de chemare în garanție a ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU MEDIU, fiind obligată chemata în garanție la plata către pârâta AFP Sector 4 a sumei de 1977 lei și a dobânzii calculată de la data plății și până la data restituirii efective.
La pronunțarea acestei sentințe, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul a achiziționat în anul 2012 un autovehicul second hand marca Skoda, an de fabricație 2008, ce fusese înmatriculat prima dată în 02.10.2008, astfel cum rezultă din decizia de calcul de la fila 11, iar pentru înmatricularea acestuia în România a plătit la Administrația Finanțelor Publice sector 4 taxa pe emisiile poluante în cuantum de 1977 lei conform chitanței de la fila12.
Ulterior, reclamantul s-a adresat pârâtei AFP Sector 4 cu plângere prealabilă, la care pârâta a răspuns nefavorabil, fila 8, dosar C., fapt pe care reclamantul îl apreciază ca fiind un refuz nejustificat de soluționare a cererii sale.
Având în vedere situația de fapt reținută, Tribunalul a considerat că refuzul de restituire este nejustificat, având în vedere că prin suspendarea alin 2 al art. 4 din legea nr. 9/2012 dispozițiile Legii nr. 9/2012 au devenit neconforme cu prevederile art. 110 TFUE, privind discriminarea indirectă.
Reglementată în forma de după . OUG nr. 1&2012, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme rulate deja înmatriculate într-un alt stat membru; cumpărătorii sunt orientați, din punct de vedere fiscal, să achiziționeze autovehicule rulate deja înmatriculate în România.
Prin urmare, legislația națională, în forma activă la data perceperii taxei în discuție, este contrară art. 110 (ex-art. 90) din Tratat, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme rulate deja înmatriculate într-un alt stat membru U.E., precum cel din prezenta cauza (Germania), favorizând astfel vânzarea autoturismelor rulate deja înmatriculate în România.
Or, după aderarea României la U.E., acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale U.E., atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
În raport de aceste considerente, Tribunalul a constatat că suma echivalentă taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, contrară dreptului comunitar, a fost plătită de reclamant ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale de către pârâtă, intrând sub incidența prevederilor art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc. Așa fiind, a dispus anularea deciziei de calcul nr._/2012 și obligarea pârâtei AFP Sector 4 la restituirea către reclamant a sumei de 1977 lei achitată cu titlu de taxă pe emisiile poluante și a dobânzii calculată de la data plății și până la data restituirii efective.
Față de împrejurarea că potrivit art. 5 alin. 3 din Legea nr. 9/2012 taxa pe emisiile poluante se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu și potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 din același act normativ aceasta se constituie venit la bugetul F. pentru mediu, tribunalul a admis și cererea de chemaer în garanție.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DIRECȚIA GENERALA REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 4 A FINANȚELOR PUBLICE, solicitând ca în temeiul art. 304 pct. 9 C. instanța de recurs să modifice în tot hotărârea și să respingă acțiunea ca nefondată.
Arată recurenta că în mod nelegal instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Sectorului 4 a Finanțelor Publice, având în vedere că singura care are calitate procesuală pasivă este Administrația F. pentru Mediu.
Totodată, pe fondul cauzei, instanța de fond in mod nelegal a admis acțiunea, având in vedere că taxa este prelevată în temeiul Legii nr. 9/2012, iar acest act normativ a eliminat discriminarea constatată anterior cu privire la OUG nr. 50/2008.
Referitor la obligarea la plata dobânzii legale de la data plații si pana la data restituirii efective, arată recurenta că hotărârea este nelegala, având in vedere că OUG nr.13/2011 nu se aplică raporturilor de drept fiscal ci doar raporturilor de drept civil.
Referitor !a obligarea sa la plata cheltuielilor de judecata, arată că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.453 alin.1 Cod procedura civila, recurenta nefiind în culpă și neputând fi ținută să răspundă pentru aplicarea corectă a unui act normativ.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Arată intimatul în apărare că recurenta pârâtă are calitate procesuală pasivă, având în vedere că este emitenta deciziei de calcul a taxei pe poluare.
În continuare, intimatul arată că dispozițiile Legii nr. 9/2012 încalcă normele de drept comunitar, mai exact prevederile art. 110 TFUE, astfel că taxa trebuie restituită.
Cu privire la critica privind obligarea recurentei la plata dobânzii legale fiscale de la data plații taxei si pana la data restituirii efective aceasta trebuie respinsă, ca nefondată.
