Obligaţia de a face. Încheierea nr. 26/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 26/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 857/87/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 26.02.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: B. L. PATRAȘ
JUDECĂTOR: E. C. V.
JUDECĂTOR: M. N.
GREFIER: I. C. B.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurentul-pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TELEORMAN împotriva sentinței civile nr. 441/10.06.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale și C. Administrativ Fiscal, în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. S. V., având ca obiect comunicare informații de interes public.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TELEORMAN, prin consilier juridic G. P. – V., care a depus delegație de reprezentare în ședință publică, lipsind intimatul-reclamant.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței de judecată că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, după care,
Recurentul-pârât, prin reprezentant convențional, învederează că întâmpinarea formulată la cererea de recurs de către intimat nu este semnată și de către un profesionist, deși intimatului i s-a pus în vedere ca întâmpinarea să fie redactată de un profesionist.
Curtea constată că întâmpinarea este semnată de către intimat, iar semnarea prin avocat nu mai este necesară, în raport de considerentele deciziei Curții Constituționale nr. 462/17.09.2014 și de aplicarea principiului egalității părților în exercitarea drepturilor procesuale, guvernat de art. 8 C.pr.civ..
Curtea interpelează recurentul-pârât cu privire la primul motiv de recurs invocat, în sensul de a-și exprima opinia asupra naturii juridice a termenului prevăzut de art. 22 din Legea nr. 544/2001, respectiv, dacă este un termen de decădere sau este un termen de prescripție.
Recurentul-pârât, prin reprezentant convențional, consideră că este un termen de prescripție, este prevăzut în mod expres de lege, deci este o normă imperativă, iar nu o normă dispozitivă, ca atare consideră că este un termen de prescripție.
Având cuvântul asupra recursului, solicită admiterea acestuia, în principal pe temeiul excepției prescripției dreptului la acțiune astfel cum a fost invocată prin cererea de recurs, respectiv detaliată prin răspunsul la întâmpinare, iar în subsidiar, pentru celelalte motive arătate în cererea de recurs.
Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA,
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, urmează să amâne pronunțarea pentru data de 05.03.2015.
Pentru aceste motive,
DISPUNE
Amână pronunțarea pentru data de 05.03.2015.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.02.2015.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
B. L. PATRAȘ | E. C. V. | M. N. |
GREFIER |
I. C. B. |
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1318
Ședința publică de la 05.03.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: B. L. PATRAȘ
JUDECĂTOR: E. C. V.
JUDECĂTOR: M. N.
GREFIER: I. C. B.
Pe rol se află pronunțarea în recursul formulat de recurentul-pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TELEORMAN împotriva sentinței civile nr. 441/10.06.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale și C. Administrativ Fiscal, în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. S. V., având ca obiect comunicare informații de interes public.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26 februarie 2015, fiind consemnate în cuprinsul încheierii de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 05.03.2015, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 441/10.06.2014, Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale și C. Administrativ Fiscal a admis, în parte, plângerea formulată de reclamantul P. S. V. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Teleorman-Poliția Z., obligând pârâtul Inspectoratul de Poliție al Județului Teleorman- Poliția Z. să furnizeze reclamantului P. S. V., fotocopii certificate de pe ordinul de deplasare și decontul cheltuielilor privind deplasarea, cazarea și masa în judetele A. și M., ale salariatului desemnat să instrumenteze dosarul penal nr. 3P/2013.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TELEORMAN, solicitând casarea sentinței recurate și în rejudecarea cauzei, admiterea excepțiilor prescripției dreptului la acțiune al reclamantului și inadmisibilității cererii, cu consecința respingerii cererii, ca prescrisă sau ca inadmisibilă.
Sunt invocate motive de nelegalitate încadrabile în art. 488 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ. (2010), când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
Astfel, se arată că potrivit art. 22 alin. 1 din Legea nr. 544/2001, plângerea putea fi făcută în termen de 30 de zile de la comunicarea răspunsului la solicitarea reclamantului, reprezentat în speță de adresa Poliției orașului Z. nr._/8.01.2014. Or, acțiunea fost depusă la data de 17.03.2014, la peste două luni de la primirea răspunsului. Față de această împrejurare, recurenta înțelege să invoce prescripția dreptului reclamatului la acțiune, solicitând admiterea excepției și respingerea acțiunii, ca fiind prescris dreptul la acțiune.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, pe care de asemenea, înțelege să o invoce, recurentul arată că înscrisurile invocate de reclamant trebuiau solicitate procurorului de caz, iar nu IJP Teleorman, iar solicitarea adresată direct instanței de judecată în condițiile Legii nr. 544/2001 este inadmisibilă și trebuie respinsă ca atare.
Pe fondul cauzei, recurentul arată că înscrisurile solicitate sunt acte interne cu caracter clasificat sau confidențial, având în vedere caracterul nepublic al urmăriri penale, reclamantul nejustificând un interes legal pentru a lua cunoștință de conținutul lor.
Prin întâmpinare, intimatul-reclamant P. S. V. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că, în privința invocatei excepții a prescripției dreptului la acțiune, recurentul se referă greșit a prevederile Legii nr. 544/2001, prescripția extinctivă fiind reglementată de art. 2500 alin. 1, art. 2512, art. 2513 și art. 2516 din Noul Cod Civil, dispoziții legale aplicabile în cauză, întrucât legile speciale (Legea 554/2001 și Legea nr. 554/2004) nu conțin dispoziții privitoare la prescripția dreptului la acțiune. Prin urmare, excepția prescripției dreptului la acțiune este nefondată și, oricum, ar fi trebuit invocată în primă instanță, prin întâmpinare, ceea ce recurentul nu a făcut.
