Pretentii. Decizia nr. 2435/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2435/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 7469/3/2013
Acesta nu este document finalizat
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2435
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 30.04.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE V. R. M.
JUDECĂTOR G. M. E.
JUDECĂTOR L. S.
GREFIER M. LUCREȚIA
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul – reclamant C. M. V. împotriva Sentinței civile nr.5867/19.09.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal ( anterior SECȚIA A IX-A C. Administrativ și Fiscal) în dosarul nr._ /CA/2013, în contradictoriu cu intimata – pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea pârâtei ADMINISTRAȚIA SECTORULUI 6 A FINANȚELOR PUBLICE cu intimata – chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică NU au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-au depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, Note scrise formulate de recurentul – reclamant și transmise prin fax la instanță.
Se învederează de asemenea că s-a solicitat de către recurentul - reclamant, prin cererea de recurs, și judecarea cauzei în lipsă, conform art. 411 alineat 1 pct.2 teza finală C.pr.civ.
Curtea, constatând că recurentul, prin cererea de recurs a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, conform art. 411 Cod de procedură civilă, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii dedusă judecății.
CURTEA,
Asupra recursului de față,
Prin sentința civilă nr. 5867/19.09.2014 pronunțată de Tribunalul Bucureștis-a dispus respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulată de reclamantul C. M. V. în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI FINANTELOR PUBLICE SECTOR 6. Totodată, instanța a dispus respingerea cererii de chemare în garanție formulată de pârâtă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Motivul I de recurs: Nulitatea prevăzuta de art. 488 alin. 7 Codul de procedura civila, si anume, netemeinicia hotărârii prin contradicția ei cu faptele stabilite de instanța in sensul ca potrivit cererii de chemare in judecata si a probatoriului administrat consider faptul ca sunt indreptat la anularea deciziei de claul nr._ din data de 28.01.2013, privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule si Restituirea sumei in cuantum de 1.828,00 ron inscrisa in actul administrativ contestat, achitata si dovedita cu chitanța . Nr._ in data de 06.02.2013, plus rata dobânzii de la momentul perceperii taxei pana in momentul restituirii ei, suma achitata pentru inmatriculare, conform Legii 9/2012.
Instanța nu a făcut o atenta analiza a cererilor si probatoriului depuse de către reclamant, stabilind astfel o situație de fapt care nu corespunde realității.
Recurentul a susținut că a obținut decizia de calcul a taxei pentru emisiile poluante_ la data de 17.01.2013, am depus plângerea prealabila de restituire a taxei la data de 17.01.2013 iar acțiune pe rolul instanței de judecata a fost inregistrata pe data de 14.02.2013.
Este cunoscut faptul ca instanțele interne au considerat, in toate cazurile ce au ajuns pe rolul instanțelor de judecata faptul ca Legea 9/2012, lege ce se aplica si in cazul recurentului, impunea la plata unei taxe pentru emisiile poluante nelegale, aplicata cu incalcarea normelor comunitare.
Potrivit art. 6 din Codul civil, "Legea dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactivă".
Din interpretarea textului de lege menționat rezultă că principiul neretroactivității este regula juridică potrivit căreia o lege se aplică numai situațiilor ce se ivesc,după adoptarea ei, iar nu și situațiilor anterioare/ trecute.
Astfel consideră si a susținut, atat in acțiune principala cat si in prezenta cerere de recurs faptul ca este nelegal atat refuzul Administrației Finanțelor Publice Sector 6 de nerestituire a taxei pentru emisiile poluante cat si susținerile instanței de fond.
Astfel, potrivit art.3 din OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, se datorează aceasta taxa pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si autovehiculele N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite in Reglementările privind omologarea de tip si eliberarea cârtii de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministerului lucrărilor publice, transporturilor si locuinței nr.211/2003. Aceste dispoziții au fost preluate si de art.3 din Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante, lege ce a abrogat OUG nr.50/2008, si a fost abrogata odată cu introducerea OUG 9/2013, dar nu a inlaturat si percepția discriminatorie a taxei, cum este si in cazul de fata.