Referitor la plata cheltuielilor de judecată, aceasta a fost corect dispusă de instanța de fond, având în vedere că recurenta se află în culpă cu privire la incorecta aplicare a normelor de drept comunitar.
Curtea, din oficiu, la termenul din 16.04.2015 a invocat un nou motiv de recurs, de ordine publică, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cc, referitor la greșita aplicare a prevederilor art. 110 TFUE și a jurisprudenței CJUEîn cauzele T. și N. la speța de față, având în vedere considerațiile Curții cu privire la caracterul discriminator al legii exclusiv în privința a ceea ce depășește valoarea reziduală a taxei încorporată în prețul de vânzare al unui autoturism similar cu cel al intimatului/reclamant.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și, suplimentar, cu referire la motivul de recurs de ordine publică invocat din oficiu de instanță, Curtea reține următoarele:
1/ În ceea ce privește soluția asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a AFP Sector 4 (actual Administrația Sector 4 a Finanțelor Publice):
Astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond, în contencios calitatea procesuala pasiva aparține, potrivit legii (art. 1 alin. 1 rap. la art. 2 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 554/2004), autorității publice care a emis actul atacat.
Prin raportare la dispozițiile art. 5 alin. 1 si art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008, respectiv art. 3 alin. 1 din H.G. nr. 686/2008, activitățile privind stabilirea si colectarea taxei sunt in competenta organelor fiscale din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Pe cale de consecință, raportul juridic fiscal si, implicit obligația de restituire a sumelor nedatorate s-a născut în patrimoniul organului administrativ care a perceput-o nefiind relevant organul administrativ beneficiar final al acestei sume.
In concluzie, în mod corect instanța fondului a decis că are calitate procesuală pasivă în cauza Administrația Sector 4 a Finanțelor Publice și nu Administrația F. pentru Mediu.
2/ Pe fondul cauzei, Curtea va reține că reclamantul a achiziționat dintr-un stat european un autoturism second-hand, fiind înmatriculat pentru prima dată în acest stat la data de 02.10.2008, iar pentru înmatricularea acestuia în România a achitat la data de 23.05.2012, suma de 1977 lei cu titlu de taxă pentru emisii poluante.
Taxa in discuție era reglementată de Legea nr. 9/2012, cu modificările ulterioare, inclusiv cu modificările aduse prin OUG nr. 1&2012, prin care au fost suspendate prevederile art. 4 alin 2 până la 01.01.2013.
Ca urmare a suspendării efectelor art. 4 alin 2 din legea nr. 9/2012, aceasta a dobândit o formă asemănătoare din punctul de vedere al taxei percepute cu forma OUG nr. 50&2008 pe care o abrogă.
Ori, și din punctul de vedere al compatibilității Legii nr. 9/2012 cu normele de drept comunitar, după suspendare, devin așadar aplicabile considerentele CJUE expuse în cauzele Ioan T. C-402/09 și N. C263/10.
Reține Curtea că în ambele hotărâri mai sus-menționate, pronunțate în procedura hotărârilor preliminare s-a apreciat că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Chiar din dispozitivul acestor două hotărâri, menite să ghideze instanțele naționale în interpretarea lor conformă a normelor interne cu cele comunitare, se subliniază ideea conform căreia OUG 50/2008 (și deci, implicit Legea nr. 9/2012 după suspendarea art. 4 alin 2) nu poate fi considerată de plano contrară normelor comunitare, verificarea caracterului discriminatoriu al aplicării acestei norme urmând a se efectua de la caz la caz.
În cauza T., instanța europeana a facut o clară distinctie intre situatia autovehiculelor rulate inmatriculate pentru prima data in Uniunea Europeana anterior datei de 01.07.2008 (data intrarii in vigoare a O.U.G. nr. 50/2008) si cele inmatriculate în statele membre UE ulterior acestei date (par. 38).
Analizand separat cele doua situatii, CJUE a retinut ca O.U.G. nr. 50/2008 este susceptibila sa incalce art. 110 TFUE numai . doua ipoteze anterior prezentate, respectiv numai in cazul vehiculelor de ocazie importate si vehiculelor de ocazie similare care au fost inmatriculate pe teritoriul national anterior intrarii in vigoare a O.U.G. nr. 50/2008.
In privinta autovehiculelor care au fost înmatriculate pentru prima data in UE ulterior datei de 01.07.2008, CJUE a retinut ca legislatia naționala nu afecteaza libera concurenta a produselor.
