Anulare act administrativ. Sentința nr. 1799/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1799/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-06-2015 în dosarul nr. 1098/2/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1799
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 22.06.2015
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: C. F. P.
GREFIER: R. B.
Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul C. C., în contradictoriu cu pârâtul U. Națională a Barourilor din România, având ca obiect „anulare act administrativ”.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 16.06.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 22.06.2015, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de contencios administrativ de față, constată următoarele:
I) Circumstanțele cauzei
A)Obiectul și motivarea cererii deduse judecății
1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal la data de 20.02.2015 sub nr._, reclamantul C. C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul U. Națională a Barourilor din România, ca, prin hotărârea ce o va pronunța instanța, să dispună anularea deciziei nr.1047/13.12.2014, emise de pârât, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată de reclamant împotriva deciziei nr.1992/02.12.2013, emise de Baroul București.
1.2. În motivarea cererii, s-a arătat, în esență, că, prin emiterea deciziilor amintite, au fost încălcate flagrant dispozițiile art.279 alin.3 din Statutul profesiei de avocat, că infracțiunile la care se face referire în decizia nr.1992/02.12.2013 fie nu sunt de natură a aduce atingere prestigiului profesiei de avocat, fie, cu privire la infracțiunea de neplată a contribuțiilor sociale, nu a fost condamnat prin hotărâre definitivă, precum și că, la data de 13.01.2014, i-a fost eliberat reclamantului cardul de identitate pentru avocat, deși decizia contestată, cu nr.1992, are data emiterii 02.12.2013.
2.1. La data de 11.03.2015, răspunzând solicitării instanței exprimate prin rezoluția din 24.02.2015, reclamantul a depus precizări (fila 17), prin care a învederat că solicită anularea deciziei nr. 1047/13.12.2014 și admiterea contestației respinse, în sensul anulării deciziilor nr. 1992/02.12.2013 și nr.169/2014, emise de Baroul București.
2.2. De asemenea, la data de 05.05.2015, reclamantul, în aplicarea prevederilor art. 201 alin. 2 C.proc.civ., a formulat răspuns la întâmpinare (filele 37-39).
Prin acest act de procedură, s-a învederat că cererea ce face obiectul prezentului dosar este contestație promovată în temeiul art.88 alin.4 din Legea nr.51/1995, fiind denumită eronat „recurs”, că, din acest motiv, se impune respingerea excepțiilor invocate de pârât, ca neîntemeiate și că deciziile atacate în cauză sunt nelegale.
B)Apărările pârâtului
3. La data de 15.04.2015, pârâtul U. Națională a Barourilor din România a depus întâmpinare (filele 30-31), prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului astfel cum a fost formulat și precizat și excepția nulității recursului necompetenței materiale a Curții de Apel București, respingerea cererii de chemare în judecată, ca inadmisibilă, cu cheltuieli de judecată.
C)Procedura în fața Curții de Apel
4. La termenul de judecată din data de 16.06.2015, cu respectarea prevederilor art. 130 alin. 2 și ale art. 131 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă (Legea nr. 134/2010), Curtea de Apel București a invocat din oficiu și pus în discuția părților excepția necompetenței sale materiale, rămânând în pronunțare pe această excepție, în baza art. 248 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu excepția necompetenței materiale, invocată de pârât prin întâmpinare, Curtea reține următoarele :
II)Considerentele reținute de Curte în fundamentarea soluției adoptate în pricină
5. Obiectul litigiului dedus judecății în prezenta cauză, declanșat de reclamantul C. C., în contradictoriu cu pârâtul U. Națională a Barourilor din România, rezidă în solicitarea de a se dispune anularea deciziilor nr.1992/02.12.2013 și nr.169/ 20.01.2014, emise de Baroul București și anularea deciziei nr. 1047/ 13.12.2014, emise de pârâtul U. Națională a Barourilor din România, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația formulată de reclamant împotriva deciziei nr.1992/02.12.2013.
Că acesta este obiectul pricinii de față reiese fără dubiu atât din petitul și motivarea cererii introductive, cât și din precizările depuse de către reclamant la data de 11.03.2015 și confirmate prin răspunsul la întâmpinare formulat la data de 05.05.2015.
6. Apreciază Curtea, prin urmare, că, de esența litigiului dedus judecății este contestarea unor acte administrative (deciziile nr. 1992/ 02.12.2013 și nr.169/20.01.2014) emise de Baroul București ca autoritate publică locală.
