Acţiune în constatare. Decizia nr. 2313/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2313/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-04-2015 în dosarul nr. 31763/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ /C./2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 2313
Ședința publică din data de 27.04.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – B. C.
JUDECĂTOR – V. H.
JUDECĂTOR – O. D. P.
GREFIER – C. M.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta – reclamantă S.C. R. I. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 3092/24.04.2014 pronunțate de Tribunalul București – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, având ca obiect „acțiune în constatare”, în contradictoriu cu intimata – pârâtă PRIMĂRIA M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 20.04.2015, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când instanța a amânat pronunțarea până la data de 27.04.2015.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3092/24.04.2014 pronunțate de Tribunalul București – Secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, s-a admis excepția inadmisibilității cererii, invocată din oficiu, și s-a respins cererea formulată de reclamanta S.C. R. I. S.R.L., J_, CUI_, cu sediul în București, .. 17, ., sector 3, în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA M. BUCUREȘTI, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 6, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat recurs, reclamanta ., înregistrat pe rolul Curții de Apel București Secția a VIII a C. Administrativ Și Fiscal, sub nr._, invocând motivul de recurs prevăzut de art.488 alin.1 pct.-ul 8 Cod procedură civilă, solicitând, în esență, admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În motivare, arată că instanța de fond a reținut în mod greșit excepția inadmisibilității acțiunii față de ipoteza inexistenței unui act administrativ tipic sau asimilat atâta timp cât orice drept subiectiv, reglementat de instituția dreptului administrativ și nu numai, este confirmat doar printr-un înscris (document, act, administrativ, certificat, adeverință, proces-verbal etc.).
Oricărui drept subiectiv al unui titular îi corespunde o obligație corelativă în sarcina altui titular de drept. Deci, atunci când se face referire la nu drept subiectiv se subînțelege existența obligației corelative tară a mai fi necesară referirea expresă la obligația corelativă. Aceasta este și esența prevederilor din art. 35 NCPC în care legiuitorul a separat, în cadrul aceluiași teze, existența de inexistența dreptului prin disjuncția sau:
„Cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept ".
Interesul reclamantei este evident și dovedit prin Nota de constatare nr. 194/18.10.2007 (fila 7 fond) prin care suportă sancțiunea reținerii Autorizației taxi 3379 de la 18.10.2007 și până la o dată neprecizată, fapt menționat la pct. 2 „Alte aspecte constatate".
Nefiind un text de lege care să reglementeze condițiile în care actul administrativ intitulat notă de constatare devine titlu executoriu, primăria este în imposibilitate de a stabili data de la care și până la care aplică sancțiunea dispusă doar prin Nota de constatare nr. 194/18.10.2007. Or, obiectul prezentei spețe de la fila 6 fond, este tocmai constatarea inexistenței dreptului primăriei de a aplica sancțiunea de reținere a Autorizației taxi 3379 în lipsa procesului-verbal aferent Notei de constatare nr. 194/18.10.2007.
Arată că erorile din citatul din sentință (fila 75 fond), respectiv „Tribunalul constată însă că, față de obiectul cererii formulate de către reclamant, acțiunea este inadmisibilă pe calea contenciosului administrativ, în speță neexistând niciun act administrativ tipic sau asimilat cu a cărui analiză reclamantul să fi investit instanța, iar „constatarea inexistenței" unui act administrativ nu se circumscrie competenței de judecată a instanței de contencios", sunt contrazise de următoarele considerente:
1)acțiunea în constatare este admisibilă pe calea contenciosului administrativ atâta timp cât Legea nr. 554/2004 nu o exclude nici expres și nici tacit, iar prevederile Legii nr. 554/2004 se completează cu cele ale Codului civil și Codului de procedură civilă, conform art.28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004;
2)faptul că s-a aplicat efectiv sancțiunea de reținere a Autorizației taxi 3379 (fără să existe proces-verbal de sancționare) generează prezumția relativă că există dreptul primăriei de a aplica sancțiunea, drept ce trebuie confirmat de primărie, nu de reclamant, în baza unui raționament per a contrario raportat la prevederile art.16 alin.(l) din OG nr. 2/2001 (lege generală în materie contravențională).
