Despăgubire. Decizia nr. 3784/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3784/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 34774/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR nr._ |
DECIZIA CIVILĂ NR. 3784
Ședința publică din data de 30 iunie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: H. P.
JUDECĂTOR: A. M. G.
JUDECĂTOR: O. S.
GREFIER: P. B. B.
Pe rol se află soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții-pârâți A. N. A PENITENCIARELOR și P. B. JILAVA și de recurentul-reclamant F. L. R. împotriva sentinței civile nr. 3141/25.04.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. _ , în contradictoriu intimații-pârâți V. C. M., S. C. BLAZIAN, M. V. - COMISAR SEF A. N. A PENITENCIARELOR, M. C. M. - COMISAR SEF A. N. A PENITENCIARELOR, M. D. A. - INSPECTOR PRINCIPAL A. N. A PENITENCIARELOR, având ca obiect „litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999)”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-reclamant personal, datele de identificare ale acestuia fiind consemnate în caietul grefierului de ședință, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurentul-reclamant personal depune înscrisuri, practică judiciar și un extras de pe portalul instanțelor.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de ridicat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Recurentul-reclamant personal pune concluzii de admitere a recursului și de modificare în parte a sentinței recurată, în sensul obligării întocmirii unei noi fișe de evaluare pentru perioada 01.12._11, precum și obligarea la plata daunelor morale. Cu privire la recusurile formulate de recurenții-pârâți, solicit respingerea acestora ca nefondate.
Curtea, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București - Secția de C. Administrativ și Fiscal cu nr._, reclamantul F. L. R. a chemat in judecata pe pârâții A. N. A PENITENCIARELOR și P. B. JILAVA, V. C. M., S. C. BLAZIAN, M. V. - COMISAR SEF A. N. A PENITENCIARELOR, M. C. M. - COMISAR SEF A. N. A PENITENCIARELOR, M. D. A. - INSPECTOR PRINCIPAL A. N. A PENITENCIARELOR solicitând anularea fișei de evaluare a reclamantului pentru perioada 01.12.2010 – 01.12.2011 și a procesului verbal nr._/15.03.2012 emis de Comisia de soluționare a contestațiilor privind calificativele obținute la evaluarea performanțelor activității profesionale individuale din cadrul Penitenciarului Jilava, daune morale, cu plata cheltuielilor de judecata.
Prin sentința civilă nr. 3141/25.04.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. _ a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamant, anulată fișa de evaluare a reclamantului pentru perioada 01.12.2010 – 01.12.2011 și obligă pârâtul P. Jilava să emită o altă fișă de evaluare a reclamantului pentru aceeași perioadă, anulat procesul verbal nr._/15.03.2012 emis de Comisia de soluționare a contestațiilor privind calificativele obținute la evaluarea performanțelor activității profesionale individuale din cadrul Penitenciarului Jilava și respinse capetele de cerere referitoare la acordarea de daune morale ca neîntemeiat și la obligarea pârâților la acordarea unui anumit calificativ ca inadmisibil.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut în esență că, fișa de evaluare nu este motivată, evaluatorul nejustificând acordarea notelor înscrise în fișa de evaluare, încălcându-se astfel principiul motivării actelor administrative, consacrat de art.31 alin.2 din Constituție.
Trebuie subliniat faptul că există obligația evaluatorului de a motiva acordarea oricăruia dintre calificativele prev. de art.22 alin.2 din legea nr.293/2004, în speță fiind necesară motivarea acordării calificativului „bun” și nu a neacordării calificativului „foarte bun”.
Motivarea riguroasă a actului administrativ prin care se realizează evaluarea activității profesionale este de natură să asigure transparența decizională în beneficiul persoanei evaluate, dar și posibilitatea reală a instanței de a exercita un control judiciar atât sub aspectul legalității, cât și sub aspectul temeiniciei actului contestat.
Or, se reține că în cauză nu este motivată acordarea nici uneia dintre notele menționate în fișa de evaluare, cum ar fi spre exemplu nota 4 la obiectivul „nivelul pregătirii profesionale” în condițiile în care la dosar au fost depuse diploma de studii postuniversitare de specializare în științe penale obținută în anul 2005, precum și diploma de master în aceeași specializare, din anul 2005.
