Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2944/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2944/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-07-2015 în dosarul nr. 12176/3/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Decizia nr. 43
Ședința publică din data de 27 iulie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: A. P.
JUDECĂTOR: M. M. P.
GREFIER: M. B.
Pe rol se află apelul formulat de apelantul - reclamant B. I. împotriva sentinței nr. 2944/22.04.2015 pronunțate de Tribunalul București - Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatele-pârâte AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și AGENȚIA NAȚIONALĂ A FUNCȚIONARILOR PUBLICI, în cauza având ca obiect „ordonanță președințială”.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde intimata-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin consilier juridic I. C. M. B., în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că apelantul –reclamant a depus la dosar, prin serviciul registratură, cerere de renunțare la judecată, după care,
Curtea pune în discuție aspectul privind formularea cererii de renunțare la judecată în conformitate cu normele procedurale, prin raportare și la răspunsul la întâmpinare, care a fost formulat la o dată ulterioară depunerii cererii de renunțare.
Intimata-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin consilier juridic, solicită să fie avută în vedere adresa nr._/09.07.2015, prin care a fost exprimată poziția sa procesuală în ceea ce privește cererea de renunțare la judecată, în sensul că nu se opune ca instanța să ia act de manifestarea de voință a apelantului –reclamant. Cu toate acestea, arată că prin întâmpinarea formulată și depusă la dosar, a solicitat să nu se ia act de renunțarea la judecată, având în vedere modul în care această cerere de renunțare a fost formulată, fiind vorba de o renunțare condiționată. În situația în care instanța va aprecia că se poate formula o astfel de cerere de renunțare condiționată de un anumit eveniment, solicită să se ia act de aceasta.
Curtea, prin raportare la dispozițiile art. 406 din codul de procedură civilă republicat, în urma deliberării, respinge cererea apelantului-reclamant de a se lua act de renunțarea la judecarea cauzei, având în vedere faptul că manifestarea de voință nu este exprimată și prezentată instanței în forma prevăzută de lege, în condițiile în care înscrisul depus la dosar nu poartă semnătura reclamantului, neavand valoarea unui înscris în sensul normelor din Codul de procedură civilă. Totodată, se are în vedere și poziția contradictorie a reclamantului, exprimată ulterior formulării cererii de renunțare, care, prin răspunsul la întâmpinare, solicită continuarea judecății în sensul admiterii apelului.
În ceea ce privește taxa judiciară de timbru de 80 lei, stabilită inițial de instanță la primirea cererii, Curtea revine asupra obligației, constatând că aceasta nu este datorată, prin raportare la prevederile art. 23 din Ordonanța nr. 80/2013 coroborate cu art. 6 alin. 4 din același act normativ, care fac referire la obligativitatea timbrării cererilor neevaluabile cu jumătate din taxa de timbru stabilită asupra cererii de fond, în speță apelantul-reclamant făcând dovada timbării apelului cu 20 de lei, taxă de timbru pe care a achitat-o de altfel și la fond, așadar mai mult decât ceea ce era datorat.
Raportat la cererea de probatorii, arată că nu are alte înscrisuri de depus în combaterea apelului formulat de către apelantul-reclamant. Având în vedere că înțelege să invoce excepția rămânerii fără obiect atât a apelului, cât și a cererii de chemare în judecată, solicită să i se încuviințeze, în susținerea acestei excepții, proba cu înscrisuri, respectiv cu înscrisurile pe care le depune în ședința publică de la acest termen. În ceea ce privește excepția invocată, solicită admiterea acesteia, având în vedere că solicitarea formulată în cauză, de suspendare a concursului, a rămas fără obiect, întrucât concursul s-a finalizat, fiind efectuate și numirile pe post. Face mențiunea că excepția invocată este o excepția separată, care nu are relevantă sub aspectul condiției urgenței, care trebuie analizată în cadrul ordonanței președințiale.
Curtea, deliberând, încuviințează pentru intimata-pârâtă proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, probă solicitată și de apelantul-reclamant prin cererea de apel. În același timp, încuviințează administrarea probei cu înscrisuri pe excepția rămânerii fără obiect a apelului, respectiv a cererii de chemare în judecată.
