Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 62/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 62/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-01-2015 în dosarul nr. 34065/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 62
Ședința publică din data de 08 ianuarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: O. D. P.
JUDECĂTOR: C. M. C.
JUDECĂTOR: V. H.
GREFIER: P. B. B.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul-reclamant Z. C.-R.-A. împotriva sentinței civile nr. 4380/12.06.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata–pârâtă U. "S. HARET" și intimatul-pârât-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, având ca obiect „obligare emitere act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, constatând că nici una dintre părți nu se prezintă la strigarea cauzei, în temeiul dispozițiile art. 104 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor de judecată aprobat prin Hotărârea CSM nr. 387/2005, dispune reluarea cauzei la sfârșitul listei de ședință.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, față de solicitarea de judecare în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 4380/12.06.2014, Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal a respins cererea principală formulată de reclamanta Z. C. – R. – A. în contradictoriu cu pârâta U. S. Haret, ca neîntemeiată și, pe cale de consecință, a respins și cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale, ca rămasă fără obiect.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta invocând în drept dispozițiile art. 488 pct. 4 și 8 din noul Cod de procedură civilă.
În motivarea cererii de recurs a arătat că instanța de fond a efectuat nejustificat cercetări și aprecieri ce nu se circumscriu obiectului de acțiunii și a încălcat vădit prezumțiile de legalitate, autenticitate și veridicitate de care se bucură adeverința de studii, în ființă, neanulată de instanța de judecată.
Răsturnarea triplei prezumții poate fi făcută doar prin procedura înscrierii în fals și nu printr-o simplă supoziție sau apreciere a instanței de fond.
Susține că i s-a adus atingere dreptului legal dobândit în urma promovării examenului de licență și dreptului la un proces echitabil, sens în care invocă dispozițiile art. 6 și art. 13 din C.E.D.O.
Fără coparticiparea directă a pârâtului M. Educatiei Nationale alaturi de parata U. S. Haret la eliberarea diplomei, in sensul avizarii fabricarii in concret a elementului material necesar eliberarii actului de studii in litigiu, este imposibil a se atinge in cauza obiectivul principal al actiunii de fata.
Obiectul actiunii in cauza nu priveste anularea sau nulitatea, nici a adeverintei de licenta in litigiu, și nici a examenului de licenta susținut de recurentă in sesiunea din iulie 2009, ca instanta de fond sa poata sa extinda cercetarile și aprecierile cu privire la acreditarea/neacreditarea formei de invatamant parcursa.
Numai in aceasta situatie, hotararea fondului putea sa se intemeieze pe considerente legate de acreditarea/neacreditarea formei de invatamant parcurse.
Mai mult, există o discriminare intre absolventii care au sustinut acelasi examen de licenta indiferent de forma de invatamant ZI, ID sau FR si anume o parte dintre absolventi si-au primit diplomele de licenta indiferent de forma de invatamant, iar alta parte nu au intrat in posesia diplomelor de licenta.
Parata U. S. Haret motivand ca acest lucru se datoreaza faptului ca nu sunt suficiente tipizate pentru toti absolventii si M.E.C.T.S. refuza sa elibereze avizele necesare pentru tiparirea diplomelor. «Scandalul» dintre U. S. Haret si M.E.C.T.S. afecteaza numai si in mod direct absolventii S. Haret, absolventi ce au susutinut un examen de licenta organizat legal si ce au facut eforturi mari pentru a ajunge la cursuri, a invata si nu in ultimul rand de a achita taxele aferente studiilor - eforturi care de multe ori au fost ingreunate de existenta copiilor (familiilor) aflati in intretinere.
In tot acest timp cat absolventii sunt lipsiti de diplome, atat parata U. S. Haret, cat și M.E.C.T.S. au continuat sa-si desfasoare nestigherite propriile activitati.
Facultatea de R. Internationale si Studii Europene - programul de studii R. Internationale si Studii Europene, din cadrul Universitatii S. Haret, este acreditata pe programul de studii urmat conform H.C. 693/2003, publicată în Monitorul Oficial nr.466/30.06.2003 cu divizare conform H.G. 88/2005 publicată în Monitorul Oficial nr.150/21.02.2005 privind structurile instituțiilor de învățământ superior acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu și a specializărilor din domeniile studiilor universitare de licență aflate chiar pe site-ul Ministerului Educatiei chiar si la aceasta ora, hotarare de Guvern ce a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea 1, nr. nr.150/21.02.2005 (B. Insitutii de invatamant superior particular nr. criteriu 6 - Univ. S. Haret).
