Anulare act administrativ. Sentința nr. 1437/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1437/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 21-05-2015 în dosarul nr. 1495/2/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Sentința nr. 1437
Ședința publică din data de 21 mai 2015
Curtea constituită din:
JUDECĂTOR: D. M. D.
GREFIER: M. G.
Pe rol fiind cererea de revizuire a sentinței nr. 1925/24.06.2008 pronunțate de Curtea de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, formulată de revizuentul A. D. în contradictoriu cu intimatul S. G. AL CAMEREI DEPUTAȚILOR.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu răspund părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează lipsa dosarului de fond nr._, acesta fiind la Înalta Curte de Casație și Justiție, după care:
Având în vedere că motivele cererii de revizuire sunt cele prevăzute de art. 322 pct. 5 teza I din codul de procedură civilă 1865, respectiv de art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, și constatând că la fila 16 din dosar se află o copie a sentinței supuse revizuirii, Curtea apreciază că nu se impune atașarea doarului de fond nr._ .
Nefiind cereri prealabile formulate, Curtea rămâne în pronunțare asupra admisibilității cererii de revizuire, conform art. 326 alin. 3 din Codul de procedură civilă 1865, inclusiv prin prisma aspectelor învederate de către intimat prin întâmpinare, precum și, în situația în care se va constata că revizuirea este admisibilă, asupra temeiniciei sale.
CURTEA
Deliberând asupra prezentei cereri de revizuire, constată următoarele:
Prin sentința nr. 1925/24.06.2008 pronunțată în dosarul nr._, Curtea de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității și a respins acțiunea formulată de reclamantul A. D. în contradictoriu cu S. G. al Camerei Deputaților, având ca obiect anularea ordinului nr. 1108/10.11.2006, ca tardiv formulată, întrucât reclamantul a depășit termenul prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentințe, prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 10.03.2015, A. D. a formulat, în contradictoriu cu intimatul S. G. AL CAMEREI DEPUTAȚILOR, prezenta cerere de revizuire, prin care a solicitat desființarea sentinței nr. 1925/24.06.2008 și rejudecarea acțiunii ce a făcut obiectul dosarului nr._ .
În motivare, revizuentul a invocat motivul prevăzut de art. 322 pct. 5 teza I din Codul de procedură civilă 1865, susținând că înscrisul nou este fișa pentru evidența drepturilor bănești, aferentă perioadei septembrie 2007-decembrie 2014, descoperită în dosarul nr._/3/2013 al Tribunalului București-Secția a II-contencios administrativ și fiscal în ședința publică din data de 12.02.201. Revizuentul a susținut că această fișă întrunește toate condițiile de admisibilitate, prevăzute în mod expres de legiuitor, pentru a fi calificat drept înscris nou.
De asemenea, revizuentul a invocat motivul special prevăzut de art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 referitor la încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, făcând trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la art. 1 Protocolul 1 CEDO.
În drept, revizuentul a invocat dispozițiile art. 322 și urm. din Codul de procedură civilă 1865, precum și ale art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
În dovedire, revizuentul a depus la dosar înscrisuri (filele 16-97).
La data de 20.04.2015, pârâta Camera Deputaților a depus întâmpinare (filele 101-106), prin care a arătat că, prin sentința nr. 1925/24.06.2008, Curtea de Apel București nu a evocat fondul, ci a admis excepția de tardivitate a formulării acțiunii. Or, potrivit dispozițiilor art. 322 din Codul de procedură civilă 1865, pot forma obiectul revizuirii doar hotărârile rămase definitive în instanțele de apel sau prin neapelare, precum și hotărârea dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul. Deși condiția de a fi vorba despre o hotărâre prin care se evocă fondul este prevăzută în mod expres doar pentru hotărârile pronunțate de instanțele de recurs, este de principiu recunoscut în doctrina și practica judiciară că revizuirea privește numai hotărârile prin care s-a rezolvat fondul, întrucât motivele prevăzute de legiuitor sunt legate, de regulă, de situația de fapt. Pe cale de consecință, a arătat că sentința nr. 1925/24.06.2008 nu poate forma obiectul unei revizuiri întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 5.
În subsidiar, a susținut că Fișa invocată de revizuent nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 322 pct. 5 teza I din Codul de procedură civilă pentru a fi calificată drept înscris nou, întrucât: nu reprezintă un înscris, ci o sinteză care materializează informațiile cuprinse în alte înscrisuri; nu putea fi reținută de fostul angajator, având în vedere că a fost emisă de Casa de Pensii; nu face parte din categoria înscrisurilor care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților; nu are relevanță față de obiectul dosarului nr._ .
De asemenea, a învederat că revizuentul, deși a invocat și prevederile art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, totuși nu a indicat motivele din care să rezulte încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, ci doar a făcut trimiteri la hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului vizând dreptul la pensia de serviciu, nerezultând aspecte care să conducă la concluzia încălcării de către instanță a principiului priorității dreptului comunitar.
Totodată, intimatul a solicitat aplicarea unei amenzi judiciare, având în vedere exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale, prin formularea căii extraordinare a revizuirii vădit netemeinice
În drept, intimatul a invocat art. 322 și urm. din Codul de procedură civilă 1865.
