Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 2054/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2054/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-07-2015 în dosarul nr. 1863/2/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2054
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 15.07.2015
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: R. I. C.
GREFIER: C. B.
Pe rol pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanții S. G., S. I., PENIȘOARA S., B. M., C. A., D. N., A. O. D., D. V., B. C. și B. I.-GUSTI, în contradictoriu cu pârâtul G. R., având ca obiect „suspendare executare act administrativ – O.U.G. 95/2014”.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 08.07.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 15.07.2015 pentru când a hotărât următoarele:
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr._, reclamanții S. G., S. I., Penișoara S., B. M., C. A., D. N., A. O. D., D. V., B. C. și B. I.-Gusti, au chemat în judecată, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pârâtul GUVERNULUI R., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună suspendarea în tot a Ordonanței de Urgență nr. 95/2014, pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B. din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al R. nr. 969/30.12.2014, partea I, cu modificările și completările operate prin O.G. nr. 1/2015 publicată în Monitorul Oficial al R. nr. 44/19.01.2015, partea I, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat următoarele:
In temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004, republicata, au formulat plângere prealabila înregistrata la G. R. sub nr. 17.
Măsura solicitata pe calea prezentei acțiuni o reprezintă acțiunea cu caracter de protecție provizorie si justificata prin urgenta. ca măsura de excepție de la principiul executării din oficiu a actul administrativ.
Au considerat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 din legea nr. 554/2004.
În ceea ce privește îndeplinirea condiției cazului bine justificat, au arătat că au solicitat Avocatului Poporului, să sesizeze Curtea Constituționala cu privire la neconstituționalitatea actului normativ mai sus menționat, respectiv Ordonanța de Urgenta nr. 95 emisă de G. R. la data 29.12.2014, publicată în Monitorul Oficial al R. nr. 969 din data de 30.12.2014, pentru următoarele considerente:
Au susținut că, în elaborarea actului normativ a fost încălcate principiile transparentei decizionale prevăzute de Legea nr. 52/2003 privind transparenta decizionala in administrația publica, publicata in Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 70 din 3 februarie 2003, cu completările ulterioare.
Au arătat că, în nota de fundamentare, în preambulul și în conținutul actului normativ, există foarte multe contradicții, probleme de neconstituționalitate, de discriminare, de nerespectare a normelor de tehnică legislativă, de nelegalitate.
Au menționat că, actul normativ nu are avizele prevăzute de Legea nr. 341/2004, prevederi exprese, referitor la modificarea lui, în speța modificarea se face numai cu avizul Colegiului Revoluționarilor, ce reprezintă toți beneficiarii Legii nr. 341/2004. Acest Colegiu nu a fost nici convocat și nici consultat dar nici Comisia Parlamentara a Revoluționarilor din Decembrie 1989 care, potrivit art. 9 alin (5), privind exercitarea controlului parlamentar al Legii nr. 341/2004, trebuia atât consultată cât și să acorde avizul în vederea modificării lui.
Au arătat că, acest act normativ anulează în totalitate principiile fundamentale în temeiul cărora au fost elaborate și promulgate, de instituțiile fundamentale supreme (Guvern, Parlament, Președinție), și menținute in vigoare, Legea nr. 42/1990 si Legea nr. 341/2004.
Au precizat că inițiatorul, Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, continuatorul fostului Secretariat de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, invocându-si propria culpa, cea de nu fi respectat, cu ocazia preschimbării certificatelor doveditoare obținute in temeiul Legii nr. 42/1990, norma de drept reprezentata de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 și timp de 10 ani a refuzat sa o aplice, în preambulul actul normativ contestat, vine și arată că în forma actuală, Legea nr. 341/2004: nu mai corespunde situației social-politice și economice, au fost comise abuzuri grave, ce au dus la multiplicarea numărului de revoluționari, ce grevează grav bugetul de asigurări sociale și face imposibila plata indemnizațiilor reparatorii doar pentru luptătorii remarcați. Au arătat reclamanții că au sesizat cu aceasta problema de abuz înfăptuita de inițiator, prezentând si modalitățile legale de soluționare.
