Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3035/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3035/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-05-2015 în dosarul nr. 20882/3/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 3035
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 27.05.2015
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. M. P.
JUDECĂTOR: M. D.
JUDECĂTOR: G. A. F.
GREFIER: P. C.
Pe rol soluționarea cererea de recurs promovată de recurenta–reclamantă C. A. împotriva sentinței civile nr. 674/29.01.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele – pârâte Agenția Națională de Administrare Fiscală – Administrația Sectorului 1 a Finanțelor Publice și Administrația F. pentru Mediu, având ca obiect obligația de a face - pretenții – taxa de poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că, la data de 26.05.2015, recurenta-reclamantă depune o cerere de amânare a cauzei.
Curtea, deliberând, urmează a respinge ca neîntemeiată cererea de amânare a judecății formulată de apărătorul recurentei – reclamante prin care acesta arată că la data prezentului termen de judecată trebuie să asigure reprezentarea într-un dosar aflat pe rolul unei alte instanțe, arătând că, într-o atare situație, acesta avea obligația de a-și asigura substituirea.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și, față de lipsa părților, dar în considerarea faptului că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă declară dezbaterile încheiate și reține cauza în pronunțare pe fondul cererii de recurs.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 674/29.01.2015 pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București – Secția a II-a C. administrativ și fiscal a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația F. pentru Mediu, cererea formulată de reclamanta C. A. în contradictoriu cu această pârâtă fiind respinsă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, iar cererea formulată de reclamanta C. A. în contradictoriu cu pârâta ANAF- Administrația Finanțelor Publice Sector 1 a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta C. A., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate, iar în urma rejudecării admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, recurenta a arătat în esență că prevederile OUG nr. 9/2013 reglementează o situație discriminatorie ca și prevederile legale anterioare, respectiv Legea nr. 571/2003, OUG nr. 50/2008 și Legea nr. 9/2012, a cărei analiză este recunoscută de jurisprudența CJUE.
Ca atare, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei și de scopul pentru care o asemenea taxa a fost instituita, CJUE a considerat ca o asemenea taxă are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, favorizând produsele naționale, fiind astfel contrară art. 110 TFUE.
Potrivit unei jurisprudențe constante, interdicția prevăzuta de art. 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natura sa descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naționale. Acest lucru rezulta din interpretarea art. 4 lit. a) din OUG nr. 9/2013.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 483-488 pct. 8 și urm. C.pr.civ., solicitându-se judecarea cauzei și în lipsă.
Intimata Administrația F. pentru Mediu a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.
Examinând sentința prin prisma criticilor invocate și în raport de dispozițiile art.488 alin.1 pct. 8 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Specificul cererii de chemare în judecată este determinat de invocarea neconcordanței între legea internă care impune plata timbrului de mediu, și anume OUG nr. 9/2013, și cea a Uniunii Europene - art.110 TFUE, a cărei aplicare prioritară este în competența instanței interne în conformitate cu dispozițiile art. 148 alin.2 din Constituția României.
Taxa pe poluare a fost reglementată în România prin OUG nr. 50/2008, OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008, OUG nr. 7/2009 si OUG nr. 117/2009 și reprezenta suma de bani calculată după criteriile indicate în actul normativ pentru o anumită categorie de autovehicule care se înmatriculează în România, nefăcând distincție între autovehiculele noi și cele vechi.
La data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat hotărârea preliminară în cauza I. T. c. Statul R. prin Ministerul Economiei si Finanțelor, Direcția Generala a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu si Ministerul Mediului, cauza C-402/09, ca urmare a cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la 18 iunie 2009.
Interpretarea instanței europene privește compatibilitatea cu art. 110 TFUE al taxei pe poluare percepute în temeiul O.U.G. nr. 50/2008 în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 – 14 decembrie 2008. Curtea de Justiție a Uniunii Europene in cauza C-402/09 T. contra României, a decis că “articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor autovehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
La data de 07 iulie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat in cauza C-263/10, cauza N., asupra interpretării art. 110 TFUE din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE) pornind de la mai multe întrebări adresate Curții de Tribunalul Gorj sesizat cu o cerere de restituire a taxei pe poluare.