Curtea, în urma deliberării, unește cu fondul cauzei excepția lipsei de obiect invocată de către intimata-pârâtă.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cererea de apel în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Intimata-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin consilier juridic, solicită respingerea ca nefondat a apelului formulat de către apelantul-reclamant, având în vedere că în mod temeinic și legal instanța de fond a respins cererea de ordonanță președințială, prin care se solicita suspendarea concursului organizat în cadrul ANAF. De asemenea, solicită să se aibă în vedere faptul că motivele invocate în cererea de apel nu sunt de natură a conduce la admiterea apelului, și implicit a cererii de ordonanță președințială. Sub aspectul urgenței, solicită să se constate faptul că, deși de la data organizării concursului și până în prezent au trecut aproximativ trei luni, nu s-a promovat o acțiune de anulare a concursului. Cu privire la motivele invocate de apelantul-reclamant, solicită să se observe că niciunul dintre acestea nu conduce la crearea unei aparențe de temeinicie a cererii de apel. Pentru aceste motive și pentru cele arătate în întâmpinare, solicită respingerea apelului ca nefundat, nefiind îndeplinite condițiile pentru admiterea acestuia și implicit pentru admiterea ordonanței președințiale.
Curtea reține dosarul în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de apel, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2944/22.04.2015 a Tribunalului București a fost respinsă ca enfondată cererea având ca obiect ordonanță președințială, privind pe reclamantul B. I. și pârâții AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și AGENȚIA NAȚIONALĂ A FUNCȚIONARILOR PUBLICI, prin care reclamantul a solicitat ca în această procedură de urgență să se dispună suspendarea concursului pentru ocuparea a 5 funcții publice de execuție vacante din cadrul Direcției generale juridice organizat în data de 20.03.2015, 4 posturi corespunzătoare funcțiilor publice de execuție de consilier juridic cl.I grad profesional debutant și un post corespunzător funcției public de execuție consilier juridic cl.I grad profesional principal.
Totodată, au fost respinse excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici și excepția inadmisibilității.
Pronunțând acestă hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că în cauză nu s-a făcut dovada condiției urgenței măsurii solicitate.
Astfel, s-a reținut că din probele administrate nu reiese acest caracter al masurii solicitate de reclamant. Urgența trebuind să fie dovedită prin fapte concrete, reclamantului revenindu-i sarcina de a stabili prin mijloace probatorii adecvate existența urgenței, însă acesta nu a făcut dovada împrejurărilor de fapt concrete din care rezultă urgența suspendarii concursului si nu a probat care este paguba iminenta care ar putea sa apara in patrimoniul acestuia.
Reține Tribunalul că la data pronunțării hotarârii concursul programat s-a desfasurat deja, iar reclamantul nu sufera un prejudiciu material ireparabil, deoarece in ipoteza anularii concursului, in ipoteza formularii unei actiuni in anularea acestui concurs, acesta are posibilitatea sa participe la un nou concurs pentru postul vizat.
S-a dat relevanță totodată și mărturisirii reclamantrului, în sensul că justificraea cererii formulaste este dată de aceea că are o temere ca nu va fi numit in functia publica de consilier juridic.
Instanța a reținut că în cauză nu s-a dovedit cazul grabnic ce impune urgență în dispunerea măsurii solicitate, iar din afirmațiile reclamantului reiese că solicitarea de suspendare a concursului este generată de temeri, speculații legate de o eventuala nelegalitate a organizarii si desfasurarii concursului.
Față de înscrisurile depuse, instanta a reținut că situatia prezentata de reclamant nu are suport in realitatea faptica, cu atat mai mult cu cat acesta vorbeste despre un prejudiciu ce s-ar putea produce in viitor, si despre o eventuala conduita pe care ar putea sa o adopte pârâtele.
In ce priveste vremelnicia măsurii solicitate și neprejudecarea fondului, Tribunalul a constatat că reclamantul solicita obligarea paratelor sa suspende concursul, in consecinta, solicita a se impune paratelor o obligatie de a face.
Pe calea ordonantei presedintiale se pot lua numai masuri vremelnice, si nu masuri cu caracter definitiv, care ar echivala cu o solutionare in fond a cauzei, iar reclamantul solicita a se impune paratelor o obligatie de a face, ce nu poate fi dispusa in cadrul acestei proceduri speciale.
Suspendarea concursului nu poate fi retinuta ca fiind o masura vremelnica, cat timp nu exista dovada ca reclamantul a efectuat vreun demers in sensul solicitarii anularii concursului la care a participat, avand in vedere motivele invocate in cerere.
Față de obiectul cererii de suspendare a concursului de recrutare, Tribunalul a apreciat că în desfasurarea cercetarii judecatoresti s-ar analiza aspecte ce tin de fondul cauzei, fapt ce contravine caracterului ordonantei presedintiale de procedura speciala care nu trebuie sa prejudece fondul.