Au susținut că, prin anularea art. 9 alin. (6) din Legea nr. 341/2004, prin care se finaliza procedura de preschimbare a certificatelor doveditoare prin decret al Președintelui R., în condițiile în care peste 28.000 de revoluționari nu au titlul de Luptător pentru V. Revoluției din Decembrie 1989, nu mai pot beneficia de drepturile conferite de Legea nr. 341/2004 2000 de răniți, 1400 reținuți, 2800 urmași Eroi Martiri, 22.000 luptători remarcați, peste 70% grav bolnavi. Aceștia nu mai au dreptul la medicamente gratuite, datoriile la bănci însumând peste 2 miliarde de Euro, împrumuturi garantate cu indemnizația reparatorie.
Au afirmat că, prin acest act normativ se produce o gravă discriminare între categoriile de participanți la V. Revoluției din Decembrie 1989, între participanți la V. Revoluției și alți beneficiari de indemnizații datorita acestei Victorii.
Nu se justifica sus niciun motiv caracterul de urgență al acului normativ, condiție obligatorie conform art. 114 din Constituția R..
Au arătat reclamanții că, actul normativ nu a fost analizat în ședința de Guvern, el fiind publicat în M.O. sub rezerva avizării de Consiliu Legislativ, aviz ce a ajuns la M.O. după publicarea lui.
In contradicție vădita cu principiul neretroactivității legii civile în timp, Ordonanța de Urgentă a Guvernului nr. 95/2014 cu modificările si completările ulterioare are in vedere anularea unor drepturi anterior acordate, în raport de legea in vigoare la acea data, au afirmat reclamanții.
Astfel actul normativ atacat nu poate desființa un drept câștigat in condițiile in care dreptul la pensie și indemnizație este recunoscut și garantat de art. 47 alin. (2) din Constituție.
In speța, după cum se poate observa, Ordonanța de Urgentă a Guvernului nr. 95/2014. cu modificările si completările ulterioare, anulează mai multe articole din legea specială pe care o modifică, încălcând cu bună știință normele de tehnică legislativă,
În elaborarea actului normativ, au afirmat reclamanții, a fost încălcate principiile transparentei decizionale prevăzute de Legea nr. 52/2003 privind transparenta decizionala in administrația publică.
In nota de fundamentare si in preambulul actului normativ, au mai arătat aceștia, exista foarte multe contradicții, probleme de neconstituționalitate, de discriminare, de nerespectare a normelor de tehnica legislative, de nelegalitate.
Reclamanții au invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 95/2014.
In susținerea excepției au invocat următoarele:
Conform art. 16 alin. (1) din Constituția R. „cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări.”
Discriminarea operează atât față de celelalte de categorii de beneficiarii ai Legii nr. 341/2004, răniți, reținuți, urmași, dar în mod deosebit față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B. din noiembrie 1987, asimilate luptătorilor remarcați, iar în timp ce asupra unora operează neacordarea indemnizației reparatorii în speță pentru luptătorii remarcați în cazul celeilalte categorii nu operează neacordarea indemnizației, ei fiind încă în plata acesteia.
Pentru beneficiarii Legii nr. 341/2004, ce au primit indemnizațiile reparatorii conform prevederilor art. 4 alin (4) din Legea nr. 341, disproporționalitatea capătă efecte de ordin distructiv, deoarece aceasta reprezenta pentru aproximativ 45% dintre ei singura sursă de existentă, iar în urma neacordării ei sunt condamnați la foame, la suferință, la pierderea locuințelor cu care au garantat împrumuturile la bănci, la suicid și deces.
Au arătat reclamanții că dreptul la proprietate le este încălcat, deși, este protejat si de jurisprudența C.E.D.O. (cauza Stec și alții contra R.U. al Marii Britanii - 06.07.05- RTD 2006), unde s-a hotărât că indemnizațiile intră sub incidența art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului fiind asimilate bunurilor, obiect al dreptului de proprietate.
De asemenea, au menționat reclamanții, restrângându-se exercițiul drepturilor pentru două dintre categoriile beneficiarilor Legii nr.341/2004, au fost încălcate prevederile art. 7 din Declarația Universala a Drepturilor Omului referitoare la interzicerea discriminării, ale art.14 din Convenția Europeana pentru Apărarea Drepturilor Omului si Libertăților Fundamentale, prin aplicarea de reguli diferite la situații similare, comparabile și chiar juridic identice, și principiului protecției așteptărilor legitime.