Faptul că abia ulterior, cu ocazia soluționării contestației formulate de reclamant, i s-au oferit acestuia câteva explicații referitoare la acordarea unora dintre note nu este de natură să acopere nemotivarea inițială a actului administrativ, câtă vreme procesul verbal de soluționare a contestației este un act distinct și emis ulterior fișei de evaluare, fiind întocmit de cu totul alte persoane decât cea care a întocmit menționata fișă.
În aceste condiții, nu este îndeplinită cerința motivării actului administrativ contestat, ceea ce afectează legalitatea acestuia.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea pârâtului să emită o fișă de evaluare cu calificativul excepțional sau foarte bun, Tribunalul l-a apreciat ca fiind inadmisibil, fiind lipsit de suport legal având în vedere că art. 8 alin.1 din Ordinul M.J. nr.2792/2004 prevede că evaluarea performanțelor profesionale individuale ale funcționarilor publici se realizează de către evaluator.
Prin stabilirea calificativului care i s-ar cuveni reclamantului instanța s-ar substitui persoanei abilitată prin lege să realizeze evaluarea și ar exercita atribuții care îi revin exclusiv acesteia, încălcând astfel dispoziții legale imperative.
În speță, instanța poate dispune doar obligarea pârâtului la emiterea unei alte fișe de evaluare, cu luarea în considerare a aspectelor reținute în prezenta sentință, urmând ca stabilirea notelor și a calificativului să fie făcute de persoana căreia îi revine competența de evaluare a activității profesionale a reclamantului.
In ceea ce privește capatul de cerere privind lata daunelor morale, s-a reținut că, câtă vreme reclamantul avea obligația de a proba prejudiciul suferit, suferinta expusa si gradul de vinovatie al paratilor de la care a solicitat aceste daune, fata de actele considerate nelegale, insa astfel de dovezi nu au fost aduse, se impune a se respinge acest capat de cerere privind plata daunelor morale, ca neîntemeiat.
Totodată, tribunalul a considerat că însăși soluția ce urmează a fi pronunțată, anume aceea de anulare a fișei de evaluare și a procesului verbal contestat est o suficientă reparație pentru eventualul prejudiciu suferit.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul și pârâtul P. București Jilava, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursul său, recurentul-reclamant a criticat sentința recurată sub aspectul greșitei respingeri a capetelor de cerere privind daunele morale și de obligare a pârâților la acordarea unui anumit calificativ ca inadmisibil.
În acest sens, recurentul arată că hotărârea instanței de fond este legală și corectă numai în privința faptului că s-a anulat fișa de evaluare din perioada 01.12._11 și s-a anulat procesul verbal nr._ din 15.03.2012.
In mod legal și corect instanța de fond a reținut faptul că relevant din punct de vedere al legalității și temeiniciei fișei de evaluare este și faptul că acest act administrativ nu este motivat, evaluatorul nejustificând acordarea notelor înscrise în fișa de evaluare, încălcându-se astfel principiul motivării actelor administrative, consacrat de art. 31 alin. 2 din Constituție.
Motivarea riguroasă a actului administrativ prin care se realizează evaluarea activității profesionale este de natură să asigure transparența decizională în beneficiul persoanei evaluate, dar și posibilitatea reală a instanței de a exercita un control judiciar atât sub aspectul legalității, cât și sub aspectul temeiniciei actului contestat.
Instanța de fond nu a verificat legalitatea și corectitudinea nici unei note acordate, deoarece pârâții nu au dovedit și nu au probat corectitudinea notelor și a calificativului acordat, astfel că se impune acordarea notelor celor mai bune și a calificativului „excepțional" (sau „foarte bun"), precum și acordarea daunelor morale.
