Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 3804/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3804/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-06-2015 în dosarul nr. 227/2/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR nr._ |
DECIZIA CIVILĂ NR. 3804
Ședința publică din data de 30 iunie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: H. P.
JUDECĂTOR: A. M. G.
JUDECĂTOR: O. S.
GREFIER: P. B. B.
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul D. D. E. împotriva Deciziei nr. 8229/06.11.2014 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/3/2013, în contradictoriu cu intimatul C. G. AL GĂRZII NAȚIONALE DE MEDIU, având ca obiect „litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999)”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns contestatorul personal, datele de identificare fiind consemnate în caietul grefierului de ședință și intimatul prin consilier juridic cu împuternicire de reprezentare juridică pe care o depune în ședință publică.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de ridicat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra contestației în anulare.
Contestatorul personal pune concluzii de admitere a contestației în anulare și de anulare a hotărârii atacate, cu consecința reluării judecății.
Intimatul prin consilier juridic pune concluzii de respingere a contestație în anulare ca neîntemeiată, arătând că în decizia atacată au fost analizate complet și corect toate aspectele recursului.
Curtea, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, SCAF la data de 14.01.2015 sub numărul de dosar_ contestatoarea D. D. în contradictoriu cu intimatul C. G. al Gărzii Naționale de Mediu a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei civile nr. 8229 din 06.11.2014 pronunțata de Curtea de Apel București in dosarul nr._/3/2013 pentru motivul prevăzut de art. 503 alin.2 pct.3 din C. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea contestației, anularea hotărârii atacate și reluarea judecații de la cel mai vechi act de procedura efectuat, în vederea pronunțării unei noi hotărârii neviciate.
În motivarea contestației în anulare s-a arătat că prin Decizia civila nr. 8229 din 06.11.2014, Curtea de Apel București a respins recursul introdus împotriva deciziei civile nr. 3537 din 13.05.2014 a Tribunalului București, Secția a II-a C. Administrativ si Fiscal, pronunțata in dosarul nr._/3/2013, hotărâre împotriva căreia contestatoarea formulează aceasta contestație pentru că respingând recursul, instanța a omis sa cerceteze motivul de recurs indicat in art. 488 pct.6 referitor la casarea pentru motive de nelegalitate a hotărârilor care cuprind numai motive străine de natura cauzei.
6. Când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.
Contestatoarea a arătat că se poate observa cu ușurința ca în motivarea Sentinței Civile nr. 3537 din 13.05.2014, pronunțata de Tribunalul București in dosarul nr._/3/2013, instanța menționează faptul ca „prin H.G. nr. 1005/2012 privind organizarea si funcționarea Gărzii Naționale de Mediu s-a prevăzut structura organizatorica a Comisariatului G. al GNM si structura organizatorica a comisariatelor județene ale GNM.
În baza acestor acte normative care au modificat structura organizatorica a instituției in care reclamantul deținea funcția publica, s-a emis ordinul de eliberare a reclamantului din funcția publica pe care o ocupa in cadrul comisariatului regional.
Or, în condițiile în care actele normative care au modificat structura organizatorica a instituției în care reclamantul deținea funcția publica sunt în vigoare și în condițiile în care aceste acte au fost desființate comisariatele regionale, acestea produc efecte juridice în sensul în care au fost emise si sunt de natura să justifice și legalitatea actului de eliberare din funcție.
De altfel, prin desființarea comisariatelor regionale s-au desființat nu numai posturile de prim comisar (în număr de 43, unul dintre acestea fiind deținut de reclamant) ci si funcțiile de conducere de comisar regional.
Mai mult, în următorul paragraf, instanța considera ca „prin Decizia nr. 1547/28.11.2012 a Comisariatului G. al Gărzii Naționale de Mediu, reclamanta a fost eliberata din funcția de conducere de sef serviciu al Serviciului Managementul Calității si Arhiva al Direcției Managementul Calității si Resurse Umane din cadrul Comisariatului G. al Gărzii Naționale de Mediu prin desființarea acestuia.