Această concluzie se impune:
- indiferent de modul în care reclamantul a formulat obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv de ordinea în care a înțeles să formuleze capetele de cerere din cererea introductivă de instanță, așa cum a fost precizată;
- având în vedere că decizia nr.1992/02.12.2013, emisă de Baroul București, a fost menținută, în urma controlului de legalitate și temeinicie, prin decizia nr. 1047/13.12.2014, emisă de pârâtul U. Națională a Barourilor din România, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația (plângerea prealabilă) formulată de reclamant împotriva deciziei nr.1992/02.12.2013.
7. Reținând așadar în aceste coordonate obiectul cauzei, observă Curtea incidența în speță a următoarelor prevederi legale:
- art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, conform cu care „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel” (sublinierea redactorului);
- art. 95 pct. 1 C.proc.civ., potrivit căruia „Tribunalele judecă: 1. în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe”;
- art.96 pct.1 C.proc.civ., conform cu care „Curțile de apel judecă: 1. în primă instanță, cererile în materie de contencios administrativ și fiscal, potrivit legii speciale”.
Rezultă, așadar, din coroborarea acestor prevederi legale aplicabile pricinii de față, că (i) litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale și că, (ii) competența materială de judecată în primă instanță a Curții de apel cu privire la cererile în materie de contencios administrativ și fiscal este una de excepție, fiind, în aceste condiții, de strictă interpretare și aplicare.
8. Or, trebuie reliefat, pe de o parte, că Baroul București -emitentul deciziilor nr.1992/02.12.2013 și nr.169/20.01.2014, a căror anulare se cere în prezenta cauză- este o autoritate administrativă de interes public local.
Într-adevăr, Baroul București este, conform art. 62 alin. 1 din Statutul profesiei de avocat, „persoană juridică de interes public, constituit din toți avocații înscriși în Tabloul avocaților, cu patrimoniu propriu și organizare de sine stătătoare”.
9. Împrejurarea că reclamantul înțelege să se judece (și) în contradictoriu cu U. Națională a Barourilor din România nu este suficient pentru a modifica competența materială de soluționare a instanței, cât timp acest pârât a emis un act prin care a fost soluționată contestația administrativă formulată de reclamantă.
Într-adevăr, consideră Curtea, în acest context, că determinant este actul principal care produce efecte juridice prin el însuși, de sine stătător, în speță acesta fiind decizia nr.1992/02.12.2013, emisă de Consiliul Baroului București, prin care s-a decis ca, „cu data de 02 decembrie 2013 încetează calitatea de avocat a domnului C. C.” (art.1) și ca, „cu aceeași dată, se radiază din Tabloul avocaților Baroului București domnul C. C., ca urmare a încetării calității de avocat” (art.2).
Actul emis de pârâtul U. Națională a Barourilor din România (U.N.B.R.) în soluționarea contestației formulată de reclamant împotriva deciziei nr.1992/02.12.2013 nu reprezintă decât consecința parcurgerii procedurii legale, astfel încât verificarea legalității acestui act este de competența aceleiași instanțe care va statua asupra legalității actului contestat.
Un argument în plus pentru această interpretare, respectiv că se determină competența materială de soluționare a cauzei în funcție de emitentul actului principal, producător de efecte juridice, indiferent de autorul actului emis în soluționarea contestației formulate împotriva primului act, este unul de ordin practic și anume că, în caz contrar, toate litigiile ar fi de competența Curții de Apel întrucât actele emise în soluționarea contestațiilor prealabile emană de la autorități centrale (precum U. Națională a Barourilor din România).
10. Pe de altă parte, trebuie relevat că, în speță, nu sunt aplicabile dispozițiile art.88 alin.4 din Legea nr.51/1995, la care reclamantul face referire încercând să motiveze în drept demersul său procesual prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 05.05.2015.
11. Într-adevăr, se observă că, conform art.88 alin.4 din Legea nr. 51/1995, „Împotriva hotărârilor pronunțate potrivit alin. (2) și (3) [care prevăd că: „(2) În cadrul U.N.B.R. este organizată și funcționează Comisia centrală de disciplină, care judecă: a) ca instanță de fond, în complet de 3 membri, abaterile săvârșite de membrii Consiliului U.N.B.R. și de decanii barourilor; b) în contestație, în complet de 5 membri, potrivit prevederilor statutului profesiei. (3) Recursul declarat împotriva deciziei disciplinare a Comisiei centrale de disciplină, ca instanță de fond, este judecat de Consiliul U.N.B.R. constituit ca instanță disciplinară în plenul său, în afară de persoana implicată în cauză”] partea interesată poate formula contestație la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București”.