Reclamantul a solicitat obligarea paratelor la suspendarea concursului, fara sa invedereze existenta unui litigiu de fond, aratand ca va promova o actiune avand ca obiect anularea concursului de ocupare a functiilor publice de consilier juridic debutant si organizarea unui nou concurs, motiv pentru care masura solicitata are caracter definitiv si nu vremelnic, provizoriu, cum prevede art. 996 C.proc.civ.
De asemenea, s-a reținut că sustinerea reclamantului în sensul ca exista in favoarea sa aparenta dreptului, nu este intemeiata, deoarece nu se poate vorbi despre dreptul sau de a fi numit in functia publica, cata vreme nu se cunoaste rezultatul contestatiilor si sesizarilor formulate.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul a formulat cerere de apel, prin care a solicitat modificarea în tot a acesteia și admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată.
Arată apelantul că hotărârea apelata este nelegala pentru ca Tribunalul a dat o greșita interpretare prevederilor art.44 din HG 611/2008, in mod superficial aceasta apreciind că „la data pronunțării prezentei hotărâri concursul programat s-a desfășurat deja, iar reclamantul nu suferă nici un prejudiciu material ireparabil,deoarece in ipoteza anularii concursului, in ipoteza formulării unei acțiuni in anularea acestui concurs, acesta are posibilitatea sa participe la un nou concurs pentru postul vizat",
Arată apelantul că desi există în continuare posibilitatea participării sale la un alt concurs legal organizat, în același timp există și posibilitatea valorificării rezultatului obținut la primul concurs, a cărui suspendare a fost solicitată.
Arată apelantul că exista mai multe cazuri in care prevederile legale permit atat soluționarea contestațiilor, cat si numirea acestuia in funcția publica pentru care am candidat. Articolul 3 lit.b) din HG 611/2008 explica clar rolul comisiei de soluționare a contestațiilor, organ colegial special care este constituit in vederea luării unei decizii, in urma solicitării primite din partea unuia sau mai multor candidați pentru menținerea, sau dupa caz,pentru modificarea rezultatelor stabilite de comisia de concurs.
Acest articol trebuie calificat ca o norma speciala, care deroga de la prevederile art.64 din HG nr.611/2008, deoarece o alta interpretare ar lipsi de conținut prevederile art.59 alin.5, . in care comisia de concurs a favorizat in mod abuziv si ilegal anumiți candidati.
Comisia de soluționare a contestațiilor putea sa isi asume controlul solicitat in contestații pentru verificarea lucrărilor care ar putea prezenta insemnari in scopul identificării candidaților, sau ar fi putut sa ceara in condițiile legii nr.l88/1999,legii nr.7/2004, HG nr.1000/2006 si HG 611/2008 coroborate art.7 litera A,pct.l8,19 si 25 din HG 520/2013 aprobarea Președintelui ANAF pentru verificarea celor semnalate.
O a doua situație in care in mod legal parata ANAF poate fi obligata sa îl numească in funcția publica este in cazul in care unul dintre candidații admiși renunța din motive personale la dreptul de a fi numit in funcția publica de execuție de consilier juridic debutant.
Cea de a treia ipoteza este strâns legata de hotărârea ce va fi pronunțata in acțiunea in anulare, ce va fi promovată până la soluționarea apeluluzi.
Revenind la caracterul urgent care reiese din enunțul art.996 C.proc.civ., arată că acesta este deplin demonstrat pentru motivele invocate, daca ele sunt raportate la procedura de numire in funcția publica prevăzuta de HG 611/2009 pentru concursurile de recrutare.
Referitor la condiția vremelniciei măsurii, arată că justificarea lipsei dovezii acesteia nu este pertinentă, deoarece dacă nu ar formula acțiune în anulare, atunci măsura suspendării ar înceta.
În continuare, apelantul învedereaztă instanței faptul că, ulterior datei in care a avut loc judecata cererii de ordonanța presidentiala, a primit răspuns cu adresa nr._/16.04.2015 din partea ANAF, în cuprinsul căruia a fost informat că sesizările depuse de B. I. către ANAF au fost transmise cu adresa nr. 1737/2015 către ANFP, pentru că aceasta instituție are competenta de a se pronunța cu privire la respectarea prevederilor legale privind organizarea si desfășurarea concursurilor organizate in vederea ocupării funcțiilor publice. Aceasta înseamnă ca acțiunea sa este întemeiata si concursul poate fi suspendat.
