Custodie publică. Sentința nr. 1861/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1861/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-06-2015 în dosarul nr. 3664/2/2015
Dosar nr._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1861
Ședința publică de la 24 iunie 2015
Curtea constituită din:
Președinte P. C.
Grefier M. C.
MINISTERUL PUBLIC – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror C. C. .
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul LI B. în contradictoriu cu pârâtul I. G. PENTRU IMIGRĂRI, având ca obiect „plângere împotriva măsurii de luare în custodie publică”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamantul Li B., personal și asistat de avocat I. M., cu împuternicire avocațială pe care o depune la dosar, și pârâtul I. G. pentru Imigrări, prin consilier juridic A. V., cu delegație la fila 17 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se prezintă domnul S. C., traducător autorizat de M. Justiției, pentru traducerea dezbaterilor în/din limba chineză.
Reclamantul, prin avocat, depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 78 lei.
Curtea ia act că reclamantul a timbrat cererea de chemare în judecată.
Reclamantul, prin avocat, solicită în susținerea acțiunii proba cu înscrisuri. Depune acte medicale, comunicând câte un exemplar reprezentantului pârâtului și reprezentantului Ministerului P.. Nu mai are alte cereri.
Pârâtul, prin consilier juridic, solicită proba cu înscrisurile de la dosar.
Curtea, după deliberare, încuviințează ambelor părți proba cu înscrisuri. Având în vedere că nu mai sunt cereri și excepții de formulat, probe de administrat, declară deschise dezbaterile.
Reclamantul, prin avocat, solicită admiterea plângerii, așa cum a fost formulată și, în consecință, să se constate că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 101 din OUG nr. 194/2002, respectiv faptul că nu se impune luarea în custodie atâta timp cât nu prezintă risc de sustragere de la măsura îndepărtării de pe teritoriul României. Este adevărat că s-au finalizat procedurile de azil începute încă din 2006, însă are reședința cunoscută pe teritoriul județului V., la o familie care îl tolerează de 15 ani. Este exclus să se sustragă plecării din țară. Arată că după finalizarea cererii de acces la o nouă procedură azil a formulat și cerere de tolerare, care e în procedura de soluționare. Este în imposibilitatea reală de părăsire a teritoriului României fiind in tratament pentru bolile de care suferă, după cum rezultă din actele medicale depuse la dosar. În C. nu mai are familie, asigurare de sănătate, astfel încât o plecare în C. i-ar pune în pericol viața. Solicită admiterea plângerii și rămânerea pe teritoriul României până la finalizarea procedurii de tolerare, perioadă în care urmează să-și finalizeze și tratamentul pentru diabet zaharat.
Pârâtul, prin consilier juridic, solicită respingerea plângerii, ca neîntemeiată. Consideră că sunt întrunite condițiile pentru luarea în custodie publică. Astfel, nu a putut fi îndepărtat în 24 ore și prezintă risc de sustragere de la îndepărtarea sub escortă. Arată că cetățeanul chinez a intrat în România în anul 2001 pe bază unei vize și 5 ani nu a mai părăsit teritoriul României. A încercat să rămână prin repetate cereri de azil respinse. Cererea de tolerare a fost respinsă și chiar dacă se afla în stare de judecată legea nu prevede că până la soluționarea definitivă sunt incidente dispozițiile referitoare la interzicerea îndepărtării. Motivele privind legalitatea returnării și riscul la care ar fi fost supus prin returnarea în țara de origine sunt considerente care nu pot fi analizate în prezenta cauză.
Reprezentantul Ministerului P., susține că în urma probelor administrate rezultă că atât decizia de returnare sub escortă, cât și măsura de luarea în custodie publică sunt măsuri temeinice și legale. Împotriva cetățeanului străin nu s-au dispus măsuri restrictive privind părăsirea teritoriului României, respectiv nu sunt incidente dispozițiile referitoare la interzicerea sau suspendarea executării obligației de returnare. Având în vedere că e în ședere ilegală pe teritoriul României pentru o perioadă de 2 ani și 7 luni, precum și faptul că acesta nu a pus în executare voluntară decizia de returnare emisă pe numele său, consideră că se impune menținerea ambelor măsuri având în vedere că există riscul de sustragere de la procedura de îndepărtare, reclamantul formulând mai multe cereri, vădit netemeinice, referitoare la statuatul său pe teritoriul României. Solicită respingerea contestației ca neîntemeiată.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra actiunii in contencios administrativ de fata;
La data de 16.06.2015 s-a inregistrat plangerea reclamantului LI B. prin care a contestat masura luarii in custodie publica ce i-a fost adusa la cunostinta la 11.06.2015.