Reiese, așadar, că este de competența materială de judecată în primă instanță a Secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București numai contestația formulată de „partea interesată” împotriva hotărârilor pronunțate fie de Comisia centrală de disciplină, organizată și care funcționează în cadrul U.N.B.R., fie de „Consiliul U.N.B.R. constituit ca instanță disciplinară în plenul său”, respectiv de instanțe disciplinare competente să judece abaterile disciplinare săvârșite de avocați.
12. Or, în prezenta cauză, nu suntem în situația evocată de art. 88 alin.4 din Legea nr. 51/1995:
(a) având în vedere temeiul invocat pentru emiterea deciziei nr. 1992/02.12.2013, respectiv art.56 alin.2 lit. a) din Legea nr. 51/1995 [„(2) Consiliul baroului are următoarele atribuții: a) adoptă hotărâri pentru aplicarea și respectarea prevederilor prezentei legi și ale statutului profesiei”], art.14 lit. a) din Legea nr. 51/1995 [„Este nedemn de a fi avocat: a) cel condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei”] și art.27 lit. d) aceeași lege [„Calitatea de avocat încetează: d) dacă avocatul a fost condamnat definitiv pentru o faptă prevăzută de legea penală și care îl face nedemn de a fi avocat, conform legii”];
(b) ținând seama de faptul că reclamantul nu a fost subiect al unei acțiuni disciplinare, ci, cu privire la acesta, s-a dispus (prin decizia nr.1992/02.12.2013, pusă în executare prin decizia nr.169/ 20.01.2014, prin care i s-a anulat cardul de identitate de avocat) încetarea calității de avocat constatându-se de Consiliul Baroului București că este nedemn de a fi avocat întrucât a fost condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei;
(c) luând în considerare că decizia nr. 1047/13.12.2014, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația (plângerea prealabilă) formulată de reclamant împotriva deciziei nr.1992/ 02.12.2013, nu a fost emisă de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România „constituit ca instanță disciplinară în plenul său” ori de Comisia centrală de disciplină, organizată și care funcționează în cadrul U.N.B.R., așa cum prevede art.88 alin.2 și 3 din Legea nr. 51/1995, ci de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România în exercitarea atribuției prevăzute de art.64 lit. p) din Legea nr. 51/1995, conform cu care „Consiliul U.N.B.R. are următoarele atribuții: p) anulează hotărârile barourilor pentru cauze de nelegalitate și rezolvă plângerile și contestațiile făcute împotriva hotărârilor adoptate de consiliile barourilor, în cazurile prevăzute de lege și de statutul profesiei”.
III) Soluția adoptată în cauză și temeiul legal al acesteia
13. În consecință, în raport de considerentele ce preced, se impune a fi reținut că, în speță, competența de soluționare a prezentei cauze în fond aparține tribunalului ca instanță de contencios administrativ și fiscal.
14. Prin urmare, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 131 din Noul C.proc.civ. raportat la art. 10 alin.1 din Legea nr. 554/2004 și la art.95 pct.1 și art.96 pct.1 C.proc.civ., va admite excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și va declina competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului București– Secția a II-a C. administrativ și fiscal.
15. În raport cu dispozițiile art. 132 alin. 3 din Noul C.proc.civ., prezenta sentință nu este supusă niciunei căi de atac, iar dosarul se trimite de îndată instanței competente, urmând ca, Curtea să dispună în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul C. C., cu domiciliul în sector 1, București, .. 30-34, ., în contradictoriu cu pârâta U. Națională a Barourilor din România, cu sediul în sector 5, București, Splaiul Independenței, nr. 4, în favoarea Tribunalului București– Secția a II-a C. administrativ și fiscal.
Dispune a se trimite de îndată dosarul instanței competente.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, în ziua de 22.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
C. F. P. R. B.
Red. /Tehnored. C.F.P./4 ex.
Data redactării: 23.06.2015
lucrat 2 comunicări la data de .
semnătură grefier.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2944/2015. Curtea de... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 1924/2015.... → |
|---|