In ceea ce priveste ARACIS se arată faptul ca aceasta autorizeaza, prin adresa nr.2215/17.03.2009, definitiv institutia de invatamant autorizata provizoriu prin Hotărârea de Guvern nr. 916/11.08.2005.
Potrivit regulamentului privind regimul actelor de studii in sistemul de invatamant superior, aprobat prin Ordinul nr.2287/2007- Publicat in MO partea I nr. 716 din_, eliberarea diplomei de licenta se face de catre institutia de invatamant cel mai tarziu la 12 luni de la finalizarea studiilor in conformitatea cu prevederile art.38.
Potrivit capitolului VII din Metodologia organizarii si desfasurarii examenelor de finalizare a studiilor emisa de catre U. S. Haret si inregistrata sub nr. 1405/12.05.2009, parata universitate, ca institutie organizatoare a examenelor de licenta, s-a obligat sa elibereze Diploma de Licenta, insotita de suplimentul de diploma, in cel mult 12 luni de la incheierea examenului de licenta.
Intimatul chemat în garanție M.E.N. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului arătând că organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior și organizarea mecanismelor de asigurare a calității în învățământ sunt atribuțiile sale exclusive.
Deși O.U.G. 10/2009 a oferit posibilitatea tuturor studenților, indiferent de forma de învățământ frecventată, de a-și finaliza studiile într-un cadru legal, nici U. S. Haret și nici reclamanta nu au dovedit că a susținut și promovat asemenea examene pentru a beneficia de asimilarea cu studenții care au absolvit cursuri acreditate/autorizate.
Convingerea reclamantei că U.S.H. era autorizată să organizeze forma de învățământ pe care a urmat-o s-a bazat exclusiv pe afirmațiile universității, fără a se verifica autenticitate informațiilor.
Intimata pârâtă U. S. Haret a formulat întâmpinare prin care a solicitat ca în cazul admiterii recursului, să fie admisă și cererea de chemare în garanție a M.E.N.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază că recursul este fondat, față de următoarele considerente:
Reclamanta a urmat cursurile Facultății de Relații Internaționale și Studii Europene a U.S.H., specializarea Relații Internaționale și Studii Europene promovând examenul de licență în sesiunea iulie 2009.
Prin HG 693/2003 și HG 676/2007, U. S. Haret a fost acreditată/autorizată să funcționeze provizoriu pentru forma de învățământ la zi, pentru mai multe domenii de licență, printre care și cele urmate de reclamanți.
Conform art. 60 alin. 1 din Legea nr. 84/1995, activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi.
În consecință, U. S. Haret a organizat formele de învățământ la distanță, respectiv, cu frecvență redusă, iar ulterior absolvirii studiilor de către studenți are obligația de a elibera diplomele de licență și suplimentele la diplomele de licență.
Conform art. 7 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ, aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007, formularele actelor de studii sunt tipărite și difuzate, în condițiile legii, de către unitatea de specialitate desemnată de către MECT (…).
Rezultă, așadar, că eliberarea actelor de studii absolvenților instituțiilor de învățământ superior este condiționată de desemnarea de către ministerul pârât a unității de specialitate care să tipărească formularele acestor acte.
Susține intimatul M.E.N. în întâmpinare că pentru forma de organizare ID - învățământ la distanță, U. S. Haret nu era nici acreditată, nici autorizată să funcționeze provizoriu, reclamanta nefiind îndreptățită să obțină actele de studii.
Sub acest aspect, Curtea reține că nu este învestită cu analizarea legalității actelor care atestă calitatea reclamantei de licențiat, ca urmare a finalizării studiilor universitare și a promovării examenului de licență, analiză care ar fi impus examinarea respectării prevederilor legale ce reglementează regimul studiilor urmate de reclamantă.