Instanța de judecata a apreciat greșit probele existente din dosar si in mod eronat a respins cererea ca neintemeiata.
Din contestațiile, cererile adresate către Președintele ANAF si ANFP rezulta in mod cert viciile si nulitatea prin care sunt afectate ansamblul de activități care alcătuiesc concursul organizat in data de 20.03.2015.
Prin răspunsul primit de la ANAF nr._/16.04.2015,susținerile lor vin sa confirme faptul ca doar angajați din interiorul instutiei au promovat acest concurs, iar apelantul împreuna cu ceilati candidați, s-au prezentat degeaba la aceasta competitie.
Însăși fisa postului de consilier juridic debutant depusa la dosar nu respecta prevederile Legii 514/2003 art.13 si Statutul Profesiei de Consilier Juridic, deoarece in fisa postului, nu pot fi prevăzute activități interzise de lege,cum ar fi exercitarea cailor de atac ordinare si extraordinare de către consilierii juridici debutanti.
Proba interviului, intrebarile adresate cu privire la caile de atac ordinare si extraordinare sunt de asemenea in afara sferei de activitate a consilierului juridic debutant.
Problema insa cu adevărat grava este ca intrebarile formulate de membrii comisiei, sunt transcrise de o persoana care nu intelege limbajul juridic, la fel si răspunsurile, iar unele dintre intrebari prin modul de formulare scot in evidenta o slaba si indoielnica pregătire juridica a membrilor comisiei de concurs care le-au formulat.
In legătura cu tematica concursului, arată că aceasta este obligatorie si rezulta din interpretarea corecta a art.21 alin.(2) lit.e) din HG. Nr.611/2008 in sensul ca sintagma „daca este cazul" nu oferă un drept potestativ organizatorului de concurs, asa cum inteleg cei din conducerea ANAF.
ceasta sintagma trebuie privita de la caz la caz, cand specificitatea funcției publice, în speța cea de consilier juridic debutant si stagiar in același timp, impun examinarea candidaților din perspectiva activităților pe care aceștia o pot desfășura in perioada imediat următoare numirii in functie.Interpretarea sistematica a HG nr.611/2008, Legii 514/2003 coroborat cu Statutul Profesiei de Consilier Juridic vin sa intareasca cele susținute anterior. In acțiunea in constarea nulității instanța care va fi investita se va pronunța asupra acestui aspect de nulitate relativa totala.
La data de 03.06.2015 la dosarul de apel, la fila 31, a fost înaintată de apelant, prin e-mail, cerere de renunțare la judecata cauzei, până la finalizarea controlului ANFP la nivelul ANAF.
Intimata, AGENȚIA NAȚIONALA DE ADMINISTRARE FISCALA, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului, ca nefondat.
În apărare, intimate arată că apelantul, desi a inteles sa solicite anularea concursului organizat de Agenția Naționala de Administrare Fiscala in data de 20.03.2015 pentru ocuparea a 5 funcții publice de execuție de consilier juridic din cadrul Direcției Generale Juridice pe calea ordonanței presedintiale, nu a făcut dovada intrunirii in cauza a condițiilor ei de admisibilitate, asa cum sunt prevăzute de art. 996 Cod proc.civila: urgenta măsurii solicitate, vremelnicia si neprejudecarea fondului.
Nici in cuprinsul cererii de apel, acesta nu a dovedit ca in cauza juridica dedusa judecații sunt intrunite condițiile de admisibilitate a ordonanței presedintiale, nu face nicio referire si nu aduce nicio dovada cu privire la caracterul urgent al măsurii solicitate.
Apelantul B. I. nu a arătat in mod concret care este paguba iminenta care ar putea sa apară in patrimoniul acestuia in ipoteza in care asupra concursului in discuție nu s-ar lua măsura suspendării.
In ceea ce privește celelalte doua condiții, vremelnicia si neprejudecarea fondului, in egala măsura acesta nu a adus argumente concrete pentru susținerea lor.
În cuprinsul cererii de apel, acesta invoca aspecte legate destrict de fondul cauzei, cum ar fi presupusa inadvertența intre fisa postului de consilier juridic debutant intocmita de către ANAF si dispozițiile Legii nr. 514/2003 privind organizarea si exercitarea profesiei de consilier juridic, analiza probei scrise si a interviului, sau analiza intrebarilor de la interviu adresate cu privire caile de atac, un presupus subiectivism al comisiei de concurs in desfășurarea concursului.