Au susținut că, prin neacordarea indemnizației reparatorii lunare, adică, un drept câștigat, sunt încălcate si prevederile Constituției R. referitoare la condițiile in care poate fi restrâns exercițiul unor drepturi. Motivele invocate pentru neacordarea indemnizației lunare reparatorii, reducerea cheltuielilor publice, eliminarea riscului de deficit excesiv, etc. nu pot constitui o justificare.
In acest sens, reclamanții au invocat cele reținute de C.E.D.O. in hotărârea din 1 Iulie 1960 pronunțata in cauza Lawless contra Irlandei, potrivit căreia, in cazul instituirii unor masuri derogatorii, cu caracter excepțional, statul trebuie sa acționeze astfel încât sa fie protejate valorile enumerate de art.15 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului si libertăților fundamentale.
Prin decizia 90 din 7 februarie 2012 publicată în Monitorul Oficial 228 din 5 aprilie 2012 (M. Of 228/2012), Curtea Constituționala a R. constată că sumele reprezentând indemnizații ce se achită beneficiarilor Legii nr. 341/2004 constituie . în sensul art. 1 din Protocolul adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului si a libertăților fundamentale.
Au arătat că suspendarea este solicitată pentru prevenirea unei pagube iminente, constând în diminuarea drastică a drepturilor de pensie.
In drept, reclamanții au invocat art. 14 si urm. Legea nr. 554/2004, art. 15 alin. (2), art. 20 alin. (2), art. 44, art. 47 si urm. din Constituție, Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, Protocolul 1 adițional la Convenția Europeana.
În dovedirea cererii, au depus la dosar, în copie, înscrisuri.
Prin întâmpinare, pârâtul G. R. a invocat excepția nulității cererii pentru lipsa dovezii calității de reprezentant a apărătorului calificat al părții reclamante, excepția nulității acțiunii pentru lipsa timbrajului și excepția inadmisibilității cererii de suspendare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.95/2014.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii, pârâtul a invocat dispozițiile art.9 alin. 1 și 5 din Legea nr.554/2004, modificată și completată.
A arătat că acțiunea vizată prin dispoziția art.9 din Legea nr.554/2004 modificată, trebuie să aibă un obiect complex, în sensul că să existe o cerere principală specifică contenciosului administrativ, și anume dovada unei vătămări concrete a unui drept sau interes legitim printr-un act administrativ emis în baza ordonanței guvernului, iar excepția de neconstituționalitate a acesteia trebuie să constituie o cerere secundară.
De asemenea, art. 14 și art. 15 din Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, conferă reclamantului posibilitatea de a solicita suspendarea unui act odată cu solicitarea de anulare a acestuia sau printr-o acțiune distinctă însă numai în cazul în care se contestă un act administrativ nu și o ordonanță a Guvernului.
Referindu-se la cererile de suspendare adresate instanțelor de contencios administrativ, Legea nr. 554/2004 prevede posibilitatea solicitării suspendării doar a actelor administrative, categorie de acte din care, potrivit definiției date acestei sintagme de art.2 alin.(l) lit. c) din lege, nu fac parte si Ordonanțele de urgentă adoptate de G. R..
Potrivit art. 115 din Constituția R., republicată, în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, G. R. poate adopta ordonanțe de urgență, care nu sunt acte administrative ci acte normative cu putere de lege. Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 prevede competența instanțelor de contencios administrativ de a soluționa cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau, după caz, prin dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale (art.9 din lege), însă această procedură specială nu schimbă natura juridică a ordonanțelor de urgență, acestea nefiind incluse în sfera actelor administrative.
Unica autoritate de jurisdicție constituțională în România este Curtea Constituțională, iar Constituția și Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, nu îi conferă nici măcar acesteia competența de a suspenda dispozițiile ordonanțelor. Cu atât mai mult, nici instanțele de contencios administrativ nu pot avea competența de a suspenda aplicarea unei ordonanțe a Guvernului.
