Obligaţia de a face. Decizia nr. 1742/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1742/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 23348/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1742
Ședința publică de la 26.03.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – D. G.
JUDECĂTOR - Ș. A.
JUDECĂTOR - G. I. C.
GREFIER - M. I.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă V. D. D. împotriva sentinței civile nr. 6078/2.10.2014 pronunțată de Tribunalul București – SCAF în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți ADMINISTRAȚIA SECTOR 3 A FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că procedura de citare este legal îndeplinită; părțile solicitând judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 411 alin. 2 C.proc.civ., după care,
Curtea constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art.411 alineat 2 C.pr.civ. și, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 394 alineat 1 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 6078/2.10.2014 pronunțată de Tribunalul București – SCAF a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de DGRFPB pentru AFP Sector 3.
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta V. D. D. în contradictoriu cu pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București pentru ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 BUCUREȘTI și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta, solicitând casarea sentinței fiind nelegala si netemeinica si rejudecând admiterea recursului in sensul obligării paratelor la anularea Deciziei de calcul al taxei pe poluare_/07.10.2010 emisă cu ocazia achitării taxei pe poluare de către AFP Sector 3 și obligarea pârâtelor in solidar la restituirea taxei pe poluare în cuantum de 941 lei pentru autoturismul cu număr de înmatriculare, Volkswagen tip Polo, categ auto Ml, norme poluare E2, ., Nr. omologare AB111H1513JA8E2, Nr. Identificare WVWZZZ6NZSY156703, an fabricație 1995, data primei înmatriculări 22.05.1995, taxa care a fost achitata cu chitanța ., nr._ din data de 07.10.2010, suma actualizată cu dobânda fiscală începând din data plății, 07.10.2010 si până la data achitării efective conform art. 124 al 21 raportat la art. 120 al 71 CPr. Fisc. și Normele Metodologice, obligarea pârâtelor în solidar la plata cheltuielilor de judecată pe care le va face cu acest proces, în baza art274, al 1 Cod procedura civila.
Motivele Cererii:
In fapt, în 30.06.2010, a achiziționat din Germania un autoturism iar pentru a-l putea înmatricula in România a fost obligata sa plătească taxa pe poluare la primă înmatriculare în cuantum de 941 lei, conform chitanței . nr._ din data de 07.10.2010, suma plătită la Trezoreria L. P. sector 3, pe baza calculului făcut la ghișeul administrației financiare București sector 3.
Plata acestei taxe numită taxa pe poluare pentru autovehicule constituie obligație legală, derivată din reglementările Codului Fiscal, și Ordonanța de urgența a Guvernului 50/ 2008, care contravine art., 90 alin. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene care interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor Tratatului, aplicabilă între 01.07.2008 și 13.01.2012 ( modif. Prin taxa specială pentru autoturisme și autovehicule introdusă în Codul fiscal, articolele 214/1-214/3, prin Legea nr. 343/2006 și apoi prin OUG nr. 110/2006 - aplicabilă între 01.01.2007 și 01.07.2008, taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule introdusă prin Legea nr. 9/2012 aplicabilă din 13.01.2012).
Mai mult decât atât este și o plată nedatorată având în vedere ca această taxa a fost declarată nelegală.
Cum OUG 50/2008 a intrat în vigoare la 01.07.2008, rezultă că taxa de poluare se datorează numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație, această taxă este discriminatorie și ilegală prin prisma disp.art.90 din Tratatul privind Instituirea Comunității Europene, care prevăd că „nici un stat membru nu supune, direct sau indirect, produsele provenind din alte state membre unor impozite interne de orice natură, superioare celor care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare" coroborat cu prevederile Legii nr. 157/2005 și ale art.148 al.2 din Constituție.
Potrivit normelor comunitare - art.25 CE „între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și la export sau taxele cu efect echivalent, această interdicție se aplică de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal", - art.28 CE „ între statele membre sunt interzise restricțiile cantitative la import, precum și orice măsuri cu efect echivalent."