In temeiul art.4 alin. 1 lit.a din Legea 9/2012 (legea ce se aplica in cazul recurentului), obligația de plata a taxei pentru emisiile poluante intervine odată cu ocazia inscrierii in evidentele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România si atribuirea unui certificat de inmatriculare si a numărului de înmatriculare.
Așadar, obligația la plata taxei intervine odată cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in România conf. Art.4 lit.a, fara ca textul sa faca distincție nici intre autoturismele produse in România si cele in afara acesteia, nici intre autoturismele noi si cele second - hand. Deoarece dispozițiile alin.2 din art.4 din Legea 9/2012 au fost suspendate, rezulta ca la momentul in care recurentul a solicitat inmatricularea autovehiculului, taxa pentru emisiile poluante era datorata numai pentru autovehiculele pentru care se făcea prima inmatriculare in România, nu si pentru cele ce se aflau deja inmatriculate in tara. Astfel s-a creat o diferența de tratament fiscal intre autovehiculele înmatriculate in România inainte si dupa . legii 9/2012, astfel cum s-a creat si prin OUG nr.50/2008.
Insa in conformitate cu art.110 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene „nici un stat membru, nu apiica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natura, mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare."
F. de prevederile art. 110 din Tratatul constitutiv al U.E., conform hotărârii Curții de Justiție Europene (C.J.E.) in cazul Weigel (2004), obiectivul reglementarilor comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor intre statele comunitare in condiții normale de concurenta, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii fata de produsele provenite din alte state membre. Curtea a considerat ca sunt încălcate o . principii printre care: principiul priorității dreptului comunitar fata de cel național
Prioritatea dreptului comunitar fata de cel național rezulta din prevederile art. 11, 148 (2) art. 148 (4) din Constituție Jj Legea 157/2005 si- ratificarea tratatului de aderare a României si Bulgariei la U.E. - prin care România si-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare. Prin decizia in cauza C./Enel (4964) C.J.E. a stabilit ca legea care se îndepărtează de tratat - un izvor independent de drept - nu ar putea sa duca la anularea lui, data fiind natura sa originala si speciala, fara a-l lipsi de caracterul lui de lege comunitara si fara ca baza legala a Comunității insăsi sa fie pusa la indoiala.
Raportat la principiul aplicării directe a dreptului comunitar pe teritoriul României," consideram ca acesta prezintă relevanta sub dublu aspect: in primul rand in ceea ce privește existenta, integrarea, si functionabilitatea directa a dreptului comunitar pe "teritoriul României si in beneficiul cetățenilor romani, iar in al doilea rand in sensul ca judecătorul național insarcinat sa aplice in cadrul competentei sale, dispozițiile dreptului comunitar, are obligația de a asigura realizarea efectului deplin al acestor norme, lasand, la nevoie, pe propria răspundere, neaplicata, orice dispoziție contrara din legislația naționala, chiar ulterioara, fara a solicita sau aștepta realizarea prealabila a acestuia pe cale legislativa sau prin orice alt procedeu,instituțional" (Cauza Simmenthal, C-106/77). Mai mult, insasi Constituția României, la alineatul 4 al articolului, 148 prevede ca autoritatea judecătoreasca garantează aducerea la indeplinire a obligațiilor rezultate din actuladerarii.
Tot in ceea ce privește principiul aplicării directe a dreptului comunitar pe teritoriul României, potrivit art. 220 din Tratatul CE., Curtea de Justiție a Comunităților Europene asigura interpretarea tratatelor, iar interpretarea acestei instanțe este obligatorie pentru statele membre.
Deoarece in România, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxa pentru autoturisme produse si inmatriculate in tara noastră, dar se percepe o astfel de taxa pentru autoturismele inmatriculate deja in celelalte state comunitare si reinmatriculate in România dupa aducerea acestora aici, se constata o diferența de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal si contravine dispozițiilor din Tratatul CEE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale pentru achizițiile intercomunitare de autoturisme neinmatriculate pe teritoriul național, astfel incalcandu-se principiul liberei circulației mărfurilor, adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte tari membre UE, in competiția cu produsele similare autohtone.