De altfel, acțiunile îndreptate împotriva ordonanțelor Guvernului sunt reglementate distinct, prin dispozițiile speciale ale art.9 din Legea nr.554/2004, care reglementează o procedură diferită față de cea a contestării legalității actelor administrative, în general, aceste prevederi de excepție care nu reglementează nici efectuarea procedurilor prealabile, dar nici posibilitatea suspendării efectelor, fiind de strictă aplicare și interpretare.
Prin răspunsul la întâmpinare depus, reclamanții au solicitat respingerea excepțiilor invocate de pârât și suspendarea executării O.U.G. nr. 95/2014 în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
La termenul de judecată din data de 4.06.2015, reclamanții au precizat că înțeleg să își modifice cererea de chemare în judecată, în sensul că solicită să se dispună anularea O.U.G. nr. 95/2014 pentru motivele arătate în cererea de chemare în judecată.
La data de 16.06.2015, reclamanții au depus în scris cererea modificatoare și cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 95/2014 și a Normelor Metodologice de aplicare a actelor administrative aprobate prin H.G. nr. 99/10.02.2015.
Prin cererea modificatoare, reclamanții au solicitat anularea O.U.G. nr. 95/2014 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, precum și față de persoanele care și-au jertfit viața sau au avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B. din noiembrie 1987 nr. 341/2004, publicată în Monitorul Oficial al R. nr. 969/30.12.2014, partea I, cu modificările și completările operate prin O.G. nr. 1/2015 publicată în Monitorul Oficial al R. nr. 44/19.01.2015, partea I și a Normelor Metodologice de aplicare a acestor acte juridice administrative unilaterale si normative aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 99/10.02.2015. publicată în M.O. nr. 140 din data de 24.02.2015.
În completarea motivelor de nelegalitate invocate în cererea de suspendare, reclamanții au precizat că, în principal nelegalitatea actului contestat rezidă în:
In elaborarea actului normativ a fost încălcate principiile transparentei decizionale prevăzute de Legea nr. 52/2003 privind transparenta decizionala in administrația publica, publicata in Monitorul Oficial al R., Partea I, nr. 70 din 3 februarie 2003, cu completările ulterioare.
Au arătat reclamanții că, în nota de fundamentare, în preambulul și în conținutul actului normativ, există foarte multe contradicții, probleme de neconstituționalitate, de discriminare, de nerespectare a normelor de tehnica legislative, de nelegalitate.
Au susținut că actul normativ nu are avizele prevăzute de Legea nr. 341/2004, prevederi exprese, referitor la modificarea lui.
Au arătat că acest act normativ anulează în totalitate principiile fundamentale în temeiul cărora au fost elaborate și promulgate, de instituțiile fundamentale supreme (Guvern, Parlament, Președinție), și menținute în vigoare, Legea nr. 42/1990 si Legea nr. 341/2004.
Au menționat că inițiatorul, Secretariatul de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989, continuatorul fostului Secretariat de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, invocându-si propria culpa, cea de nu fi respectat, cu ocazia preschimbării certificatelor doveditoare obținute in temeiul Legii nr. 42/1990, norma de drept reprezentata de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 și timp de 10 ani a refuzat sa o aplice, în preambulul actul normativ contestat, vine și arată că în forma actuală, Legea nr. 341/2004: nu mai corespunde situației social-politice și economice, au fost comise abuzuri grave, ce au dus la multiplicarea numărului de revoluționari, ce grevează grav bugetul de asigurări sociale și face imposibila plata indemnizațiilor reparatorii doar pentru luptătorii remarcați. Au arătat reclamanții că au sesizat cu aceasta problema de abuz înfăptuita de inițiator, prezentând si modalitățile legale de soluționare.
Au afirmat că, prin anularea art. 9 alin. (6) din Legea nr. 341/2004, prin care se finaliza procedura de preschimbare a certificatelor doveditoare prin decret al Președintelui R., în condițiile în care peste 28.000 de revoluționari nu au titlul de Luptător pentru V. Revoluției din Decembrie 1989, nu mai pot beneficia de drepturile conferite de Legea nr. 341/2004 2000 de răniți, 1400 reținuți, 2800 urmași Eroi Martiri, 22.000 luptători remarcați, peste 70% grav bolnavi. Aceștia nu mai au dreptul la medicamente gratuite, datoriile la bănci însumând peste 2 miliarde de Euro, împrumuturi garantate cu indemnizația reparatorie.