Prin Decizia nr. 1547/28.11.2012 instanța a reținut că recurenta-reclamantă a fost eliberata din funcția de conducere de sef serviciu al Serviciului Juridic al Direcției Juridice, Achiziții si IT din cadrul Comisariatului G. al Gărzii Naționale de Mediu.
În drept, contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin 2 pct 3 din Noul Cod de procedură civila.
Intimat GARDA NAȚIONALĂ DE MEDIU - C. G., legal citată,a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a contestației în anulare arătând faptul că Decizia nr.8229/2014 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._/3/2013 este legală și temeinică, întrucât instanța analizat corect și complet fiecare aspect al recursului.
A arătat că pe fondul cauzei motivul de recurs în privința căruia instanța a omis să se pronunțe a fost invocat chiar pe prima filă a cererii de recurs:
„În mod eronat, instanța de fond a reținut că subsemnata ar fi ocupat funcția de prim comisar în cadrul unui Comisariatului Regional al Gărzii Naționale de Mediu dar și funcția publică de conducere de șef serviciu al Serviciului Managementul Calității și Arhivă al Direcției Managementul Calității și Resurse Umane.”
Menționez, ONORATĂ INSTANȚĂ, că subsemnata am ocupat funcția publică de conducere șef serviciu al Serviciului Juridic din cadrul Comisariatului G. al Gărzii Naționale de Mediu-Direcția Juridică, Achiziții și IT. Nu am deținut niciodată funcția de prim comisar sau șef serviciu în Direcția Managementul Calității și Resurse Umane. Astfel consider că" sunt îndeplinite cerințele art.488, alin. 1, pct.6 pentru casarea sentințe civilei, nr.3537/13.05.2014".
Prin Decizia nr. 8229/2014 Curtea de Apel București a analizat cauza verificând toate actele privind reorganizarea Gărzii Naționale de Mediu din anul 2012 realizată în baza intrării în vigoare a HG nr. 1005/2012 privind organizarea și funcționarea Gărzii Naționale de Mediu, după cum dezbaterile au vizat eliberarea din funcție a contestatoarei și hotărârea menționată reține aceste aspecte. în cadrul considerentelor tribunalului, s-a menționat funcția de prim comisar și șef serviciu al Serviciului Managementul Calității și Arhivă pentru a arăta faptul că reorganizarea a fost complexă, exemple de alte funcții de conducere care au fost desființate, conform jurisprudenței depuse.
În primul rând, raportat la funcția de prim comisar, Tribunalul reține aspectul desființării funcțiilor de prim comisar ca exemplu al realizării unei reorganizări efective, contrar afirmațiilor contestatoarei, ni s-a pus problema ca instanța să considere că reclamanta deținea funcția de prim comisar, penultimul paragraf din penultima filă a Sentinței civile nr.3537/2014 începe cu "Susținerea reclamantei potrivit căreia prin reorganizare nu s-a realizat o desființare efectivă a funcțiilor de conducere nu poate fi primită(...)" iar în finalul paragrafului se constată "Rezultă așa cum a susținut și pârâta că numărul persoanelor eliberate din funcțiile de conducere (...)". Astfel este vădit neîntemeiată afirmația că instanța ar fi considerat că reclamanta deținea funcția de prim comisar, când doar era indicat (și în baza jurisprudenței depuse) faptul că mai multe funcții de conducere au fost desființate, reorganizarea având un caracter real.
În al doilea rând, Tribunalul a reținut în penultima filă a sentinței "Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele: Prin decizia nr. 1547/28.11.2012 emisă de Garda Națională de Mediu (f.21) s-a dispus eliberarea reclamantei D. D. E. din funcția de conducere șef de serviciu al Serviciului Juridic al Direcției Juridice, Achiziții Publice și IT (...)" tot instanța reține "Potrivit Notei de fundamentare nr/7513/GM/08.11.2012 emisă de Garda Națională de Mediu, Direcția Managementul Calității și Resurse Umane și Direcția Juridică, Achiziții și 1T s-au desființat și a fost înființată Direcția Juridică și Resurse Umane. Funcțiile publice de conducere de conducere ale celor două direcții au fost desființate, iar persoanele care au ocupat aceste funcții au fost eliberate din funcție, cu parcurgerea procedurii prevăzute de art.99 din Legea nr. 188/1999, (...) ".