Pentru realizarea obiectivelor Comunității, care constituie o singura zona economica, o piața . comerțul se poate dezvolta liber, Tratatul CE a consacrat principiul liberei circulații a mărfurilor, ceea ce presupune ca mărfurile pot fi transportate fara impedimente in interiorul comunității si toate obstacolele ce stau in calea acestui demers trebuie eliminate. In acest sens art. 110 din Tratatul CE interzice impunerea, asupra produselor din alte state membre, a unor taxe superioare celor care aplica produselor naționale similare precum si taxele interne de natura sa protejuze indirect alte produse. Articolul vizează sa asigure libera circulație a mărfurilor intre statele membre, in condiții concurentiale normale, prin eliminarea tutiror formelor de protecție putând rezulta din aplicarea de impozitări interne discriminatorii produselor originare din alte state membre.
Chiar daca taxa de poluare nu reprezintă o taxa vamala directa, fata de caracterul sau special si aplicabilitatea discriminatorie intre autoturismele second-hand deja înmatriculate in România si cele cu proveniența din alte state, este evidenta caracterul sau de echivalent al unei taxe vamale.
Trebuie avut in vedere de asemenea ca Tratatul CE a creat ,, o noua ordine juridica" in dreptul international(denumita astfel de Curtea Europeana de Justiție in cazul V. Gend en Loos, 1963), caracterizata prinjfaptur ca are efect direct si se bucura de suprematie(prioritate) in raport cu ordinea juridica interna.
Conform unei jurisprudente bine stabilite, art. 110 este încălcat atunci cand taxa aplicata produselor importate si taxa aplicata produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar daca numai in anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare in cazul produselor importate (a se vedea cauza Weigel, par. 67, precum si jurisprudenta acolo citata). Totuși, chiar daca nu sunt îndeplinite condițiile pentru existenta unei asemenea discriminări, impozitarea poate fi discriminatorie in mod indirect datorita efectelor pe care le produce.
Mai mult Potrivit art. 555 Dreptul de proprietate privata este definit ca fiind dreptul titularului de a poseda, folosi si dispune de un bun in mod exclusiv, absolut si perpetuu, in limitele stabilite de lege." Insa prin stabilirea acestei taxe autoturismul este scos din circuitul civil, in mod indirect, având in vedere ca proprietarul nu va mai fi capabil sa o vanda, stabilindu-se o suma foarte mare reprezentând taxa pe emisiile poluante. Limitele stabilite dreptului de propritate nu inseamna ca pot sa scoată un bun din circuitul civil fara a exista un motiv bine întemeiat, iar poluare nu poate duce la scoaterea unui autovehicol din circuitul civil, ducandu-se pe aceasta cale la statica economica, astfel nerealizandu-se interesele de ordin economic atat la nivel particular, dar si la nivel național. Prin stabilirea unei taxe atat de mari pentru mașinile vechi se realizează o discriminare intre proprietari de mașini si societățile comerciale care se ocupa de comercializarea mașinilor noi.
Circuitul civil este liber, iar prin stabilirea acestei limite se incalca si principiul liberei circulații a mărfurilor, art. 34-36 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
In art.148 alin.2 din Constituția României se precizează ca prevederile Tratatelor Constitutive ale Uniunii Europene au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne.
Diferența de aplicare a taxei introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeana in scopul reinmatricularii lor in România, in situația in care acestea au fost deja inmatriculate in tara de proveniența, in timp ce pentru autovehiculele inmatriculate deja in România taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare odată ce aceasta a fost achitata.
Rostul reglementarii instituite prin dispozițiile art. 110 TCE este de a interzice discriminarea fiscala intre produsele importate si cele similare autohtone. Or, in România nu se percepe nici un fel de taxa pentru autoturismele produse in tara si inmatriculate aici la revanzarea lor.