Instanța de judecată nu i-a reparat în mod efectiv paguba cauzată prin actul administrativ în cauză (fișa de evaluare), fiind evident faptul că hotărârea instanței de fond este nelegală sub acest aspect, fiind încălcat astfel art. 1 din legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
Instanța a considerat că nu poate proceda la obligarea pârâtului să-i emită o altă fișă de evaluare cu calificativul „EXCEPȚIONAL" sau „FOARTE B.", motivând că astfel instanța s-ar substitui persoanei abilitată prin lege să realizeze evaluarea și ar exercita atribuții care îi revin exclusiv acesteia, încălcând astfel dispoziții legale imperative. Această interpretare este una nelegală, instanțele judecătorești având dreptul și obligația de a înfăptui justiția și de a face dreptate.
Recurentul susține că merită să i se acorde daune morale, având în vedere că pârâții din acest dosar au urmărit cu toții, cu rea credință, să îi producă daune morale, întocmindu-i o fișă de evaluare incorectă și nelegală, în total dezacord cu activitatea sa profesională, prin care să i se facă o mare nedreptate, să-i fie împiedicată evoluția în carieră, să nu potă fi avansat în grad sau funcție, așa cum se prevede la art. 26 alin. 1,3 și 6 din legea 293/2004. A fost avansat la gradul profesional de subcomisar de penitenciare la data de 01.01.2010, astfel că dacă ar fi primit calificativul „excepțional" prin fișa de evaluare a activității sale profesionale din perioada 01.12._11, ar fi putut fi avansat și eu în gradul profesional, următor, celui de comisar de penitenciare, în condițiile art. 26 alin. 6 din legea 293/2004, în cursul anului 2012.
Gradul profesional aduce în plus o sumă relativ mică la salariu, însă gradul profesional reprezintă nivelul ierarhic pe care îl ai, reprezintă nivelul de studii și pregătire profsională pe care îl ai, reprezintă respectul, recunoașterea și aprecierea de care te bucuri în cadrul colectivului profesional din care faci parte, reprezintă un model și un exemplu pentru ceilalți subordonați. Un funcționar public cu statut special care a primit un calificativ mic în cadrul sistemului penitenciar este considerat și apreciat de către ceilalți angajați ca un funcționar care nu-și face treaba bine, a cărui activitate nu a fost una corespunzătoare.
Prin calificativul care i s-a acordat, atât instituțiile în cauză, cât și funcționarii publici chemați în judecată, au urmărit, cu rea credință, să-i producă daune materiale și morale, fiindu-i eliminată orice șansă de a beneficia de drepturile, privilegiile și beneficiile de care au avut parte alți funcțonari publici cu statut special, în condițiile prevăzute de legea 293/2004 și ordinele ministrului justiției. Vinovăția acestora este evidentă, aceștia căutând să-i producă daune materiale și morale, având în vedere efectele pe care le are fișa de evaluare în cariera profesională a funcționarului public cu statut special. Această evaluare incorectă, nereală și nelegală produce efecte mult mai mari decât o sancțiune disciplinară. Fișa de evaluare în cauză și procesul verbal nr._ din 15.03.2012 include chiar și faptul că a fost sancționat disciplinar cu „mustrare scrisă", însă această sancțiune a fost anulată în mod definitiv și irevocabil de instanțele judecătorești din România (Sentința civilă nr. 5332 din 09.09.2014 pronunțată de Tribunalul București, Secția a Il-a C. Administrativ și Fiscal, rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1029 din 20.02.2015, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a Vlîl-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul_/3/2013), dovedind în mod irevocabil faptul că a fost sancționat disciplinar în mod nelegal, fără nici o vină.
Potrivit principiului „restitutio in integrum", se impune anularea fișei de evaluare și eliminarea efectelor sancțiunii disciplinare, obligarea instituțiilor în cauză să-i acorde calificativul „excepțional" (sau foarte bun") și obligarea intimaților la plata daunelor morale solicitate !!!
Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Sentința civilă nr. 3141 din data de 25.04.2014 pronunțată de Tribunalul București, Secția a Il-a C. Administrativ și Fiscal nu conține motivele pe care se bazează sau se sprijină repingerea solicitării de a i se acorda calificativul solicitat („excepțional" sau „foarte bun") și refuzul de a i se acorda daunele morale solicitate.