Au arătat că, prin acest act normativ se produce o gravă discriminare între categoriile de participanți la V. Revoluției din Decembrie 1989, între participanți la V. Revoluției și alți beneficiari de indemnizații.
Nu se justifica sus niciun motiv caracterul de urgență al acului normativ, condiție obligatorie conform art. 114 din Constituția R..
Au susținut că, prin acest act normative se manipulează conștiința cetățenilor în scop denigrativ, și transformarea recunoștinței, principiu dominant al legii, în ură și dispreț pentru valorile create prin acest act istoric, de cea mai mare importanța în istoria contemporană a R..
Actul normativ nu a fost analizat în ședința de Guvern, au arătat reclamanții, el fiind publicat în M.O. sub rezerva avizării de Consiliu Legislativ, aviz ce a ajuns la M.O. după publicarea lui.
Față de aceste motive, reclamanții au solicitat anularea actului juridic administrativ contestat și pe cale de consecință, să fie obligată pârâta să execute în totalitate prevederile Legii nr. 341/2004, așa cum a fost promulgate de legiuitor.
În drept, au invocat prevederile art. 8 și 9 din Legea nr. 554/2004.
Prin cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 95/2014 și a Normelor Metodologice de aplicare a actelor administrative aprobate prin H.G. nr. 99/10.02.2015, reclamanții au reiterat motivele invocate în cadrul cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 95/2014, formulată inițial.
La termenul de judecată din data de 4.06.2015, Curtea a respins excepția nulității cererii pentru netimbrare și excepția nulității cererii pentru lipsa dovezii calității de reprezentant, invocate de către pârât.
La termenul de judecată din data de 8.07.2015, Curtea a respins, ca urmare a depunerii cererii modificatoare în scris, excepția nulității acesteia, invocată din oficiu.
De asemenea, la același termen, Curtea a invocat excepția inadmisibilității cererii de anulare a O.U.G. nr. 95/2014.
La termenul de judecată din data de 8.07.2015, reclamanții au solicitat suspendarea executării Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, modificate și completate prin H.G. nr. 99/2015.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de anulare a O.U.G. nr. 95/2014:
Potrivit art. 9 din Legea nr. 554/2004, intitulat „Acțiunile împotriva ordonanțelor Guvernului”: „(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță. (2) Instanța de contencios administrativ, dacă apreciază că excepția îndeplinește condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, sesizează, prin încheiere motivată, Curtea Constituțională și suspendă soluționarea cauzei pe fond. (3) După pronunțarea Curții Constituționale, instanța de contencios administrativ repune cauza pe rol și dă termen, cu citarea părților. Dacă ordonanța sau o dispoziție a acesteia a fost declarată neconstituțională, instanța soluționează fondul cauzei; în caz contrar, acțiunea se respinge ca inadmisibilă. (4) În situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al R., Partea I. (5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative.”
Prin urmare, o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora și obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative, iar nu anularea unei ordonanțe a Guvernului.
Acțiunea reclamanților, astfel cum a fost modificată, are însă ca petit anularea O.U.G. nr. 95/2014, modificată prin O.G. nr. 1/2015, fiind inadmisibilă din perspectiva dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004.
Reclamanții au invocat, totodată, ca temei al cererii modificatoare, dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004: „ (1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public. (2) Se poate adresa instanței de contencios administrativ și persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim printr-un act administrativ cu caracter individual, adresat altui subiect de drept. (…).
Iar în conformitate cu dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.”
Art. 18 din același act normativ stabilește soluțiile pe care le poate da instanța de contencios administrativ: „(1) Instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.(2) Instanța este competentă să se pronunțe, în afara situațiilor prevăzute la art. 1 alin. (6), și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății. (3) În cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.”
Prin urmare, acțiunea în contencios administrativ, întemeiată pe dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, poate privi doar un act administrativ.
Ordonanțele Guvernului nu reprezintă acte administrative, supuse controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ, ci sunt acte normative cu putere de lege, adoptate în temeiul delegării legislative, în condițiile prevăzute de art. 115 din Constituția R..
