Conflict de competenţă. Sentința nr. 762/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 762/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 37534/3/2014
Acesta nu este document finalizat
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă nr. 762
Ședința din Camera de Consiliu de la 17.03.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - P. S.
GREFIER - M. LUCREȚIA
Pe rol soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Sectorului 5 și Tribunalul București – Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal, în cauza ce privește pe reclamantul P. A. C. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA SECTORULUI 5 A FINANȚELOR PUBLICE.
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care
Curtea reține cauza în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
CURTEA,
Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6100/17.09.2014 Judecătoria Sectorului 5 a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe creditorul P. A. - C. în contradictoriu cu debitoarea ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 5 în favoarea Tribunalului București – Secția de C. Administrativ și Fiscal.
În motivarea sentinței s-a arătat că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 București la data de 13.08.2014, Biroul Executorului Judecătoresc N. M. a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 1146/05.03.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal și Decizia civilă nr. 4770/06.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, pentru recuperarea creanței în cuantum de_,32 lei (6287 lei – debit principal,_,32 lei – dobânda legală fiscală calculată de la data plății taxei – 27.08.2007 și până la data introducerii cererii de executare, urmând a fi actualizată la data restituirii efective și 42 lei – cheltuieli de judecată), precum și cheltuielile de executare.
Instanța a apreciat că, potrivit dispozițiilor art. 665 alin 1 Cod de procedură civilă, competența soluționării cererii de executare silită aparține instanței de executare. Aceasta este definită de art. 650 alin 1 Cod de procedură civilă, din perspectiva competenței materiale, ca fiind judecătoria, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Unul dintre aceste cazuri, în care legea dispune altfel, este reprezentat de materia contenciosului administrativ. Astfel, conform art. 2 alin 1 litera ț din Legea nr. 554/2004, instanța de executare este cea care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ.
Prin urmare, în situațiile în care afirmatul titlu executoriu este reprezentat de o hotărâre prin care a fost tranșat fondul litigiului de contencios administrativ, instanța emitentă este și instanță de executare, competentă, prin urmare să soluționeze și cererea încuviințare a executării silite.
Aceasta este situația și în speță, unde creditoarea s-a prevalat de o hotărâre judecătorească prin care a fost dezlegat un raport de contencios administrativ și fiscal de către Tribunalul București.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, instanța a apreciat că, în cauză, competentă să soluționeze prezenta acțiune este instanța de contencios administrativ, astfel că a admis excepția necompetenței materiale și în temeiul art. 132 alin. 3 C.proc.civ., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – Secția de C. Administrativ și Fiscal.
Tribunalul București – Secția a II-a C., la rândul său, prin sentința civilă nr. 8235/09.12.2014 a dispus declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Sector 5 București și a dispus înaintarea cauzei către Curtea de Apel București pentru soluționarea conflictului negativ de competență.
Tribunalul București a reținut în esență că obiectul cererii de chemare in judecată vizează cererea Biroului Executorului Judecătoresc N. M. de încuviințare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 1146/05.03.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal și Decizia civilă nr. 4770/06.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, pentru recuperarea creanței în cuantum de_,32 lei (6287 lei – debit principal,_,32 lei – dobânda legală fiscală calculată de la data plății taxei – 27.08.2007 și până la data introducerii cererii de executare, urmând a fi actualizată la data restituirii efective și 42 lei – cheltuieli de judecată), precum și cheltuielile de executare.
Potrivit art. 24 al. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004 republicată, „dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în interiorul acesteia, iar, în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere”.
Tribunalul a reținut astfel că, dispozițiile art. 24 din Legea 554/2004 au o aplicabilitate specială în materia contenciosului administrativ, obligația executării din oficiu și termenele scurte fixate prin Legea 554/2004 exprimând cerința respectării principiului legalității și a exigențelor termenului rezonabil în procedura administrativă și în procedura de executare a obligațiilor impuse autorităților publice prin hotărâri judecătorești pronunțate de instanțele de contencios administrativ.
Aplicarea acestor masuri impune in mod necesar stabilirea unei culpe in sarcina autorității, respectiv a conducătorului acesteia, constând în nerespectarea termenului de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești, termen in care autoritatea publica era obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ.
In cadrul unei actiuni intemeiate pe aceste prevederi legale, instanta de executare nu poate dispune alte masuri in afara celor mentionate de lege, respectiv sanctiunea amenzii pentru conducatorul institutiei, in cazul nerespectarii termenului de emitere a actului administrativ, sau obligarea paratei la plata de despăgubiri pentru întârziere.