De asemenea, a mai arătat că potrivit jurisprudenței Curții europene de Justiție, noțiunea de taxă cu efect echivalent constă în orice taxă pecuniară, impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare a acesteia, iar un sistem de taxare care să fie considerat compatibil cu art.90 CE trebuie să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor taxe mai mari decât produsele similare naționale și să nu producă în nici un caz efecte discriminatorii
Instanța greșit a respins acțiunea în fond deoarece în ceea ce privește procedura prevăzuta de art. 205-209 Cod pr. Fisc, din analiza hotărârii pronunțate de Curtea de Justiție în cauzele reunite C-410/98 si C-397/98 Metallgesellschaft si Hoechst rezultă că restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european nu poate fi condiționată de contestarea reglementării la momentul efectuării plății, mai ales atunci când practica administrativă era în sensul respingerii contestațiilor contribuabililor. Cu alte cuvinte, Curtea menționează faptul că autoritățile fiscale naționale nu pot invoca culpa contribuabililor, care nu au apelat la un remediu național ineficient, în condițiile în care ele însele sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli naționale incompatibile cu dreptul european.
Prin Decizia de recurs in interesul legii nr.24/14.11.2011 pronunțata in dosarul nr. 9/2011 de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a statuat în același sens, reținându-se că procedura de contestare prev. de art. 7 O.U.G nr. 50/2008 raportat la art. 205-218 Cod proc. Fisc. nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 al. 1 lit. d din același cod. Articol care a stat la baza promovării acțiunii în fond.
Susține faptul că această taxă a fost introdusă încălcând normele dreptului comunitar, iar instanța de judecată ,ca instanță comunitară este obligată a constata că reglementările interne sunt contrare normelor dreptului comunitar, și să refuze aplicarea legislației naționale neconforme cu aceasta. A se avea în vedere cauza Simmenthal (1976), în care CJE a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, dacă acestea contravin normelor interne, tară a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale. Astfel instanța a constatat că suma plătită de către reclamant nu era datorată potrivit legislației comunitare, pe cale de consecință taxa plătită trebuie restituita, reclamantul fiind îndreptățit și la plata dobânzii fiscale, stabilită conform Codului de procedura fiscală.
Temeiul legal principal este constituit de art. 117 alin. (1) lit. a) și d) din Codul de Procedură Fiscală, în sensul că, pe de o parte, nu există un titlu de creanță în baza căruia să se fi prelevat taxa (lit. a) - chitanța/ordinul de plată respectiv decizia de calcul urmată de chitanță/ordin de plată neputând fi catalogate ca și titluri de creanță deoarece nu întrunesc condițiile unui veritabil astfel de titlu - iar pe de altă parte, în sensul că taxa a fost plătită ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale (lit. f). Această din urmă teză are în vedere, pe de o parte, pentru prima variantă a taxei, preambulul OUG nr. 50/2008 și procedura de infringement declanșată de Comisia Europeană împotriva României în privința taxei de primă înmatriculare, iar pe de altă pare, pentru a doua variantă a taxei, are în vedere deciziile T. și N. - ambele contra României - pronunțate de CJUE. De asemenea, nu trebuie ignorate prevederile art. 148 alin. (2) și (4) din Constituția României, în sensul că organul fiscal este obligat a da prioritate dispozițiilor comunitare, în cazul în care este în situația de a aplica legea.
In cauza de față, dispozițiile legale privind procedura prealabilă nu sunt aplicabile, întrucât subsemnatul nu am ales varianta contestării actului administrativ reprezentat de decizia de stabilire a taxei de poluare.
Nu a contestat această decizie întrucât ea se referă la calculul taxei de poluare, or, criticile nu au vizat refacerea calculului, solicitarea fiind restituirea taxei de poluare, considerând că această taxă a fost introdusă în mod ilegal și discriminează cetățenii României față de ceilalți cetățeni din statele membre ale Uniunii Europene, încălcând astfel art. 90 din Tratatul de aderare la UE.
Așadar, obiectul acțiunii cu care a învestit instanțele de judecată îl constituie plata unei taxe nedatorate, iar în lumina art. 8 alin. 1 teza a II a din Legea nr. 554/2004, se deschide accesul direct la instanța de judecată.
Faptul că acesta nu a contestat decizia de calcul a taxei de poluare nu prezintă relevanță în cauză, în condițiile în care a uzat de o altă reglementare, contestând însăși legalitatea, de plano, a taxei prelevate. în integralitatea ei. potrivit art. 117 din Codul de procedură fiscală.