De asemenea, în recursul său, P. București Jilava, consideră că hotărârea instanței de fond nu are temei legal pentru următoarele motive:
Conform art. 12 din OMJ 2792/2004( în prezent abrogat ) sunt stabilite calificativele ce se pot acorda funcționarilor publici cu statut special din cadrul administrației penitenciare, în funcție de punctajul obținut, acestea fiind: a)între 1,00 - 1,50- nesatisfăcător; b) între 1,51 - 2,50 - satisfăcător; c) între 2,51 - 3,50 - bun; d) între 3,51-4,50- foarte bun; e) între 4,51-5,00- excepțional.
Existența a cinci paliere de notare, cărora la corespund cele cinci calificative, instituie ipoteza că indivizi sunt diferiți. Criteriile avute în vedere în materie, au fost stabilite sistematic, în cuprinsul fișei de evaluare și sunt grupate pe tipuri de trăsături, aptitudini, competențe.
Prezumția anterioară unei evaluări, este că oricine poate obține oricare dintre cele 5 calificative.
Evaluarea activității profesionale a funcționarilor publici cu statut special din sistemul penitenciar este reglementată de art. 23-25, din Legea nr. 293/2004, republicată, privind Statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor și de O.M.J. nr.2792/C/2004, pentru aprobarea criteriilor privind[ evaluarea performantelor activitătâții profesionale a funcționarilor publici din sistemul administrației penitenciare.
Percepția evaluatorului cu privire la nivelul atins de către persoana evaluată, pe scara de la 1 la 5, a criteriilor din fișa de evaluare, se realizează, în fapt, în cadrul relațiilor funcționale de serviciu, desfășurate pe parcursul perioadei evaluate.
Conform modului de abordare al instanței de fond, evaluatorul trebuia să motiveze nota acordată la fiecare din cele 20 de trăsături, aptitudini, competențe, enumerate în coloana „Obiective" a fișei de evaluare.
Or, prevederile legislative menționate mai sus, nu stabilesc obligativitatea justificării acordării unui anume punctaj, fie el mic sau mare.
Nota 2,94, care corespunde calificativului,, B.", reprezintă punctajul rezultat în urma evaluării performanțelor profesionale ale domnului F. L. R., de către comisarul șef V. C., așa cum au fost percepute în cadrul relaționării ierarhic instituționalizate, pe parcursul anului 2011, iar această perceție nu s-a realizat în scris, sub forma unui jurnal zilnic al activității persoanei evaluate, ci a fost feed-back-ul modului de îndeplinire al sarcinilor de serviciu de către reclamant.
Astfel, acest motiv de anulare a fișei de evaluare, constând în nemotivarea de către evaluator a fiecăruia din cele 20 de punctaje, este unul care excede prevederilor legale și trebuie înlăturat de către instanța de recurs.
În urma evaluării performanțelor activității profesionale individuale, pe perioada 01.12._11, domnului subcomisar de penitenciare F. L. R. i s-a stabilit calificativul „B." de către șeful ierarhic superior, cu nota finală de 2,94.
Ulterior directorul Penitenciarului București Jilava, a menținut punctajul acordat.
Aspectele care au fost avute în vedere la acordarea calificativului mai sus menționat au fost următoarele:
La evaluarea criteriului ,, Performanțe profesionale" s-au acordat respectivele note, avându-se în vedere mai multe atenționări pe care șeful ierarhic le-a formulat la adresa domnului F. L. R., pentru îndeplinirea defectuoasă a îndatoririlor de serviciu cum ar fi: netratarea într-o manieră profesionistă și deontologică a modului de întocmire a analizei bilanț a activității plutonului 4, superficialitate manifestată în îndeplinirea diferitelor atribuții specifice ca șef de tură, legate de coordonarea accesului în penitenciar, coordonarea activităților de însoțire a persoanelor private de libertate la sectorul de acordare a pachetelor și vizitelor, fapte ce au condus la favorizarea producerii de incidente negative.
La evaluarea criteriului Capacității profesionale și pregătire" s-a avut în vedere faptul că domnul subcomisar F. L. R. a dat dovadă de superficialitate și lipsă de interes în mai multe rânduri, oferind date insuficiente dar și aprecieri personale cu ocazia întocmirii analizei bilanț a plutonului 4.