În fapt, reclamantul, a arătat că masura este nelegala.
Aceasta masura trebuie să fie cât mai scurtă cu putință și să fie menținută numai pe durata desfășurării și executării în mod adecvat a dispozițiilor de îndepărtare, conform cu art. 15alin. (1) din Directiva 115/2008 (Orice măsură de luare în custodie publică este pentru o perioadă cât mai scurtă cu putință și se menține numai pe durata desfășurării și executării, în mod adecvat, a dispozițiilor de îndepărtare.)
Noile prevederi preiau conceptul stabilit de Uniunea Europeană cu privire la „imposibilitatea îndepărtării străinului în perioada pentru care a fost instituită măsura custodiei publice”, în conformitate cu art. 15 alin. (4) din Directiva 115/2008, netranspus. De menționat este faptul că aceasta nu este condiționată de faptele anterioare ale străinului sau de motivul dispunerii îndepărtării sub escortă, prin urmare, riscul de sustragere nu poate fi un argument valid în menținerea măsurii de custodie publică.
În motivarea deciziei de luare în custodie publică parchetul reține greșit că nu se afla în situația de interzicere a returnării deoarece a venit în România și a solicitat acordarea statutului de refugiat deoarece este cetățean chinez, a părăsit țara de origine datorită persecuției din partea organelor statului care il persecutau fiind membru „falung gong”.
In C., inainte de plecare a fosst amenintat si inchis, persecutat de catre autoritati datorita faptului ca era membru al acestei organizatii.
Daca s-ar intoarce in tara de origine ar fi condamnat si chiar ii poate fi pusa viata in pericol.
In opinia sa nu poate fi returnat in C. doarece aceasta este nesigura, dreptul la viata nefiindu-i respectat.
Este in Romania de peste 20 de ani si nu are casa ori rude, iar starea sanatatii este precara.
Considera ca acestea sunt motive obiective pentru care nu a parasit si nu poate parasi Romania.
In opinia sa este in situatia prevazuta de lege pentru acordarea tolerarii si a beneficiat de acest drept o perioda de circa 10 ani, pana in 2013, cand in urma formularii unei cereri de acces la o noua procedura nu i-a mai fost acordata.
Trebuie să beneficieze în continuare de acordarea tolerării în România deoarece motivele nu au încetat nici un moment, fiindu-i aplicabile dispozițiile art. 106.1-106.2din OUG 194/2002, viața îi este pusă în pericol în cazul întoarcerii.
A mai invedert ca a formulat contestație împotriva măsurii de îndepărtare sub escortă arătând că aceasta este nelegală.
Custodia publică este o măsură extremă de restrângere a libertății de circulație a persoanei care se ia asupra străinului doar în ultim caz când nu mai există alternativă.
A reiterat ca masura indepartarii nu poate fi adusa la indeplinire pentru ca ii este pusa viata in pericol in cazul intoarcerii in C..
In drept, a invocat dispozitiile OUG nr. 194/2002.
Reclamantul nu a depus inscrisuri odata cu actiunea si nici taxa de timbru.
La termenul din 19.06.2015 paratul IGI a depus intampinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata.
A invederat ca reclamantul s-a sustras de la executarea obligatiei voluntare de returnare, iar indepartarea nu a putut fi realizata in 24 de ore din cauza lipsei documentului de calatorie.
Apararile reclamantului exced analizarei ce trebuie realizata sub aspectul legalitatii si temeiniciei masurii de luare in custodie publica.
Situatia actuala din tara de origine, C. permite returnarea.
Nu a incidat niciunul din cazurile prevaute de art. 82 din OUG nr. 194/2002 in care este interzisa indepartarea de pe teritoriul Romaniei.
Totodata paratul a dpeus inscrisurile care au stat la baza luarii masurii contestate si ordonanta din 11.06.2015 a Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti nr. 1296/II/2015 prin care s-a dispus luarea reclamantului in custodie publica pe o perioada de 30 de zile incepand cu 11.06.2015.
La termenul din 19.06.2015 cauza s-a amanat la solicitarea reclamantului care a dorit sa se prezinte avocatul sau si pentru ca taxa judiciara de timbru ar fi fost achitata de avocat.
La termenul din 24.06.2015 reclamantul a dpeus inscrisuri privind starea sa de sanatate.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanța reține următoarele:
La data de 11.06.2015 impotriva reclamantului s-a luat masura luarii in custodie publica in conformitate cu dispozitiile art. 101 al. 2 lit a si 101 al 3 lit a din OUG nr. 194/2002 deoarece strainul LI B., cetatean chinez nu a putut fi indepartat de pe teritoriul Romaniei in termen de 24 de ore prevazut de art. 90 al. 1 din acelasi act normativ.