Totodată, asa cum in mod corect a apreciat si instanța de fond, apelantul a solicitat luarea unei masuri cu caracter vremelnic de către instanța, respectiv suspendarea concursului organizat de ANAF in data de 20.03.2015, insa prin susținerile sale, solicitarea sa are un veritabil caracter de analiza si critici ce vizează fondul cauzei.
Referitor la cererea de renunțare la judecata pana la finalizarea controlului Agenției Naționale a Funcționarilor Publici la nivelul Agenției Naționale de Administrare Fiscala, solicit înlăturarea acesteia, având în vedere că actul de dispozitie al părții, potrivit Codului de procedură civilă, nu poate fi condiționat de stabilirea unei limite de timp ori de finalizarea unui procedure de contril.
Intimata – pârâtă mai arată că motivele apelului nu s-au raportat la cele ale instanței de fond de respingere a cererii de ordonanță președințială, ci la aspecte care vizează fondul cauzei, fapt pentru care se impune respingerea căii de atac.
Analizând cererea de apel prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
1/ În ceea ce privește excepția rămânerii fără obiect a acțiunii
Cu privire la excepția invocată de intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ în ședința publică din data de 27.07.2015, Curtea urmează a constata că aceasta a fost motivată prin faptul că a fost finalizat concursul a cărui suspendare a fost finalizată, fiind efectuate numirile pe post ale noilor consilieri juridici.
Curtea va reține, prin raportare la motivarea acțiunii, că reclamantul apelant a solicitat suspendarea concursului pentru ocuparea a 5 posturi de execuție vacante, până la data judecării acțiunii în anularea acestuia.
Reține instanța că, pentru a se susține că acțiunea este rămas fără obiect, ori că obiectul nu mai este în ființă, e necesar că intimatul să facă dovada că au fost înlăturate definitiv efectele concursului a cărui suspendare se solicită ori că au fost înlăturate actele premergătoare actelor administrative de finalizare a acestui concurs.
Faptul că procedura de organizare a concursului a fost finalizată nu este însă de natură a înlătura efectele acestuia, care subzistă și la momentul judecării prezentei cereri, astfel că obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost el determinat de reclamant, este în ființă, motiv pentru care excepția urmează a fi respinsă.
În altă ordine de idei, Curtea va mai reține și aceea că finalizarea procedurii de organizare a concursului și numirea pe post a funcționarilor publici are legătură, mai degrabă, cu condiția urgenței, prevăzută de art. 996 NCPC, reprezentând așadar o apărare de fond iar nu o excepție propriu-zisă, urmând a fi analizată cu ocazia judecării căii de atac.
2/ În legătură cu criticile formulate prin cererea de apel:
Curtea va constata că apelul reclamantului a vizat greșita dezlegare dată de instanța de fond, atât situației de fapt cât și cu privire la normele de drept aplicabile.
În ceea ce privește situația de fapt, apelantul a arătat că în mod eronat Tribunalul a constatat că nu a formulat acțiune în anulare, deoarece această acțiune poate fi introdusă până la judecata apelului.
Curtea va înlătura aceste argumente ale apelantului, având în vedere că Tribunalul, la judecata cererii de ordonanță președințială, este ținut la analiza probatoriului administrat în cauză până la data pronunțării, iar nu de un probatoriu ulterior.
În mod corect s-a apreciat în cauză că reclamantul nu a făcut dovada promovării acțiunii în anulare, în dovedirea vremelniciei măsurii de suspendare, câtă vreme la dosarul de fond nu a fost atașată dovada promovării acțiunii în anulare.
În ceea ce privește susținerea apelantului potrivit căreia nepromovarea acțiunii în anulare este de natură a înlătura măsura suspendării, astfel că nu prezintă relevanță în cauză, Curtea va reține că aceasta este nefondată.
Cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art.996 NCPC, iar nu pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, fiind analizate în mod corect doar condițiile de admisibilitate prevăzute de Codul de procedură civilă, iar nu condițiile și efectele produse de art. 14, 15 din Legea nr. 554/2004.
Dacă s-ar fi apreciat că cererea de chemare în judecată vizează suspendarea unui act administrativ, în sensul Legii nr. 554/2004, atunci, potrivit jurisprudenței constate a instanțelor judecătorești, inclusiv a Înaltei Curți de Casație și Justiție precum și în conformitate cu soluția de principiu a ÎCCJ din 28.10.2013, Tribunalul ar fi fost ținut să aprecieze că „este inadmisibilă cererea de ordonanță președințială care vizează suspendarea executării actului administrativ, justificat de existența unei reglementări cu caracter derogatoriu în această materie reprezentată de dispozițiile art.14 și art.15 din Legea nr.554/2004”.