Rezultă că dreptul primăriei de a aplica sancțiunea subzistă doar în baza existenței procesului-verbal de constatare și sancționare aferent Notei de constatare nr. 194/18.10.2007 (fila 7 fond). Dacă admitem prin absurd legalitatea Notei de constatare nr. 194/18.10.2007 (fila 7 fond), nu putem admite și legalitatea sancțiunii de reținere a Autorizației taxi 3379 atâta timp cât nu există proces-verbal de constatare și sancționare. Inexistența procesului-verbal este echivalentă cu inexistenta dreptului primăriei de a reține Autorizația taxi 3379.
3) Mai mult, în condițiile în care judecătorul de contencios administrativ a apreciat că prezenta acțiune „este inadmisibilă pe calea contenciosului administrativ", ar fi trebuit să decline soluționarea cauzei către o altă instanță adecvată obiectului procesului astfel cum l-a identificat acesta în condițiile în care judecătorul Tribunalului a „observat" că litigiile de contencios administrativ au un domeniu restrâns de aplicabilitate, atunci soluția sa este nelegală, fiind inadmisibil să se limiteze doar la a constata că acțiunea nu poate aparține „căii" contenciosului administrativ și să o respingă ca inadmisibilă în loc să o decline către instanța competentă material, teritorial și funcțional!
Susține că erorile din citatul din sentință (fila 75 fond), respectiv „În plus, cererea reclamantului nu este admisibilă nici pe calea acțiunii în constatare reglementate de art. 35 C.pr.civ,, nefiind vorba de constatarea existenței sau inexistentei unui drept, ci de constatarea unei situații de fapt (existența faptică a unui proces-verbal de constatare), iar pe de altă parte reclamantul avea la dispoziție o acțiune în realizare pentru atingerea finalității pe care o urmărea în realitate, pe care de altfel a și exercitat-o. solicitând, în cadrul dosarului nr._, anularea notei de constatare prin care s-a dispus sancțiunea de care este de fapt nemulțumit", sunt contrazise de următoarele considerente:
1)instanța de fond face confuzie între inexistența unui drept (al primăriei de a sancționa) generată de inexistența procesului-verbal de constatare și sancționare și situația de fapt nedovedită și exprimată ambiguu prin sintagma „ existența faptică a unui proces-verbal de constatare". Or, atributul de „existență" confirmă „fapta", iar „fapta" nu poate decât să fie confirmată de „existență";
2)afirmația că reclamantul a exercitat o acțiune în realizare „solicitând, în cadrul dosarului nr._, anularea notei de constatare" este falsă. Este falsă pe motivul că în dosarul nr._ nu există nici o cerere de chemare în judecată și ca atare nu există nici reclamant în dosarul respectiv. Contrar principiului disponibilității ce guvernează dreptul civil, dosarul (deoarece nu poate fi folosit termenul de „acțiune") s-a judecat între doi pârâți, fără să existe reclamant.Afirmațiile sunt făcute în deplină cunoștință de cauză și deplină responsabilitate juridică.
Instanța de fond nu a văzut cererea de chemare în judecată din dosarul nr._ și nici primăria nu este capabilă să depună la prezentul dosar presupusa cerere de chemare în judecată pe care a „primit-o" în dosarul nr._ pentru a fi parte pârâtă.
În ipoteza în care ar fi existat proces-verbal aferent Notei de constatare nr. 194/18.10.2007 și reclamanta ar fi solicitat și ar fi obținut în instanță anularea Notei de constatare nr. 194/18.10.2007 tot nu ar fi obținut anularea sancțiunii atâta timp cât procesul-verbal aferent n-ar fi fost anulat. Prin respingerea presupusei acțiuni în anulare a Notei de constatare nr. 194/18.10.2007 din dosarul nr._ nu se conferă caracter de titlu executoriu acestei Note de constatare pentru a se susține legalitatea sancțiunii de reținere a Autorizației taxi 3379.
Teza a II-a a art. 35 NCPC, conform căreia „Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului pe orice altă cale prevăzută de lege", nu este aplicabilă în prezenta speță deoarece ar însemna ca reclamanta să solicite eliberarea procesului-verbal de constatare și sancționare aferent Notei de constatare nr. 194/18.10.2007 ceea ce ar echivala cu solicitarea expresă ca societatea R. I. SRL să fie pedepsită (sancționată).