Având in vedere si faptul ca Legea 9/2012, privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, a fost promulgata si produce efecte directe, cu referire directa la Decizia 24 a înaltei Curți de Casație si Justiție din dosarul nr. 9/2011, raportat la Legea 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, Constituția României, Convenția Europeana a Drepturilor Omului si Libertăților Fundamentale, Legislația UE se pot constata următoarele:
Motivul II de recurs: Nulitatea prevăzuta de art. 488 pct. 8 Noul Cod Proc. Civ. si anume cand „hotărârea a fost data cu incalcarea sau aplicarea greșita a normelor de drept material".
Legea 9/2012, privind taxa pe emisiile poluante provenite de la autovehicule, incalca principiul poluatorul plătește, nu se poate aplica in forma promulgata fiind discriminatorie, abuziva si confuza.
Normele metodologice de aplicare a Legii 9/2012 nu au relevanta atâta timp cat acestea vor fi elaborate prin Hotărâre de Guvern, ceea ce inseamna ca nu pot aduce modificări de substanța in contextul legii.
Articolul 36 TFUE enumera elementele care pot fi utilizate de statele membre pentru a justifica măsurile naționale care obstrucționează comerțul transfrontalier: „Dispozițiile articolelor 34 și 35 nu se opun interdicțiilor sau restricțiilor la import, la export sau de tranzit, justificate pe motive de morală publică, de ordine publică, de siguranță publică, de protecție a sănătății și a vieții persoanelor și a animalelor sau de conservare a plantelor, de protejare a unor bunuri de patrimoniu național cu valoare artistică, istorică sau arheologică sau de protecție a proprietății industriale și comerciale."
Jurisprudența Curții prevede și existența așa-numitelor cerințe imperative" (precum cele privind protecția mediului) pe care statele membre le pot utiliza pentru a justifica măsuri naționale. Curtea de Justiție interpretează în mod restrictiv lista de derogări prevăzută la articolul 36 TFUE, toate acestea referindu-se la interese neeconomice. în plus, orice măsură trebuie să respecte principiul proporționalității. Sarcina probei pentru justificarea măsurilor adoptate în conformitate cu articolul 36 TFUE revine statului membru dar, atunci când un stat membru oferă o justificare convingătoare, Comisia este cea care trebuie să demonstreze că măsurile adoptate nu sunt adecvate în acel caz specific. Iar având in vedere ca măsura luata de către Guvern prin aplicarea acestor norme incalca principiul proporționalității, incalcand dispozițiile normelor comunitare .
Elementele de discriminare sesizat de către instanțele de judecata naționale in numeroase hotărâri, raportate la deciziile date de către Instanțele Europene, reținute in Hotărârea data de înalta Curte de Casație si Justitie, a rămas si produce aceleași efecte in mod indirect, efecte care favorizeaza autovehiculele deja inmatriculate pe Teritoriul României fata de cele ce urmează sa fie inmatriculate, respectiv importate.
•Legea 9/2012 este in totala contradicție cu legislația UE, dar si cu legislația naționala in vigoare.
•Art. 4 alin2 din Lege prevede: „ Obligația de plata a taxei intervine si cu ocazia primei trascrieri a dreptului de proprietate, in România, asupra unui atovehicul rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule si care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul inmatricularii."
Analizând textul acestui articol se va observa ca unii sunt scutiți de plata taxei desi poluează folosind autovehiculul, pentru o perioada nedefinita ba mai mult pot polua mai mult decât un autovehicul obișnuit, avem in vedere aici exemplul tractorului care desi polueaza foarte mult este exceptat de la plata taxei.
Tranzacțiile cu autovehicule interne sunt favorizate fata de importuri atâta timp cat cele interne care privesc autovehicule pentru care nu s-a achitat nici o taxa pe poluare pot ocoli cu ușurința transferul „oficial de proprietate astfel ca si taxa sa fie ocolita, in defavoarea autovehiculelor importate pentru care actele de transfer de proprietate nu se pot ocoli in mod legal.