Consideră că taxa de poluare solicitată și încasată de către pârâtă este nelegală în raport de legislația europeană, motiv pentru care am solicitat restituirea acesteia, acțiunea ce vizează nelegalitatea obligării la plata taxei de poluare ca urmare a primei înmatriculări în România a autoturismului cumpărat din spațiul Uniunii Europene fiind formulată în temeiul art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ - pe deplin admisibilă în lipsa procedurii prealabile.
Nelegalitatea perceperii taxei de poluare este vădită raportat la normele comunitare de drept, astfel că nu se impune urmarea procedurii prealabile, judecătorul național având obligația să aplice prevederile comunitare, în mod direct și prioritar, dacă se constată că normele interne contravin acestora.
Art. 148 alin. 1 și 2 din Constituția României dispune că, urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării.
O instanță națională chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a le aplica direct și prioritar și dacă este necesar, chiar să refuze a apela la legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, fără a se impune să solicite sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau declararea neconstituționalității acestora de către Curtea Constituțională.
Față de cele arătate, este de netăgăduit faptul că taxa specială de poluare achitată a fost încasată la bugetul statului cu încălcarea dispozițiilor din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, precum și a Tratatului de Aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, care de la data aderării, sunt obligatorii pentru România și se aplică cu prioritate față de dispozițiile interne.
Prin raportare la normele comunitare menționate, precum și la jurisprudența Curții Europene de Justiție, taxa pe poluare nu este datorată, impunându-se restituirea integrală a acesteia.
Plată făcută nefiind datorată, a fost lipsită în mod nejustificat și nelegal de suma achitată, fiindu-i creat un prejudiciu constând în imposibilitatea folosirii sumei respective pentru perioada cuprinsă între data efectuării plații și data restituirii acesteia, prejudiciu ce poate fi reparat numai prin plata dobânzii fiscale, potrivit art. 1430 Cod civil.
Curtea europeana ( camera întâi) în cazul N. la 7 iulie 2011, ca și în cazul T., a declarat că "art. 110 din TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxa pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără a descuraja însă cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională."
În concluzie, consideră că taxa pe poluare, in litigiul dedus judecății în sumă de 941lei a fost încasată de către stat în mod ilegal și solicită a fi admis recursul așa cum a fost formulat.
În drept, art. 90 si 23 din Tratatul de instituire a Comunității Europene; hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C-377/93, F. G. Roders BV; hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia c. Italia; cauza Simmenthal (1976) CJE; art. 148 al. 2, 4 Constituția României, art.21 alin 4 si art. 117 din Cod Pr. fisc; Lege 554/2004, OUG 50/2008, Codul fiscal, art. 1430 Cod Civil, art. 3 lit. m din Lg. 146/1997, art. 3 al. 1,3 din O.G 32/1995,Decizie nr. 24/2011 din 14 noiembrie 2011
În dovedire au fost atașate copie chitanța TS6_/07.10.2010, copie CI, recurs in interesul legii Decizie nr. 24/2011 din 14 noiembrie 2011 privind interpretarea si aplicarea unitara a unor dispoziții legale cu referire la taxa de poluare (prima si ultima pagina a acestei decizii).
Deliberând asupra recursului, prin prisma susținerilor recurentei, a probelor administrate în fața primei instanțe, a dispozițiilor legale aplicabile, precum și a sentinței recurate, Curtea constată cu majoritate că este fondat, urmând a fi admis în limita și pentru următoarele considerente:
Astfel se apreciază că este întemeiat motivul de recurs reglementat de disp. art. 488 pct. 8 C.proc.civ. constând în greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 554/2004 și a disp. art. 117 din C.proc.fiscală, din perspectiva neformulării unei cereri administrative de către recurenta-reclamantă anterior introducerii prezentei acțiuni.
În acest context, Curtea reține că obiectul prezentei cauze îl constituie obligarea pârâtei-intimate la restituirea taxei pe poluare în cuantum de 941 lei pentru autoturismul cu număr de înmatriculare, Volkswagen tip Polo, categ auto Ml, norme poluare E2, ., Nr. omologare AB111H1513JA8E2, Nr. Identificare WVWZZZ6NZSY156703, an fabricație 1995, data primei înmatriculări 22.05.1995, taxa care a fost achitata cu chitanța ., nr._ din data de 07.10.2010, suma actualizată cu dobânda fiscală începând din data plății, 07.10.2010 si până la data achitării efective conform art. 124 al. 21 raportat la art. 120 al 71 CPr. Fisc. și Normele Metodologice.