Masura de luare in custodie publica a fost dispusa prin rezolutia nr. 1296/II-5/2015 a Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti.
Din actele dosarului reiese ca s-a emis o decizie de returnare in ceea ce-l priveste, decizie emisa in septembrie 2013.
La momentul luarii masurilor de indepartare sub escorta si a celei de luare in custodie publica decizia de returnare era definitiva.
Se mai retine ca reclamantul a intrat in Romania in 2001 si a depus prima cerere de azil abia dupa depistarea sa in 2006.
A formulat si alte cereri de acces la o noua procedura de azil, de fiecare data pentru alte motive.
Ultima cerere a fost pentru motive medicale, pentru ca i-ar fi pusa viata si integritatea fizica in pericol daca ar fi returnat in tara de origine, C..
Toate dosarele privind cererile de azil au fost respinse definitiv de instante, ultimul la 3.06.2015 de catre Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti.
Motivele referitoare la apartenenta reclamantului la miscarea « falun gong » nu pot fi retinute ca motiv de nelegalitate a masurii dispuse, mai ales in contextul in care prima cerere de azil a fost formulata pentru acest motiv, iar instantele de judecata au stabilit irevocabil ca nu sunt indeplinite conditiile nici pentru acordarea azilului si nici a unei alte forme de protectie pentru acest motiv.
De altfel este si greu de presupus ca reclamantul dupa mai bine de 14 ani de cand a parasit tara de origine ar fi persecutat in tara de origine pentru apartenta la aceasta miscare, mai ales in contextul in care nu a dovedit ca ar mai fi mentinut legaturile cu miscarea in cauza.
Oricum aceste aspecte nu au relevanta sub aspectul masurii dispuse prin ordonanta sus indicata si contestata de reclamant, decizia de returnare fiind definitiva din 2013.
In privinta faptului ca reclamantul a beneficiat de statutul de tolerat se retine ca acel statut i-a fost acordat ca urmare a faptului ca era inculpat . finalizat in 2013 (nota raport de la fila 28 din dosar).
Prin urmare masura nu a fost depusa pentru considerente care ar fi incidente si in prezent.
Nici actele medicale depuse nu dovedesc sustinerea reclamantului ca returnarea in tara de origine i-ar pune in pericol viata.
Astfel din foia de prezentare depusa chiar de reclamant, fila 80 reiese ca in martie 2015 reclamantul nu se trata desi cunostea ca are diabet din septembrie 2014 si cu toate acestea s-a prezentat cu o stare generala buna.
Nici celelalte inscrisuri nu dovedesc faptul ca reclamantul s-ar afla . ori ca ar urma anumite tratamente care ar fi imposibil de urmat in tara de origine.
Se constata ca, in mod corect, prin ordonata prin care s-a dispus masura luarii in custodie publica a reclamantului, s-a retinut ca in cazul reclamantului se constata ca exista risc de sustragere de la indepartarea sub escorta intrucat reclamantul s-a sustras de la executarea voluntara a obligatiei de returnare.
De altfel si sustinerile acestuia din actiune denota clar intentia de a nu parasi Romania, iar termenul in care trebuia sa paraseasca tara in mod voluntar a expirat de mai mult timp.
Prin urmare se constata legala si temeinica masura luarii in custodie a reclamantului in temeiul art. 101 al. 1, 2 lit a si 3 lit a din OUG nr. 194/2002, reclamantul neavand nici documente de calatorie si nici mijloace materiale necesare returnarii si prezinta risc de sustragere de la indepartarea sub escorta.
Asadar se constata neintemeiata plangerea reclamantului si in baza textelor mai sus indicate si a art. 101 al. 10, art. 1, 10 si 18 din legea nr. 554/2004 o va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de reclamantul LI B., cetățean chinez, actualmente reținut în Centrul de Cazare Străini luați în Custodie Publică Otopeni, .. 257, jud. Ilfov, cu domiciliul ales în București, ., ., ., sector 4, în contradictoriu cu pârâtul I. G. PENTRU IMIGRĂRI, cu sediul în București, .-5, sector 5, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.06.2015.
P.,
C. P. GREFIER,
C. M.
RED. CP (5 EX)
| ← Refuz soluţionare cerere. Decizia nr. 2725/2015. Curtea de Apel... | Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 1690/2015.... → |
|---|
