Obligatia de a face. Sentința nr. 1831/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1831/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 13992/3/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Sentința civilă nr. 1831
Ședința publică de la 23 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. R.
Grefier M. D.
Pe rol se află judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta P. P. SRL, în contradictoriu cu pârâta L. I. BANK SA SUCURSALA BUCUREȘTI și pârâta A. P. FINANTAREA INVESTITIILOR RURALE, având ca obiect „ordonanță președințiala – obligația de a face”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reclamanta, prin apărător V. C., care depune delegație de substituire la dosar și pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, prin consilier juridic A. M. Calea, care depune delegație la dosar, lipsă fiind pârâta L. I. Bank SA – Sucursala București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că pricina se află la primul termen după declinarea competenței de soluționare de către Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă, iar procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea acordă părților prezente cuvântul în formulare de noi cereri și invocare de excepții.
Reclamanta, prin apărător, invocă excepția de necompetență materială a Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal.
Pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, prin consilier juridic, invocă excepția rămânerii fără obiect a cauzei.
Curtea pune în discuție, cu prioritate, excepția necompetenței materiale, invocată de către reclamantă.
Reclamanta, prin apărător, solicită admiterea excepției de necompetență materială raportat la următoarele prevederi: având în vedere că obiectul acțiunii este reglementat de art. 996 Cod procedură civilă care stipulează faptul că ordonanța președințială urmează calea acțiunii principale iar acțiunea principală vizează o acțiune în constatare privind existența sau inexistenta unui drept dedus din prevederile 2321 C.civ. care reglementează scrisoarea de garanție bancară, apreciază că cererea de executare a scrisorii de garanție bancara nu are caracterul unui act administrativ ci are caracterul unui act comercial de drept comun și prin urmare, competența revine Tribunalului București și nu Curții de Apel București.
Arată faptul că într-o speță similară, Curtea de Apel București s-a pronunțat în sensul constatării conflictului negativ între aceste două instanțe, iar în decizia nr. 10/2014 Curtea de Apel București a statuat faptul că scrisoarea de garanție bancară are un profund caracter comercial. Faptul că a fost emisă lângă/ în garantarea unui act administrativ nu îi schimba natura în act comercial.
Pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, prin consilier juridic, solicită respingerea excepției de necompetență materială apreciind ca este competentă Curtea de Apel București raportat la faptul că izvorul pretențiilor îl constituie un contract de finanțare care în mod cert are un caracter administrativ. Prevederile Legii 554/2004, art. 10 alin. 1, sunt clare în ceea ce privește competența de soluționare a oricăror litigii care decurg dintr-un contract administrativ care are ca obiect fonduri europene. Apreciază ca este competența Curtea de Apel București.
Curtea pune în discuția părților excepția rămânerii fără obiect, invocată de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.
Pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, prin consilier juridic, arată că din informațiile obținute de la direcția de specialitate rezultă că debitul a fost recuperat în integralitate la data de 30.04.2015 iar Agenția a procedat la executarea scrisorii de garanție bancară. Apreciază ca pronunțarea unei ordonanțe președințiale nu își are rostul de vreme ce s-a recuperat creanță.
Reclamanta, prin apărător, învederează că această recuperare a creanței s-a făcut de o persoană care nu avea dreptul să primească această plată. Pe cale de consecință, solicită respingerea excepției rămânerii fără obiect.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției de necompetență materială și asupra excepției rămânerii fără obiect.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VI-a Civilă la data de 17.04.2015 sub nr._, reclamanta P. P. SRL a chemat în judecată pârâtele L. I. Bank SA- Sucursala București și Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale solicitând, pe calea ordonanței președințiale, obligarea pârâtei L. I. Bank să nu efectueze plata către pârâta AFIR a scrisorii de garanție bancară de restituire avans nr.3/20.06.2014, până la soluționarea dosarului de fond având ca obiect constatarea inexistenței dreptului pârâtei AFIR de a solicita și obține de la pârâta L. I. Bank plata scrisorii de garanție menționate, cu consecința constatării inexistenței dreptului pârâtei L. I. Bank de a exercita orice drept de regres împotriva reclamantei.
Prin sentința civilă nr. 2284/05.05.2015 Tribunalul București Secția a VI-a Civilă și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel București Secția C. Administrativ și Fiscal apreciind că scrisoarea de garanție este emisă în executarea unui contract de finanțare, ceea ce atrage incidența prevederilor art. 10 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, conform cărora „Toate cererile privind actele administrative emise de autoritățile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel ".
După declinare, în ședința publică din 23.06.2015, reclamanta a invocat, prin apărător, excepția de necompetență materială a Curtea de Apel București-Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, excepție ce va fi admisă, pentru considerentele de mai jos.
Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat emiterea unei ordonanțe președințiale, având ca obiect obligația de a nu face. Un asemenea obiect nu se înscrie în cele prevăzute de art. 8 din Legea nr. 554/2004, care de altfel nici nu se regăsește în temeiurile de drept invocate de reclamantă.
În cauză nu este aplicabil nici art. 10^1 din Legea nr. 554/2004, întrucât cererea de chemare în judecată nu vizează executarea unui act administrativ emis de o autoritate publică centrală, ci urmărește împiedicarea executării unei scrisori de garanție, care este un act emis de o entitate de drept privat, mai exact de o bancă comercială.
În raport cu argumentele de mai sus, Curtea constată că cererea reclamantei nu intră în competența instanței de contencios administrativ, ci a celei de drept comun, motiv pentru care va admite excepția invocată de reclamantă și își va declina competența în favoarea instanței mai întâi învestite. Totodată, sesizând conflictul de competență, va face aplicarea art. 134 C. proc. civ.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de necompetență materială a Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal.
Declina competența de soluționare a cauzei formulată de reclamanta P. P. SRL, în contradictoriu cu pârâta L. I. BANK SA SUCURSALA BUCUREȘTI și pârâta A. P. FINANTAREA INVESTITIILOR RURALE, în favoarea Tribunalului București – Secția Civilă.
Suspendă judecarea cauzei și trimite dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția C. Administrativ și Fiscal, pentru soluționarea conflictului de competența.
Pronunțată în ședința publică azi, 23 Iunie 2015.
Președinte, Grefier,
I. RADUMARIANA D.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2123/2015. Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 1658/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