Prin această hotărâre, Curtea a reluat considerentele expuse în hotărârea în cauza C-402/09 T., considerând că modificările succesive aduse O.U.G. nr. 50/2008 prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 si O.U.G. nr. 117/2009 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, condiții în care reglementarea menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
In opinia Curții, competența statelor membre de a stabili noi taxe nu este nelimitată, interdicția de a aplica impozite mai mari produselor provenind din alte state membre în raport cu taxele aplicate produselor naționale, prevăzută de art. 110 TFUE, trebuie să se aplice de fiecare dată când taxa respectiva este de natură să descurajeze importul de bunuri provenite din alte state membre, favorizând producția națională.
Astfel, Curtea a decis că art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că impunerea unei taxe fiscale (taxa pe poluare) doar autovehiculelor înmatriculate pentru prima dată în România după . O.U.G. nr. 50/2008, deși nediscriminatorie, creează un efect protecționist pe piață, descurajând importul de mașini de ocazie fără a descuraja în egală măsură și cumpărarea de mașini de ocazie existente pe piața națională anterior O.U.G. nr. 50/2008.
Prin Legea nr. 9/2012 ce a reglementat taxa pentru emisii poluante a fost abrogată O.U.G. nr. 50/2008 și înlăturat efectul protecționist constatat, prevăzându-se în art. 4 al Legii nr. 9/2012 că: (1) Obligația de plata a taxei intervine: a) cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in Romania; b) la repunerea in circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si 8; c) la reintroducerea in parcul național a unui autoturism, in cazul in care, la momentul scoaterii sale din parcul național, i s-a restituit ultimului proprietar valoarea reziduala a taxei, in conformitate cu prevederile art. 7; (2) obligația de plata a taxei intervine si cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, in Romania, asupra unui autovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările si completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul înmatriculării.
Ulterior însă, prin O.U.G. nr. 1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum și pentru restituirea taxei achitate în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din lege, s-a dispus suspendarea până la data de 01.01.2013 a aplicării dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. (2) si a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin. (1) din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Prin ordonanța din 3 februarie 2014, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în cauzele reunite C-97/13 (S. G. C. c. Administrația Finanțelor Publice Mediaș, Administrația F. pentru Mediu) și C-214/13 (Administrația Finanțelor Publice A. vs. G. C.), în sensul că varianta taxei pentru emisii poluante aplicabilă în perioada de suspendare a dispozițiilor art. 4 alin. (2), și anume până la data de 01.01.2013, este incompatibilă cu art. 110 TFUE.
Instanța europeană a reținut că Legea nr. 9/2012 prezenta o diferență esențială în raport cu OUG nr. 50/2008, în măsura în care această lege prevedea, la articolul 4 alineatul (2), că taxa pe poluare era datorată începând din acel moment și cu ocazia primei vânzări pe piața națională a unor autovehicule de ocazie deja înmatriculate în România și cărora nu li se aplicase încă această taxă.
Prin urmare, concluzia Curții în sensul că varianta taxei pentru emisii poluante aplicabilă pe perioada de suspendare a art. 4 alin. (2) este incompatibilă cu art. 110 TFUE este fundamentată tocmai pe împrejurarea că OUG nr. 1/2012 a privat articolul 4 alineatul (2) menționat de efectele sale până la 1 ianuarie 2013.
La data de 15.03.2013 au intrat în vigoare dispozițiile OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule (în temeiul căreia a fost stabilită și taxa plătită de recurentul-reclamant din prezenta cauză), act normativ ce cuprinde o soluție legislativă esențial diferită de cea din OUG 50/2008 și de cea din Legea 9/2012 din perioada de suspendare a aplicării art. 4 alin (2).