Nici anularea procesului-verbal de constatare și sancționare aferent Notei de constatare nr. 194/18.10.2007 nu poate fi cerută pentru că procesul-verbal nu există, iar simpla existență a Notei de constatare nr. 194/18.10.2007 nu este suficientă pentru a garanta dreptul primăriei de a aplica sancțiunea. Primăria nu are născut dreptul de a reține Autorizația taxi 3379 atâta timp cât: nota de constatare nr. 194/18.10.2007 nu este titlu executoriu în nicio situație; nu există procesul-verbal de constatare și sancționare aferent Notei de constatare nr. 194/18.10.2007; nici nu există text de lege prin care să stabilească vreo egalitate juridică între nota de constatare și procesul-verbal aferent notei de constatare.
Intimata PRIMĂRIA M. BUCUREȘTI a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, iar în cazul în care instanța va constata admisibil recursul, în rejudecare, a solicitat, în principal, ca instanța de judecată sa admită excepția lipsei capacității de folosința a Primăria M. București, excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția inadmisibilității acțiunii având în vedere faptul că recurentul - reclamant nu a formulat plângerea prealabilă, iar în subsidiar, în cazul în care nu vor fi admise excepțiile menționate, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Recurenta reclamantă S.C. R. I. S.R.L. a formulat răspuns la întâmpinare, prin care: a invocat excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a Cabinetului de avocatură C. T. pentru PMB datorită inexistenței contractului de asistență juridică încheiat între autoritatea bugetară PMB și CIA C. T.; pentru ipoteza existenței contractului de asistență juridică, încheiat între autoritatea bugetară PMB și CIA C. T., a invocat excepția lipsei aprobării Consiliului General al M. București pentru serviciile de consultanță juridică furnizate de CIA C. T. în prezenta cauză, în raport de prevederile imperative ale art. I alin. (1) și (2) dm OUG nr. 26/2012.; pentru ipoteza în care a fost adoptată o astfel de hotărâre, de către Consiliul General al M. București, de aprobare a serviciului de consultanță juridică furnizat de CIA C. T. în prezenta cauză, a invocat excepția neintrării în vigoare a respectivei hotărâri, în raport de prevederile art. 83 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în 2010, coroborat cu art. 49 din Legea nr. 215/2001, republicată în 2007 coroborat cu art. 5 alin. (1) lit. e) din OG nr. 75/2003 coroborat cu art. 23 NCC; față de Convenția de conlucrare profesională dintre CIA C. T. și SPRL „B. și Asociații" a invocat excepția inopozabilității acestei convenții față de terți în baza art. 23 NCC raportat la art. 184 din Statutul profesiei de avocat; a invocat excepția lipsei calității procesuale de reprezentant a CIA C. T. pentru PMB, raportat la Convenția de conlucrare dintre CIA C. T. și SPRL „B. și Asociații", datorită inexistenței contractului de asistență juridică încheiat între autoritatea bugetară PMB și SPRL „B. și Asociații"; pentru ipoteza existenței contractului de asistență juridică încheiat între autoritatea bugetară PMB și SPRL „B. și Asociații", a invocat excepția lipsei aprobării Consiliului General al M. București pentru serviciile de consultanță juridică furnizate de SPRL „B. și Asociații" în prezenta cauză, în raport de prevederile imperative ale art. I alin. (1) și (2) dm OUG nr. 26/2012.; pentru ipoteza în care a fost adoptată o astfel de hotărâre, de către Consiliul General al M. București, de aprobare a serviciului de consultanță juridică furnizat de SPRL „B. și Asociații în prezenta cauză, a invocat excepția neintrării în vigoare a respectivei hotărâri, în raport de prevederile art. 83 din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în 2010, coroborat cu art. 49 din Legea nr. 215/2001, republicată în 2007 coroborat cu art. 5 alin. (1) lit. e) din OG nr. 75/2003 coroborat cu art. 23 NCC; a solicitat respingerea excepției lipsei capacității de folosință a PMB ca fiind neîntemeiată, întrucât relevanță prezintă capacitatea de drept administrativ, ce îi dă dreptul de a sta în judecată, în calitate de emitentă a Notei de constatare nr. 194/ 18.10.2007 (fila 7 fond) dar și de titulară a obligației de a emite și procesul-verbal aferent acestei note de constatare; a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune, pe motiv că acțiunea în constatare nu este condiționată de vreun termen; a solicitat respingerea excepției inadmisibilității acțiunii bazată pe lipsa procedurii prealabile ca fiind neîntemeiată, arătând că prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 fac referire la acte administrative preexistente ce își produc efectul, or, în prezenta cauză nu avem un proces-verbal de sancționare care să producă vreun efect, ci un refuz nejustificat de dovedire a existenței sau a inexistenței procesului verbal de sancționare aferent unei note de constatare; a solicitat respingerea excepției puterii de lucru judecat ca fiind neîntemeiată, iar în baza art. 248 alin. (4) NCPC a solicitat unirea acestei excepții cu fondul, conform art. 249 NCPC; pe fondul cauzei, a arătat, în esență, că dreptul primăriei de a reține (fără limită de timp) Autorizația taxi 3379 este condiționat doar de existența procesului-verbal de sancționare aferent (sau neaferent) Notei de constatare nr. 194/ 18.10.2007.