Examinând admisibilitatea revizuirii, conform art. 326 alin. 3 din Codul de procedură civilă 1865, inclusiv prin prisma aspectelor învederate de intimat prin întâmipnare, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Preambulul art. 322 din Codul de procedură civilă de la 1865 reglemenetează obiectul revizuirii, legiuitorul prevăzând că sunt supuse acestei căi extraordinare de atac de retractare hotărârile rămase definitive în instanțele de apel sau prin neapelare, precum și hotărârile date de o instanță de recurs când evocă fondul. Este adevărat că, în legătură cu hotărârile primei instanșe, rămase definitive prin neexercitarea căilor de atac, textul nu pune în mod expres condiția restrictivă de a fi hotărâri de fond, însă, întrucât rezivuirea nu poate fi exercitată decât pentru motivele expres prevăzute de lege, iar aceste motive sunt legate, de regulă, de situația de fapt, atât în doctrina de specialitate, cât și în practica judiciară această condiție a evocării fondului a fost extinsă la majoritatea hotărârilor (pentru motivele prevăzute de art. 322 pct. 4, 6, 7 și 8, se admite că revizuirea se poate exercita și împotriva unor hotărâri prin care nu se rezolvă fondul cauzei).
În legătură cu acest aspect, Curtea constată că, prin hotărârile judecătorești invocate de revizuent la pagina 3 din cererea de revizuire, excepția inadmisibilității a fost respinsă pentru cu totul alte argumente. Astfel, decizia Î.C.C.J. nr. 190/17.01.2014 (filele 21-22) are în vedere o cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 din Codul de procedură civilă 1865 (contrarietate unor hotărâri definitive), caz în care, astfel cum s-a menționat deja, este admisibilă revizuirea, chiar dacă este îndreptată împotriva unei hotărâri prin care nu s-a evocat fondul. Prin sentințele C.A.B. nr. 6034/24.10.2012 și nr. 2580/16.09.2013 (filele 27-28, 33-40), s-a apreciat că nerespectarea condițiilor prevăzute de art. 322 pct. 5 teza I din Codul de procedură civilă 1865 nu conduce la respingerea revizuirii ca inadmisibilă, ci ca nefondată. Prin sentința C.A.B. nr. 6114/30.10.2012 (filele 29-31), s-a respins excepția inadmisibilității revizuirii întrucât, la data sesizării instanței, erau în vigoare dispozițiile art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, aborgarea acestora intervenind ulterior, prin Legea nr. 299/2011.
În consecință, Curtea constată că niciuna dintre hotărârile invocate de revizuent nu poate fi reținută ca statuând contrar orientării doctrinei și praticii judiciare menționate anterior.
În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 322 pct. 5 teza I din Codul de procedură civilă 1865, Curtea subliniază că este cu atât mai necesar ca prin hotărârrea supusă revizuirii să se fi rezolvat fondul cauzei, în condițiile în care acest motiv privește descoperirea unui înscris probator nou, a cărei administrare este de natură a conduce la schimbarea soluției.
Or, este evident că sentința nr. 1925/24.06.2008 nu se încadreză în această categorie, întrucât Curtea de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității și a respins acțiunea formulată de reclamantul A. D., în contradictoriu cu S. G. al Camerei Deputaților, având ca obiect anularea ordinului nr. 1108/2006, ca tardiv formulată.
Curtea subliniază că, în cauză, cerința evocării fondului este imperios necesară, întrucât revizuentul nu aduce un înscris nou de natură a proba respectarea termenului de formulare a acțiunii, conform exigențelor impuse prin art. 11 alin. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004, ci invocă o fișă pentru evidența drepturilor bănești, aferentă perioadei septembrie 2007-decembrie 2014, care în mod cert are legătură cu fondul cauzei, ce nu a fost însă analizat prin sentința supusă revizuirii.
Și în ceea ce privește motivul special prevăzut de art. 21 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 este necesar ca prin hotărârea supusă revizuirii să fi fost rezolvat fondul, întrucât acest text nu derogă de la prevederile art. 322 din Codul de procedură civilă, ci doar adaugă un motiv specific.
Mai mult, este evident că nu pot fi analizate susținerile revizuentului referitoare la jurisprudența instanțelor europene referitoare la dreptul la pensia de serviciu, atâta timp cât, prin sentința nr. 1925/24.06.2008, acțiunea a fost respinsă ca tardiv formulată.
Un argument suplimentar privind inadmisibilitatea revizuirii întemeiate pe acest motiv special este că textul în discuție se referă la încălcarea principiului supremației dreptului comunitar, ceea ce impune invocarea și aplicabilitatea în cauză, în baza acestui principiu, a unor acte europene cu efect direct (tratate, regulamente, directive etc), astfel cum au fost interpretare de către Curtea de Justiției a Uniunii Europene. Or, revizuentul a invocat încălcarea art. 1 din Protocolul 1 adițional la C.E.D.O., astfel cum a fost interpretat și aplicat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, confuzia în care se află acesta fiind așadar evidentă.
Față de aceste considerente, Curtea va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.
În temeiul dispozițiilor art. 1081 lin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă 1865, Curtea va aplica revizuentului o amendă judiciară de 600 lei pentru introducerea cu rea-credință a cererii de revizuire, rea-credință ce rezultă nu numai din soluția dată prezentei cereri, cât și atitudinea părții, care înțelege să formuleze numeroase cereri de revizuire, toate fiind respinse de către instanțele judecătorești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. D., cu domiciliul în București, .. 5, sectorul 2, în contradictoriu cu intimatul S. G. AL CAMEREI DEPUTAȚILOR, cu sediul în București, Palatul Parlamentului, .-4, sectorul 5, ca inadmisibilă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a se depune la Curtea de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
În temeiul art. 1081 lin. 1 pct. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă 1865, aplică revizuentului o amendă judiciară de 600 lei pentru introducerea cu rea-credință a acestei cereri.
Cu cerere de reexaminare a amenzii în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 mai 2015.
Judecător Grefier
D. D. M. G. M.
Red/thred. DDM/ 4 ex/ 05.06.2015
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2105/2015.... | Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr.... → |
|---|