Având în vedere că reclamantul a solicitat suspendarea concursului pe cale de ordonanță președințială, Curtea va constata că neintroducerea acțiunii în anulare produce efecte în privința neîndeplinirii condiției vremelniciei, astfel cum în mod corect a apreciat și Tribunalul, iar nu efectele prevăzute de art. 14 alin 1 din Legea nr. 554/2004.
Referitor la criticile apelantului privind greșita apreciere a Tribunalului cu privire la neîndeplinirea condiției urgenței, prevăzută de art. 996 NCPC, Curtea va reține că și acestea sunt nefondate.
Astfel, prin raportare la dispozițiile art. 996 alin 1 NCPC, Curtea va reține că „urgența” trebuie dovedită prin existența unui drept care s-ar păgubi prin întârziere sau prin iminența unei pagube care nu ar mai putea fi reparată ulterior.
Reține Curtea că, în cauză, în mod corect Tribunalul a apreciat că nu este îndeplinită condiția urgenței, câtă vreme reclamantul a nu a făcut dovada că ar deține un drept care prin finalizarea concursului ar fi păgubit, ori că paguba nu ar mai putea fi reparată în viitor, câtă vreme prin promovarea acțiunii în anulare toate efectele finalizării concursului pot fi înlăturate, iar reclamantul poate solicita plata de despăgubiri.
Astfel, Curtea va reține că eventuala admitere a acțiunii în anulare, promovată de reclamant, obligă intimata la organizarea unui nou concurs, în condiții de legalitate, la care apelantul - reclamant își poate depune candidatura.
Urmează a fi înlăturate susținerile apelantului potrivit cărora ar putea fi valorificate rezultatele sale obținute în urma organizării concursului a cărui suspendare se solicită, având în vedere că motivele de nelegalitate invocate de acesta, respectiv nerespectarea procedurii interne reglementată prin HGR nr. 611/2008 vizează întreaga procedură de organizare a concursului, implicit procedura urmată de apelantul – reclamant, iar nu doar actele administrative ulterioare susținerii de către acesta a probelor de concurs.
Altfel spus, o eventuală admitere în viitoare a acțiunii în anulare este de natură a produce efecte implicit cu privire la rezultatele obținute de apelantul reclamant, care la rândul său a urmat procedura de concurs apreciată nelegală, iar nu doar cu privire la rezultatele contracandidaților, cu toții urmând a fi supuși unei noi evaluări.
Pe cale de consecință, Curtea va reține că în mod corect Tribunalul a reținut că reclamantul nu a făcut dovada producerii unei pagube care nu ar mai putea fi reparată, și nici a unui drept ce ar fi păgubit prin întârziere, acesta la momentul promovării acțiunii deținând doar o vocație, iar nu un drept, la ocuparea unui post de consilier juridic.
Referitor la criticile apelantului, în legătură cu nerespectarea HGR nr. 611/2008 și a Legii nr. 188/1999, Curtea va constata că toate acestea reprezintă critici în susținerea unei acțiuni în anulare, respectiv critici pe fondul cauzei care nu pot fi avute în vedere de instanță în procedura prevăzută de art. 996 NCPC.
Pe cale de consecință, prin raportare la dispozițiile art. 996 NCPC, Curtea în temeiul art. 480 NCPC va reține că apelul este nefondat, Tribunalul apreciind în mod corect cu privire la neîndeplinirea condițiilor „urgenței” și „vremelniciei” cu ocazia judecății în fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția lipsei de obiect a acțiunii.
Respinge, ca nefondată, cererea de apel formulată de apelantul - reclamant B. I., cu domiciliul în sector 3, București, ., împotriva sentinței nr. 2944/22.04.2015 pronunțate de Tribunalul București - Secția a II-a de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatele-pârâte AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în sector 5, București, . și AGENȚIA NAȚIONALĂ A FUNCȚIONARILOR PUBLICI, cu sediul în sector 3, București, .. 44, tronsonul III.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.07.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
A. POHRIBMIRELA M. P. M. B.
Red./thred. ..08.2015
Judecător fond: Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal.
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 1303/2015. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1799/2015. Curtea de... → |
|---|