Deși în mod formal pentru restituirea acestei taxe fiscale recurenta-reclamanta a avut obligația de a se adresa anterior înregistrării prezentei acțiuni autorității fiscale competentă-în fapt intimata-pârâtă-, totuși Curtea constată că recurenta-reclamantă a contestat în prezenta acțiune însăși temeiul legal al stabilirii acestei taxe și al plății astfel efectuată de către aceasta pentru a realiza operațiunea administrativă de înmatriculare a autoturismului aparținând recurentei-reclamante, în sensul că este incompatibil acest temei legal cu art. 110 din TFUE.
Din această perspectivă, deși stric formal decizia nr. 24/2011 menționată atât în motivele de recurs, cât și în considerentele sentinței recurate, pronunțată de ÎCCJ în soluționarea unui recurs în interesul legii vizează o altă situație de fapt decât aceea incidentă în prezenta cauză, nefiind contestată decizia de calcul al taxei, totuși considerentele acestei decizii conduc în mod cert la concluzia că în contextul faptic și juridic invocat de către recurenta-reclamant nu putea fi contestat dreptul acesteia de a solicita restituirea taxei achitată astfel.
Prin urmare, Curtea apreciază cu majoritate faptul că în prezenta cauză ar fi excesivă impunerea în sarcina recurentei-reclamante a parcurgerii procedurii administrative interne astfel cum aceasta este reglementată de art. 117 din C.proc.fiscală în vederea restituirii acestei taxe, având în vedere că principiul efectivității aplicabil din perspectiva TFUE și a jurisprudenței invocată în motivarea deciziei pronunțată în recursul în interesul legii impune ca recurenta-reclamantă să aibă la dispoziție o cale de acces la instanță efectivă pentru recuperarea taxelor percepute de către autoritățile interne cu încălcarea dreptului comunitar-art. 110 din TFUE, astfel cum a pretins recurenta-reclamantă, iar impunerea parcurgerii unei astfel de proceduri administrative, eventual cu riscul invocării unei prescripții a dreptului de a se adresa instanței, ar face excesiv de dificilă posibilitatea de a solicita repararea pagubelor produse prin pretinsa încălcare a dispozițiilor din TFUE prin plata unei asemenea taxe, context în care se apreciază că se impunea analizarea pe fond a refuzului intimatei-pârâte de a proceda la restituirea taxei solicitată de către recurenta-reclamantă, fără a se impune verificarea parcurgerii procedurii administrative din perspectiva calificării reclamantei ca „persoană vătămată”, nefiind evidentă intenția autorității pârâte în astfel de cazuri de a restitui anterior introducerii acțiunii a taxelor achitate în temeiul legii interne, deși reclamanții susțin evidenta incompatibilitate a acestora din urmă cu disp. art. 110 din TFUE din perspectiva jurisprudenței adoptată de CJUE în aplicarea acestor dispoziții fundamentale.
Prin urmare, soluționându-se acțiunea prin respingerea formală a acesteia ca neîntemeiată, fără a analiza pe fond refuzul pârâtei-intimate de a restitui recurentei-reclamante taxa pretinsă prin acțiunea introductivă, au fost încălcate principiile jurisprudențiale europene evocate anterior, obligatorii inclusiv pentru instanțele interne din perspectiva aplicării art. 148 din Constituția României, astfel încât față de disp. art. 496 și 497 C.proc.civ., cu majoritate, va fi admis recursul, casată în parte sentința recurată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate:
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă V. D. D. – CNP_, cu domiciliul procesual ales la Av. C. N. în București, .. 98, ., . împotriva sentinței civile nr. 6078/2.10.2014 pronunțată de Tribunalul București – SCAF în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți ADMINISTRAȚIA SECTOR 3 A FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 13, sector 2 și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Spl. Independenței, nr. 294, Corp A, sector 6.
Casează în parte sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.03.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D. G. Ș. A.
GREFIER
M. I.
| ← Pretentii. Sentința nr. 1001/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 3295/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
