Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 2132/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2132/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 12091/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 2132
Ședința publică de la 16.04.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. E. G.
JUDECĂTOR: R. M. V.
JUDECĂTOR: V. H.
GREFIER: C. O.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta – reclamantă I. C. împotriva sentinței civile nr. 5668/23.09.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații – pârâți U. S. HARET și M. EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE și intimatul – chemat în garanție M. EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta reprezentată prin avocat F. A. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul recurentei pentru susținerea recursului.
Recurenta, prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței civile recurate și obligarea pârâtei U. S. Haret la eliberarea diplomei și a suplimentului la diplomă precum și admiterea cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale pentru aprobarea tipăririi formularelor tipizate.
Solicită să se aibă în vedere prevederile OUG nr.10/2009 și faptul că la data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv la 20.08.2009, ea terminase deja programul de studii și promovase deja examenul de licență. Față de faptul că ea și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contractele de școlarizare, nu se justifică refuzul pârâtului de a aproba eliberarea diplomei de licență.
Recurenta solicită să se aibă în vedere și jurisprudența și soluția de principiu adoptată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a propus admiterea acțiunilor de acest gen.
Pentru toate aceste motive solicită admiterea recursului, precizând că solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA ,
Prin sentința civilă nr. 5668/23.09.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ s-a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată prin întâmpinarea din 05 iunie 2014 de chematul în garanție M. Educației Naționale. S-a respins, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție invocată prin întâmpinarea din 23 iunie 2014 de chematul în garanție. S-a respins acțiunea formulată de reclamantă I. C. în contradictoriu cu pârâta U. S. HARET și chematul în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, ca neîntemeiată. S-au respins cererile de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale formulate de reclamantă și pârâta U. S. Haret București, ca neîntemeiate. S-a respins, ca neîntemeiată, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de pârâta U. S. Haret București.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta I. C., solicitând admiterea recursului si modificarea sentinței recurate in sensul admiterii acțiunii si obligarii Universității "S. HARET" la eliberarea diplomei de licența si a suplimentului de diploma, in termen de 30 de zile de la pronunțarea sentinței, admiterea acțiunii de chemare in garanție a Ministerului Educației Naționale, pentru a aproba tipizarea formularelor de diploma de licența pentru reclamanta, in termen de 30 de zile de la rămânerea definitiva si irevocabila a hotărârii sub sancțiunea plații de 100 lei penalități pe zi de întârziere, de la expirarea termenului de 30 de zile pana la aprobarea efectiva, precum si pentru a recunoaște aceasta diploma de licența, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, recurenta-reclamantă a arătat, în esență, următoarele:
In perioada 2006 - 2009, in cadrul Universității S. Haret, a urmat cursurile Facultății de Marketing si Afaceri Economice Internationale din București, specializarea Marketing si a finalizat studiile prin susținerea si promovarea examenului de licența in sesiunea iunie 2009. In urma promovării acestui examen i s-a eliberat adeverința nr. 552/04.07.2009.
Întrucât, adeverința nr. 552/04.07.2009 avea un termen de valabilitate de maxim 12 luni, potrivit art 20 alin 1 din Regulamentul privind regimul actelor de studii in sistemul de invatamant superior, la implinirea termenului respectiv, a solicitat prin adresa nr. 6958/16.01.2013 Rectorului Universității S. Haret eliberarea diplomei de licența. In urma acestei soliciari, i-a fost eliberata adeverința nr. 1462/29.01.2013 de Facultatea de Marketing si Afaceri Economice Internationale din București, din cadrul Universității S. Haret, specializarea Marketing, din care reiese faptul ca a susținut si promovat Examenul de licența in sesiunea iunie 2009, dobândind astfel Titlul de Licențiat in Științe Economice.
Întrucât eliberarea diplomei de licența a fost blocata la nivelul M. Educației Naționale (MECTS), timp de patru ani, in ianuarie 2013 a formulat procedura prealabila cu paratele in cauza, solicitand eliberarea diplomei de licența si a documentației subsecvente si intrucat cererea nu i-a fost soluționata in termenul legal, a promovat acțiune in contencios administrativ.
Consideră recurenta că soluția instanței de fond, de respingere a acțiunii, nu este legală.