Prin urmare, instanța de recurs a analizat în mod judicios cauza, pronunțându-se asupra motivelor indicate de parte în sensul respingerii, întrucât instanța de fond nu s-a aflat în eroare cu privire la situația de fapt, nu s-a pronunțat pe motive străine cauzei [art.488 alin. (1) pct.6] și nu au fost încălcate sau aplicate greșit normele de drept material [art. 488 alin. (1) pct.8]. Astfel instanța s-a pronunțat asupra fondului cauzei, analizând pas cu pas fiecare moment al reorganizării în cadrul considerentelor.
Solicită respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată, întrucât instanța de recurs s-a pronunțat asupra fondului cauzei respingând motivele invocate de parte și însușind raționamentul propus de instituția noastră, în sensul, căj în urma reorganizării funcția de șef serviciu al Serviciului Juridic a fost desființată împreună cu serviciul și direcția din care făcea parte.
În mod evident, la desființarea unei funcții, persoana care o ocupa este eliberată din funcție conform art.99 alin.(l) lit. b) din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor i publici. Urmând procedura instituită la art. 100 din actul normativ invocat, astfel cum și Nota de 1 fundamentare nr. 8513/GM/08.11.2012 precizează, că funcția de șef serviciu atât pentru Serviciul C. cât și pentru Serviciul Managementul Calității și Resurse Umane se ocupă conform dispozițiilor legale, prin concurs. Contestatoarei în mod corespunzător i-a fost pus la dispoziție postul corespunzător pregătirii de consilier juridic, iar ocuparea postului de șef serviciu s-a făcut prin concurs, la care dna. D. D. nu a participat.
În fața instanței de recurs intimata a administrat probe arătând conținutul funcției, activitatea efectivă, subordonarea și obligațiile atrase de modificarea structurii ierarhice. Aceasta a fost și concluzia Curții de Apel București care a analizat și a consemnat în paginile 9 și 10 din hotărâre, atribuțiile raportate atât la funcția de consilier juridic dar și la funcția de șef serviciu, analizând punctual fișa postului anterioară și ulterioară, raportând numărul de atribuții, calitativ și cantitativ.
Astfel, este eronată mențiunea că instanța nu ar fi luat în considerare studiile juridice, întrucât la verificarea modificării unui post se analizează fișele de post iar nu compatibilitatea atribuțiilor din noua funcție cu studiile persoanei.
A arătat și faptul că prezenta cauză a parcurs în mod corect cele două grade de jurisdicție, au fost administrate probele și a fost dezbătut fondul, instanțele, atât de fond cât și în recurs s-au pronunțat în același fel, în sensul menținerii Deciziei nr. 1547/28,11.2012 ca temeinică și legală.
Consideră că prin calea extraordinară de atac, contestatoarea nemulțumită cu dezlegarea cauzei oferită de instanțele de judecată, urmărește un recurs la recurs, o altă cale de atac prin care reiterează motivele de recurs și solicită rejudecarea cauzei. Această situație nu este permisă de legislația în vigoare, căile extraordinare de atac fiind limitate la motivele prevăzute de Codul de procedură civilă. În cadrul art.503 alin. (2) pct. 3, premisa este însăși omiterea cercetării unui motiv de casare, situație care nu se regăsește în prezenta cauză, întrucât instanța de recurs a analizat fiecare element al cauzei, parcurgând din nou întreaga procedură de reorganizare a Gărzii Naționale de Mediu, act cu act, analizând amplitatea și efectivitatea reorganizării, eliberarea din funcție, a contestatoarei, respectarea tuturor drepturilor acesteia (existența preavizului, oferirea unei funcții corespunzătoare).
Instanța de recurs a respins în cadrul considerentelor în mod direct motivele de recurs, întrucât, după analiza situației de fapt și a modalității în care s-a desfășurat reorganizarea (etapă cu etapă, analizând și modificarea fișei postului într-o proporție mai mare de 50%) s-a reținut în ultimul paragraf din considerente: "Prin urmare, apreciind că motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate, întrucât hotărârea instanței de fond cuprinde argumentele pe care se sprijină, judecătorul fondului aplicând în mod corect normele de drept material, apreciind că decizia de eliberare din funcție a fost emisă în mod legal, Curtea în temeiul art.496 alin. 1 C., va respinge recursul ca nefondat." (s.n. GNM).