La evaluarea ,, Responsabilității" s-a avut în vedere faptul că acesta a fost atenționat în repetate rânduri verbal, dar și în scris, fiind de amintit faptul că nu și-a luat măsurile necesare pentru a putea fi contactat de către conducerea unității.
La evaluarea ,, Trăsături caracteriale" s-a avut în vedere comunicarea deficitară a celui în cauză cu personalul din subordine, cu ceilalți șefi de tură și cu conducerea unității.
În cererea de chemare în judecată pe care domnul F. L. R. a formulat-o, acesta afirmă în mod subiectiv, existența unor iregularități, neîntemeiate și nu aduce argumente care să ateste faptul că punctajul acordat nu corespunde realității, ci doar face simple speculații subiective cu privire la o anumită relație tensionată între persoana sa și șefii ierarhici și presupuneri despre lipsa de obiectivitate a acestora și a comisiei care a soluționat contestația administrativă.
Toate acestea însă nu au aptitudinea de a răsturna prezumția de buna credință și obiectivitate a evaluatorului, mai ales că acesta că are cunoștință deplină cu privire la activitatea profesională a persoanei evaluate, fiind în măsură să aprecieze cu acuratețe asupra nivelului atins în privința criteriilor de evaluare.
În fine recurenta-pârâtă Administrația Națională a Penitenciarelor, a susținut că sentința atacată este pronunțată în considerarea altor texte de lege, care nu au nici o legătură cu cauza dedusă judecății, respectiv art. 22 alin. (2) din Legea nr. 293/2004.
Instanța de fond a indicat greșit dispozițiile art. 22 alin.(2) din Legea nr. 293/2004 privind motivarea „acordării oricăruia dintre calificativele prevăzute de acest text de lege", întrucât la alineatul (2) din art. 22 se stipulează cu totul altceva: " modul de gestionare și evidență a datelor privind funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare se stabilește prin ordin al ministrului justiției".
Față de aprecierea instanței că actul administrativ contestat nu este motivat, că evaluatorul nu a justificat acordarea notelor înscrise în fișa de evaluare, instanța de fond se află într-o mare eroare, deoarece nu notele, respectiv „notarea obiectivelor" trebuiau motivate.
Potrivit prevederilor legale incidente în materie, notarea se face pentru fiecare obiectiv, iar pentru obținera notei finale se face o medie aritmetică a notelor acordate pentru îndeplinirea fiecărui criteriu (" fiecare obiectiv apreciindu-se cu note de la 1 la 5, nota exprimând gradul de îndeplinire a obiectivului respectiv").
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) din O.M.J. nr. 2792/C/2004 pentru aprobarea Criteriilor privind evaluarea performanțelor activității profesionale a funcționarilor publici din sistemul administrației penitenciare, evaluarea activității profesionale a reclamantului a fost realizată de către funcționarul public de conducere care a coordonat compartimentul în cadrul căruia acesta și-a desfășurat activitatea.
Potrivit art. 16 alin.(1) din același act normativ, reclamantul a contestat calificativul acordat și, pentru că acesta avea funcție de conducere (șef tură), comisia de soluționare a contestației s-a constituit la nivelul Administrației Naționale a Penitenciarelor.
În urma analizării aspectelor prezentate în contestație, precum și a consultării referatului motivat al evaluatorului, privind aspectele care au fost avute în vedere la acordarea calificativului „B.", document pus la dispoziția comisiei de soluționare a contestației de către P. București Jilava, comisia a admis contestația și a adoptat soluția prevăzută la art. 17 alin.(3), lit. a din O.M.J. nr. 2792/C/2004, și anume: a menținut punctajele si calificativul acordat ( procesul verbal nr._/15.03.2012).
Având în vedere acestea, instanța de fond face confuzie între motivul actului și motivarea sa. Astfel, atâta timp cât motivul reprezintă elementul obiectiv (și nu psihologic), de fapt sau de drept, care precede actul și îi justifică emiterea, motivarea reprezintă exprimarea acestuia în cuprinsul actului.