Instanța nu a putut stabili care erau dispozițiile legale aplicabile, raportat la anul admiterii, respectiv anul 2006. Mai mult, instanța de fond depășește cadrul procesual fixat si enumera, in motivarea respingerii cererii, acte normative care nu sunt incidente in situația dedusa judecații.
Facultatea de Marketing si Afaceri Economice Internationale din cadrul Universității S. Haret București, in perioada ciclului de studii parcurs, a funcționat in baza HG 916/11.08.2005, privind structurile instituțiilor de invatamant superior acreditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu si a specializărilor din domeniile studiilor universitare de licența (pag. 17, secțiunea B, poziția 6). Actul normativ nu face distincție intre specializări, programe de studii sau forma de invatamant superior acreditate sau autorizate sa funcționeze provizoriu, pe facultăți si departamente, prevăzut in anexa 1.
U. S. Haret este inclusa in HG 915/2005, in anexa 1, secțiunea B -Instituții de invatamant superior particular, nr. Crt. 6, cu un numar de 25 de facultăți, inclusiv Facultatea de Marketing si Afaceri Economice Internationale.
Un act normativ relevant in cazul dedus judecații îl reprezintă Ordonanța Guvernului nr. 10 din 12 august 2009 - privind dreptul studenților înmatriculați la formele de invatamant la distanta sau cu frecventa redusa de a continua studiile la programe de studii de licența autorizate sa funcționeze provizoriu sau acreditate, publicata in Monitorul Oficial nr. 581 din 20 august 2009, singurul act normativ care obliga U. S. Haret sa inceteze școlarizarea pentru toate specializările/programele de studii/autorizate provizoriu/acreditate la forma de invatamant la frecventa redusa. Numai ca, in raport cu data intrări in vigoare a actului normativ, respectiv data publicării - 20 august 2009 si cu principiul prevăzut de art. 15 alin . 2 din Constituția României, aceste dispoziții nu sunt aplicabile reclamantei, intrucat la acea data susținuse si promovase deja examenul de licența. De altfel, in cuprinsul OG 10/2009 nu se face referire la situația absolvenților învățământului la distanta care si-au finalizat studiile prin examene de licența.
Solicită recurenta instanței sa retina ca atâta timp cat si-a indeplinit obligațiile asumate prin contractele de scolarizae, nu se justifica refuzul paratului M. Educației Naționale (MECTS) a aproba eliberarea formularelor tipizate pentru a fi completate. Aceasta, cu atat mai mult cu cat nu i se aplica OG 10/2009, deoarece aceasta intrat in vigoare la sfârșitul lunii august 2009, iar reclamanta a promovat examenul de licența in iunie 2009. De altfel, prin Legea nr. 1/2011- privind educația naționala, a fost abrogate aceasta ordonanța, nemaifiind aplicabila la acest moment.
Instanța de fond face trimitere in mod greșit la nerespectarea de către parata U. S. Haret a dispozițiilor legale privind procedura de "acreditare", prevăzuta de legea 88/1993, OUG nr. 75/2005 si HG 1011/2001 (in ceea ce privește modalitatea de evaluare se face trimitere la Legea nr. 88/1993) ce nu sunt incidente situației.
Instanța de fond omite sa se pronunțe asupra efectelor pe care le a produs deja adeverința de licența eliberata reclamantei, care se bucura de prezumția de legalitate autenticitate si de veridicitate. Aceasta adeverința de licența, care are regimul unui act de studii si care confirma dobândirea titlului de licențiat, nu a fost anulata de nicio instanța de judecata. Pe cale de consecința, atâta timp cat adeverința de licența depusa la dosar nu a fost anulata de nicio instanța de judecata, se prezuma ca aceasta a fost emisa cu respectarea tuturor condițiilor de forma si fond prevăzute de lege, emana in mod real de la emitent, reflecta in mod real ca reclamanta a dobândit in sesiunea iunie 2009, prin mijloace legale, titlul de licențiat, fara sa mai fie nevoie in speța, sa fie făcute alte cercetări cu privire la dreptul de a i se elibera diploma de licența si suplimentul acesteia.