Față de această mențiune din cadrul Deciziei nr.8229/2014, este indubitabil faptul că instanța a respins în mod expres atât motivul erorii judecării fondului, cât și motivul aplicării greșite a normelor de drept material.
Considerăm că motivul pe care se întemeiază prezenta contestație a fost invocat în mod expres prin cererea de recurs, față de care instanța s-a pronunțat atât prin considerente cât și prin soluția din dispozitivul hotărârii. în aceste condiții, este evident eronată afirmarea unei omisiunea cercetării unui motiv de casare [art.503 alin. (2) pct.3].
Soluția instanței de recurs fiind în sensul menținerii Sentinței civile nr.3537/2014, decizie justificată prin reanalizarea completă a cauzei dar și prin art. 461 care prevede faptul că o cale de atac (ordinară sau extraordinară) este îndreptată împotriva dispozitivului, ori în situația de față, dispozitivul este în sensul respingerii cererii atât în fond cât și în recurs. Având în vedere că hotărârea instanței de recurs presupunea aceeași soluție, ca urmare a cercetării cauzei [observându-se că nu se regăsesc elementele art.461 alin. (2)], este firesc ca nici considerentele să nu fie modificate.
În drept: art.205 coroborat cu art. 508 alin. (2) și următoarele din C. Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată (2) cu modificările și completările ulterioare; HG nr. 1005/2012 privind organizarea și funcționarea Gărzii Naționale de Mediu;
În probațiune instanța a dispus atașarea dosarului în care a fost pronunțată Decizia civilă nr. 8229 din 06.11.2014 pronunțata de Curtea de Apel București în dosarul nr._/3/2013.
Analizând contestația în anulare formulată în cauză curtea reține că aceasta este nefondată,urmând a fi respinsă ca atare.
Prin Decizia civilă nr. 8229 din 06.11.2014 pronunțata de Curtea de Apel București în dosarul nr._/3/2013 instanța a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă D. D. E., împotriva ..05.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimatul-pârât C. G. AL GĂRZII NAȚIONALE DE MEDIU, cu sediul în București, ., sector 3, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
Pentru a pronunța aceasta decizie instanța a reținut în considerentele deciziei următoarea situație de fapt și de drept:
“Prin O.U.G. nr.58/2012 s-au modificat unele acte normative din domeniul protecției mediului și pădurilor și s-au stabilit măsuri de reorganizare în cadrul Gărzii Naționale de Mediu, prin art. 1 stabilindu-se că Garda Națională de Mediu funcționează la nivel central prin C. G., instituție publică cu personalitate juridică, și are în subordine 41 de comisariate județene.
Prin HG nr. 1005/2012 Garda Națională de Mediu a fost reorganizată, direcția, serviciul și inclusiv postul reclamantei (funcția publică de conducere de șef serviciu gradul II clasa 84 de salarizare din cadrul Serviciului Juridic al Direcției Juridic, Achiziții Publice și IT) au fost desființate.
Ca urmare, eliberarea din funcție a reclamantei prin Decizia nr. 1547/28.11.2012 s-a făcut în baza unor acte normative superioare ca forță juridică, acte normative care nu au fost contestate pe calea excepției de nelegalitate ori a acțiunii în anulare – în cazul HG, ori pe calea excepției de neconstituționalitate – în cazul OUG, acestea producând pe deplin efecte. În acest sens, în mod temeinic a reținut instanța de fond că, în condițiile în care actele normative care au modificat structura organizatorică a instituției în care reclamanta deținea funcția publică sunt în vigoare și în condițiile în care prin aceste acte au fost desființate comisariatele regionale, acestea produc efecte juridice în sensul în care au fost emise și sunt de natură să justifice și legalitate a actului de eliberare din funcție.