Astfel, instanța nu a făcut distincția între obligația de motivare a actului administrativ individual (motivarea calificativului "B." prin acordarea notelor de la fiecare criteriu, respectiv motivarea procesului verbal nr._/15.03.2012), care reprezintă o normă de procedură fundamentală și problema temeiniciei motivării, care ține de legalitatea de fond a unui act în litigiu.
Prin urmare, motivele prin care se urmărește contestarea temeiniciei unui act sunt ineficiente în cazul în care este vorba despre un act pe temeiul lipsei de motivare sau a motivării insuficiente.
Pe de altă parte, potrivit prevederilor art. 31 alin. (1) si (2) din Constituția României, dreptul la informație trebuie respectat în raporturile juridice care se stabilesc între autoritățile publice și cei cărora li se adresează actele emise de către acestea, în sensul motivării oricărui act administrativ, fie el act normativ, sau individual, dar nerespectarea acestei condiții nu duce la nulitatea actului administrativ, aceasta fiind o condiție de formă și o reflectare a principiului transparenței administrației.
Această condiție a motivării a fost împlinită prin indicarea notelor pentru fiecare obiectiv (fiecare obiectiv apreciindu-se cu note de la 1 la 5, iar nota exprimând gradul de îndeplinire a obiectivului respectiv ) și procesul verbal nr._/15.03.2012 a fost, de asemena, motivat, făcându-se mențiune că „ în urma consultării referatului motivat al evaluatorului" comisia de soluționare a contestației a menținut punctajele și calificativul acordat de evaluatorul de la P. București Jilava .
La data de 18.06.2015 P. București Jilava, a formulat întâmpinare la cererea de recurs formulată de reclamantul F. L. R., solicitând respingerea acestuia, întrucât cererea de obligare a Penitenciarului București Jilava de a emite o altă fișă de evaluare, cu acordarea calificativului „excepțional "(sau ,,foarte bun") este inadmisibilă, pentru că a proceda astfel ar însemna ca instanța de judecată să se substituie persoanei abilitate prin lege să realizeze evaluarea, în condițiile în care art.8, alin. 1 din Ordinul Ministrului Justiției 2792/2004, prevede că evaluarea performanțelor profesionale se realizează de către evaluator.
Totodată cu privire la daunele morale, reclamantul nu a făcut dovada unui prejudiciu, pentru a fi îndreptățit să formuleze o astfel de solicitare.
Invocarea de către recurentul-reclamant a unor situații ipotetice în care sugerează ce ar fi avut de câștigat, dacă ar fi primit unul din calificativele pretinse, nu sunt pertinente cu cauza. Reclamantul trebuie să dovedească prejudiciul suferit ca urmare a acordării calificativului ,,B.", fiind în afara oricărei discuții îndreptățirea de a solicita ,, lucrum cessans", pentru că nu i s-a acordat un calificativ superior, câtă vreme pe calea acțiunii în instanță nu se poate obține obligarea la acordarea unui calificativ superior, ci doar emiterea unei alte fișe de evaluare, cu arătarea neregularităților constatate la fișa anulată.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și în limitele prevăzute de art.3041 din Codul d eprocedură civilă, Curtea apreciază recursurile ca fiind nefondate, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește recursul recurentului reclamant, aceste este nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond în mod corect a apreiat că și-ar depăși atribuțiile dacă ar stabili un nou calificativ reclamantului, acest lucru fiind apanajul autorității publice pârâte, în condițiile în care art.8, alin. 1 din Ordinul Ministrului Justiției 2792/2004, prevede că evaluarea performanțelor profesionale se realizează de către evaluator.
Faptul că instanța de fond a constatat că actul administrativ contestat nu este motivat, în sensul că în Fișa de evaluare nu se arată motivul pentru care nu a acordat calificativul maxim la fiecare criteriu de evaluare, a fost suficient pentru a anula actul administrativ pentru acest motiv, fără să verifice legalitatea și corectitudinea fiecărei note acordate, însă nu poate acorda, calificativului „excepțional" (sau „foarte bun"), pentru motivul că pârâții nu au probat de ce nu au făcut acest lucru, întrucât, urmare a anulării actului administrativ autoritatea pârâtă este obligată, potrivit dispozițiilor legale invocate, să emită o altă fișă de evaluare, instanața de contencios administrativ făcând doar un control de legalitate a actelor administrative individuale neavând competența să emită asemenea acte.