Răsturnarea triplei prezumții de care se bucura Adeverința de licența poate fi făcuta in prezent doar prin procedura inscrierii in fals si nu printr-o simpla apreciere a instanței de fond făcuta in cauza, care de asemenea excede obiceiului cercetării judecătorești si este contrazisa chiar de actele normative incidente si invocate de instanța in motivarea hotărârii. Legalitatea acreditării formei de invatamant nu face obiectul prezentei cauze, iar cum reclamantei i-a fost eliberata adeverința de licențiat, necontestata, are dreptul la a-i fi eliberata diploma de licențiat si suplimentul de diploma, cererea de chemare in judecata fiind intemeiata, revenind paratului M. Educației Naționale (MECTS) obligația sa aprobe tipizarea formularelor de diploma de licența.
U. S. Haret se bucura, conform dispozițiilor Legii nr. 84/1995, in vigoare in perioada in care reclamanta a urmat cursurile acestei instituții de invatamant superior, de autonomie universitara, care presupunea, printre altele, si dreptul comunității universitare respective de a-si conduce si de a-si exercita libertățile academice si de a-si asuma un ansamblu de competente si obligații, inclusiv dreptul de a infiinta si de a asigura funcționarea facultăților, a colegiilor si a specializărilor universitare. In aplicarea dispozițiilor Legii nr. 84/1995, Ministrul Educației a emis Ordinul nr. 3404/07.03.2006, in cuprinsul cărui se stabilește, la art. 2, ca "Admiterea in invatamantul superior public si particular se organizează pe domenii de studiu de licența, pe baza metodologiilor stabilite de fiecare universitate"; iar la art. 8 prevazandu-se ca "Formele de invatamant cu frecventa redusa sau invatamant la distanta pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, in domeniile respective si dispun de departamente specializate".
Instanța ar fi trebuit sa aprecieze ca, atâta timp cat, nici la incheierea perioadei de monitorizare si nici ulterior acestui moment, M. Educației, in exercitarea atribuției sale de control si monitorizare a aplicării prevederilor legale cu privire la organizarea si funcționarea unităților si instituțiilor de invatamant de stat si particulare, nu a reclamat nereguli in procesul de organizare a admiterii, al funcționarii domeniilor de studiu pentru care s-a obținut acreditarea sau autorizația de funcționare provizorie, precum si in cel al susținerii examenului de licența, organul de specialitate al administrației publice centrale, cu rol de organizator si conducător al sistemului național de educație, fiind obligat sa recunoască valabilitatea examenului susținut de reclamanta si sa ia masurile administrative corespunzătoare, care sa permită satisfacerea dreptului de a mi se elibera diploma de licența, in condițiile prevăzute de Regulamentul privind regimul actelor de studii in sistemul de invatamant superior, aprobat prin Ordinul nr. 2284 din 28 septembrie 2007; act administrativ cu caracter normativ care limitează valabilitatea adeverințelor eliberate de universitatea organizatoare a examenului de licența la maxim 12 luni.
Pasivitatea Ministerului Educației Naționale, coroborata cu eliberarea formularelor tipizate e diploma de licența pentru promoțiile anterioare (2007 si 2008 ), respectiv pentru absolvenții aceluiași program de studii care au urmat cursurile invatamantului la distanta sau fara frecventa, valoareaza a recunoaștere de către minister.
In raport de conduita adoptata de organul de specialitate al administrației publice centrale, chemat sa organizeze si sa conducă sistemul național de educație, apreciază recurenta ca aprobarea de către U. S. Haret din București a admiterii la forma de invatamant la distanta, pentru specializările acreditate/autorizate, corespunzătoare formei de pregătire prin cursuri de zi, tine de exercițiul autonomiei universitare, garantate prin art. 32 alin. (6) din Constituția României si Legea nr. 84/1995.
Susținerile MECTS in sensul ca pentru ciclul de invatamant 2006-2009 forma de invatamant ID sau FR U. S. Haret nu avea acreditare legala potrivit legii 88/1993 si OUG 75/2005 nu pot fi reținute. Nelegalitatea acreditării nu face obiectul prezentului litigiu si chematul in garanție M. Educației Naționale ( MECTS), nu face dovada vreunui demers in acest sens. Mai mult de atat, nu a uzitat de anularea adeverințelor, acțiune prevăzuta de art. 36 din Ordinul 2284/2007 privind regulamentul privind regimul actelor de studii in sistemul de invatamant superior.