În recurs, s-a administrat proba cu înscrisuri, potrivit art. 492 noul Cod Procedură Civilă.
Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art. 96 noul Cod de procedură civilă, precum și ale art.20 din Legea nr.554/2004.
Prin încheierile de ședință din datele de 19.01.2015 și 20.04.2015, instanța de recurs s-a pronunțat pe excepțiile lipsei dovezii calității de reprezentant, formulate în mod succesiv de către partea recurentă, cu privire la avocatul părții intimate, în raport de împuternicirile/delegațiile depuse la dosar, implicit asupra așa-ziselor excepții (în fapt, simple apărări) sau obiecțiuni (denumite, fără acuratețe juridică, excepția lipsei aprobării Consiliului General al M. București pentru serviciile de consultanță juridică furnizate, excepția inopozabilității convenției de conlucrare profesională dintre CIA C. T. și SPRL „B. și Asociații" față de terți, dar prin raportare la situația celor care se află în proces cu partea reprezentată de cabinetul sau societatea de avocatură indicată etc.) care se circumscriu, în esență, problematicii excepției lipsei dovezii calității de reprezentant, cu motivările acolo expuse.
Examinând în continuare, sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, în limitele cererii de recurs, potrivit art. 496 din noul Cod procedură civilă, Curtea apreciază recursul promovat, ca fiind nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform art.1 alin.1, art.2alin.1lit.f) și art.8alin.1 din Legea nr.554/2004, modific. și compl.(versiunea în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată):
,,ART. 1
(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public”.
,, ART. 2
Semnificația unor termeni
(1) În înțelesul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos au următoarele semnificații:
...............................................................................................................
f) contencios administrativ - activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim”;
,,ART. 8
Obiectul acțiunii judiciare
(1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim”.
Din analiza acestor dispoziții legale, rezultă, fără echivoc, că pe calea contenciosului administrativ (recurenta reclamantă s-a adresat instanței de contencios administrativ, întemeindu-și, deci, acțiunea pe Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, iar nu pe Codul civil), spre deosebire de dreptul comun, pot fi soluționate doar trei categorii de litigii: cele prin care se atacă un act administrativ propriu-zis; cele care privesc nesoluționarea în termen a unei cereri; cele care privesc un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri sau de efectuare a unei anumite operațiuni administrative.
Or, după cum corect a arătat și instanța de fond, prin cererea de chemare în judecată, partea recurentă reclamantă nu a învestit instanța cu analiza vreunui act administrativ, tipic sau asimilat (prin cel din urmă înțelegându-se refuzul nejustificat de a soluționa o cerere, nesoluționarea în termenul legal a unei cereri sau contractul administrativ), ci a solicitat să se constate că nu există un act administrativ despre care pretinde că ar fi trebuit să existe, susținând, mai precis, că sancțiunea ce i-a fost aplicată și de care este în realitate nemulțumită, constând în reținerea autorizației taxi, nu putea fi dispusă printr-o notă de constatare, ci numai printr-un proces-verbal de constatare și sancționare, cu privire la care solicită să se constate că nu există, iar drept consecință că nu există nici sancțiunea ce i-a fost aplicată.