Reorganizarea a fost structurală și totală, dispărând complet comisariatele regionale, dispărând în totalitate funcțiile specifice acestora, dispărând direcții și servicii din cadrul unor direcții. S-au format noi structuri, desființându-se Direcția Juridică, Achiziții și IT, fiind înființată Direcția Juridică și Resurse Umane; Serviciul Juridic dispare, înființându-se Serviciul C., Constatare și Control Intern.
Funcțiile de conducere aferente unui compartiment/serviciu desființat au fost de asemenea desființate, pentru acestea nu se putea face numirea directă a persoanelor care au deținut anterior aceste funcții pe funcțiile de conducere care vizau noile compartimente, numărul persoanelor eliberate din funcții de conducere fiind mai mare decât numărul posturilor de conducere nou înființate. Astfel, pentru noile funcții de conducere s-a organizat concurs în condițiile Legii nr. 188/1999 respectând dispozițiile legale; de altfel recurenta nu a contestat procedura de organizare a unui astfel de concurs. Astfel, persoanele eliberate din funcție puteau să se înscrie și să promoveze examenul și în baza rezultatului să fie declarați admiși, prin urmare ocupând funcția publică de conducere nou înființată. Reclamanta nu a procedat în acest fel, apreciind fără temei că pârâta avea obligația să îi pună la dispoziție o funcție de conducere, motiv pentru care nu s-a înscris la examenul organizat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici. Or, în circumstanțele arătate, recurenta-reclamantă avea numai prioritate la ocuparea unei funcții de execuție, corespunzătoare studiilor și pregătirii sale profesionale, în conformitate cu art. 99 alin. 7 din Legea nr. 188/1999, fiindu-i astfel pusă la dispoziție funcția de consilier juridic în cadrul serviciului C., Contractare și Control Intern.
În ceea ce privește incidența art. 100 alin. 4 din Legea nr. 188/1999, Curtea reține că potrivit acestei dispoziții legale, „reducerea unui post este justificată dacă atribuțiile aferente acestuia se modifică în proporție de peste 50% sau dacă sunt modificate condițiile specifice de ocupare a postului respectiv, referitoare la studii.” A.. 5 prevede în cazul reorganizării activității prin reducerea posturilor, autoritatea sau instituția publică nu poate înființa posturi similare celor desființate pentru o perioadă de un an de la data reorganizării.
Deși recurenta invocă faptul că atribuțiile postului de șef serviciu din cadrul Serviciului C., Contractare și Control Intern din cadrul direcției nou înființate corespund în proporție mai mare de 50 % cu atribuțiile pe cale le exercita ea, argumentele sale nu pot fi primite, întrucât atribuțiile de șef serviciu nu se pot raporta la atribuțiile consilierului juridic. Funcția de șef serviciu implică atribuții de management strâns legate de specificul serviciului și direcției din care face parte. În esență funcția de șef serviciu nu este limitată la exercitarea atribuțiilor de consilier juridic.
Conform notei de fundamentare nr. 8513/GM/08.11.2012, „serviciul juridic din cadrul Direcției Juridice, Achiziții Publice și IT se desființează și se înființează Serviciul contencios, contractare și control intern, iar persoana care ocupă funcția de șef serviciu al Serviciului Juridic va fi eliberată din funcție, cu parcurgerea procedurii reglementate de art. 99 din Legea nr. 188/1999 (r2) cu modificările și completările ulterioare și s înființează în mod corespunzător o funcție publică de execuție.” S-a mai menționat că modificările organizatorice care au loc la nivelul instituției determină în mod corespunzător modificarea atribuțiilor aferente structurilor organizatorice și pe cale de consecință a atribuțiilor din fișa postului în proporție mai mare de 50%. Această notă de fundamentare a stat la baza emiterii avizului ANFP nr._/2012.
Comparând fișele postului ocupat de recurentă și fișa postului de șef serviciu în cadrul serviciului nou înființat – Serviciu C., Constatare și Control intern se observă cu ușurință că atribuțiile sunt modificate în proporție mai mare de 50%, sunt adăugate noi atribuții, fiind mai complexe, adaptate specificului serviciului nou înființat. În timp ce în fișa postului ocupat de recurentă existau 13 atribuții, în fișa noului post există 24 de atribuții, iar cele 13 existente anterior au fost și ele modificate.