Având in vedere ca potrivit art 4 din Ordinul 2284/2007, M. Educației Naționale (MECTS) are atribuții in ceea ce privește conceperea si tehnoredactarea de tipizate si ca tipărirea se face numai cu avizul acești autorități, urmează sa se constate ca obligația universității de a elibera diplomele este corelata cu obligația de a aproba tipărirea lor si se va admite cererea de chemare in garanție a acestei autorități.
In ceea ce privește admiterea cererii in garanție a Ministerului Educației Naționale, consideră ca se impunea admiterea acesteia, deoarece exista un raport juridic direct, care s-a născut din refuzul expres al paratului M. Educației Naționale de a aproba tipărirea formularelor, care sa poată fi folosite de catre U. S. Haret, la completarea si eliberarea diplomelor de licența ce atesta absolvirea cursurilor universitare la forma invatamant frecventa redusa si ca acest refuz constituie un exces de putere, atâta timp cat, prin intermediul lui, se neaga dreptul Universității de a organiza aceasta forma de invatamant, conform reglementarilor prevăzute de Ordinul nr. 3404/2006, in condițiile in care, in perioada 2005 - 2009, nu au fost ridicate obiecții cu privire la desfășurarea acestei activități, si cat timp, anterior anului 2009, au fost puse la dispoziția Universității formulare tipizate, care au atestat finalizarea studiilor, prin susținerea examenului de licența, la formele de invatamant pe care ministerul refuza, la aceasta data, sa le mai recunoască ca fiind valabile. Astfel, consideră ca este intemeiata cererea de a chemare in garanatie M. Educației asa cum aceasta a fost formulata.
In drept, au fost invocate disp. art. 483, art.485 (1), art. 486, art.487, art.490, art. 492 Cod procedura civila si toate temeiurile de drept substanțial indicate mai sus.
Prin Serviciul Registratură, la data de 20.01.2015, intimata USH a depus întâmpinare, prin care a solicitat ca în cazul admiterii recursului, să fie admisă cererea de chemare în garanție a MEN.
La data de 26.01.2015 a formulat întâmpinare și intimatul MEN, care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate.
Analizând sentința prin prisma dispozițiilor legale incidente și a motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Reclamanta, absolventă a Facultății de Marketing și Afaceri Economice Internaționale din BUcurești, specializarea Marketing, din cadrul Universității S. Haret, promoția 2009, s-a adresat intimatei U. “S. Haret” cu cererea de eliberarea a diplomei de licență.
Potrivit Ordinului MECT nr. 2284/2007, adeverința de absolvire a studiilor are un termen de valabilitate de maximum 12 luni, termen în care universitatea are obligația de a completa diploma de licență și suplimentul la diplomă, care se eliberează absolventului, la cererea acestuia.
Diplomele de licență se completează pe formulare tipizate care sunt realizate de o unitate specializată desemnată de MECTS, în fapt . necesar ca cererea universității de eliberare a formularelor tipizate ale diplomelor de licență să fie aprobată de MECTS.
În cazul de față, intimata-pârâtă U. S. Haret a solicitat intimatului - pârât - chemat în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, printr-o . adrese, să aprobe tipărirea formularelor de diplome de licență necesare promoției anului 2009. Intimatul-pârât MECTS a încuviințat aceste cereri doar în parte și a refuzat să aprobe tipărirea formularelor pentru forma de învățământ la distanță și frecvență redusă, invocând faptul că U. S. Haret a organizat nelegal aceste forme de învățământ, fără a parcurge procedura de evaluare academică la care face referire art. 17 din HG nr. 1011/2001.
Curtea constată că recursul formulat este întemeiat, în acest sens urmând a avea în vedere soluția de principiu adoptată de Înalta Curte de Casație de Justiție – Secția de C. Administrativ și Fiscal în ședința de la 7 noiembrie 2013, prin care instanța supremă a statuat că soluția adoptată este în sensul jurisprudenței de obligare a pârâtei U. S. Haret să elibereze diploma de licența și/sau suplimentul de diplomă, de admitere a cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și de obligare a ministerului, în calitate de chemat în garanție, să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele de diplomă. Astfel, în motivarea soluției de principiu de mai sus, instanța supremă a făcut trimitere la jurisprudența reprezentată de deciziile de speță nr. 690/2012, nr. 953/2012, nr. 1638/2012 și nr. 3302/2012 ale ICCCJ-SCAF.