Astfel, in raport de dispozițiile art. 25 din Legea 554/2004, instanța de contencios administrativ este instanța de executare numai in ceea ce privește măsurile prevăzute la art. 24 alin. 2, in sensul aplicării unei amenzi pentru conducătorul instituției, respectiv acordarea de despăgubiri pentru întârziere, in cazul hotărârilor irevocabile emise in domeniul contenciosului administrativ, nefiind îndrituită să dispună alte măsuri în cazul neîndeplinirii voluntare a unor obligații ce derivă din hotărâri pronunțate în materia contenciosului administrativ, dispozițiile cu caracter special fiind de stricta interpretare.
Prin urmare, in ceea ce priveste o cerere de incuviintare a executarii silite la solicitarea executorului judecatoresc, competenta de solutionare nu revine instantei specializate in materia contenciosului administrativ, in atare situatie nefiind aplicabile dispozitiile art. 24 si 25 din Legea 554/2004, ci dispozitiile cu caracter comun ale Codului de procedura civila.
Având în vedere aceste considerente, precum si imprejurarea ca necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale si functionale, precum și dispozițiile art. 176 alin. 1 pct. 3 C., potrivit cu care actele de procedură săvârșite de judecătorul necompetent sunt nule, în acest caz nulitatea nefiind condiționată de producerea vreunei vătămări, fiind suficient ca actul de procedură să aparțină unei instanțe necompetente, tribunalul a apreciat întemeiată excepția invocată, in temeiul disp. art. 129 Cod procedura civila, admițând-o și pe cale de consecință, potrivit art. 132 C.pr.civ., a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 5 București.
Soluționând conflictul negativ de competență, Curtea stabilește că revine Judecătoriei Sectorului 5 București competența de soluționare a prezentei cauze, pentru următoarele considerente:
Obiectul cererii introductive îl constituie cererea executorului judecătoresc N. M. de încuviințare a executării silite a sentinței nr. 1146/05.03.2013 a Tribunalului București – Secția a IX-a C. și a deciziei nr. 4770/06.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a, împotriva debitoarei Administrația Sector 5 a Finanțelor Publice. Prin sentința mai sus arătată pârâta a fost obligată la plata sumei de 6287 lei, reprezentând taxă de primă înmatriculare, precum și la plata dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată.
Raportat la obiectul sentinței menționate, Curtea constată că Tribunalul București– Secția a II-a C. a făcut o interpretare corectă a dispozițiilor art. 22-25 din Legea nr. 554/2004, întrucât instanța de executare definită de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ț) din Legea nr. 554/2004 este circumstanțiată doar situațiilor premisă reglementate de dispozițiile art. 24 alin. (1) din același act normativ, respectiv doar pentru hotărârile instanțelor de contencios administrativ prin care autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative; doar în acest caz instanța de executare este cea care a soluționat fondul de contencios administrativ. Această concluzie rezultă din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 24 și 25 din Legea nr. 554/2004, în cadrul cărora legiuitorul, după ce enumeră tipul de hotărâri anterior menționate și arată termenul în care ele se vor executa (art. 24 alin. 1), prevede consecințele ce intervin în cazul nerespectării termenului (art. 24 alin. 2 și 3), reglementând în acest sens (art. 25 alin. 1) o competență specială a instanței de executare de a acorda sancțiunile și despăgubirile prevăzute de art. 24 alin. (3).
Dispozițiile art. 22-26 din Legea nr. 554/2004 sunt aplicabile doar în privința executării titlului executoriu în materia contenciosului administrativ, și nu în privința executării sile a creanțelor împotriva organelor fiscale, când executarea silită se realizează prin executorul judecătoresc, potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă.
Rezultă, așadar, că instanța care a soluționat fondul litigiului de contencios administrativ este instanță de executare doar pentru hotărârile prevăzute în cadrul dispozițiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Cum sentința nr. 1146/05.03.2013 a Tribunalului București nu se încadrează în această categorie, rezultă că obligația reglementată prin aceasta se execută conform dreptului comun, fiind aplicabile dispozițiile art. 650 alin. (1) NCPC, instanța competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite fiind judecătoria în circumscripția căreia se află sediul debitoarei.
Față de aceste considerente Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 135 C.proc.civ., va stabili competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Sectorului 5 și Tribunalul București – Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal, în cauza ce privește pe reclamantulP. A. C., CNP_ – domiciliat în . LEULUI, nr. 25B, J. ILFOV în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA SECTOR 5 A FINANȚELOR BUCUREȘTI , cu sediul în București, CALEA 13 SEPTEMBRIE, nr. 226, .>în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
P. SILVIAMIHU LUCREȚIA
Red. și tehnored. S.P./4 ex./27.03.2015
| ← Litigiu privind regimul străinilor. Sentința nr. 2213/2015.... | Refuz soluţionare cerere. Decizia nr. 2725/2015. Curtea de Apel... → |
|---|