Așadar, instanța de contencios administrativ nu are posibilitatea anulării unei ordonanțe emise de Guvern, aceasta nefiind un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, Curtea va admite excepția inadmisibilității și va respinge cererea de anulare a O.U.G. nr. 95/2014, astfel cum a fost modificată prin O.G. nr. 1/2015, ca inadmisibilă.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării O.U.G. nr. 95/2014, modificată prin O.G. nr. 1/2015:
Deși inițial, reclamanții s-au adresat instanței cu o cerere de suspendare a executării O.U.G. nr. 95/2014, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, ulterior, aceștia și-au modificat acțiunea, solicitând, totodată, anularea O.U.G. nr. 95/2014.
În consecință, Curtea reține ca fiind incidente dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, invocate, de altfel, de către reclamanți, în cadrul răspunsului la întâmpinare și prin concluziile formulate la termenul din 8.07.2015.
Conform art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond. (2) Dispozițiile art. 14 alin. (2) - (7) se aplică în mod corespunzător.”
Potrivit art. 14 alin. (1) din lege, „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.”
Prin urmare, în baza art. 15, raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, reclamantul poate solicita doar suspendarea executării actelor administrative, nu și a actelor cu putere de lege, precum ordonanțele Guvernului.
Astfel cum s-a arătat anterior, O.U.G. nr. 95/2014, astfel cum a fost modificată, nu reprezintă un act administrativ, ci un act emis de Guvern în baza delegării legislative a Parlamentului.
În consecință, Curtea va admite excepția inadmisibilității și va respinge cererea de suspendare a O.U.G. nr. 95/2014, astfel cum a fost modificată prin O.G. nr. 1/2015, ca inadmisibilă.
În ceea ce privește cererea de suspendare a Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, modificate și completate prin H.G. nr. 99/2015:
Astfel cum s-a menționat anterior, conform art. 15 din Legea nr. 554/2004, reclamantul poate solicita suspendarea executării actului administrativ unilateral pentru motivele arătate la art. 14, respectiv în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 stabilește ca fiind cazuri bine justificate, împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.”
Conform art. 2 alin. (1) lit. ș) din același act normativ, paguba iminentă este definită ca fiind „prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.”
Reclamanții nu au invocat, în susținerea cererii, împrejurări precum cele menționate de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 și nici iminența producerii unei pagube.
De asemenea, aceștia nu au propus administrarea de probe pentru dovedirea unor astfel de împrejurări sau a pagubei iminente.
Având în vedere aceste motive, Curtea va respinge cererea de suspendare a Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, modificate și completate prin H.G. nr. 99/2015, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea de anulare a Normelor Metodologice aprobate prin H.G. nr. 99/10.02.2015:
Deși prin cererea modificatoare, reclamanții au solicitat și anularea Normelor Metodologice de aplicare a actelor administrative aprobate prin H.G. nr. 99/10.02.2015, Curtea constată că toate criticile de nelegalitate invocate privesc Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 95/2004.
Reclamanții nu au invocat vreun motiv de nelegalitate a Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, modificate și completate prin H.G. nr. 99/2015.
Pe de altă parte, aceștia nu au afirmat producerea vreunei vătămări ca urmare a adoptării acestui act administrativ.
Chiar dacă textul art. 9 din Legea nr. 554/2004 permite formularea unei acțiuni având ca obiect anularea unui act administrativ emis în baza unei ordonanțe a Guvernului și sesizarea, totodată, a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate a dispozițiilor ordonanței, reclamantul are obligația de a afirma existența unei vătămări produse prin emiterea actului administrativ subsecvent.
Or, în cauză, toate motivele cererii modificatoare privesc consecințele pe care reclamanții susțin că le-a produs O.U.G. nr. 95/2014, fiind reiterate motivele invocate prin cererea de suspendare a ordonanței, cu care aceștia au învestit inițial instanța.
Pe de altă parte, H.G. nr. 99/2015, la care fac referire reclamanții, privește modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989 nr. 341/2004, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.412/2004.
Prin urmare, prin H.G. nr. 99/2015 nu au fost aprobate sau modificate norme metodologice de aplicare ale O.G. nr. 1/2015 sau ale O.U.G. nr. 95/2014, pentru a se aprecia că reprezintă un act administrativ emis în baza O.U.G. nr. 95/2014.