În ceea ce privește preavizul, Curtea reține că potrivit art. 99 alin. 3 și 5 din legea nr. 188/1999 în cazul eliberării din funcția publică, autoritatea sau instituția publică este obligată să acorde funcționarilor publici un preaviz de 30 de zile calendaristice. În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b), c) și e), în perioada de preaviz, dacă în cadrul autorității sau instituției publice există funcții publice vacante corespunzătoare, aceasta poate să le pună la dispoziția funcționarilor publici.
Prin dispoziția contestată s-a dispus acordarea unei perioade de preaviz de 30 de zile calendaristice începând cu data de 03.12.2012, iar drepturile salariale ale recurentei au fost achitate inclusiv în luna decembrie 2012. Ca atare, nu se poate susține că preavizul nu și-a atins scopul, acela de a lăsa o perioadă de timp salariatului/funcționarului pentru a-și găsi un nou loc de muncă. Pe perioada preavizului, raportul de serviciu și-a produs efectele, recurenta a beneficiat de salariul corespunzător și de toate drepturile aferente funcției deținute.
Totodată în perioada de preaviz intimata a pus la dispoziție recurentei funcția publică de consilier juridic, clasa I, grad profesional superior, corespunzătoare pregătirii sale profesionale, respectând toate dispozițiile legale anterior redate, cum în mod legal a apreciat și instanța de fond, iar recurenta a acceptat postul, fiind emisă decizia nr. 6/03.01.2013.
D. în situația în care instituția nu avea și nu punea la dispoziția recurentei postul potrivit pregătirii acesteia, se pune problema aplicării alin. (6) din art. 99 privind solicitarea ANFP de comunicare a listei funcțiilor publice vacante, cum în mod corect a remarcat și tribunalul.
În ceea ce privește calificativul „foarte bine” obținut de recurentă la evaluarea anuală, acesta nu are nicio relevanță întrucât reorganizarea nu are un caracter sancționator.
Prin urmare, apreciind că motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate, întrucât hotărârea instanței de fond cuprinde argumentele pe care se sprijină, judecătorul fondului aplicând corect normele de drept material, apreciind că decizia de eliberare din funcție a fost emisă în mod legal, Curtea în temeiul art. 496 alin. 1 C., va respinge recursul ca nefondat.”
Potrivit art 503 alin 2 punctul 3 din C. hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;
Curtea va respinge contestația în anulare ca nefondată, analizând considerentele Deciziei nr. 8229/06.11.2014 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/3/2013 rezultă că hotărârea instanței de recurs cuprinde o analiză amplă și detaliată a tuturor motivelor de casare care au fost formulate de către recurenta-reclamantă împotriva ..05.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal.
Așadar, nu există o omisiune a instanței de recurs în ce privește analiza vreunuia dintre motivele de casare invocate de recurenta-reclamantă în termen împotriva ..05.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal.
De altfel,motivarea contestației în anulare cuprinde o înșiruire sterilă a considerentelor reținute de instanța de recurs în Deciziei nr. 8229/06.11.2014 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/3/2013, fără ca contestatoarea să arate în mod efectiv care este motivul de casare invocat în termen pe care instanța de recurs a omis să îl cerceteze la adoptarea soluției de respingerea a recursului ca nefondat.
Totodată, contestatoarea a invocat în mod declarativ faptul că instanța de recurs a omis să analizeze motivul de recurs prevăzut de art 408 alin 1 punctul 6 din C., fără a arătă în mod concret în ce constă această omisiune a instanței de recurs.
Curtea reiterează faptul că Decizia nr. 8229/06.11.2014 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/3/2013 cuprinde o analiză amplă și detaliată a tuturor motivelor de casare care au fost formulate de către recurenta-reclamantă împotriva ..05.2014 pronunțată de Tribunalul București,Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal.
Curtea reamintește că nu este întrunită ipoteza textului de lege și nu este permisă contestația în anulare întemeiată pe dispozițiile art 503 alin 2 punctul 3 din C. atunci când partea interesată nu este nemulțumită de considerentele prin care instanța de recurs a analizat și a respins motivul de casare invocat în termen pentru că, într-o asemenea situație, s-ar ajunge la repunerea în discuție a unei hotărâri definitive, intrată în puterea lucrului judecat.