Ceea ce are de stabilit instanța în prezenta cauză, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, este dacă refuzul Universității S. Haret de a elibera reclamantei diploma de licență și suplimentul la diplomă, respectiv refuzul MECTS de a aproba tipărirea formularelor tipizate de diplomă de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamantă, au un caracter nejustificat prin prisma faptului că actele emise de universitate, conform cărora reclamanta este licențiată, sunt acte în vigoare, care se bucură de prezumția de legalitate și produc efecte juridice.
În speță nu s-a solicitat analizarea îndeplinirii de către U. S. Haret a criteriilor și standardelor de autorizare provizorie sau acreditare pentru studiile urmate de reclamantă, printr-o cerere care să aibă acest obiect, astfel că instanța nu are de examinat susținerile intimatului M.E.N. referitoare la lipsa acreditării, respectiv a autorizării de a funcționa provizoriu pârâta pentru forma de învățământ I.D.
Examinarea prevederilor actelor normative menționate în considerentele sentinței se impunea a fi făcută de instanță, în cazul în care avea să se pronunțe asupra unei cereri având ca obiect legalitatea formei de învățământ sus menționate.
Cum, în speță, o asemenea cerere nu a fost formulată, aceste susțineri ale intimatului sunt nefondate.
Curtea apreciază că există temei legal pentru demersul reclamantei de a solicita eliberarea diplomei de licență în urma parcurgerii cursurilor la U. S. Haret, în condițiile în care nu s-a constatat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă faptul că forma de învățământ la specializarea urmată de reclamantă trebuia acreditată/autorizată provizoriu și că studiile reclamantei s-au desfășurat în afara cadrului legal.
Conform jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția C. Administrativ și Fiscal - decizia nr. 2874 /2010, finalizarea cursurilor universitare organizate de către U. S. Haret, în cadrul formei de învățământ la distanță, prin susținerea examenului de licență și obținerea, în urma acestuia, a unei diplome presupune în fapt recunoașterea formei de învățământ urmată, de către M. Educației, Cercetării și Inovării. Potrivit deciziilor nr. 5656 din 24.11.2011, nr. 2533 din 22.05.2012, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția C. Administrativ și Fiscal - în dosarele_, respectiv_, U. S. Haret are obligația ca ulterior eliberării adeverinței de studii ce atestă absolvirea Facultății, susținerea și promovarea examenului de licență precum și dobândirea titlului de licențiat în drept, să elibereze și diploma de licență. „Actul prin care s-a recunoscut calitatea de licențiați în drept este în ființă, nu a fost revocat, anulat, se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie unui act administrativ”.
În cauza B. împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut următoarele: 34. În cazul în speță, Curtea constată că, în temeiul Legii nr. 309/2002, nu puteau beneficia de măsurile reparatorii decât recruții care au prestat muncă forțată în unități aparținând D.G.M. Bazându-se pe principiul nediscriminării, pornind de la decizia pronunțată la 2 decembrie 2003, Înalta Curte de Casație, într-o . decizii, a extins însemnătatea acestei legi la toți recruții care au prestat o muncă forțată în timpul serviciului lor militar, fără a ține cont de subordonarea ierarhică a unităților militare din care au făcut parte.
35. Cu toate acestea, într-o altă . decizii pronunțate în cursul aceleași perioade, Înalta Curte de Casație a desfășurat o jurisprudență contrară, din moment ce a respins, ca în cazul reclamantului, acțiunile recruților care au prestat muncă forțată în afara D.G.M.
36. În lipsa unui mecanism capabil să asigure coerența practicii chiar în cadrul celei mai înalte instanțe interne, aceasta din urmă a ajuns să pronunțe, uneori în aceeași zi, decizii diametral opuse în privința domeniului de aplicare a Legii nr. 309/2002 (a se vedea, de exemplu, deciziile din 11 ianuarie, 1 și 28 martie 2005).
37. Desigur, divergențele de jurisprudență constituie, prin natură, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritate asupra competenței lor teritoriale. Cu toate acestea, rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa aceste contradicții ale jurisprudenței (Zielinski și Pradal și Gonzales și alții împotriva Franței [GC], nr._/94 și_/96 la_/96, paragraful 59, CEDO 1999-VII).
38. În cazul în speță, trebuie constatat că Înalta Curte de Casație se afla la originea acestor divergențe profunde și persistente în timp.