Potrivit unei jurisprudențe constante a CJUE, există o încălcare a articolului 110 TFUE atunci când valoarea taxei aplicate unui vehicul de ocazie importat depășește valoarea reziduală a taxei încorporate în valoarea vehiculelor de ocazie similare deja înmatriculate pe teritoriul național (Hotărârea din 9 martie 1995, Nunes Tadeu, C‑345/93, R.., p. I‑479, punctul 20, Hotărârea din 22 februarie 2001, Gomes Valente, C‑393/98, R.., p. I‑1327, punctul 23, precum și Hotărârea din 19 septembrie 2002, Tulliasiamies și Siilin, C‑101/00, R.., p. I‑7487, punctul 55).
Reține Curtea că raționamentul avut în vedere de CJUE este următorul: din momentul achitării unei taxe de înmatriculare într‑un stat membru, valoarea acestei taxe se încorporează în valoarea vehiculului, așa încât, atunci când un vehicul înmatriculat în statul membru în cauză este, ulterior, vândut ca vehicul de ocazie în același stat membru, valoarea sa de piață, care include valoarea reziduală a taxei de înmatriculare, va fi egală cu un procentaj, determinat de deprecierea acestui vehicul, din valoarea sa inițială.
Prin urmare, pentru a garanta neutralitatea taxei, valoarea vehiculului de ocazie importat reținută ca bază de impozitare trebuie să reflecte valoarea unui vehicul similar deja înmatriculat pe teritoriul național (Hotărârea Weigel, punctul 71, și Hotărârea din 20 septembrie 2007, Comisia/G., C‑74/06, Rep., p. I‑7585, punctul 28).
Asa fiind, in principiu, nu se poate retine existenta vreunei distorsionări a concurentei in privința, pe de o parte a autovehiculelor înmatriculate pentru prima data in UE in perioada ulterioară 01.07.2008 (categorie din care face parte si autovehiculul reclamantei) si reînmatriculate in Romania si, pe de altă parte a autovehiculelor similare înmatriculate pentru prima data in Romania in aceeași perioada.
In concret, reclamantul din prezenta cauza era pus in fata următoarei opțiuni: fie sa cumpere autovehiculul înmatriculat pentru prima data in UE in data de 2.10.2008, fie sa cumpere un autovehicul similar, înmatriculat deja, pentru prima data pe teritoriul României in data de 2.10.2008.
In primul caz, reclamantul a suportat valoarea de circulație a autovehiculului, la care s-a adăugat valoarea taxei pentru emisii poluante impusă de autorități în baza deciziei de calcul.
In al doilea caz, care reprezintă ipoteticul termen al comparației conform hotărârii T., reclamantul ar fi suportat valoarea de circulație a autovehiculului similar, valoare in care, însa, era incorporata deja si valoarea reziduala a taxei pe poluare plătita de vânzător la prima înmatriculare in România (la 02.10.2008 erau în vigoare prevederile OUG 50/2008 care prevedeau taxa pentru prima înmatriculare).
Conform acestui raționament se poate concluziona faptul că în ambele cazuri, pretul final al autovehiculului include valoarea reziduala a taxei, in ambele situații reclamanta având de suportat sarcina fiscala in discuție.
Cu privire la situația concreta, Curtea reține ca autovehiculul importat de reclamant a fost înmatriculat pentru prima data in UE în 2.10.2008 si ca la aceeași data in Romania era deja instituita taxa pe poluare, astfel încât autoturismele second-hand de același tip si aceeași vechime cu cel al reclamantului, aflate deja in Romania la data stabilirii taxei, în mai 2012, au fost supuse si ele taxei. Prin urmare, ceea ce trebuie analizat este daca taxa plătita efectiv de reclamant este mai mare decât valoarea reziduala a taxei încorporată într-un autoturism similar cu cel al reclamantului, care ar fi fost înmatriculat în România, ca nou, la data de 2.10.2008.
În ceea ce privește cuantumul valorii reziduale a taxei incluse în valoarea unui autoturism similar disponibil pe piața internă, conform calculului efectuat de instanță prin aplicarea prevederilor art. 8 din OUG nr. 50/2008 și a anexelor la acest act în forma în vigoare la 02.10.2008, a reieșit faptul că valoarea reziduală a taxei, calculată la data de 22.05.2012, încorporată în prețul unui autoturism similar dacă ar fi fost înmatriculat pentru prima dată în România la 02.10.2008 este de 802,56 lei, fiind mai mică cu 1174,44 lei decât taxa pentru emisii poluante achitată de intimatul - reclamant.