Pe de altă parte, recurentul își invocă propria culpă, dat fiind că sesizarea a fost înregistrată la 6.08.2013, iar răspunsul a fost primit prin adresa nr._/8.01.2014, fiind evident că nu au fost respectate termenele prevăzute de art. 7 din Legea nr. 544/2001, astfel că plângerea adresată Tribunalului Teleorman a fost depusă în termenul legal.
Excepția inadmisibilității este și ea nefondată, dat fiind că instanța de fond a admis numai în parte plângerea (adică nu și cu privire la solicitarea de a i se comunica dacă polițistul M. L. a anunțat conducerea Poliției orașului Z. că era incompatibil să efectueze cercetări în dosarul penal nr. 3P/2013).
De altfel, recurentul nu și-a motivat în drept cererea și nu a încadrat motivele invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C.pr.civ. (2010), recursul apărând ca nemotivat, adică nul, potrivit art. 489 alin. 1 C.pr.civ. (2010).
În etapa procesuală a recursului nu s-au administrat probe noi.
Analizând cererea de recurs, Curtea constată următoarele:
Recursul este motivat, argumentele invocate de recurent încadrându-se în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ. (2010). Neindicarea motivelor de casare, în sensul netrimiterii exprese la prevederile art. 488 C.pr.civ. (2010), nu atrage nulitatea recursului, în raport de prevederile art. 489 alin. 2 C.pr.civ. (2010), în condițiile în care motivele invocate pot fi încadrate în prevederile art. 488 alin. 1 pct. 8 C.pr.civ. (2010).
Cât privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 22 alin. 1 din Legea nr. 544/2001, Curtea constată, mai întâi, că recurentul se referă în mod greșit la prescripția dreptului la acțiune, articolul de lege citat instituind un termen de decădere pentru exercitarea dreptului la plângere, astfel: În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorității ori al instituției publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7.
Potrivit art. 7 din aceeași lege, (1) Autoritățile și instituțiile publice au obligația să răspundă în scris la solicitarea informațiilor de interes public în termen de 10 zile sau, după caz, în cel mult 30 de zile de la înregistrarea solicitării, în funcție de dificultatea, complexitatea, volumul lucrărilor documentare și de urgența solicitării. În cazul în care durata necesară pentru identificarea și difuzarea informației solicitate depășește 10 zile, răspunsul va fi comunicat solicitantului în maximum 30 de zile, cu condiția înștiințării acestuia în scris despre acest fapt în termen de 10 zile.
(2) Refuzul comunicării informațiilor solicitate se motivează și se comunică în termen de 5 zile de la primirea petițiilor.
(3) Solicitarea și obținerea informațiilor de interes public se pot realiza, dacă sunt întrunite condițiile tehnice necesare, și în format electronic.
Calificând în mod corect apărarea din recurs, ca referindu-se la incidența termenului de decădere prevăzut de art. 22 alin. 1 din Legea nr. 544/2001, Curtea și-o însușește, constatând că, în raport de prevederile art. 2550 Cod civil, se impune, chiar din oficiu, verificarea termenului de decădere pentru formularea acțiunii, într-o materie integrată dreptului public, așa cum este comunicarea informațiilor de interes public. Astfel, răspunsul la cererea administrativă adresată de reclamant a fost emis sub nr._/8.01.2014, iar cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 17.03.2014. În apărările sale față de incidența termenului de decădere prevăzut de art. 22 alin. 1 din Legea nr. 544/2001, reclamantul-intimat nu neagă primirea adresei de răspuns menționate cu mai mult de 30 de zile anterior datei înregistrării cererii de chemare în judecată, ci se referă la reglementarea prescripției dreptului la acțiune de către Codul civil. Or, cum deja s-a stabilit, motivul de recurs se referă la decăderea din dreptul la acțiune, iar nu la prescripția dreptului la acțiune.
Intimatul-reclamant se referă și la nerespectarea de către autoritatea sesizată a termenelor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 544/2001, însă acest aspect este nerelevant în analiza decăderii din dreptul la acțiune întrucât se invocă adresarea cu întârziere a răspunsului, în vreme ce termenul de decădere a curs, cel mai târziu, de la data comunicării acestui răspuns (socotit de reclamant necorespunzător) și s-a împlinit anterior înregistrării cererii de chemare în judecată.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 alin. 1 C.pr.civ., Curtea va admite recursul, va casa sentința și, rejudecând, va respinge acțiunea (plângerea), ca tardiv formulată.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentul-pârât INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI TELEORMAN împotriva sentinței civile nr. 441/10.06.2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă Asigurări Sociale și C. Administrativ Fiscal, în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. S. V..
Casează sentința și, rejudecând, respinge plângerea, ca tardiv formulată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 5 martie 2015.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
B. L. PATRAȘ | E. C. V. | M. N. |
GREFIER |
I. C. B. |
RED. E.C.V. / 2 ex.
Jud. fond T. N.
. data de
| ← Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2054/2015.... → |
|---|