•Un alt element de discriminare apare si fata de categoria de autovehicule poluante la care face referire art. 14 din Codul Rutier, categorie necuprinsa in lege si care lasa loc de interpretări si abuzuri nejustificate, lasand Administrația locala in postura de a inregistra diferite tipuri de autovehicule pe baza de declarate, atâta timp cat art. 3 si art. 8 din Legea 9/2012 nu definește clar si aceasta categorie
•Art. 2 litera d conține un element de discriminare nejustificat si confuz prin precizarea „ cu excepția casării si dezmembrarii. Este de notorietate ca un autovehicul casat si /sau dezmembrat nu mai poate circula si, pe cale de consecința este scos din parcul auto național.
•Art. 2 litera h - definirea inmatricularii este diferita fata de noțiunea prevăzuta de Codul Rutier, ceea ce poate produce confuzii si interpretări diferite sau arbitrarea
•Art. 2 litera j si K face trimitere la legi abrogate si ilegale, contrare UE, care nu mai produc efecte si care de drept nu mai exista ca referința fata de legislația noastră. Trimiterea la aceste acte normative pot produce confuzii, abuzuri si erori.
•Art. 11 produce o confuzie si o deruta ca cetățeanului si nu numai, prin trimiterea la instanța de contencios, urmata de specificația „competenta potrivit legii" fara o precizare clara, imperativa . Norma este eliptica si lasa loc de interpretări mai ales din partea autorităților fata de cetățean. "
•Art. 12 alin. (2) prevede ca restituirea se va face plătitorului taxei ceea ce este ilegal deoarece autovehiculul este purtătorul taxei si nu cetățeanul. Daca acesta a instrainat autovehiculul intre timp, instrainarea s-a făcut cu tot cu taxa, iara daca restituirea se va face celui ce a vândut autovehiculul, acesta este favorizat nejustificat fata de cumpărător. Nu se justifica intervenția acestei legi . vanzare-cumparare prin favorizarea unei parti.
•Art. 12 alin 3 impune un termen de prescripție care vine in contradicție cu hotărârea pronunțata de Inalta Curte de Casație si Justiție si jurisprudenta Curții Europene.
Date fiind aceste motivări consideră intemeiat recursul formulat, motiv pentru care solicită admiterea recursului, modificarea sentinței in sensul admiterii acțiunii si obligarea intimatei la:
- Anularea actului administrativ Decizia de calcul nr._ din data de 17.01.2013, privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
-Restituirea sumei in cuantum de_ ron inscrisa in actul administrativ contestat, achitata si dovedita cu chitanța . Nr._ in data de 14.02.2013, plus rata dobânzii de la momentul perceperii taxei pana in momentul restituirii ei.
-Obligarea paraților potrivit dispozițiilor art. 453 Noul Cod. Proc. Civ la plata cheltuielilor de judecata (onorariu avocat, taxa de timbru, timbru judiciar).
Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art. 96 alin. 3 Cod procedură civilă, precum și ale art.20 din Legea nr.554/2004.
Verificând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate, a dispozițiilor legale incidente, Curtea constată că prezentul recurs este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Motivul de casare identificat de Curte pe baza susținerilor din cererea de recurs este cel prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 NCPC, atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.
Curtea reține că la data de 7 aprilie 2011, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a pronunțat o hotărâre preliminară în Cauza I. T. c. statului român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Direcția G. a Finanțelor Publice Sibiu și Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația F. pentru Mediu și Ministerul Mediului, ca urmare a cererii de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu la data de 18 iunie 2009.
Întrebarea formulată de instanța de trimitere a fost următoarea:
“Contravin dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, cu modificările ulterioare, dispozițiilor articolului 90 CE? Se instituie într-adevăr o măsură discriminatorie?"