39. Această practică, ce s-a dezvoltat în cadrul celei mai înalte autorități judiciare din țară, este în sine contrară principiului siguranței publice, care este implicită în ansamblul articolelor Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (a se vedea, mutatis mutandis, Baranowski împotriva Poloniei, nr._/95, paragraful 56, CEDO 2000-III). În loc să-și îndeplinească rolul său stabilind o interpretare de urmat, Înalta Curte de Casație a devenit ea însăși sursa nesiguranței juridice, micșorând astfel încrederea publicului în sistemul judiciar (a se vedea, mutatis munandis, Sovtransavto Holding împotriva Ucrainei, nr._/99, paragraful 97, CEDO 2002-VII și P. citat anterior, paragraful 98, și, a contrario, Pérez Arias împotriva Spaniei, nr._/03, paragraful 70, 28 iunie 2007).
40. Curtea concluzionează deci, că această incertitudine jurisprudențială a avut drept efect privarea reclamantului de orice posibilitate de a obține beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, în condițiile în care altor persoane care au prestat o muncă forțată în afara D.G.M. li s-a recunoscut dreptul de a beneficia de dispozițiile acestei legi.
În consecință, a fost încălcat art. 6 alin. 1 din Convenție”.
Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată incidente aceleași rațiuni pentru care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut încălcarea disp. art. 6 alin. 1 din CEDO în sensul obligației instanțelor de recurs de a adopta o jurisprudență unitară astfel încât să fie respectat principiul siguranței publice „care este implicită în ansamblul articolelor Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept, în absența căreia instanțele interne de recurs ar deveni sursa nesiguranței juridice, micșorând astfel încrederea publicului în sistemul judiciar”.
Pentru reținerea caracterului întemeiat al recursului, Curtea va avea în vedere și soluția de principiu pentru unificarea practicii, adoptată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția C. Administrativ și Fiscal în ședința din 7.11.2013, conform căreia pârâta U. S. Haret are obligația să elibereze diploma de licență și/sau suplimentul de diplomă, iar M.E.C.T.S., în calitate de chemat în garanție, are obligația să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele de diplomă, la adoptarea acestei soluții de principiu avându-se în vedere jurisprudența reprezentată de deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 690/2012, 953/2012, 1638/2012 și 3302/2012.
Față de aceste considerente se constată că sentința a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 din noul Cod de procedură civilă.
În consecință, în temeiul art. 498 alin. 1 din noul Cod de procedură civilă, Curtea va admite recursul, va casa în parte sentința și rejudecând va admite în parte acțiunea și va obliga pârâta U. S. Haret să elibereze reclamantului diploma de licență și suplimentul la diplomă.
Va respinge în rest acțiunea ca neîntemeiată, reținând că cererea de obligare a pârâtei să pună la dispoziția instanței duplicatele sau copii certificate ale contractelor de școlarizare reprezintă o solicitare de probe, iar cererea de a pune aceste înscrisuri la dispoziția reclamantei este neîntemeiată, din moment ce nu s-a dovedit că aceste înscrisuri sunt în posesia pârâtei care refuză nejustificat să i le pună la dispoziție.
Curtea va menține în rest sentința față de împrejurarea că pârâta U. S. Haret nu a formulat recurs împotriva soluției de respingere a cererii de chemare în garanție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul-reclamant Z. C.-R.-A., CNP_, cu domiciliul procesual ales în București, sector 3, ., ., .>împotriva sentinței civile nr. 4380/12.06.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata–pârâtă U. "S. HARET", cu sediul în București, sector 3, ..13, cod fiscal_ și intimatul-pârât-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, cu sediul în București, sector 1, ..28-30.
Casează în parte sentința și rejudecând: admite în parte acțiunea.
Obligă pârâta USH să elibereze reclamantei diploma de licență și suplimentul la diplomă.
Respinge în rest acțiunea, ca neîntemeiată.
Menține în rest sentința.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.01.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
O. D. P. C. M. C. V. H.
GREFIER
P. B. B.
Red: CCM
Tehnored: CCM / R.O./28.01.2015
5 ex. /
Tribunalul București Secția a II-a de C. Administrativ și Fiscal
Judecător: I. S.
Comunicat 3 ex. ………………….
Grefier
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 544/2015. Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 309/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
