Obligaţia de a face. Decizia nr. 698/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 698/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 13736/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 698
Ședința publică de la 5.02.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – F. G. A.
JUDECĂTOR - P. O. D.
JUDECĂTOR - C. C. M.
GREFIER - M. I.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 2 A FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 5297/9.09.2014 pronunțată de Tribunalul București – SCAF în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă M. I. și cu intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că procedura de citare este legal îndeplinită; părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 411 al.1 pct. 2 C.proc.civ., după care,
Curtea constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art.411 alineat 2 C.pr.civ. și, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 394 alineat 1 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.5297 din 09.09.2014 Tribunalul București Secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta M. I. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice S. 2 și în consecință, a obligat parata AFP sector 2-DGRFPB sa plateasca reclamantei suma de 2.151 lei, taxa pe poluare si dobanda legala calculata de la data platii si pana la data restituirii efective precum și la plata sumei de 639 lei cheltuieli de judecata catre reclamanta.
Împotriva sentinței civile anterior menționată a declarat recurs Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației S. 2 a Finanțelor Publice.
În motivarea recursului se arată, în esență, că în mod greșit a procedat instanța fondului la admiterea cererii de chemare în judecată, cât timp taxa pretinsă de reclamant este achitată în baza OUG nr.50/2008, act normativ ce nu este susceptibil de discriminare, din moment ce prevede obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante în funcție de criterii obiective și pentru orice autovehicul suspus primei înmatriculări în România.
Mai mult, reclamantul nu se încadrează în niciuna din ipotezele prevăzute de art.117 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, astfel că cererea de restituire a taxei percepute în baza unui act administrativ fiscal, legal întocmit, nu are temei.
Recurenta critică și soluția de obligare la plata dobânzii legale, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Recurenta s-a prevalat de dispozițiile art.488 pct.8 C.proc.civ.
Intimatul reclamant a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului de față ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului curtea va respinge ca nefondat recursul civil de față, apreciind că motivul de casare dedus de recurentă analizei curții, respectiv art.488 pct.8 C.proc.civ., nu este incident cauzei.
În ceea ce privește modalitatea de rezolvare a fondului cererii, Curtea constată nefondat motivul de recurs invocat în prezenta cale de atac, apreciind că sentința civilă criticată reflectă o corectă aplicare a principiului prevalenței dreptului comunitar asupra dreptului intern, pentru următoarele considerente:
Este de subliniat, în primul rând, că în temeiul art. 148 alin. 2 din Constituția României revizuită, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Aliniatul 4 din același articol prevede că autoritatea judecătorească, între alte instituții, garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, astfel că din chiar cuprinsul legii fundamentale rezultă nu numai competența dar și obligația instanțelor judecătorești de a asigura prioritatea dreptului comunitar în cazul incompatibilității normei interne cu reglementarea comunitară.
Prima instanța a făcut o corectă dezlegare a compatibilității dispozițiilor art. 4 din OUG nr.50/2008 cu prevederile art.110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene.
În afara celor menționate de tribunal, se impune a fi subliniat că prin hotărârea pronunțată la 7 aprilie 2011, în cauza C-402/09, CJUE a reținut că “pentru a verifica dacă o taxă precum cea în cauză în acțiunea principală creează o discriminare indirectă între autovehiculele de ocazie importate și autovehiculele de ocazie similare prezente deja pe teritoriul național, este necesar, având în vedere întrebările instanței naționale și observațiile prezentate în fața Curții, să se examineze mai întâi dacă această taxă este neutră față de concurența dintre vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național și au fost supuse, cu ocazia acelei înmatriculări, taxei prevăzute de OUG nr. 50/2008. În continuare, va fi necesar să se examineze neutralitatea aceleiași taxe între vehiculele de ocazie importate și vehiculele de ocazie similare care au fost înmatriculate pe teritoriul național anterior intrării în vigoare a OUG nr. 50/2008”.
Curtea menționează că autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale” ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE. Atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare” vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. Astfel, vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, în alte state membre constituie produse concurente.
Din principiile amintite mai sus rezultă că articolul 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
În continuare, Curtea reține la par.58 din hotărâre că rezultă “fără echivoc că reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.”
Aceeași interpretare este dată de CJUE în cauzele C-263/10 N. și cauzele conexate C-29/11 Sfichi și C-30/11 I..
Având în vedere interpretarea dată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene ca răspuns la întrebarea preliminară, în sensul că “Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională “, în mod întemeiat a reținut instanța fondului incompatibilitatea prevederilor art. 4 din O.U.G. nr.50/2008 cu prevederile Tratatului, sub aspectul taxării discriminatorii a autovehiculelor rulate.
Similar, prin ordonanța din 3.2.2014 pronunțată în cauzele conexate C-97/13 ȘI C-214/13, Curtea reține că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim de impozitare precum cel instituit și prin Legea nr.9/2012, prin care un stat membru aplică autovehiculelor o taxă pe poluare care este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulație, în acest stat membru, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fară însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În egală măsură, considerentele tribunalului cu privire la temeinicia cererii de acordare a dobânzii legale sunt pe deplin valabile, reflectând aplicarea principiului reparării integrale și efective a prejudiciului suferit de reclamantă prin impunerea taxei cu încălcarea principiului supremației dreptului comunitar.
De altfel, prin decizia preliminara pronuntata in cauza C-565/11 (M. I. împotriva Administrației Finanțelor Publice Sibiu, Administrației F. pentru Mediu), C.J.U.E. a statuat că: „Dreptul Uniunii se opune reglementării interne conținute în articolul 124 din Codul de procedură fiscală (O.G. nr. 92/2003) care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe”, astfel că în mod greșit susține recurenta nelegalitatea hotărârii, prin raportare la nerespectarea condițiilor prevăzute de OG nr.92/2003.
Cât privește nelegalitatea soluției dispuse asupra cheltuielilor de judecată, curtea constată că prima instanță a dat eficiență prevedrilor art.451 C.proc.civ., soluție la adăpost de critică, în raport de caracterul dovedit, necesar și rezonabil al cheltuielilor pretinse de reclamant.
În atare context și pentru toate considerentele expuse, acțiunea reclamantului, prin care solicită restituirea taxei percepute în baza unui act normativ incompatibil cu legislația comunitară este admisibilă pe tărâmul dispozițiilor art.117 litera d din O.G. nr.92/2003 și întemeiată, considerente pentru care recursul civil de față va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 2 A FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., sector 2 împotriva sentinței civile nr. 5297/9.09.2014 pronunțată de Tribunalul București – SCAF în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă M. I. – CNP_, domiciliată în București, .. 11, .. 2, sector 2 și cu domiciliul procesual ales la C.. Av. Marcosanu A., în București, ., nr. 2, ., ., sector 6 și cu intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, .. 294, corp A, sector 6, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 5.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR F. G. A. P. O. D. C. C. M.
GREFIER
M. I.
Red. FG/5 ex.
Jud. fond C. D. – Tribunalul București
| ← Pretentii. Decizia nr. 381/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 508/2015. Curtea de... → |
|---|