Interpretând întrebarea prin prisma art. 267 din Tratatul de instituire a Comunității Europene așa încât răspunsul să fie util pentru instanța din România, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat astfel:
“Articolul 110 al Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (fostul art. 90 CE - n.n.) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Consecutiv deciziei Curții de Justiție a Uniunii Europene în Cauza C-402/09 T. vs. România prin care taxa de poluare a fost declarată incompatibilă cu art. 110 al Tratatului UE, Parlamentul a adoptat Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule prin care s-a abrogat Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și Hotărârea Guvernului nr. 686/2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Prin Legea nr. 9/2012 s-a instituit obligația plății taxei nu doar la prima înmatriculare a unui autovehicul în România, dar și atunci când se schimbă proprietarul cu ocazia înmatriculării mașinii (indiferent de proveniența acesteia), cu condiția ca o astfel de taxă să nu mai fi fost plătită anterior. De asemenea, s-a stabilit că toate persoanele care au plătit o taxă de poluare auto mai mare conform vechii legislații pot solicita autorității fiscale restituirea diferenței rezultate din calculul prevăzut de noua lege.
Prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, precum și pentru restituirea taxei achitate în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (2) din lege s-a suspendat până la 1 ianuarie 2013 aplicarea taxei de poluare pentru autovehiculele înmatriculate în România anterior datei de 1 ianuarie 2007. Se menținea în vigoare taxa de poluare, redusă cu 25%, pentru proprietarii de autovehicule care înmatriculează mașini în România începând cu data de 13 ianuarie 2012.
Ca atare, alin.2 a fost suspendat prin art.1 din OUG nr.1/2012, începând cu 31.01.2012 până la 01.01.2013, deci doar pentru această perioadă se poate vorbi de o menținere a discriminării impuse prin OUG nr. 50/2008.
Asadar, obligatia de plata a taxei intervine cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in Romania conform art.4 lit.a, fara ca textul sa faca distinctia nici intre autoturismele produse in Romania si cele in afara acesteia, nici intre autoturismele noi si cele second-hand. Rezulta că după data de 31.01.2012, taxa pentru emisiile poluante era datorata nu numai pentru autoturismele pentru care se face prima inmatriculare in Romania, ci și pentru cele aflate deja in circulatie și înmatriculate în tara. Asadar, nu se creeaza o diferenta de tratament fiscal intre autovehiculele inmatriculate in Romania înainte și după . legii nr.9/2012.
Prin urmare, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, argumentele invocate de recurent sunt valabile pentru taxele de emisii poluante achitate în perioada 31.01.2012 până la 01.01.2013 în temeiul Legii 9/2012, perioadă în care a fost suspendat de la aplicare alin. 2 al art. 4 din acest act normativ.
Începând cu 1 ianuarie 2013 discriminarea constatată de CJUE nu și-a mai produs efectele, motiv pentru care după această dată, restituirea taxei achitate nu mai poate fi dispusă conform temeiurilor invocate.
Cum în speță decizia de calcul a taxei cu nr._ a fost emisă la data de 28.01.2013, iar taxa în valoare de 1828 lei a fost achitată efectiv la 6.02.2013, conform chitanței . Nr._ in data de 06.02.2013, este evident că reclamantului recurent nu-i sunt aplicabile prevederile art. 110 din Tratat.
Pe cale de consecință, întrucât nu există motive de casare sau modificare a sentinței civile recurate, se va respinge recursul ca nefondat, conform art. 496 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de recurentul – reclamant C. M. V. domiciliat în sector 5, București, CALEA RAHOVEI, Electromagnetica Business Park, nr. 266-268, .. 2, .> împotriva Sentinței civile nr.5867/19.09.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal ( anterior SECȚIA A IX-A C. Administrativ și Fiscal) în dosarul nr._ /CA/2013, în contradictoriu cu intimata – pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea pârâtei ADMINISTRAȚIA SECTORULUI 6 A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în sector 2, București, . cu intimata – chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în sector 6, București, .. 294, .>ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 30.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
V. R. M. G. M. E. L. S.
GREFIER
M. LUCREȚIA
Redactat/tehnoredactat – jud. G.M.E
JUD. FOND R. E. M. - Tribunalul București – Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal ( fosta Secție a IX-a C.)
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 3158/2015. Curtea de Apel... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 2053/2015.... → |
|---|