În aceste condiții, Curtea va respinge cererea de anulare a Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, modificate și completate prin H.G. nr. 99/2015, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 95/2014, astfel cum a fost modificată prin O.G. nr. 1/2015 și a Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, modificate și completate prin H.G. nr. 99/2015:
În ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 95/2014, Curtea reține următoarele:
Astfel cum s-a menționat anterior, reclamanții nu au învestit instanța cu o acțiune prin care să solicite, în conformitate cu dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative.
Prin urmare, nu se poate face aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum aceasta a fost modificată, reclamanții au solicitat anularea O.U.G. nr. 95/2014 și suspendarea executării acesteia, anularea Normelor Metodologice aprobate prin H.G. nr. 99/2015 și suspendarea executării acestora.
Astfel cum rezultă din cuprinsul dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, pentru a se dispune sesizarea de către instanță a Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, este necesar ca soluționarea acelei excepții să poată influența soluția ce s-ar pronunța în cauza cu care este învestită acea instanță.
Această condiție nu este îndeplinită.
În cauză, o eventuală admitere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor O.U.G. nr. 95/2014, nu ar putea conduce la admiterea cererilor de anulare a aceleiași ordonanțe și de suspendare a executării acesteia.
Independent de soluția pe care ar putea să o pronunțe Curtea Constituțională învestită cu soluționarea excepției, cererile sus-menționate sunt inadmisibile, pentru considerentele arătate anterior în cuprinsul motivării.
În ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, modificate și completate prin H.G. nr. 99/2015:
Conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.”
Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, modificate și completate prin H.G. nr. 99/2015, nu reprezintă o lege sau ordonanță.
În consecință, Curtea va respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 95/2014 și a Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, modificate și completate prin H.G. nr. 99/2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării O.U.G. nr. 95/2014 și excepția inadmisibilității cererii de anulare a O.U.G. nr. 95/2014.
Respinge cererea de suspendare a O.U.G. nr. 95/2014, astfel cum a fost modificată prin O.G. nr. 1/2015, formulată de reclamanții S. G., S. I., P. S., B. M., C. A., D. N., A. O. D., D. V., B. C., B. I.-Gusti, toți cu domiciliul ales la CA „D. I.”, cu sediul în C., ., județul D., în contradictoriu cu pârâtul G. R., cu sediul în București, Piața Victoriei nr. 1, sector 1, ca inadmisibilă.
Respinge cererea de anulare a O.U.G. nr. 95/2014, astfel cum a fost modificată prin O.G. nr. 1/2015, formulată de reclamanții S. G., S. I., P. S., B. M., C. A., D. N., A. O. D., D. V., B. C., B. I.-Gusti, ca inadmisibilă.
Respinge cererea de suspendare a Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, modificate și completate prin H.G. nr. 99/2015, formulată de reclamanții S. G., S. I., P. S., B. M., C. A., D. N., A. O. D., D. V., B. C., B. I.-Gusti, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de anulare a Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, modificate și completate prin H.G. nr. 99/2015, formulată de reclamanții S. G., S. I., P. S., B. M., C. A., D. N., A. O. D., D. V., B. C., B. I.-Gusti, ca neîntemeiată.
Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 95/2014 și a Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, modificate și completate prin H.G. nr. 99/2015, formulată de reclamanții S. G., S. I., P. S., B. M., C. A., D. N., A. O. D., D. V., B. C., B. I.-Gusti.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare în ce privește soluția pronunțată asupra cererilor de anulare a O.U.G. nr. 95/2014 și a Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, modificate și completate prin H.G. nr. 99/2015.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare în ce privește soluția pronunțată asupra cererilor de suspendare a executării.
Cu recurs în 48 de ore de la pronunțare în ce privește soluția pronunțată asupra cererilor de sesizare a Curții Constituționale.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.07.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. I. C. C. B.
Red. C.R.I.
Tehnored. C.B.
| ← Obligaţia de a face. Încheierea nr. 26/2015. Curtea de Apel... | Conflict de competenţă. Hotărâre din 22-04-2015, Curtea de... → |
|---|