Dreptul de apreciere aparține autoritții publice, instanța de contencios administrativ făcând un control de legalitate a unei eventuale depășiri a marjei de apreciere care ar fi de natură să veteme interesele persoanei vătămate, putând cenzura excesul de putere, în ipoteza în care modul de evaluare a reclamantului de către autoritatea publică îi încalcă drepturile și interesele legitime.
În ceea ce privește acordarea daunelor morale, Curtea reține că în mod corect instanța de fond a reținut că reclamantul nu a făcut dovada prejudiciului, simpla invocare a unor împrejurări care ar fi creeat un prejudiciu moral, respectiv că pârâții din acest dosar au urmărit cu toții, cu rea credință, să îi producă daune morale, întocmindu-i o fișă de evaluare incorectă și nelegală, în total dezacord cu activitatea sa profesională, prin care să i se facă o mare nedreptate, să-i fie împiedicată evoluția în carieră, să nu potă fi avansat în grad sau funcție, așa cum se prevede la art. 26 alin. 1,3 și 6 din legea 293/2004 și să-i creeze o imagine necorespunzătoare în rândul colegilor, neputând conduce automat la acordarea de daune morale.
Este adevărat că instanța poate aprecia, în funcție de circumstanțele cauzei, dacă persoana vătămată a suferit un prejudiciu moral, în lipsa unor dovezi certe, însă, în speță, prin faptul că reclamantului i s-au acordat calificative fără a fi motivate nu conduce automat la prezumția că acestuia i-a creeat un prejudiciu moral, întrucât, ulterior, comisia poate ajunge la aceeași concluzie, motivat de data aceasta, astfel încât calificativele să reflecte activitatea profesională a reclamantului.
Instanța de judecată nu a constatat că evaluarea a fost incorectă, ci că nu a fost motivată, fiindu-i vătămat reclamantului dreptul de a aduce argumente în apărare, pentru a dovedi netemeinicia calificativelor, astfel încât, în mod corect s-a apreciat că reclamantul nu a suferit un prejudiciu moral.
În ceea ce privește recursul declarat de recurentul-pârât P. București Jilava, Curtea de asemenea îl consideră ca fiind nefondat.
Într-adevăr, conform art. 12 din OMJ 2792/2004( în prezent abrogat ) sunt stabilite calificativele ce se pot acorda funcționarilor publici cu statut special din cadrul administrației penitenciare, în funcție de punctajul obținut, pe cinci criterii de notare, cărora la corespund cele cinci calificative, iar prezumția anterioară unei evaluări, nu este că oricine poate obține oricare dintre cele 5 calificative, ci că oricine poate obține calificativul maxim, iar un calificativ inferior pentru fiecare dintre criterii trebuie motivat.
Cu alte cuvinte, autoritatea publică are obligația ca, în Fișa de evaluare, să argumkenteze juridic motivul concret pentru care un funcționar public nu poate să obțină calificativul maxim pentru un anumit criteriu.
Instanța de contencios administrativ nu poate cenzura dacă motivul reținut este unui consistent sau convingător, or dacă este întemeiat, ci trebuie să verifice dacă calificativul mai mic decât cel maxim a fost motivat.
Evaluarea activității profesionale a funcționarilor publici cu statut special din sistemul penitenciar este reglementată de art. 23-25, din Legea nr. 293/2004, republicată, privind Statutul funcționarilor publici din Administrația Națională a Penitenciarelor și de O.M.J. nr.2792/C/2004, pentru aprobarea criteriilor privind evaluarea performantelor activitătâții profesionale a funcționarilor publici din sistemul administrației penitenciare.
Într-adevăr, percepția evaluatorului cu privire la nivelul atins de către persoana evaluată, pe scara de la 1 la 5, a criteriilor din fișa de evaluare, se realizează, în fapt, în cadrul relațiilor funcționale de serviciu, desfășurate pe parcursul perioadei evaluate, iar prevederile legislative menționate mai sus, deși nu stabilesc obligativitatea justificării acordării unui anume punctaj, fie el mic sau mare, este de esența actului administrativ ca acesta să fie motivat în fapt și în drept.
Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, proclamată de Parlamentul European, Consiliul Europei și Comisiei Europene 2007/C 303/01, Uniunea Europeană recunoaște drepturile, libertățile și principiile enunțate, la art.41 fiind prevăzut dreptul la bună administrare.
Potrivit acestei prevederi, orice persoană are dreptul de a beneficia, în ceea ce privește problemele sale, de un tratament imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil din partea instituțiilor, organelor, oficiilor și agenților Uniunii. Acesta include în principal: a) dreptul oricărei persoane de a fi ascultată înainte de luarea oricărei măsuri individuale care ar putea să-i aducă atingere; b) dreptul oricărei persoane de a avea acces la dosarul propriu, cu respetarea intereselor legitime legate de confidențialitate și secretul profesional și comercial; c) obligația administrației de a-și motiva deciziile.
Prin nemotivarea Fișei de evaluare s-a încălcat reclamantului dreptul la apărare, prin faptul că nu-și poate formula contestația, în contextul în care nu cunoaște motivul de fapt al respingerii cererii sale, autoritatea publică pârâtă încălcându-și obligația de transparență în emiterea actelor administrative.
Este lipsit de relevanță faptul că în răspunsul la contestația administrativă sau în recurs pârâta a arătat aspectele care au fost avute în vedere la acordarea calificativului întrucât aceste motive trebuiau să se regăsească în Fișa de evaluare, actul administrativ care produce efecte juridice în sensul modului de evaluare a funcționarului public cu statut special din sistemul penitenciar.
În fine, referitor la recursul declarat de recurenta-pârâtă Administrația Națională a Penitenciarelor, Curtea reține că instanța de fond a făcut referire la dispozițiile art. 22 alin.(2) din Legea nr. 293/2004 pentru a face referire la calificativele prevăzute de acest act normativ, însă a apreciat, în mod corect, că este necesară motivarea calificativului „bun” nu și cel de „foarte bun”, pentru motivele arătate mai sus, fiind necesar a se cunoaște, în cazul unui control de legalitate, motivul pentru care persoana evaluată nu a primit calificativul maxim, în vederea garantării dreptului la apărare și pentru a se respecta principiul trasparenței decizionale în actele administrative.
În raport de dispozițiile art. 8 alin. (1), art. 16 alin.(1) și art. 17 alin.(3), lit. a din O.M.J. nr. 2792/C/2004 pentru aprobarea Criteriilor privind evaluarea performanțelor activității profesionale a funcționarilor publici din sistemul administrației penitenciare, nu se poate susține că doar prin indicarea notelor pentru fiecare obiectiv cu note de la 1 la 5 și indicarea în procesul verbal nr._/15.03.2012 că „ în urma consultării referatului motivat al evaluatorului" comisia de soluționare a contestației a menținut punctajele și calificativul acordat de evaluatorul de la P. București Jilava, este realizată condiția motivării, fiind necesară menționarea în concret, pentru fiecare criteriu și obiectiv, motivul pentru care nu s-a acordat calificativul maxim.
Față de aceste considerente, văzând dispozițiile art.312 din Codul de procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursurile ca fiind nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile formulate de recurenții-pârâți A. N. A PENITENCIARELOR și P. B. JILAVA și de recurentul-reclamant F. L. R. împotriva sentinței civile nr. 3141/25.04.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. _ , în contradictoriu intimații-pârâți V. C. M., S. C. BLAZIAN, M. V. - COMISAR SEF A. N. A PENITENCIARELOR, M. C. M. - COMISAR SEF A. N. A PENITENCIARELOR, M. D. A. - INSPECTOR PRINCIPAL A. N. A PENITENCIARELOR, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată azi, 30.06.2015, în ședință publică.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
H. P. A. M. G. O. S.
GREFIER
P. B. B.
Red: HP
Tehnored: HP /PBB
2 ex. /
Tribunalul București Secția de C. Administrativ și Fiscal
Judecător: M. I. C.
| ← Pretentii. Decizia nr. 4005/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2105/2015.... → |
|---|