Curtea are în vedere importanța unei astfel de soluții de principiu dată de secția de contencios administrativ și fiscal a instanței supreme, soluție, care chiar dacă nu are forța obligatorie a unei decizii date într-un recurs în interesul legii, se impune a fi respectată față de rolul conferit Înaltei Curți de Casație și Justiție de unificarea a practicii judiciare.
Prin aceste decizii de speță s-a statuat, în mod constant, că M.E.C.T.S. are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă, întrucât adeverința de licențiat se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate specifică actelor administrative și nu a fost atacată de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau de o altă autoritate publică, în condițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004. În ceea ce privește legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță și fără frecvență, s-a arătat că instanța de fond nu a fost învestită cu o astfel de cerere.
În consecință, ținând cont de necesitatea urmării soluțiilor de principiu pronunțate de instanța supremă, în scopul asigurării unei practici unitare, Curtea constată că legalitatea acreditării formei de învățământ nu face obiect al prezentei cauze, iar cum reclamantei i-a fost eliberată adeverință de licențiat, necontestată, aceasta are dreptul la a-i fi eliberată diploma de licență și suplimentul de diplomă, cererea de chemare în judecată formulată fiind întemeiată, revenind pârâtului M. Educației Naționale obligația să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru partea reclamantă, respectiv pârâtei U. S. Haret obligația de eliberare în favoarea părții reclamante a diplomei de licență și a suplimentului de diplomă.
De altfel, necesitatea respectării și la nivelul instanțelor ierarhic inferioare a unei asemenea jurisprudențe adoptate și urmate constant de instanța supremă, soluție orientată înspre finalitatea asigurării caracterului efectiv și concret al dreptului invocat de absolvenții universității în discuție, rezultă și din interpretarea considerentelor Curții Europene a Drepturilor Omului din hotărârea pronunțată în cauza B. împotriva României, în care s-au reținut următoarele:
„37. (…), divergențele de jurisprudență constituie, prin natură, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritate asupra competenței lor teritoriale. Cu toate acestea, rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa aceste contradicții ale jurisprudenței (Zielinski și Pradal și Gonzales și alții împotriva Franței [GC], nr._/94 și_/96 la_/96, paragraful 59, CEDO 1999-VII).
38. În cazul în speță, trebuie constatat că Înalta Curte de Casație se afla la originea acestor divergențe profunde și persistente în timp.
39. Această practică, ce s-a dezvoltat în cadrul celei mai înalte autorități judiciare din țară, este în sine contrară principiului siguranței publice, care este implicită în ansamblul articolelor Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (a se vedea, mutatis mutandis, Baranowski împotriva Poloniei, nr._/95, paragraful 56, CEDO 2000-III). În loc să-și îndeplinească rolul său stabilind o interpretare de urmat, Înalta Curte de Casație a devenit ea însăși sursa nesiguranței juridice, micșorând astfel încrederea publicului în sistemul judiciar (a se vedea, mutatis munandis, Sovtransavto Holding împotriva Ucrainei, nr._/99, paragraful 97, CEDO 2002-VII și P. citat anterior, paragraful 98, și, a contrario, Pérez Arias împotriva Spaniei, nr._/03, paragraful 70, 28 iunie 2007).
40. Curtea concluzionează deci că această incertitudine jurisprudențială a avut drept efect privarea reclamantului de orice posibilitate de a obține beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, în condițiile în care altor persoane care au prestat o muncă forțată în afara D.G.M. li s-a recunoscut dreptul de a beneficia de dispozițiile acestei legi.
În consecință, a fost încălcat încălcat art. 6 alin. 1 din Convenție”.
Având în vedere aceste aspecte, a nu constata incidența rațiunilor pentru care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut încălcarea disp. art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în sensul obligației instanțelor de recurs de a adopta o jurisprudență unitară astfel încât să fie respectat principiul securității juridice care este implicită în ansamblul articolelor Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept, în absența căreia instanțele interne de recurs ar deveni sursa nesiguranței juridice, micșorând astfel încrederea publicului în sistemul judiciar, ar avea drept consecință inerentă, prin generarea unei jurisprudențe neunitare la nivelul situației absolvenților universității în discuție, o aplicare și interpretare diferită a acelorași norme legale în situații similare.
