Excepţie nelegalitate act administrativ. Sentința nr. 1397/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1397/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 4312/236/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1397
Ședința publică de la 19 Mai 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE I. R.
Grefier M. D.
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ formulată de petenta P. O. CANONIC PREMONATRATENS ORADEA, în contradictoriu cu intervenientul G. R., intervenientul în nume propriu S. R. DE INFORMAȚII REPREZENTAT DE O. JURIDIC – UNITATEA MILITARĂ 0198 BUCUREȘTI și intimații O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ BIHOR și S. R. - PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE – REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR, având ca obiect „excepție nelegalitate act administrativ”.
Susținerile părților asupra excepției de necompetență materială au avut loc în ședința publică din data de 12 mai 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 19 mai 2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
CURTEA
Prin cererea înregistrată de către petenta P. O. Canonic Premonatratens Oradea, pe rolul Judecătoriei G. – Secția Civilă, sub nr. de dosar_/271/2011, s-a invocat pe cale de excepție nelegalitatea actului administrativ reprezentat de HG 253/10.04.1996. Instanța a apreciat că soluționarea cererii este de competența instanței de contencios administrativ și fiscal în condițiile în care, potrivit art. 4 alin 1 și 2 din Legea 544/2004 hotărârea atacată este un act administrativ fiscal individual dar nu îndeplinește condiția prevăzută de textul amintit potrivit cu care, de soluționarea cererii de nelegalitate a acestuia depinde soluționarea litigiului în fond.
Instanța a reținut că obiectul cererii principale îl reprezintă rectificare carte funciară nr. 1 a localității Sanmartin, iar observând extrasul de carte funciară, a cărei rectificare se solicită, nu rezultă că este înscris în aceasta dreptul de proprietate al Serviciului R. de Informații, care, potrivit hotărârii a cărei nelegalitate se solicită nici nu are un drept de proprietate ci numai unul de administrare, astfel că a apreciat că cererea formulată nu îndeplinește condițiile ce ar atrage competența instanței ce soluționează fondul.
În consecință, potrivit dispozițiilor art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 competența soluționării cererii având ca obiect nelegalitate HG 253/10.04.1996 revine Secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București. În privința instanței competentă teritorial, a luat act de faptul că petenta a solicitat ca cererea să fie soluționată de instanța de la sediul intervenientului.
A admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei G. pentru soluționarea cererii și a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel București –Secția de contencios administrativ și fiscal.
A acordat termen la data de 16.03.2015, în vederea disjungerii cererii și a înaintării dosarului Curții de Apel București.
Prin încheierea de ședință din 17.03.2015 Judecătoria G. a admis sesizarea din oficiu privind îndreptarea erorii materiale, a dispus îndreptarea erorii materiale strecurata în dispozitivul încheierii de ședință din 23.02.2015 pronunțată în dosar nr._/271/2011 în sensul ca în dispozitivul încheierii se va menționa corect: Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei G., cu privire la capătul de cerere având ca obiect nelegalitate a actului administrativ reprezentat de HG 253/10.04.1996 și declina competența de soluționare a cererii în favoarea Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ și fiscal. A disjuns capătul de cerere având ca obiect nelegalitate act administrativ și a dispus formarea unui nou dosar cu acest obiect. A dispus înaintarea dosarului nou format Curții de Apel București.
Dosarul nou format ( dosarul nr._ ) s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București s-a înregistrat la data de 20.03.2015.
În ședința publică din 12.05.2015 Curtea a pus în discuție excepția de necompetență materială, excepție pe care o va admite, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Așa cum reiese din înscrisul depus la filele 6-7 din dosarul judecătoriei G. reclamanta a înțeles să invoce excepția de nelegalitate a HG nr. 253/1996, sens în care, la fila 13 din același dosar invocă prevederile art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Curtea mai observă că nicăieri în cuprinsul cererii prin care se invocă excepția de nelegalitate nu reiese că reclamanta ar fi înțeles să-și completeze cererea introductivă prin adăugarea unui capăt de cerere distinct.
Mai mult, după înregistrarea dosarului la această instanță, reclamanta a înțeles să formuleze precizări la excepția de nelegalitate invocată în dosarul judecătoriei.
În raport cu cele de mai sus, Curtea constată că Judecătoria G. nu a fost sesizată cu o completare la cererea introductivă, ci cu o excepție de nelegalitate. În atare situație, competența de a se pronunța cu privire la excepția în cauză revine instanței învestite cu soluționarea fondului, având în vedere că procesul a început sub reglementarea vechiului cod de procedură civilă, care la art. 725 prevedea că „dispozițiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare, și proceselor în curs de judecată începute sub legea veche”.
Pe de altă parte, art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012 prevede că noul cod de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ..
Din coroborarea textelor citate reiese că proceselor în curs li se aplică normele de procedură noi din legile speciale, nu însă și cele din noul cod de procedură civilă.
Art. 4 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, în forma aflată în vigoare la data la care a fost invocată excepția de nelegalitate, prevede că instanța învestită cu fondul litigiului și în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate, constatând că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluționarea litigiului pe fond, este competentă să se pronunțe asupra excepției, fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză.
Dispoziția legală citată mai sus este o normă de procedură situată într-o lege specială și prin urmare este aplicabilă unui proces în curs, din rațiunile expuse mai sus.
Având în vedere argumentele arătate, Curtea va admite excepția invocată și pe cale de consecință își va declina competența în favoarea Judecătoriei G..
Totodată va constata ivit conflictul negativ de competență și pentru soluționarea acestuia va trimite cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de necompetență materială a Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal.
Declină competența de soluționare excepției de nelegalitate formulată de petenta P. O. CANONIC PREMONATRATENS ORADEA, în contradictoriu cu intervenientul G. R., intervenientul în nume propriu S. R. DE INFORMAȚII REPREZENTAT DE O. JURIDIC – UNITATEA MILITARĂ 0198 BUCUREȘTI și intimații O. DE C. ȘI PUBLICITATE IMOBILIARĂ BIHOR și S. R. - PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE – REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR, în favoarea Judecătoriei G..
Constată ivit conflictul negativ de competență și pentru soluționarea acestuia trimite cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică azi, 19 Mai 2015.
Președinte, Grefier,
I. RADUMARIANA D.
| ← Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti. Art.24... | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 2132/2015.... → |
|---|