Astfel, se constată că noul act normativ impune obligația de plată a timbrului de mediu, o singură dată, atât pentru autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre decât România, cât și pentru vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Deopotrivă, se mai reține că prin Decizia nr. 13 din data de 20.10.2014 pronunțată în dosar nr._ /HP/C Înalta Curte de Casație și Justiție a soluționat sesizarea din dosarul nr._ al Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, statuând în sensul că dispozițiile art.4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.37/2014, cu modificările ulterioare, și ale art.1 alin.(2) din Normele metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.88/2013, se interpretează în sensul că timbrul de mediu se datorează și în situația transcrierii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul rulat provenit de pe piața internă a cărui primă înmatriculare a fost anterioară datei de 1 ianuarie 2007.
Decizia este obligatorie, potrivit dispozițiilor art.521 alin.(3) din Codul de procedură civilă.
Ca urmare, la acest moment, timbrul de mediu se datorează pentru orice autoturism rulat, indiferent că este achiziționat din străinătate sau deja înmatriculat în România, sigur, cu excepția celor pentru care a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
O astfel de reglementare înlătură efectul protecționist subliniat de CJUE în cauza C-402/09, T., C-263/10, N. sau în cauzele reunite C-97/13 (S. G. C. c. Administrația Finanțelor Publice Mediaș, Administrația F. pentru Mediu) și C-214/13 (Administrația Finanțelor Publice A. vs. G. C.), întrucât, atât timp cât pentru autoturisme cu aceleași caracteristici se datorează aceeași taxă, indiferent dacă la momentul achiziționării au fost deja înmatriculate în România ori sunt achiziționate dintr-un stat membru UE, nu mai este încurajată punerea în circulație a celor achiziționate de pe piața internă, în detrimentul celor achiziționate de pe piața Uniunii Europene, ci ambele categorii de autovehicule se află în aceeași situație juridică.
În sfârșit, recursul nu poate fi soluționat favorabil nici în raport de Hotărârea Curții de la Luxemburg în cauza C-331/13 N., din data de 15.10.2014, prin care se statuează în sensul că dreptul Uniunii se opune unei taxe precum timbrul de mediu instituit prin OUG nr. 9/2013, din moment ce prin cererea de interpretare a dreptului Uniunii, instanța de trimitere nu a solicitat Curții să stabilească dacă acesta se opune unei taxe precum timbrul de mediu, ci doar dacă acest drept se opune unui sistem precum cel instituit prin OUG nr. 9/2013 și care prevede restituirea taxei percepute în mod nejustificat în temeiul OUG nr. 50/2008.
În fapt, în litigiul național care a dus la pronunțarea menționatei hotărâri, domnul N., resortisant român cu reședința în România, a achiziționat un autovehicul de ocazie care a fost înmatriculat pentru prima dată în Germania, în cursul anului 2009, iar pentru înmatricularea acestui autovehicul în România, domnul N. a plătit, în temeiul articolului 4 din OUG nr. 50/2008, suma de 5.153 RON cu titlu de taxă pe poluare.
Situația de fapt este deci diferită față de prezenta speță, tot astfel și dispoziția legală incidentă.
În același context, Curtea subliniază că indiferent de piața de pe care provine un autovehicul, din momentul înmatriculării sale în România, devine un produs de pe piața internă, iar nu unul de pe piața comunitară.
Pentru aceste considerente, apreciind că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, în baza dispozițiilor art. 496 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta–reclamantă C. A., cu domiciliul ales la C.. Av. N. C. în București, .. 1A, ., ., împotriva sentinței civile nr. 674/29.01.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele – pârâte AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – ADMINISTRAȚIA SECTORULUI 1 A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 1, și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independentei nr. 294, . 6, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 mai 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. M. P. M. D. G. A. F.
GREFIER
P. C.
Red./thred. MD - 5 ex./19.06.2015
Tribunalul București – Secția a II-a de C. administrativ și fiscal
Jud. fond – C. A.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 2313/2015. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 1281/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