În plus, Curtea de Apel mai reține că în cauza D. împotriva România, hotărârea din 21 februarie 2008, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut prin prisma jurisprudenței divergente a instanțelor interne o încălcare a art. 14 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, arătând că «37. În lumina articolului 14 din Convenție, o discriminare constată în a trata în mod diferit, cu excepția justificării obiective și raționale, persoane aflate în situații comparabile. (…) lista pe care o cuprinde articolul 14 are un caracter exemplificativ și nu limitativ.». Cum articolul 14 din Convenție, drept subiectiv substanțial, nu are o existență independentă în sistemul de protecție european a drepturilor și libertăților fundamentale pe care aceasta îl instituie, ci trebuie invocat prin raportare la acestea, Curtea reține că prin art. 2 din Primul Protocol adițional la Convenție s-a consacrat și dreptul la instruire.
În acest context, dată fiind și jurisprudența citată mai sus a instanței supreme, constatând incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., se impune admiterea recursului formulat de recurenta-reclamantă și casarea în parte a sentinței recurate, în sensul admiterii în parte a acțiunii și obligării pârâtei U. “S. Haret” la emiterea diplomei de licență și a suplimentului la aceasta.
Întrucât, obligația Universității nu poate fi dusă la îndeplinire, deoarece intimatul-chemat în garanție MECTS, în prezent M. Educației Naționale, refuză tipărirea formularelor tipizate necesare, deși pârâta a emis reclamantei adeverință că este licențiată și, prin urmare, poate pretinde eliberarea diplomei de licență, iar, în cauză, există o interdependență între cele două obligații menționate în cererea introductivă, în raport de competența fiecărei autorități, se va admite și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. “S. Haret” și va fi obligat MEN să aprobe tipărirea formularelor tipizate, în termen de 30 de zile de la pronunțare, conform prevederilor art. 24 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
În baza art. 453 alin. 1 C. proc. civ. va fi obligată pârâta USH să plătească recurentei reclamante suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la instanța de fond și în recurs.
În baza art. 453 alin. 1 și 451 alin. 2 C. proc. civ. va fi obligat chematul în garanție, MEN, să plătească pârâtei U. „S. Haret” suma de 200 lei, cheltuieli de judecată la instanța de fond, reprezentând parte din onorariul de avocat, redus ca urmare a lipsei de complexitate a dosarului, a actelor de procedură și activităților îndeplinite de acesta și a termenului scurt de soluționare a cauzei, pârâta nefiind îndreptățită la onorariu în recurs, câtă vreme s-a admis acesta, prin urmare a căzut în pretenții.
Se vor menține soluțiile cu privire la excepția lipsei calității procesuale active și a inadmisibilității și cu privire la respingerea cererii de chemare în garanție formulată de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta – reclamantă I. C. cu domiciliul ales la cab.av. F. A. în sector 2, București, ., ., . sentinței civile nr. 5668/23.09.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații – pârâți U. S. HARET cu sediul în sector 3, București, I. G., nr. 13 și M. EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE cu sediul în sector 1, București, .. 28-30 și intimatul – chemat în garanție M. EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE cu sediul în sector 1, București, .. 28-30 .
Casează în parte sentința recurată și în rejudecare:
Admite în parte acțiunea.
Obligă pârâta U. S. Haret la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă.
Obligă chematul în garanție M. Educației Naționale la aprobarea tipăririi formularului tipizat pentru diploma de licență și suplimentul de diplomă în termen de 30 zile de la pronunțare prezentei decizii.
Obligă intimata pârâtă să plătească recurentei reclamante suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli de judecată la instanța de fond și în recurs.
Obligă chematul în garanție M. Educației Naționale să plătească pârâtei U. S. Haret suma de 200 lei cheltuieli de judecată la instanța de fond, cu aplic. art. 451 alin. 2 cod proc. civilă.
Menține soluțiile cu privire la excepția lipsei calității procesuale active și a inadmisibilității și cu privire la respingerea cererii de chemare în garanție formulată de reclamantă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, 16.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. E. G. R. M. V.
GREFIER,
C. O.
Red.jud.R.V./5ex./27.04.2015
Jud.fond: L. C. D., Tribunalul București-SCAF
Cu opinia separată a domnului judecător V. H.:
în sensul respingerii cererii de chemare în garanție formulate de pârâtă și admiterii cererii de chemare în garanție formulată de reclamantă.
JUDECĂTOR,
V. H.
| ← Excepţie nelegalitate act administrativ. Sentința nr.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 2313/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