De fapt, din simpla analizare a susținerilor făcute de contestatoare în motivarea contestației în anulare formulată, reiese că în speță aceasta este nemulțumită de soluția dată de Curtea de Apel București prin decizia atacată cu prezenta contestație în anulare.
În procedura contestației în anulare reglementată de prevederile art 503 alin 2 punctul 3 din C. instanța de judecată nu este abilitată să procedeze la o nouă reevaluare a motivelor de recurs invocate în termen, dacă s-ar proceda în acest mod și s-ar reanaliza cele statuate definitiv, prin decizia atacată, de instanța judecătorească evocată nu doar că s-ar contraveni, în mod flagrant, principiului autorității lucrului judecat a acelei decizii, ci s-ar nesocoti și principiul securității raporturilor juridice, consacrat în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului ca o componentă esențială a dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 din CEDO și de art. 21 alin. 3 din Constituția României.
Astfel, este de notat că, de exemplu, în Hotărârea din data de 22 decembrie 2004 în Cauza A. c. România, publicată în Monitorul Oficial nr. 875/29.09.2005, Curtea de la Strasbourg a reamintit (par. 44) că „în conformitate cu jurisprudența sa constantă, dreptul la un proces echitabil în fața unei instanțe judecătorești, garantat de art. 6 alin. 1, se interpretează conform preambulului Convenției, care enunță supremația dreptului ca element din patrimoniul comun al statelor contractante” și că „unul dintre elementele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care implică, între altele, ca soluția definitivă dată de instanțe cu privire la orice litigiu să nu mai fie repusă în cauză”.
Cu alte cuvinte, Curtea apreciază că funcția contestației în anulare, de cale extraordinară de atac, nu este aceea de a conduce la reevaluarea judecăților definitive în afara condițiilor strict reglementate procedural.
Pentru rigoarea și acuratețea demersului juridic curtea învederează că pentru a fi îndeplinite cerințele art 503 alin 2 punctul 3 din C. trebuie să existe o omisiune a instanței de recurs de a se pronunța asupra motivele de casare prevăzute de art 488 alin 1 din C. invocate de recurent în termen.
În lumina prevederilor art 486 alin 1 litera d din C. instanța de recurs este limitată la analiza motivelor de casare prevăzute de art 488 alin 1 din C., putând să examineze cauza doar sub aspectul motivelor de nelegalitate invocate prin cererea de recurs și care se circumscriu motivelor de recurs prevăzute de art 488 alin 1 din C..
Incidența în cauză a prevederilor art 486 alin 1 litera d din C. are ca semnificație juridică limitarea criticilor formulate împotriva hotărârii recurate la motivele de nelegalitate invocate prin cererea de recurs și care se circumscriu motivelor de recurs prevăzute de art 488 alin 1 din C..
În lumina prevederilor art 486 alin 1 litera d din C. instanța de recurs nu poate să examineze hotărârea atacată sub aspectul motivelor de recurs care antamează greșita reținerea a situației de fapt incidentă în cauză, deci partea nu poate invoca orice motiv de nemulțumire împotriva hotărârii recurate, ci doar motive de nelegalitate.
Pentru aceste motive curtea va respinge contestația în anulare ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul D. D. E., domiciliat în COMARNIC, cu domiciliul ales în ORAȘ ., JUDETUL PRAHOVA, J. PRAHOVA, împotriva deciziei nr. 8229/06.11.2014 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/3/2013, în contradictoriu cu intimatul C. G. AL GĂRZII NAȚIONALE DE MEDIU, cu sediul în sector 3, București, ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.06.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
H. P. A. M. G. O. S.
GREFIER
P. B. B.
Red/Tehnored: OS/ 4 ex.
Curtea de Apel București - Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal
Judecători: V. R. M., G. M. E., Pvelescu S.
Comunicat 2 ex. ………………….
Grefier
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 1437/2015. Curtea de... | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 2508/2015.... → |
|---|