Față de cele arătate în precedent, Curtea constată că taxa pentru emisii poluante achitată de intimatul- reclamant are caracter neutru și nu este contrara prevederilor art. 110 par. 1 din T.F.U.E. (ex-art. 90 TCE) doar în limita sumei de 802,56 lei.
În ceea ce privește diferența de 1174,44 lei, acesta reprezintă taxă pe poluare încasată fără temei legal, fiind contrară normelor de drept al Uniunii Europene, astfel încât organul fiscal are obligația restituirii acesteia.
3/ De asemenea, în privința dobânzii legale fiscale, Curtea va reține că recurenta-pârâtă este ținută la plata acesteia prin raportare la suma de restituit, având în vedere necesitatea respectării principiului comunitar al efectivității, dobânde fiind datorată de la data încasării efective a taxei de primă înmatriculare. În acest sens se va avea în vedere hotărârea pronunțată de CJUE în cauza I. contra României, astfel cum în mod corect a reținut și instanța fondului.
4/ Referitor la cererea de chemare în garanție, Curtea va reține că dispozitivul sentinței recurate face referire la obligația chematei în garanție Administrația F. pentru Mediu de a plăti către recurenta- pârâtă sumele pe care aceasta din urmă este nevoită să le achite reclamantului.
Pe cale de consecință, în raport de acest dispozitiv al sentinței recurate, Curtea va reține că se impune menținerea obligației de plată astfel cum a fost stabilită, dar cuantumul sumei de plată va fi redusă corespunzător până la 1174,44 lei, astfel cum a fost determinată potrivit argumentației expuse anterior.
5/ În final, în privința criticilor referitoare la plata cheltuielilor de judecată la fond, Curtea urmează a le înlătura, Tribunalul făcând în mod corect aplicarea dispozițiilor art. 453 C., câtă vreme partea care a căzut în pretenții este recurenta – pârâtă.
Recurenta nu poate susține că nu se află în culpă procesuală, cât timp instanța de fond și, ulterior, instanța de recurs au reținut existența unui refuz nejustificat din partea acesteia privind restituirea sumei achitată cu titlu de taxă pe poluare.
De asemenea, în privința obligației de a interpreta și aplica în mod corespunzător normele de drept comunitar, Curtea va reține că această obligație revine în primul rând Statului, prin organele sale administrative și, abia apoi instanței judecătorești sesizată cu cererea de chemare în judecată.
Nu se poate reține așadar că recurenta, în calitate de reprezenta al statului, nu avea o astfel de obligație și activitatea sa constă exclusiv în aplicarea legii.
Pentru considerentele expuse, Curtea, în temeiul art.312 Cod proc.civilă, va admite recursul și va modifica în parte sentința civilă recurată în sensul că va admite în parte acțiunea și va obliga pârâta Administrația Sectorului 4 a Finanțelor Publice să restituie reclamantului suma de 1174,44 lei reprezentând diferența dintre taxa pentru emisii poluante achitată și cea efectiv datorată, precum și dobânda fiscală calculată asupra sumei de restituit, de la data plății până la efectiva restituire.
Va admite în parte cererea de chemare în garanție și va obliga chemata în garanție AFM la plata către pârâtă a sumei de 1174,44 lei, la restituirea căreia aceasta din urmă a fost obligată față de reclamant.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTARE ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 4 A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr. 88/08.01.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant C. S. și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că: Admite acțiunea.
Obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 1174,44 lei, reprezentând diferența dintre taxa pentru emisii poluante achitată și cea efectiv datorată, precum și dobânda fiscală calculată asupra sumei de restituit, de la data plății până la efectiva restituire.
Admite în parte cererea de chemare în garanție.
Obligă chemata în garanție AFM la plata către pârâtă a sumei de 1174,44 lei, la restituirea căreia aceasta din urmă a fost obligată față de reclamant.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.04.2015.
Președinte Judecător Grefier,
A. P. A. J. M. P.
Red/tehn A.P./ 5 ex. – 02.06.2015
Jud. fond: D. S. –
Tribunalul București – Secția a II a
Cu opinie separată a d-nei judecător C. R. I.
Respinge recursul, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.04.2015.
Judecător
R. I. C.
| ← Abţinere. Decizia nr. 3898/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 1319/2015.... → |
|---|