Prin urmare, în mod legal și temeinic a reținut instanța de fond că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, acțiunea este inadmisibilă pe calea contenciosului administrativ, în speță neexistând niciun act administrativ tipic sau asimilat cu a cărui analiză reclamantul să fi învestit instanța, iar „constatarea inexistenței” unui act administrativ nu se circumscrie contenciosului administrativ, astfel cum este definit în art.2alin.1lit.f) din Legea nr.554/2004, modific. și compl.(versiunea în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată), nici obiectului acțiunii în, astfel cum este el stabilit în art.8alin.1 din aceeași lege.
De asemenea, cererea părții recurente/reclamante nu este admisibilă nici pe calea acțiunii în constatare reglementate de art. 35 C.pr.civ,, nefiind vorba de constatarea existenței sau inexistenței unui drept, ci de constatarea unei situații de fapt (existența faptică a unui proces-verbal de constatare), iar pe de altă parte, recurenta reclamantă avea la dispoziție o acțiune în realizare pentru atingerea finalității pe care o urmărea în realitate, respectiv acțiunea în anularea actului administrativ (nota de constatare) prin care i s-a reținut autorizația taxi, fără a prezenta relevanță dacă a exercitat-o sau nu (deși din actele dosarului rezultă că a exercitat-o, solicitând, în cadrul dosarului nr._, filele 71-73 dosar fond, anularea notei de constatare prin care s-a dispus sancțiunea de care este de fapt nemulțumit), întrucât un act administrativ este executoriu din oficiu și se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumția autenticității și veridicității, fiind el însuși titlu executoriu, înlăturându-se, astfel, toate criticile toate criticile din cererea de recurs sub acest aspect.
Totodată, Curtea constată că, prin întâmpinare, intimata PRIMĂRIA M. BUCUREȘTI, printre altele, a solicitat ca, în cazul în care instanța va constata admisibil recursul, să se admită excepția lipsei capacității de folosința a Primăria M. București, excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția inadmisibilității acțiunii având în vedere faptul că recurentul - reclamant nu a formulat plângerea prealabilă. Or, în condițiile în care, pe de o parte, recursul este o cale de atac admisibilă în prezenta cauză, date fiind prevederile art. 96 noul Cod de procedură civilă și ale art.20 din Legea nr.554/2004, precum și faptul că se atacă o hotărâre pronunțată în primă instanță de o instanță de contencios administrativ, iar pe de altă parte, aceste excepții au fost formulate și în fața instanței de fond, care a înțeles să soluționeze, mai întâi, excepția inadmisibilității, invocată din oficiu (pe motiv că partea reclamantă nu a învestit instanța cu analiza vreunui act administrativ, tipic sau asimilat, iar „constatarea inexistenței” unui act administrativ nu este prevăzută de lege în competența de judecată a instanței de contencios; în plus, s-a avut în vedere îndeplinirea/neîndeplinirea condițiilor reglementate de art. 35 C.pr.civ. ), Curtea apreciază că nu este admisibil să se formuleze, practic, critici în privința ordinii de soluționare a excepțiilor pe calea întâmpinării la recursul părții adverse (astfel cum se poate înțelege din modul ambiguu, lipsit de acuratețe juridică, în care a fost formulată întâmpinarea părții intimate sub aspectul în discuție), nici să se invoce din nou excepții invocate la fond, dar nesoluționate de prima instanță, fără a se promova recurs în acest scop, urmând a se respinge ca inadmisibile excepțiile invocate în aceste circumstanțe (numai în măsura în care recursul era apreciat ca fondat, deci era admis, ceea ce este diferit de a fi admisibil, se putea trece la soluționarea celorlalte excepții invocate în fața instanței de fond).
Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art.496 și art. 248 alin.1 noul Cod de procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat și va respinge ca inadmisibile excepțiile invocate de intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta – reclamantă S.C. R. I. S.R.L., cu sediul în București, ..17, ., sector 3, CUI_, J_, împotriva sentinței civile nr. 3092/24.04.2014 pronunțate de Tribunalul București – Secția de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – pârâtă PRIMĂRIA M. BUCUREȘTI PRIN PRIMAR GENERAL, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 6, ca nefondat.
Respinge ca inadmisibile excepțiile invocate de intimată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 27.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
B. C. V. H. O. D. P.
GREFIER,
C. M.
Red./Tehnored. V.H. /4 ex.
Judecător fond: D. Donțete / Tribunalul București – SCAF
Comunicate 2 ex./…………….……
Semnătură grefier ………....
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 2132/2015.... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3035/2015.... → |
|---|
